Full text of "serie scan"

See other formats

ISTORIE

KEITH HITCHINS

ROMÅNII

1774-1866

Keith Hitchins este profesor de istorie la University of Illinois, cu specialitatea
Romania $i Europa de Sud-Est. A intreprins, dupå 1960, numeroase cålåtorii docu-
mentare in Romania pentru a stringe materialele necesare redactårii unor volume
precum The Rumanian National Movement in Transylvania , 1780-1849 (Harvard
University Press, 1969), Orthodoxy and Nationality: Andreiu $aguna and the
Rumanians of Transylvania, 1846-1873 (Harvard University Press, 1977; edipa in
limba romånå: Ortodoxie $i nationalitate, Editura Univers Enciclopedic, 1995) $i
A Nation Discovered: Romanian Intellectuals in Transylvania and the Idea of
Nation, 1700-1848 (Editura Enciclopedicå, 1999) $i A Nation Affirmed: The
Romanian National Movement in Transylvania, 1860-1914 (Editura Enciclopedicå,

1999; edipa in limba romånå: Afirmarea nafiunii: Mi$carea nationald romåneascå
din Transilvania, 1860-1914 , Editura Enciclopedicå, 2000). A mai scris $i o istorie
a Romåniei moderne in douå volume: The Romanians, 1774-1866 (Oxford University
Press, 1996; edipa in limba romånå: Romånii, 1774-1866 , Editura Humanitas, 1998,
2004), Rumania, 1866-1947 (Oxford University Press, 1994; edipa in limba romånå:
Romania, 1866-1947 , Editura Humanitas, 1996, 1998, 2004). Cele mai recente
volume publicate sunt: Ion Bråtianu: Romania. The Peace Conferences of 1919-23
(Haus Publishing, 2011) $i A Concise History of Romania (Cambridge University Press,
2013). In momentul de fa(å pregåte$te o istorie a Europei de Sud-Est, 1354-1821,
$i o istorie a Balcanilor in secolul XX. Este membru de onoare al Academiei Romåne
(din 1991) $i doctor honoris causa al universitåplor din Cluj (1991), Sibiu (1993),
Alba Iulia (2001), Tårgu Mure$ (2005), Timi$oara (2008) $i Ia$i (2008).

KEITH HITCHINS

ROMÅNII

1774-1866

Editia a Ill-a

Traducere din englezå de
GEORGE G. POTRA

§1

DELIA RÅZDOLESCU

Ø HUMANITAS
BUCURESTI

Redactor: Hortenzia Popescu
Coperta: Ioana Dragomirescu Mardare
Corectori: Niculina Påun, Nadejda Stånculescu

Tipårit la Monitorul Oficial R.A.

Keith Hitchins

The Romanians, 1774-1866

The Romanians, 1774-1866 was originally published

in English in 1996. This translation is published by arrangement

with Oxford University Press.

Traducerea lucrårii Romdnii, 1774-1866 , publicatå initial in englezå
in 1996, apare cu acordul Oxford University Press.

Descrierea C1P a Bibliotecii Naponale a Romåniei
HITCHINS, KEITH

Romånii: 1774-1866/Keith Hitchins; trad.: George G Potra,
Delia Råzdolescu. - Ed. a 3-a. - Bucuresti: Humanitas, 2013
(Istorie)

Bibliogr.

Index.

ISBN 978-973-50-3921-9

I. Potra, George G (trad.)

II. Råzdolescu, Delia (trad.)

94(498)" 1774/1866"

EDITURA HUMANITAS

Piaja Presei Libere 1, 013701 Bucure$ti, Romania

tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51

www.humanitas.ro

Comcn/.i online: www.libhumanitas.ro
Comcn/.i prin c-mnil: van/ari(odibhumanitas.ro
Comcn/i tclctonicc: 0372 743 382 / 0723 684 194

Pentru Renée , Eric si Yvette

Prefatå

Aceastå carte prezintå o perioadå distinctå in istoria Romåniei moderne,
o perioadå de tranzijie de la structurile economice §i sociale agrare de
mult impåmintenite §i formele politice medievale la o societate modelatå
de valorile urbane $i industriale §i unitå de loialitatea fajå de statul unitar.
Semnele acestei evolutii §i-au fåcut apari^ia in ultimul påtrar al secolului
al XVIII-lea. De§i modeste §i fragmentare la inceput, fordele ce aveau så
aducå schimbarea au luat avint, mai ales din anii ’30 ai secolului al XVTll-lea.
Atunci, cele douå Principate, Moldova §i Jara Romåneascå, nucleul
Romåniei moderne, s-au eliberat in mare måsurå de suzeranitatea otomanå
§i au fost atrase in sistemul politic §i economic international dominat de
Europa Apuseanå. Pe la mijlocul deceniului al §aptelea al aceluia§i veac
s-au stabilit in mare måsurå bazele institutionale §i noul climat ideologic
ce vor continua procesul de edificare a napunii pina in secolul XX.

Evenimentele politice oferå cadrul de suspnere al acestui studiu privitor
la etapele timpurii de formare a natiunii. Vom incepe cu o prezentare a
oamenilor §i institutiilor din Moldova §i din Tara Romåneascå la sfir§itul
secolului al XVIII-lea §i in primele decenii ale secolului al XlX-lea, conti-
nuind cu examinarea reorganizårii administrative ce a avut loc intre anii
’20 $i ’40, pentru a sfir§i cu amplele reforme ale domnitorului Alexandru
Ioan Cuza in anii ’60. Conditiile in care sint evaluate tendintele largi ale
dezvoltårii economice §i politice §i spectaculoasele mutatii in mentalitåti
sint urmåtoarele: subminarea relapei suzeran-vasal cu Imperiul Otoman
§i afirmarea dreptului la autodeterminare; cultivarea ideii de natiune etni-
cå drept bazå a comunitåtii; aparitia noilor modalitåti de producere a bu-
nurilor §i de conducere a afacerilor; progresul neincetat al formelor politice,
modelelor economice §i realizårilor culturale de tip Occidental.

Sint incintat cå am prilejul de a aminti persoanele care m-au sprijinit
så fac ca aceastå carte så vadå lumina tiparului. Multi dintre colegii §i
prictenii mei din Romånia m-au ajutat så inteleg istoria tårii lor, trecutå

PREFATÅ

§i prezentå. A§ dori så-mi exprim gratitudinea fata de Pompiliu Teodor,
Comelia Bodea, Mihai C. Demetrescu, Ioan Beju, Mircea Påcurariu, Aurel
Jivi §i Lucian Boia. in ce måsurå må simt indatorat fatå de altii reiese
din notele de subsol §i din „Eseul bibliografic“ din prezentul volum. Sir
William Deakin a fåcut pretioase comentarii pe marginea unei prime forme
a manuscrisului, iar Maurice Pearton 1-a citit cu multa atentie. Am pri-
mit incurajåri constante din partea lui Anthony Morris, de la Oxford Uni¬
versity Press. Colegii de la Facultatea de Istorie a Universitåtii din Illinois,
precum §i studentii mei mi-au creat o atmosferå stimulatoare pentru du-
cerea la bun sfir§it a prezentului proiect. A§ dori så consemnez, de aseme-
nea, indatorarea mea fatå de patru istorici, trecuti in nefiin(å acum, care
mi-au lårgit orizontul cunoasterii istoriei §i mi-au sustinut efortul de stu-
diere a ei: Joseph Doty, de la Union College, Schenectady, New York;
Andrei Otetea de la Universitatea din Bucuresti; David Prodan de la Uni-
versitatea din Cluj si Robert Lee Wolff, de la Harvard University.

Introducere

La prima vedere ar pårea ciudat ca o istorie a Romåniei moderne så
inceapå cu anul 1774. In acel an nu s-a consemnat nici o båtålie de mari
proportii §i nu a avut loc nici o rupturå bruscå cu trecutul. Totusi, oricit
de lipsit de dramatism ar fi fost, el a marcat inceputul unor schimbåri fun¬
damentale in statutul international al principatelor Moldova §i Jara
Romåneascå §i in structura lor social-politicå intemå. In 1 774 Rusia §i lmpe-
riul Otoman pun capåt unui råzboi, care a durat $ase ani, prin semnarea
Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, in virtutea cåruia, intre altele, i se acordå
ambasadorului rus la Constantinopol dreptul de reprezentare in fata sul-
tanului pentru a apåra cele douå Principate impotriva incålcårii autonomiei
lor. In cursul deceniilor ce au urmat, aceastå prevedere a Tratatului a ofe-
rit pretextul pentru interventia sistematicå a ru§ilor in afacerile Moldovei
§i ale Tårii Romånesti, fapt ce a erodat incetul cu incetul si in cele din urmå
a distrus suzeranitatea otomanå. Anul 1774 a marcat si urcarea in scaunul
Jårii Romånesti a lui Alexandru Ipsilanti. Timp de opt ani, acesta a initiat
reforme luminate in toate domeniile vietii publice, incurajind in general
transformarea, chiar dacå modestå incå, a vietii politice si sociale, trans-
formare ce avea så continue sub domnia succesorilor såi. Deceniul al optu-
lea, in linii mari, a fost martorul unei schimbåri importante in modul in
care romånii instruiti gindeau despre ei insi§i s* despre relatia lor cu Europa.
Aceastå mutafie de mentalitate a primit expresie in Carte de rogacioni,
publicatå in 1779, de cåtre un cålugår roman din Transilvania. Ea a fost
tipåritå in alfabetul latin si nu in cel traditional chirilic si a reprezentat
ca atare o declaratie a individualitatii etnice distincte a romånilor si o afir-
mare a legåturii lor cu Europa.

Romånii au ocupat un loc aparte printre popoarele din Europa de
Sud-Est incå de la formarea Moldovei si a Jårii Romånesti in secolul al
XlV-lea. Ei erau, farå indoialå, ortodocsi, si, alåturi de sirbi, bulgari si greci,
apartineau lumii culturale si religioase bizantine. Ca $i slavii de sud, dato-
rau supunere eclcziasticå Patriarhului Constantinopolului si, pinå in veacul

ROMÅNII, 1774-1866

al XVII-lea, slavona a fost limba oficialå a bisericii $i a cancelariei dom-
ne§ti. Pinå tirziu in secolul al XVIII-lea, romånii impårtå§eau inalta cul-
turå ecleziasticå §i ordinea socialå §i economicå agrarå, comunå Tntregii
regiuni. in acela?i timp, romånii se diferentiau de vecinii lor. Aveau pri-
virea indreptatå atit cåtre Apus, cit §i cåtre Råsårit, intrucit vorbeau o limba
ce se trågea din latinå §i i§i revendicau descendenta din romani.

In privin(a dezvoltårii lor, Tntre secolele al XV-lea $i al XVIII-lea, ro¬
månii se distantau, in mod fundamental, de slavii de sud $i de greci. in
timpul acestei lungi perioade de dominatie otomanå in Europa de Sud-Est,
romånii au reu§it så-§i påstreze autonomia politicå §i o datå cu ea structu-
rile sociale §i economice traditionale. Drept rezultat, boierimea §i-a pås-
trat locul de elitå conducåtoare, iar marile mo§ii pe care le ståpineau §i
care erau lucrate de cåtre o tårånime numeroaså $i dependentå au råmas
baza agriculturii. Situa(ia la sud de Dunåre diferea izbitor. Aici, cuceri-
rea regatelor bulgar §i sirb de cåtre turci in secolele al XlV-lea §i al XV-lea
a dus la distrugerea elitelor nationale la incorporarea aproape in intre-
gime a acestei regiuni in Imperiul Otoman ca provincii administrate de
cåtre o armatå de dregåtori civili §i militari turci. in cazul slavilor de sud,
viata comunitålii era in mare måsurå reduså la nivelul satului $i al bise¬
ricii parohiale. in secolul al XVII-lea, Moldova $i Jara Romåneascå §i-au
continuat calea separatå de dezvoltare, mentinindu-§i §i chiar lårgindu-§i
autonomia. Cu toate cå domnitorii recuno^teau suzeranitatea sultanului
§i i§i indeplineau obliga(iile militare ?i financiare de vasalitate, ei au in-
tretinut relapi directe cu o serie de fåri, ceea ce era o incålcare grosolanå
a statutului lor, §i au acordat un ajutor neprecupe{it clerului §i locurilor
sfinte ortodoxe din teritoriul aflat sub ståpinire otomanå. Totu§i, cele trei
secole de dominatie otomanå au avut ca efect general stringerea legåtu-
rilor romånilor cu Råsåritul. In privinta comertului §i rclatiilor exteme,
ca så nu mai vorbim de culturå §i de viata spiritualå, erau atra§i de Con-
stantinopol.

in secolul al XVIII-lea, Principatele au intrat intr-o perioadå de crizå.
Autonomia lor a devenit din ce in ce mai precarå, pentru cå autoritåtile
otomane, alarmate de presiunea neincetatå a Austriei $i a Rusiei la gra-
nitele de nord ale Imperiului, au intervenit dupå bunul plac in afacerile
lor. Sultanul numea $i mazilea domnitorii dupå cum ii venea bine, impu-
nea biruri noi $i seeåtuia tårile de bogåtiile lor agricole prin rechizifii §i
vinzåri fortate. in acest moment neprielnic al sorfii lor din anii ’70, intelec-
tualii §i boierii romåni patrio(i §i-au intors privirea cåtre Rusia ortodoxå
pentru a evita catastrofa care se abåtuse asupra vecinilor lor de la sud
de Dunåre.

INTRODUCERE

Cursul evenimentelor intre deceniul al optulea al secolului al XVlII-lea
§i deceniul al §aptelea al veacului urmåtor scoate in evidentå un fapt deo-
sebit de important in legåturå cu evolutia Principatelor, §i anume, constan-
ta lor integrare in Europa. „Integrare“, nu „occidentalizare“, este cuvintul
potrivit, intrucit receptarea experientei §i modelelor europene a fost mai
curind un act de adaptare decit unul de imitare. Procesul a cåpåtat o for¬
må palpabilå in anii ’30 ai secolului al XlX-lea, cind a luat na§tere o nouå
elitå politicå §i intelectualå. Educap in Occident $i profund tulburati de
neconcordantele observate de ei intre progresul material §i dinamismul in-
telectual din tårile apusene, pe de o parte, §i inapoierea aparent de nere-
zolvat de acaså, pe de altå parte, membrii acestei elite §i-au propus så
stimuleze gindirca oamenilor §i så reformeze institupile. In deceniile urmå-
toare, ei au cåutat så-§i realizeze obiectivele in dauna mo§tenirii ortodoxe
råsåritene a romani lor. in timp ce ace$tia au adoptat o conceptie urbanå,
comercialå despre viajå, tradipile religioase $i populare ale veacurilor an-
terioare au continuat så insufleteascå tårånimea §i pe ceilalp membri ai
lumii rurale. Aceastå separape va avea consecinte profunde, adincirea prå-
pastiei materiale spirituale dintre ora§ §i sat §i dintre elitå §i masa popu-
lapei nefiind cea din urmå.

Principala caracteristicå a dezvoltårii politice interne in Principate in¬
tre anii ’70 ai secolului al XVIII-lea §i anii ’60 ai secolului al XlX-lea a
fost a$ezarea guvemårii pe baze raponale. Reformatorii din rindurile dom-
nitorilor §i ale elitei s-au angajat intr-un efort suspnut de codificare a legi-
lor, de introducere a separapci puterilor, in sensul cå puterea executivå,
puterea legislativå §i puterea judecåtoreascå trebuiau så acponeze inde¬
pendent una de alta, de instalare a ordinii in finan^ele publice §i de creare
a unui aparat funcponåresc calificat din punct de vedere profesional. Aces-
te måsuri au avut drept consecinte generale sporirea eficientei §i puterii
de previziune ale administrapei, de§i concentrarea puterii in miinile domni-
torului §i organelor centrale de guvemare a lipsit de autoritate oficialitå-
ple locale §i a descurajat inipativa §i participarea Iocalå in treburile publice.
Cu toate acestea, la centru — in Bucuresti, capitala Tårii Romåne§ti, §i in
Ia§i, capitala Moldovei — organizarea activitåpi politice s-a imbunåtåtit,
intrucit indivizii legap de acelea^i principii ?i apar^inind aceleia§i clase au
format grupåri §i in cele din urmå partide pentru a-§i atinge obiectivele.

Schimbåri evidente s-au produs $i in structura societåtii. Marii boieri,
forta politicå §i economicå conducåtoare in vechiul regim, al cåror statut
depindea de ståpinirea påmintului, $i-au våzut subminat monopolul pu¬
terii pe måsura diversificårii economiei Principatelor $i a inmultirii posi-
bilitåtilor de inavutire sau de ridicare a pozipei sociale. Concurenta cea

ROMÅNII, 1774-1866

mai putemicå cu care s-au confruntat a venit din partea clasei mijlocii au-
tohtone in formare. Compuså din mici grupuri de oameni de afaceri, ne-
gustori instariti §i membrii profesiunilor liberale, in special avocap, aceastå
claså era pe cale de a deveni principalul stegar al spiritului intreprinzå-
tor, atit in economie, cit §i in politicå. Diferenperea socialå s-a intensificat
§i in masa tårånimii, care constituia majoritatea covir$itoare a populapei.
Apårutå in special ca urmare a påtrunderii capitalismului la sate, aceastå
diferenpere a sporit numårul tåranilor inståriti, in timp ce grosul jårå-
nimii a råmas pe treapta cea mai de jos a scårii sociale, in stare doar så
o ducå de azi pe miine. Oarecum aparte de structurile de claså traditio-
nale se atla un numår redus de intelectuali, dintre care multi erau fii de
boieri, care a§teptau de la Europa Occidentalå så le ofere modele de dez-
voltare politicå §i economicå. Impreunå cu clasa mijlocie $i cipva boieri,
ace§tia au format noua elitå, care, treptat, $i-a asumat orientarea desti-
nelor tårii.

Elita era purtåtoarea unei noi conceptii despre comunitate, care a in-
fluentat decisiv evolupa Romåniei moderne. In trecut, comunitatea orto-
doxå ce-i cuprindea pe greci, pe slavi $i pe romani, mo$tenire a Bizanpilui,
oferise cadrul moral de desfa§urare a eforturilor individuale §i publice.
In ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, o minå de intelectuali ro¬
mani a inceput så defineascå, totu§i, comunitatea dintr-o perspectivå di-
feritå. Termeni precum „patrie“ §i „napune“, ambii folosifi in sens etnic,
apåreau cu o frecventå din ce in ce mai mare in discufiile despre modul
in care urma så fie realizatå organizarea politicå §i asigurat binele ob§tesc.
In anii ’30 ai secolului al XlX-lea, ideea de napune etnicå ajunsese så
absoarbå energiile elitei, intrucit membrii acesteia §i-au asumat datoria,
aproape ca o misiune sacrå, de a realiza unirea §i independenta Moldovei
$i Tårii Romåne§ti. Ei cåutau, de asemenea, o nouå bazå spiritualå pe care
så clådeascå Romånia unitå §i au ales drept cålåuzå tipul de secularism
promovat de gindirea luminatå $i liberalå din Europa Occidentalå. In felul
acesta preconizau un sistem moral independent de invå{åturile religioase
§i bazat pe atributele presupus naturale ale fiintelor umane, reducind in
mod sistematic rolul Bisericii Ortodoxe in treburile publice la indeplini-
rea funcpilor sale strict religioase.

Ritmul schimbårilor din economie a råmas in urma celor intervenite in
mentalitåtile §i institutiile politice. Agricultura, in special, a dovedit o rezis-
ten(å neinduplecatå fatå de innoire. Organizarea $i metodele de producpe
erau in esen(å acelea§i ca in secolele anterioare: tåranii continuau så asi-
gure mina de lucru, uneltcle §i animalele de povarå, iar majoritatea lor rå-
mineau depcnden(i din punct de vedere economie de ståpinii marilor mo$ii.

INTRODUCERE

Industria era §i ea legata de trecut: mårfurile, in marea lor majoritate, con-
tinuau så fie produse in mici ateliere me§tesugåre§ti, iar sistemul bres-
lelor incå mai controla productia §i desfacerea. O schimbare a existat, totu$i,
intrucit formele §i procedeele capitaliste luau treptat cu asalt tradi{ia. Agri-
cultura a fost influen^atå de progresul sustinut al proprietåtii private §i de
decåderea neincetatå a satului devålma§, precum §i de cererea crescindå
de produse agricole romåne$ti, mai ales de griu, pe piata intemationalå.
La ora§, me§te§ugarii §i breslele acestora erau asediati de importurile de
mårfuri stråine de larg consum §i de „manufacturile“ locale, predecesoare
ale fabricii moderne. Mai greu de måsurat, dar nu mai pupn importantå
pentru progresul economic, a fost schimbarea de atitudine fa(å de investi-
tie §i profit, acel nou spirit intreprinzåtor nåscut incå din deceniul al patru-
lea al secolului al XlX-lea, dacå nu mai devreme.

La baza evolutiilor interne din Principate s-a aflat schimbarea din sta-
tutul lor international determinatå de concurenta dintre Marile Puteri pen¬
tru a dobindi preponderentå in regiune, pe de o parte, §i hotårirea elitei
intelectuale §i politice romåne§ti de a dobindi independenta, pe de altå
parte. Intervenpa Marilor Puteri in afacerile Principatelor a avut efecte
profunde asupra evolutiei lor, intrucit a slåbit legåturile lor cu statul oto-
man §i cu lumea culturalå ortodoxå §i a accelerat integrarea lor in Europa.
Elita romåneascå s-a confruntat astfel cu o crizå de identitate §i a fost atra-
så de noile modele de dezvoltare. Con§tiinta crescindå a dihotomiei est-vest
§i alegerea facutå de aceastå elitå constituie substanta istoriei romåne§ti
intre anii ’70 ai secolului al XVIII-lea §i anii ’60 ai secolului urmåtor.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ
1774-1821

Suzeranitatea otomanå a constituit faptul precumpånitor al viepi po-
litice §i economice a Principatelor Romåne in cursul perioadei cuprinse
intre Tratatul de la Kuciuk-Kainargi din 1774 $i inceputul råzboiului grec
de indepcndentå din 1821. Sultanul hotåra succesiunea domnitorilor §i in-
fluenta in mod decisiv politica acestora, iar cerin(ele lui de alimente §i alte
bunuri sleiau §i in acela$i timp impulsionau capacitatea productivå a Mol-
dovei §i a Tårii Romåne$ti. A fost totu§i o jumåtate de secol dinamicå pen-
tru Tårile Romåne, iar vasalitatea, oricit de oneroaså ar fi fost, nu a putut
opri evolupa institupilor §i nici inåbu§i råspindirea ideilor. Organizarea
pe baze raponale a guvemårii, concentrarea puterii in mina domnitorului
§i extinderea aparatului funcponåresc, codificarea legilor ?i secularizarea
viepi publice, toate acestea fiind caracteristice unei societåp moderne, au
avansat in mod inexorabil. Nici suzeranitatea otomanå nu a fost imunå
la schimbare. Anumip domnitori luminap §i boierii reformatori au profi-
tat de interesul crescind rusesc §i vest-european fajå de Principate pentru
a incerca så se elibereze de dominapa otomanå §i så obpnå autonomia,
iar, in cele din urmå, independenta.

LEGÅTURA OTOMANÅ

Relapile politice dintre Imperiul Otoman, pe de o parte, §i Moldova
§i Jara Romåneascå, pe de altå parte, i$i gåsesc inceputurile in ultimul
deceniu al secolului al XlV-lea. Nici nu apucaserå bine Principatele så
se formeze in prima jumåtate a acelui veac cå existenta lor a ?i fost primej-
duitå de puterea militarå otomanå in ascensiune la sud de Dunåre. 0§tile
otomane infrinseserå nobilimea feudalå sirbå in båtålia de la Kossovo-
polje din 1389 §i au desåvir§it ocuparea Bulgariei prin cucerirea in 1393
a ora§ului Timovo, capitala (aratului. Drept rezultat, intre acestea §i Tå¬
rile Romåne n-a mai råmas decit Dunårea, care servea in mod tradiponal

ROMÅNII, 1774-1866

drept cale de circulape spre interiorul Peninsulei, §i nu atit drept barierå
in calea armatelor du§mane.

Primele contacte politice intre "fara Romåneascå §i otomani nu pot fi
datate cu precizie, inså, la 1394, pare så se fi plåtit pentru intiia oarå un
haraci, eveniment ce sugereazå cå turcii erau neråbdåtori så obfinå avan-
taje de pe urma succeselor repurtate in Bulgaria. O altå platå a unui tri-
but a fost efectuatå in 1417, ca urmare a unei expedifii militare in Tara
Romåneascå a sultanului Mahomed I (1413-1421).' Aceste plå(i nu par
så fi redus Tara Romåneascå la statutul de vasal. Mai curind, a$a cum pre-
tindea Mircea cel Båtrin (1386-1418), eie reprezentau in(elegeri intre egali,
intrucit, in schimbul haraciului, sultanul accepta så impiedice 0 §tile oto-
mane så treacå Dunårea in incursiuni de jaf §i pentru luarea de robi. 1 2 Cu
toate acestea, Tara Romåneascå avea så fie de aici inainte supuså unor
presiuni otomane neincetate. Ca urmare a unei serii de noi campanii mi¬
litare dupå moartea lui Mircea cel Båtrin, sultanii au impus acestui Prin-
cipat poveri din ce in ce mai greie. In 1432, de pildå, ca pre( al påcii,
domnitorul Alexandru Aldea (1431-1436) a fost silit så plåteascå un tri-
but anual §i så asigure servicii militare dupå bunul plac al sultanului. In-
(elegeri similare, mai curind sub forma unor armisti(ii, au fost incheiate
in 1444 §i 1451. in sfir§it, in 1462, Mahomed al II-lea (1451-1481) il
indepårteazå pe domnitorul Vlad T e P e § (1456-1462; 1476) de la tron,
ca pedeapså pentru „rebeliune“ §i il instaleazå in locul acestuia pe mai
supusul Radu cel Frumos (1462-1473). Faptul cå sultanul putea dispune
atit de liber de succesiunea domnitorilor in scaun sugereazå cit de grav
fusese compromiså independenta Tårii Romåne§ti §i multi istorici consi-
derå astfel anul 1462 drept data care marcheazå inceputul oficial al vasali-
tåtii fata de Imperiul Otoman. 3 in orice caz, aceste evenimente au reprezentat
sfir?itul confruntårilor militare de anvergurå dintre cele douå parti. De aici
inainte, domnitorii Tårii Romåne$ti vor considera plata tributului ca o obli¬
gat i e inevitabilå §i vor recurge la negocieri in locul armelor pentru a apåra
autonomia administrativå a (årii lor.

Supunerea Moldovei fatå de statul otoman a urmat acela§i tipic, inså
a survenit mai tirziu, in parte cel putin datoritå distanfei mai mari care
o despårtca de centrele otomane de putere. Prima mare incle§tare intre

1 M. Maxim, „Din istoria relatiilor romåno-otomane — «capitulatiile»“, in Anale
de istorie , 28/6, 1982, pp. 45—48.

2 G. 1. Constantin, „Le Traité entre le Sultan Baiazet l er et la Valachie", in Der Islam,
59/2, 1982, pp. 254-284; M. Maxim, „Cu privire la intelegerile de pace romåno-otomane
din timpul domniei lui Mircea cel Mare“, in I. Påtroiu (ed.), Marele Mircea Voievod,
Bucuresti. 1987, pp. 365-396.

•’ N. Stoiccscu, Vlad Tepe $, Bucuresti. 1976, pp. 120-124.

MOLDOVA §1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

o§tile moldovene §i otomane a avut loc in 1420, cind flota turcå intreprin-
de un atac nereu§it asupra Cetåpi Albe (Akkerman), port la lirnanul Nistru-
lui aflat sub ståpinirea Moldovei. Ulterior, domnii Moldovei au intretinut
in general relatii pa§nice cu sultanul prin plata unor sume de bani. Turcii
se refereau la acestea ca daruri (pe$che§) $i nu ca haraci $i se pare cå nu
au compromis independen(a acestui principat. Moldova a inceput så plå-
teascå tribut in 1456 ca råspuns la un ultimatum dat de Mahomed al 11-lea
domnitorului Petru Aron (1451-1452; 1454-1457). Cu toate acestea, cir-
muitorii Moldovei, in special inzestratul §tefan cel Mare (1457-1504),
au evitat vasalitatea prin altemarea negocierilor cu rezistenta armatå. To-
tu$i, pe vremea urma§ilor lui §tefan, situa(ia Moldovei a devenit din ce
in ce mai nesigurå. Independcn(a a luat sfir$it in 1538, cind sultanul Soli-
man I (1520-1566) 1-a indepårtat de la domnie pe Petru Rare§ (1527-1538;
1541-1546). L-a inscåunat in locul lui pe $tefan Låcustå (1538-1540),
care l-a omagiat pe sultan ca suzeran al såu, recunoscind prin aceasta statu-
tul de vasal al (årii. 4

Rela(iile dintre Tårile Romåne §i Imperiul Otoman vor fi reglementate
de diverse tratate, cunoscute sub numele de ahdname sau sulhname, denu-
mite mai tirziu, incorect, „capitula(ii“, §i de diplome suplimentare de in-
vestiturå ( berat ), emise de cåtre sultan cu ocazia inscåunårii domnitorilor.
In conformitate cu legea islamicå, otomanii priveau Tårile Romåne ca fi-
ind ceva intre teritoriile cucerite — subordonate direct autoritåpi musulma-
ne — §i zonele din afara granitelor Islamului, ostile statului musulman §i
cu care nu putea exista decit o pace vremelnicå. Moldova §i Jara Romå-
neascå erau astfel teritorii cu statut de ahd (tratat) §i se aflau in zona inter-
mediarå de pace (dar alsulh), intrucit nu fuseserå ocupate de ostile otomane
$i nu fuseserå incorporate in statul otoman. 5 In schimb, domnitorii §i bo-
ierii aveau voie, teoretic cel putin, så conducå treburile interne ale (årilor
respective fårå amestecul oficialitåtilor civile $i militare turce$ti. in cadrul
acestui aranjament, boierii i§i påstrau privilegiul tradi(ional de a alege dom-
nitorul, dar acum sultanul $i-a asumat dreptul de a le confinna alegerea
§i de a investi pe noul domnitor cu insemnele func(iei. Elementele palpa-
bile ale supunerii erau plata unui tribut anual $i participarea Tårilor Romåne
la campaniile militare otomane atunci cind erau chemate. O altå consecintå

4 L. Simanschi (ed.), Petru Rares, Bucuresti, 1978, pp. 136-174.

5 $. Gorovei, „Moldova in «Casa påcii» pe marginea izvoarelor privind primul secol
de relatii moldo-otomane“, in Amuirul Institutului de Istorie ,v/ Arheologie, 17, 1980,
pp. 629-677; M. Maxim, „Cu privire la statului de 'Ahd al (årilor romåne fata de Poartå:
Consideratii pe marginea unor izvoare otomane", in Revista de istorie, 39/6, 1986,
pp. 523 534.

Harta 1. Moldova, Jara Romåneascå §i Transilvania, 1775-1811

ROMÅNII, 1774-1866

a vasalitåtii a fost incetarea relatiilor diplomatice directe cu alte tåri. De acum
incolo, domnitorilor li se va interzice så aibå contacte cu statele europe-
ne, cu exceptia celor realizate prin intermediul Constantinopolului.

Cel pu(in la inceput, relatia dintre cele douå parti era departe de a fi uni-
lateralå. Sultanul §i-a asumat obligatii formale fata de Tårile Romåne. Ca
suzeran, prelua responsabilitatea apårårii lor impotriva vreunui atac stråin,
dar s-a abtinut så plaseze trupe in cele douå Principate, cu exceptia unei
mici gårzi personale pentru fiecare dintre cei doi domnitori. A dat instruc-
tiuni oficialitåtilor otomane de-a lungul Dunårii så aplice cu strictete inter-
dicjia ca musulmanii så dobindeascå påmint sau så se stabileascå definitiv
in Principate. lnterdictia a fost extinså la top negustorii $i dregåtorii turci,
cårora li s-a permis så cålåtoreascå la nord de Dunåre doar pentru treburi
oficiale §i cu consimtåmintul domnitomlui sau al reprczentanplor acestuia.

In secolele al XVI-lea §i al XVII-lea, domnitorii §i boierii insistau ca
aceste restrictii så fie aplicate cu strictete pentru a se preintimpina påtrun-
derea masivå a turcilor §i a altor musulmani la nord de Dunåre §i a se pås-
tra o aparentå de autonomie §i caracterul cre§tin al tårilor lor. Dar reu§ita
lor nu a fost decit partialå. Au fost infiintate capete de pod militare §i comer-
ciale, a§a-numitele raiale, in Jara Romåneascå pe malul de nord al Dunårii,
la Giurgiu §i la Tumu, incå din 1417, $i la Bråila, in 1542, iar in Moldova
la Hotin, la granita de nord cu Polonia, in 1723.

Toate raialele au fost organizate in acela§i mod, Bråila inså a fost cea
mai mare §i cea mai importantå din punct de vedere economic. Capul de
pod consta dintr-o fortåreatå, pe care turcii au construit-o imediat dupå
cucerirea cetåtii in 1539, impreunå cu raiaua propriu-ziså, adicå teritoriul
din jurul cetåtii ce cuprindea cincizeci §i cinci de sate, locuitorii acestora
fiind siliti så aprovizioneze fortåreata §i så presteze diverse munci. Ra¬
iaua cuprindea §i proprietåti intinse impårtite ca fiefuri (has) membrilor
familiei sultanului §i inaltilor dregåtori otomani. Administratorul ( nazir ),
a cårui jurisdictie se intindea atit asupra treburilor civile, cit §i asupra celor
militare, era un slujba§ de rang superior cu trei cozi de cal la tui, in timp
ce domnii Moldovei §i ai Tårii Romåne§ti nu aveau dreptul decit la douå
prinse la stindard. Judecåtorii musulmani ( cadiii) impårteau dreptatea pentru
musulmani in litigiile dintre ace§tia, precum §i in cele iscate intre cre§tini
?i turcii aflati pe teritoriul romånesc. impreunå cu guvematorul sangeacu-
lui Silistra, din care fåcea parte Bråila, toti ace^ti dregåtori au exercitat o
influentå semnificativå in Tara Romåneascå, iar domnitorii se stråduiau
så råminå in termeni buni cu ei. 6

6 R. I. Perianu, „Raiaua Bråilei: Noi contribuliuni“, in Revista istoricå ronubui, 15/3,
1945, pp. 287-333.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

Primul tratat oficial ( ahdname ) intre otomani §i Jårile Romåne a fost
incheiat cu Tara Romåneascå, probabil in timpul domniei lui Vlad I
(1394—1397; recunoscut doar intr-o parte din tara), iar cu Moldova cindva
inainte de 1456. Acest tratat §i cele ce vor unna nu erau aliante inche-
iate pe picior de egalitate §i erau extinse la nesfir?it, de obicei farå forma-
litåti. Ultimele reinnoiri oficiale par så fi fost fåcute in a doua jumåtate a
secolului al XVI-lea. 7 Legåturile pe care le intåreau intre parti nu erau nici-
odatå imuabile. In cea de-a doua parte a secolului al XVI-lea §i in tot cursul
secolului al XVIl-lea, echilibrul stabilit prin aceste prime tratate s-a nåruit,
pentru cå atit domnitorii, cit $i sultanii urmåreau teluri incompatibile cu un
adevårat armistipu. Cei dintii incercau fåra incetare så se elibereze de tute-
la otomanå, iar ceilal(i incercau prin orice mijloc så subjuge complet Jå¬
rile Romåne. Cu toate cå in aceastå perioadå controlul otoman s-a intårit
treptat, relatiile au råmas structural acelea$i. Sultanii continuau så-$i exercite
puterea indirect prin intermediul domnitorului §i al institu(iilor autohtone,
ceea ce le-a permis romånilor så se bucure in mare måsurå de autonomie.
Domnitorii i§i påstrau propriile lor armate, chiar dacå reduse ca efectiv,
i§i exercitau puterile legislative §i juridice tradi(ionale §i se angajau chiar
in schimburi diplomatice cu alte tåri.

Primejdia incorporårii in Imperiul Otoman aproape cå dispåruse in
aceastå perioadå. La inceputul secolului al XVII-lea, otomani i renun(aserå
la ideea ocupårii Jårilor Romåne $i a transformårii lor in pa§alicuri, a§a
cum procedaserå cu teritoriile de la sud de Dunåre §i, la nord, cu douå
treimi din Ungaria. Cauzele ar trebui cåutate se pare in schimbarea calcu-
lelor strategice §i economice ale oficialitå(ilor otomane. Cind au intrat pen¬
tru prima oarå in contact cu Tara Romåneascå ?i cu Moldova, o§tile otomane
erau angajate intr-o mare campanie in (inuturile sirbe §i, de-a lungul våii
Dunårii, pinå in Europa Centralå. Tårile Romåne prezentau o importan(å
strategicå micå pentru aceste operatiuni. Mai tirziu, dupå incheierea lor cu
succes, suzeranitatea otomanå asupra Moldovei §i a Jårii Romåne§ti nu a
fost contestatå in mod serios de cåtre alte puteri europene pinå la sfir$itul
secolului al XVII-lea. Ca urmare, nici apårarea cåilor de aprovizionare cåtre
Ungaria, nici statutul de granitå neprotejatå nu impuneau o ocupare mili-
tarå a Tårilor Romåne. 8 In plus, in momentul in care cuceririle otomane in

7 Pentru o analizå mai cuprinzåtoare a autonomiei, vezi M. Maxim, „Le statut des
pays roumains envers la Porte ottomane aux X\T XVIII C siecles“, in Revue roumaine
</ 'histoire, 24/1-2, 1985, pp. 29-50.

K P. P. Panaitescu, Interpretdri romånefti: Studii de istorie economicd fi sociald ,
Bucuresti, 1947, pp. 149 159.

ROMÅNII, 1774-1866

Europa Centralå $i de Sud-Est i§i urmaserå cursul, luase fiin(å o relatie
practicå intre sultan §i domnitorii romåni, bazatå pe ahdname, care s-au
dovedit o binefacere pentru trezoreria otomanå. Nenumåratele beneficii
economice i-au convins pe sultani §i pe dregåtorii acestora så nu se atingå
de aranjamentele existente. in schimb, au intensificat exploatarea fiscalå §i
agricolå a Jårilor Romåne, socotind-o mai profitabilå decit ocuparea mi-
litarå §i impårtirea påmintului arabil in timaruri. Relatiile economice exis¬
tente, care valorificau enormele resurse naturale ale Jårilor Romåne,
aduceau beneficii atit de substantiale tuturor celor interesati (§i nu in cele
din urmå negustorilor §i zarafilor, a cåror influentå la Constantinopol era
in cre^tere), incit rind pe rind sultanii au respins toate propunerile de a re-
duce Moldova §i Jara Romåneascå la statutul de provincie sub guvema-
tori turci. Disponibilitatea moldovenilor §i a valahilor de a negocia a facilitat
in(elegerea pa§nicå cu otomanii. Domnitorii erau pregåtip så lupte — §i
au fåcut-o de nenumårate ori —, dar påreau så fi in(eles realitatea poli-
ticå §i strategicå a situapei lor. Au socotit mai in(elept så ducå tratative
inainte ca independen(a så fie irevocabil compromiså.

Cu toate acestea, secolul al XVII-lea a fost martorul §ubrezirii inexo-
rabile a autonomiei Moldovei §i a Jårii Romåne$ti. De§i domnitori puter-
nici ca Matei Basarab (1632-1654) §i §erban Cantacuzino (1678-1688)
in Jara Romåneascå §i Vasile Lupu (1634-1653) in Moldova §i-au rea-
firmat prerogativele in treburile militare §i exteme, astfel de relansåri s-au
dovedit de scurtå duratå. Pe la sfir§itul veacului, sultanul ajunsese pur §i
simplu så considere domnitorul ca un inalt dregåtor otoman §i, ca atare,
scaunul domnesc devenise evident nesigur. Sultanul mazilea domnii aproa-
pe dupå bunul plac §i cu o frecven(å uimitoare pentru a-§i intåri autori-
tatea asupra depnåtorilor acestei funcpi §i pentru a-§i spori beneficiile
financiare pe care le ob(inea la fiecare schimbare de domnitor. in Moldo¬
va, intre 1612 §i 1711, o domnie dura in medie doi ani §i jumåtate, iar in
Jara Romåneascå, cam tot atunci, patru ani §i jumåtate. Autoritatea dom-
nitorului in treburile interne nu a fost totu§i reduså din cauza statutului
de vasalitate. Dacå era capabil §i i$i asigura favoarea sultanului $i a sfet-
nicilor acestuia, domnitorul putea så ac(ioneze in (arå ca un conducåtor
absolut.

Supunerea politicå a Jårilor Romåne a fost inso(itå de poveri fiscale §i
economice crescinde. In calitate de state tributare, erau nevoite så-§i asu-
me numeroase obliga(ii formale fa(å de suzeran in afara plå(ii tributului.
Printre acestea se numårau contribu(ii speciale la vistieria otomanå pen¬
tru sprijinirea campaniilor militare, serviciul militar in sine, recrutarea de
lucrålori pentru diverse indeletniciri cum ar fi repararea fortårejelor de-a

MOLDOVA SI TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

lungul Dunårii §i, din ce in ce mai importante o data cu trecerea vremii,
zaherelele, proviziile alimentare pe care Jårile Romåne trebuiau så le punå
la dispozipa o§tilor otomane ?i a Constantinopolului.

O povarå $i mai oneroaså, avind o influentå §i mai dåunåtoare asupra
viepi publice decit aceste obligapi de la stat la stat, o constituia §irul fara
s£Tr§it de daruri cerute pentru a-l imbuna pe sultan, familia sa §i nenumå-
rapi dregåtori mai mari sau mai mici. Unele se dådeau la date stabilite,
cum ar fi urcarea pe tron a unui nou sultan, cind dåmicia era måsura loia-
litåpi personale a domnitorului. Apoi erau pe§che§urile, de fapt un fei de
mitå, pe care candidapi la scaunele ambelor Tåri Romåne le plåteau sulta-
nului §i altora pentru a le cumpåra bunåvointa. Incå din a doua jumåtate
a secolului al XVI-Iea, scaunul domnesc devenise obiect de aprig mezat,
iar sumele oferite de cåtre cei intrap in curså atingeau adesea proporpi
uria$e, ca de pildå de sapte ori tributul anual. Intrase in obi§nuinpi ca fieca-
re negociere sau intelegere så fie insoptå de daruri, mårimea acestora de-
pinzind de rangul §i influentå celui care le primea.

in calitate de vasali credincio$i, era de a$teptat din partea domnitori-
lor så punå la dispozipa suzeranului animale $i alimente ori de cite ori
li se cerea acest lucru. Fumizarea de provizii a inceput probabil in seco-
lul al XV-lea §i a devenit o caracteristicå a relapilor romåno-otomane in
secolul al XVI-lea. Otomanii au transformat relapile lor comerciale cu Jå-
rile Romåne intr-un real monopol in a doua jumåtate a acelui veac. 9 De-
pendenta Constantinopolului si a armatei otomane de alimente si de alte
produse din Jårile Romåne 1-au determinat pe sultanul Soliman I si pe
succesorii såi så impunå restricpi asupra exportului de vite, oi, griu si alte
cereale, miere si cherestea din Jårile Romåne in alte tåri atita vreme cit
nu erau satisfacute nevoile otomane. Ei i-au silit pe domnitori så contro-
leze stringerea si expedierea acestor produse si så-i sprijine pe negustorii
otomani in obpnerea cantitåplor necesare la cele mai scåzute prepiri po-
sibile. Ambele Jar i Romåne erau periodic invadate de negustori otomani
Si de alte napi din zona Mediteranei råsåritene, care se bucurau de avan-
taje speciale fatå de negustorii autohtoni. Toate aceste practici au asigu-
rat vasalitatea economicå a Jårilor Romåne, care avea så dureze pinå in
primele decenii ale secolului al XlX-lea $i så le secåtuiascå de mare parte
din bogåpile lor.

In secolul al XVIII-lea, controlul politic otoman asupra Jårilor Ro¬
måne s-a inråutåpt, paralel cu o intensificare a exploatårii economice. In

9 M. Maxim, „Regimul economic al dominatiei otomane in Moldova si Jara
Romåncascå in a doua jumåtate a secolului al XVI-lea“, in Revista de istorie , 32/9,
1979, pp. 1731 1765.

ROMÅNll, 1774-1866

primele decenii ale acestui veac, Poarta §i-a pierdut increderea in dom-
nitorii påminteni. Cauza imediatå a constituit-o alianta dintre domnul Mol-
dovei, Dimitrie Cantemir (1710-1711) §i Petru cel Mare al Rusiei, precum
§i intelegerile secrete cu Austria §i cu alte puteri incheiate de domnul Jå-
rii Romåne§ti, Constantin Bråncoveanu (1688-1714). Sultanul i-a inde-
pårtat pe amindoi de la domnie §i, pentru a-i inlocui, §i-a indreptat privirea
cåtre un grup care slujise Imperiul cu loialitate timp de peste un secol —
familiile grece§ti bogate din Fanar, un cartier al Constantinopolului. Da-
toritå priceperii lor in ale nego(ului, bogåtiei lor §i cunoa§terii Europei §i
a limbilor vorbite pe continent, aceste familii fanariote §i numeroase alte
familii grece$ti sau elenizate aduseserå servicii nepretuite Porpi Otomane
§i, in consecintå, dobindiserå o influentå imenså la nivelurile inalte, mai
ales in domeniul afacerilor stråine. Aici au ocupat funcpi-cheie — precum
cea de mari dragomani sau de tålmaci (de fapt, sfetnici principali) — in
relatiile cu Marile Puteri europene. 10

Fanariopi au devenit astfel, in mod logic, candidati la scaunul Mol-
dovei §i al Tårii Romåne§ti. Loialitatea lor ajunsese astfel cu atit mai in-
dispensabilå cu cit Tårile Romåne se aflau acum la fruntariile Imperiului
§i formau obiectul interesului crescind al Austriei §i al Rusiei. Sultanii spe-
rau ca domnii fanariop så se opunå intruziunilor stråine §i så incurajeze
integrarea politicå §i economicå a Tårilor Romåne in Imperiu.

Aceastå asociere a pus bazele a§a-numitului regim fanariot, forma speci-
ficå luatå de domina^ia otomanå in Tårile Romåne in secolul al XVIII-lea. 11
Acest regim a fåcut så sporeascå dependen(a domnitorului de bunåvointa
sultanului, iar modesta libertate pe care §i-o påstrase in relatiile cu stråi-
nåtatea aproape a dispårut. Pinå §i formalitatea unei alegeri s-a intrerupt
dupå 1730, ultima ocazie cunoscutå in care li s-a permis boierilor så aibå
ceva de spus in alegerea domnitorului lor. Armata nationalå s-a dezintegrat
§i a fost reduså la functii ceremoniale §i de gardå pe lingå domnitori. Aces-
tora li se permitea så menpnå contacte cu tårile stråine, dar nu in propriul
lor beneficiu. Ei slujeau mai curind drept agen(i ai suzeranului §i drept
culegåtori de informa(ii pentru acesta.

10 Cu privire la cariera unui reprezentant de vazå al acestui grup, vezi N. Camariano,
Alexandre Mavrocordato, le Grand Drogman: Son activite diplomatique (1673-1709%
Salonic, 1970.

11 Cu privire la caracterul regimului fanariot, vezi $. Lemny, „La critique du regime
phanariote: Cliches mentaux et perspectives historiographiques“, in A. Zub (ed.), Culture
and Society , Ia$i, 1985, pp. 17-30; C. Papacostea-Danielopolu, „Etat actuel des
recherches sur «1’epoque phanariote»“, in Revue des etudes sud-est europeennes , 24/3,
1986, pp. 227-234.

MOLDOVA SI TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821 25

Cerintele fiscale §i economice otomane impuse Tårilor Romåne in se-
colul al XVIII-lea erau practic nelimitate. Volumul lor reflecta criza gene-
ralå care pusese ståpinire pe Imperiu. Tributului §i darurilor li se adåugaserå
cheltuielile competipei pentru scaunul domnesc. Pentru a råmine in com-
peti(ie §i a ci§tiga premiul, candidatul victorios intra in datorii enorme, pe
care nu ezita så le treacå asupra contribuabililor din noua sa tara. Cu toate
ca ar fi fost de presupus ca aceste datorii så fie personale, indatå dupå so-
sirea in capitalå, noul domnitor ridica dåri sau recurgea la alte stratageme
pentru a-§i plåti creditorii §i a-i descuraja pe rivalii la scaunul domnesc.
Poarta §i dregåtorii profitau din plin de aceastå situatie. Pentru ca aface-
rea så fie §i mai rentabilå, ace§tia schimbau domnitorii cu o frecventå ame-
titoarc, adesea mutindu-i dintr-un principat intr-altul §i inapoi. Acest trafic
s-a intensificat la mijlocul secolului: Jara Romåneascå n-a avut nici mai
mult, nici mai pu(in decTt optsprezece domnitori intre 1730 §i 1768, iar
Moldova, §aptesprezece intre 1733 §i 1769. In acest interval, Constantin
Mavrocordat a fost domnitor al Tårii Romåne§ti de §ase ori §i al Mol-
dovei de patru ori.

Livrårile de produse cåtre Constantinopol §i raialele de la Dunåre au
devenit adevårate rechiziponåri. Schimbarea de atitudine a turcilor fa{å
de aceastå asigurare de provizii este evidentå intr-un firman din 1755 al
sultanului Osman al III-lea (1754-1757), prin care se cerea fiecårei Tåri
Romåne så trimitå Por(ii cite 11 000 de tone de griu anual la pretul stabi-
lit de oficialitåtile otomane. Dependen(a capitalei §i a armatei de alimentele
din Jårile Romåne a dus la o inåsprire a restricpilor comerciale otomane.
La 1729, sultanul Ahmed al III-lea (1703-1730) ii interzisese domnito-
rului Jårii Romåne§ti, Nicolae Mavrocordat, så vindå austriecilor griul cul-
tivat de-a lungul Dunårii, sub motivul cå astfel de vinzåri ar putea reduce
rezervele de grine ale Portii. Pe tot parcursul secolului al XVIII-lea, auto-
ritå(ile otomane au insistat cå nevoile Imperiului erau prioritare §i, in con-
secintå, au luat måsuri drastice ori de cite ori livrårile erau insuficiente,
a§a cum s-a intimplat in 1761 §i 1764, cind sultanul a suspendat temporar
exporturile de grine §i de animale spre alte tåri. 12

Pe måsurå ce autonomia Tårilor Romåne se deteriora din ce in ce mai
mult, interdic(iile privind stabilirea musulmanilor pe aceste meleaguri §i
limitarea activitå(ilor lor erau incålcate farå teamå de pedeapså. Turcii §i
al(i supu§i otomani au achizitionat påmint in vecinåtatea raialelor §i s-au

12 M. M. Alexandrescu-Dersca, „Å propos d’un firman du sultan Mustafa III“, in
Halcania, 7/2, 1044, pp. 363 391.

ROMANII, 1774-1866

stabilit acolo; negustorii turci cumpårau pe spezele lor mari cantitåji de
grine §i de animale de la tårani la prefåri mult mai mici decit pretul mediu
al pietei. Dregåtorii otomani, cålåtorind in numår mare prin Jårile Romåne,
cereau populatiei locale så le plåteascå hrana, locuinfå §i transportul (a§a-nu-
mitul drept de conac §i olac). Eforturile domnitorilor §i ale boierilor de
a convinge Poarta så punå capåt acestor abuzuri au fost in general zadar-
nice, in parte din cauza faptului cå guvemul central nu putea aplica pro-
priile sale decrete dregåtorilor aflati de-a lungul frontierei dunårene §i in
raiale. Tårile Romåne au suportat astfel consecintele §ubrezirii administra-
tiei otomane in Europa de Sud-Est.

PE MÅSURA SCHIMBÅRILOR

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, care a pus capåt råzboiului ruso-turc
din 1768-1774, promitea schimbåri semnificative in relapile dintre Tårile
Romåne §i suzeranul lor. Cu toate cå se ocupa in special de alte probleme,
Tratatul cuprindea cel putin o prevedere care, dacå ar fi fost duså la inde-
plinire, ar fi limitat puterile exercitate de cåtre dregåtorii otomani in Tårile
Romåne. Articolul 16 dådea ambasadorului rus la Constantinopol dreptul
de reprezentare in numele Tårilor Romåne „atunci cind imprejurårile o ce-
reau“ §i obliga guvernul otoman så asculte cu simpatie astfel de interven-
(ii. 13 In jumåtatea de secol ce a urmat, diplomapi ru§i, exercitindu-$i noile
prerogative, au contribuit, intr-adevår, la punerea bazelor unui nou statut
legal al Tårilor Romåne. in parte, datoritå acestei presiuni, sultanul a fost
obligat så defineascå mai precis legåturile care uneau Tårile Romåne de
Imperiu §i a trebuit astfel så recunoascå vrind-nevrind principiul autono-
miei ignorat de multå vreme.

La citeva luni dupå incheierea påcii din 1774, ca råspuns la cerintele
Rusiei, sultanul a emis hati§erifuri cåtre domnii Moldovei §i Tårii Romå-
ne§ti, impunind limite drastice suzeranitåtii politice otomane §i privilegi-
ilor economice. Acestea recuno$teau in principiu autonomia, care fusese
garantatå prin ahdname cu citeva veacuri in urmå §i limita astfel puterea
dregåtorilor otomani de a interveni in treburile interne ale Tårilor Romåne.
Interziceau sultanului så detroneze un domnitor fåra motive suficiente §i
scoteau de sub jurisdictia dregåtorilor otomani cazurile ce implicau cre§-

13 Cu privire la semnificatia Articolului 16, vezi E. I. Drujinina, Kiuciuk-Kainar-
djiiskii mir , Moscova, 1955, pp. 295 300.

MOLDOVA §1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

tinii mahomedanii de la grani(å §i din raiale, desemnind in schimb un
sfat domnesc drept curte de prima instantå §i curtile de judecatå ale cadi-
ilor din Giurgiu (pentru Tara Romåneascå) §i Bråila (pentru Moldova)
drept curp de apel. Hati§erifurile restringeau, de asemenea, intrarea negus-
torilor §i a personalului militar §i civil in Tårile Romåne la cei afla(i cu
treburi oftciale sau care obtinuserå permisiunea necesarå din partea au-
toritåplor din Jara Romåneascå §i din Moldova. In sfir§it, eie interziceau
turcilor så se stabileascå permanent in Jårile Romåne, så detinå proprietåti
funciare acolo sau så se angajeze in practicarea agriculturii §i a cre§terii
vitelor §i cereau ca toate påminturile luate de la månåstiri sau de la cre§ti-
nii din apropierea raialelor så fie restituite farå intirziere. 14

Majoritatea acestor restrictii vor råmine pe hirtie. Guvemul otoman
a ignorat pur §i simplu prevederile Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, pre-
cum §i hati§erifurile din 1774. A continuat så se amestece la fei ca §i inainte
in treburile interne ale Jårilor Romåne §i så ridice §i mai mult pretenpile
economice, pinå cind noi råzboaie §i tratate cu Rusia vor aduce temporar
o oarecare u§urare.

Intr-un anumit sens, guvemul otoman nu avea altå solupe decit så per-
siste in exploatarea economicå a Jårilor Romåne. in ultimul påtrar al
secolului al XVlII-lea §i in primele decenii ale secolului al XlX-lea, Con-
stantinopolul §i fortåretele de la Dunåre depindeau atit de mult de Tårile
Romåne in privinta produselor alimentare incit, in corespondcnta oficialå,
Moldova §i Jara Romåneascå erau mentionatc in mod repetat drept „gri-
narele lmperiului“. Cantitåple cerute erau adesea aproape incredibile. De
pildå, intre decembrie 1786 §i aprilie 1788, cind un nou råzboi cu Rusia
pårea iminent, comandanpi militari otomani au cerut Moldovei 219 833
chile turce§ti de griu din Moldova (1 chilå de Constantinopol insemna
aproximativ 26 kg) sau 5 715 000 kg; 265 267 chile de orz (6 796 000 kg);
119 631 chile de fåinå (2 937 000 kg), iar in primele nouå luni ale anului
1787, 117 000 de oi. 15 Nu existå nici o certitudine cå toate aceste cereri
au fost satisfacute, de§i sultanul insu§i i-a adus laude domnitomlui Ale-
xandru Ipsilanti pentru zelul depus in acest sens. Ca de obicei, greul a fost
dus aproape in exclusivitate de tårånime. In afarå de produse agricole,

14 M. M. Alcxandrescu-Dersca, „Rolul hati^erifurilor de privilegii in limitarea
obligatiilor cåtre Poartå (1774-1802)“, in Studii: Revistå de istorie, 11/6, 1958,
pp. 101-119; M. A. Mehmed (ed.), Documente turce$ti privind istoria Romåniei, 1,
1455-1774, Bucuresti, 1976, pp. 319-328.

15 M. A. Melimed (ed.), Documente turcefti, II, 1774-1791, Bucuresti, 1983,
pp. 155-302.

R0MANI1, 1774-1866

otomanii au cerut cherestea pentru repararea fortåretelor de la Dunåre §i
de la granija cu Rusia §i pentru construirea de poduri §i de nave §i au or-
donat domnitorilor så mobilizeze me§teri §i muncitori calificati pentru in-
deplinirea acestor operatiuni. Cantitatea exactå de lemn de constructie §i
numårul de muncitori, uneori §i cite 2 000 in acela$i timp, erau låsate la
discretia comandanplor militari locali. Ace§ti dregåtori nu tineau seama
de conditiile din Tårile Romåne cind intocmeau listele de rechizitionåri.
In consecintå, dupå incheierea råzboiului ruso-turc din 1787-1792, am-
bele pårfi au recunoscut situapa economicå disperatå a Tårilor Romåne,
iar Tratatul de la Ia§i din 1792 le acorda o påsuire de doi ani in privinta
aprovizionårilor. Dar guvemul otoman nu a luat in seamå aceastå preve-
dere a Tratatului. A ordonat imediat noi livråri de alimente cåtre Constan-
tinopol, iar in 1792, Jara Romåneascå a asigurat 265 554 chile de griu
si de orz, o cantitate enormå intr-o vreme in care fåranii din Oltenia fåceau
fåinå din ghindå §i mincau mu^chiul de pe copaci. Nici marea foamete
care s-a abåtut asupra Tårilor Romåne in 1794-1796 nu a determinat gu¬
vemul otoman så-§i modereze cererile. In urmåtoarele douå decenii el a
continuat så se bizuie pe mari cantitåti de cereale §i de animale din Tara
Romåneascå §i din Moldova, in special griu §i oi. Dar erau solicitate §i alte
produse. In 1819, de pildå, cantitåti substantiale de cascaval (230 400 kg),
seu topit (2 280 960 kg), gråsime (136 960 kg) $i miere (72 960 kg) au
fost achizitionate in Tara Romåneascå pentru aprovizionarea Constanti-
nopolului. 16

Repartizarea §i colectarea acestor provizii aveau loc dupå datinå. Can¬
titatea totalå de provizii era impårtitå pe jude(e §i subimpårtitå pe sate. Is-
pravnicii, sprijiniti de cåtre boieri §i preo(i, i§i asumau responsabilitatea
generalå a operatiunii. Colectarea in sine era un prilej de numeroase abu-
zuri: se luau cantitåti mai mari decit cele cerute de turci, diferenja fiind
insu$itå de cåtre boierii §i oficialitåtile locale; plata se facea pe bazå de re-
cipiså §i nu in bani §i se putea ca recipisa så nu fie onoratå niciodatå; unele
articole erau pur §i simplu luate cu forta. Adeseori, negustorii otomani erau
pårta§i la aceste jafuri organizate. Singura resurså ce le mai råminea tåra-
nilor era revolta, o armå putemicå ce li impresiona pe dregåtori, dat fiind
cå violentele prelungite puteau submina colectårile si livrårile, puteau re-
duce profiturile §i incorda relatiile cu Poarta. Cu toate cå autoritåple oto-
mane i§i asumau in mod formal responsabilitatea plåtii produselor, de fapt,
cereau adesea ca acestea så fie livrate fårå platå. Chiar atunci cind pro-

16 M. Guboglu, Catahgul ciocumentelor (urce^ti , I, Bucuresti. 1960, pp. 261 273.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821 29

ducåtorii erau despågubiti, ajungeau citeodatå så-§i plåteascå propriile lor
grine §i animale, mtrucit domnitorul putea impune noi biruri pentru a-§i
acoperi propriile sale cheltuieli in calitate de mijlocitor, a$a cum a proce-
dat Nicolae Caragea in Tara Romåneascå in 1783.

Un moment hotåritor in relatiile economice dintre Jårile Romåne §i
suzeran 1-a constituit hati§eriful emis de sultanul Selim al III-lea (1789-1807)
in 1802 sub presiunea Rusiei. Pentru intiia oarå, Poarta a (inut seama de
capacitatea "Jarilor Romåne de a fumiza mårfurile cerute §i a recunoscut
dreptul domnitorului de a negocia cantitåtile §i pre(urile cu dregåtorii oto-
mani. 17 intr-un anumit sens, aceste concesii au reprezentat o reac(ie la schim-
bårile ce aveau loc pe pia(a de la Dunårea de Jos, provocate de interesul
international crescind pentru produsele agricole romåne$ti. Concurenta im-
punea o modificare a vechiului mecanism de stabilire a preturilor, iar sul¬
tanul a permis astfel concesiilor reciproce facute de negustorii din Bråila
så influenteze preturile mårfurilor.

Principalul antrepozit de zaherele in secolul al XVIlI-lea §i la incepu-
tul secolului al XlX-lea era Bråila, cel mai important port dunårean al Tårii
Romåne§ti. Aici, griul, orzul, cheresteaua §i multe alte produse de pe in-
treg teritoriul Principatului erau depozitate pinå in momentul in care pu-
teau fi transportate la Constantinopol sau in alte porturi otomane. Negotul
cu grine prin Bråila devenise atit de important incit mare parte a acestuia
se facea cu o nouå unitate de måsurå — chila de Bråila, egalå cu circa
307 kg. Pretul cerealelor la Bråila era determinat de diverse imprejuråri,
in special abundenta recoltei §i situapa politicå existentå (råzboi sau pace
$i caracterul presant al necesitåtilor otomane). 18 Pretul oferit de dregåtorii
§i negustorii otomani era invariabil mai mic decit valoarea grinelor pe
piata intemationalå, inså nu putea scådea atit de jos incit så-1 descurajeze
pe producåtor så cultive cantitåti suficiente. $i nu era nici in interesul dom¬
nitorului så consimtå la o spoliere totalå a tåranilor, deoarece un astfel de
tratament le-ar fi subminat capacitatea de a plåti biruri cåtre stat. Noile me-
canisme de stabilire a preturilor au asigurat livrårile neintrerupte cåtre Con¬
stantinopol pinå in ajunul revoltelor din Tara Romåneascå §i din Grecia
din 1821.

17 M. A. Mehmed (ed.), Documente turce$ti, III, 1791-1812, Bucuresti, 1986,
pp. 167-177; T. lonescu, „Hati$eriful de la 1802 §i inceputul luptei pentru asigurarea
pictci intemc a principatelor dunarcnc 11 . in Studii si articole de istorie, I, Bucuresti,
1956, pp. 37-78.

IK C. C. Giurescu, Jstoricul orasului Bråila , Bucuresti, 1968, pp. 97- 115.

ROMÅNIl, 1774-1866

Obligatiile de la stat la stat §i concurenta pentru ocuparea scaunelor
domne§ti au continuat så secåtuiascå Jårile Romåne de avutii substantiale.
Ca urmare a Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, sultanul a stabilit valoarea
tributului pentru Tara Romåneascå la 619 pungi §i pentru Moldova la 135
de pungi. In 1812 aceste surne se ridicaserå la 1 000 §i respectiv 500 de
pungi. Taxa anualå plåtitå sultanului pentru a-§i acoperi cheltuielile sui-
tei sale, richiabia, a crescut in Tara Romåneascå de la 80 la 500 de pungi,
iar in Moldova de la 50 la 300 de pungi. Domnitorii continuau så cheltu-
iascå sume imense de bani pentru a obtine §i a-§i påstra scaunul. Alexandru
Mavrocordat este celebru pentru faptul cå §i-a cumpårat scaunul Moldo-
vei in 1782 cu enorma sumå de un milion de pia§tri. In ultimul deceniu
al secolului, eforturile domnitorilor de a se menpne in scaunul Moldovei
au costat cel putin jumåtate din venitul anual al acestui Principat ce se ri-
dica la patru milioane de pia$tri. Neplata sumelor cerute insemna adesea
mazilirea domnitorului §i confiscarea averii sale personale.

Efectul cumulativ al dominatiei — in mod special, dacå in aceasta se
identificå principala cauzå a subdezvoltårii economice a Jårilor Romåne —
constituie de mult timp un subiect controversat, dar o evaluare preciså se
va putea face doar dupå o cercetare $i mai amånuntitå a arhivelor otoma-
ne. Cu toate cå mårturiile pentru anumite perioade sugereazå un råspuns
afirmativ la aceastå intrebare, studiile recente aratå cå restricpile otomane
impuse comertului in Moldova §i in Tara Romåneascå nu au constituit
niciodatå un monopol, ei reprezentau, de fapt, exercitarea dreptului de pre-
emppune asupra anumitor mårfuri. 19 Alte studii asupra secolului al XVII-lea
au aråtat cå Jårile Romåne i§i directionau de regulå mare parte din comer-
tul lor cåtre pie(ele Europei Centrale, cå prosperitatea lor depindea de ce-
rerile consumatorilor §i de fluctuatia de preturi din acea zonå §i cå Imperiul
Otoman insu§i servea drept piatå indispensabilå pentru produsele Xarilor
Romåne. 20

Clar este inså cå nici tratatele dintre Rusia §i Imperiul Otoman, nici
hati§erifurile emise periodic de cåtre sultan nu au operat schimbåri majore
in subordonarea politicå a Tårilor Romåne fajå de Poartå §i nici nu le-au
mic§orat obligatiile economice. In acela§i timp, inså, se faceau simtite noi
forte, vestitoare ale schimbåri i. O grupare reformatoare atit in rindurile

19 Idem , Pmbleme controversate in istoriografia romdnå, Bucuresti, 1977, pp. 111-122.

20 B. Murgescu, „Impactul conjuncturii europene asupra comertului romånesc in
a doua jumåtate a secolului al XVll-lea 4 \ in Revista de istorie, 41/5, 1988, pp. 514-524
§i 41/6, pp. 587 596.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

boierilor moldoveni, cit §i in ale celor munteni insista necontenit pentru
autonomie §i pentru o reforma politicå intemå, iar Marile Puteri au Tnceput
så disceamå o „problemå romåneascå“ in cadrul mai amplei Chestiuni
Orientale.

STATUL 51 TREBURILE LUI

Institupile politice, juridice §i fiscale din Jårile Romåne in a doua ju-
måtate de secol de dominape otomanå nu cåpåtaserå incå forme moderne.
Funcpa executivå §i cea judecåtoreascå råmåseserå incå strins impletite;
legea civilå §i cea bisericeascå se suprapuneau, iar bugetele anuale $i o con-
tabilizare preciså a veniturilor §i cheltuielilor statului råmineau incå o ches-
tiune de viitor. Cu toate acestea se faceau simpte mai multe innoiri importante
in administrapa publicå: se procedase deja la codificarea legii §i a fost pro-
clamat principiul separårii puterilor ca mod de a§ezare pe baze raponale
a sistemului judecåtoresc; concentrarea puterii politice in miinile dom-
nitorului §i ale unei birocrapi centrale din ce in ce mai largi avea loc farå
incetare in dauna boierilor de provincie §i a administrapei locale; curen-
tele in favoarea secularizårii ce apåruserå in rindurile persoanelor instruite
subminau influensa religiei §i rolul clerului in institupile civile.

Ponderea dominapei politice §i economice otomane a afectat dezvol-
tarea administrapei publice in mare måsurå, de§i nu intotdeauna in mod
vizibil. Institupile, adaptate satisfacerii nenumåratelor pretenpi fiscale §i
economice ale statului suzeran, se dezvoltau a§a cum o impuneau impreju-
rårile. Intervenpile neincetate §i arbitrare ale Portii in treburile politice in¬
terne ale Tårilor Romåne — frecventa mazilire a domnilor este doar un
exemplu dintre cele mai izbitoare — au subminat continuilalea adminis¬
trapei §i, prin crearea unui climat de teamå $i incertitudine, au contribuit
la descurajarea guvemårii pe baza unor reguli stricte §i a unor proceduri
raponale.

Sistemul politic existent in timpul acelei perioade poate fi cel mai bine
caracterizat drept oligarhie. Puterea era exercitatå de cåtre domnitor §i marii
boieri. Domnitorul i§i påstrase o autoritate considerabilå sub suzeranitatea
otomanå, chiar dacå autonomia pirii se deteriorase in secolul al XVIlI-lea.
lnipativa in definirea §i aplicarea politicii oficiale ii aparpnea, dar nu putea
cirmui treburile interne §i nici satisface cererile suzeranului farå sprijinul
boierilor de frunte. in ciuda tensiunilor neincetate dintre ei, boierii erau foar-
te unip in dorinta lor de påstrare a ordinii sociale §i economice existente.

ROMANII, 1774-1866

O tråsåturå izbitoare a dezvoltårii politice a fost neputinta institupilor
reprezentative de a deveni o prezentå putemicå. Cauzele au fost multiple.
Boierii, care aveau toate temeiurile så limiteze autoritatea domnitorului,
erau lipsiti de coeziune. Ii despårteau rangurile §i averile §i se intreceau
intre ei pentru bunåvointa domnitorului, astfel incit erau doar arareori tn
stare så organizeze o opozitie efectivå fatå de politica acestuia. Absenfa
unei putemice clase de mijloc påmintene, interesate intr-o cirmuire raponalå,
limitatå, explicå §i absenta unor putemice organe reprezentative §i prepon-
derenta executivului. Inså cheia acestei probleme era dominatia otomanå.
Sultanul §i dregåtorii såi sprijineau domnia, chiar dacå persoana domnito¬
rului putea fi oricind sacrificatå, intrucit el era omul lor in Tårile Romåne,
care råspundea de indeplinirea politicii lor §i de asigurarea livrårilor de bu-
nuri ?i bani. Boierii, pe de altå parte, erau refractari §i insubordonati, fiind
o surså permanentå de nelini§tc pentru autoritåple otomane. Lipsa lor de do-
cilitate putea uneori så fie folositå pentru a tine In fnu un domn indåråtnic,
Inså Poarta nu avea nici un interes så institutionalizeze opozitia Impotriva
acestuia.

Persoana cea mai importantå a cirmuirii Tårilor Romåne era domni-
torul. 21 Puterea sa politicå §i judecåtoreascå era aproape absolutå, iar cu-
vintul såu in politica fiscalå §i economicå aproape decisiv. Controla toate
pirghiile administra(iei centrale §i provinciale, iar personalul såu era direct
sau indirect råspunzåtor fatå de el. Domnitoml era judecåtorul suprem, care
audia pricini de orice fei, fie cå erau civile sau penale, laice sau eclezias-
tice, §i servea drept curte supremå de apel. Putea så dea sentinte mai aspre
sau mai blinde decit cele prevåzute de lege $i putea gratia sau comuta pe-
depse dupå cum dorea. Administrarea economiei se afla in miinile sale,
o responsabilitate ce decurgea mai ales din rolul såu de fumizor a tot fe-
lul de bunuri §i de biruri pentru suzeranul såu §i din puterea sa de initia¬
tiva in stabilirea birurilor §i in alte probleme fiscale. Era de asemenea cel
ce negocia cu negustorii $i dregåtorii otomani preturile ce trebuiau plåtite
pentru zaherea. Implicarea sa in economie nu se sfir§ea aici. Avea puterea
så stabileascå preturile maximale ale mårfurilor vindute pe piata localå §i
så intervinå aproape dupå voia sa in treburile breslelor negustorilor §i ale
me?te§ugarilor. Putine limitåri constitutionale impiedicau exercitarea aces-
tor prerogative considerabile.

21 Istoria dreptului romånesc, I, partea a Il-a, Bucuresti, 1984, pp. 95-100. Pentru
o expunere contemporanå a prerogativelor domnitorului in problemele juridice, vezi
extrase din manualele de drept elaborate de Mihai Fotino in 1765 $i 1766, in V. A.
Georgescu §i E. Popescu-Mihut, Organizarea de stat a Tårii Romånefti, 1765-1782,
Bucuresti, 1989, pp. 93 96, 106-108, 114 117.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

In timp, totu§i, diverse forte s-au asociat pentru a restringe absolutis-
mul la care aspirau toti domnitorii. Cea mai importantå limitare venea din
afara Jårilor Romåne. Dreptul asumat de cåtre sultan de a selecta §i a ma-
zili domnitorul era probabil cea mai formidabilå §i unica stavilå in calea
autoritåtii domne§ti. Sultanul il trata pe domnitor ca pe un dregåtor oto-
man, iar in ierarhia dregatoreascå otomanå, el se afla sub vizirii importanti.
Totu§i, grecii din Fanar rivneau la scaunul Jårilor Romåne ca o incununare
a carierei lor publice, chiar dacå modul in care i§i realizau ambitiile impu-
nea constringeri severe in privinta libertåtii lor de actiune. Pentru a-§i pås-
tra scaunul, erau nevoiti så intre in gratiile unei armate de dregåtori otomani.
imprumuturile §i diversele favoruri primite de cåtre domnitori ii obligau
så impartå functii publice §i så adopte måsuri fiscale adesea contrare in-
tereselor lor, ca så nu mai vorbim de bunåstarea tårii in care veniserå pen¬
tru a o cirmui. In orice caz, domnitorii puteau fi maziliti oricind de cåtre
sultan, in ciuda limitelor prevåzute de tratatele impuse de Rusia. In 1786,
de pildå, domnitorul Tårii Romåne^ti, Mihai Sutu, ?i domnitorul Moldo-
vei, Alexandru Mavrocordat, au fost maziliti peste noapte, fiind suspec-
tati de lipså de loialitate. Precaritatea domniei poate fi deduså §i din faptul
cå intre 1791 §i 1802 au fost $ase domnitori in Jara Romåneascå §i cinci
in Moldova.

Durata domniei a fost o problemå continuu controversatå intre dregå-
torii otomani §i ru§i in primele douå decenii ale secolului al XlX-lea. in
hatiseriful din 1802, care prevedea o succesiune ordonatå, sultanul Selim
al III-lea a fost de acord cu o duratå a domniei de §apte ani §i a promis
cå domnitorii nu aveau så fie maziliti inainte de termen decit pentru motive
serioase, verificate atit de curtea ruså, cit $i de cea otomanå. in ciuda acestui
angajament solemn, un singur domnitor de dupå 1802 — Scarlat Callima-
chi, domnitorul Moldovei (1812-1819) — §i-a incheiat domnia la termen.

Un pas important cåtre asigurarea stabilitåtii politice a fost fåcut de cå¬
tre in§i§i principalii pretendenti la scaunul domnesc. Familiile fanariote
§i clientela lor se alarmaserå din cauza cheltuielilor financiare crescinde
cerute de råminerea in competitie. Se spune cå in 1818, de pildå, soda dom-
nitorului Tårii Romåne§ti Alexandru Sutu (1818-1821) a oferit o sumå de
douå ori mai mare decit bugetul anual al tårii pentru a asigura inscåunarea
fiului ei. Candidapi care nu reu§eau sufereau, fire§te, pierderi financiare
enorme, dar §i ci§tigåtorii ajungeau la Ia$i sau la Bucuresti atit de impo-
vårati de datorii incit nu le ajungea o domnie scurtå pentru a-§i satisface
creditorii §i a pune ceva deoparte pentru „pensie“. Familiile de vazå cåuta-
serå cu disperare un timp så punå ordine in procesul de numire a dom-
nitorilor. In cele din urmå, Poarta le-a ascultat påsul, dregåtorii ajungind

ROMANII, 1774-1866

la concluzia cå nu era intotdeauna intelept så se acorde scaunul celui care
oferea mai mult. lnfluen(at, probabil, de fiiga in Austria a domnitorului Jårii
Romåne§ti loan Caragea, in 1818, sultanul Mahmud al II-lea (1808—1839)
a emis noi instracpuni privitoare la numirea domnitorilor, reducind nu-
mårul familiilor fanariote din rindul cårora puteau fi ale§i la patru: fami-
liile lui Scarlat Callimachi, Alexandra Su(u, Mihai Su(u §i Dimitrie Morazi.
Acestea, la rindul lor, au acceptat så contribuie la intretinerea unui numår
de alte cincizeci de familii fanariote din Constantinopol — o mare po-
varå financiarå care, intr-adevår, a ajuns så fie suportatå de locuitorii Jåri-
lor Romåne. Astfel, din bugetul pe anul 1820 al Jårii Romåne^ti, de circa
§ase milioane de pia§tri, un milion era cheltuit pentra sprijinirea acelor fa-
nariop care fuseserå exclu§i de la compctipa pentra scaunul domnesc.

Libertatea de acpune a domnitorilor era §i ea limitatå de cåtre ambasa-
dorul ras la Constantinopol §i de cåtre consulii de la Bucuresti §i Ia§i. Exem-
ple de amestec al acestora sint berechet, de la proteste impotriva impunerii
unor noi biruri boierilor §i clerului pinå la incurajarea boierilor så inain-
teze dregåtorilor otomani de la Constantinopol plingeri impotriva dom¬
nitorului aflat la cirmuire. 22 Principala responsabilitate a consulilor era
aceea de a asigura respectarea de cåtre domnitori a tratatelor dintre Rusia
§i Imperiul Otoman. in 1792, de pildå, consulul de la Ia§i, in conformi-
tate cu instrucpunile primite de la Sankt Petersburg, l-a convins pe dom-
nitorul Alexandra Morazi så nu stringå noi biruri, ac(iune care ar fi incålcat
Tratatul de la Ia§i. 23

In ciuda procedeelor de selecpe, a ifistabilitåfii mandatului §i a altor
inconveniente, in ultima jumåtate de veac de regim fanariot, in scaunul
Moldovei §i al Jårii Romåne?ti au ajuns citeva personal itåp deosebite.
Acestea au vådit structuri complexe, avind deopotrivå vicii §i virtuti. Ni-
colae Mavrogheni (Tara Romåneascå, 1786-1790), spre deosebire de ma-
joritatea omologilor såi, fiind un grec de origine modestå, a fost cel mai
inzestrat comandant militar dintre to(i domnitorii fanario(i, repurtind nu-
meroase succese in råzboiul ruso-turc din 1788-1790. A fost un sprijinitor
generos al Bisericii Ortodoxe §i a ferit masa popula(iei de biruri arbitrare,
atrågindu-§i in schimb du§månia ståraitoare a boierilor dat fiind cå-i obli-
gase så suporte greie poveri fiscale cu care nu erau deprin§i. Constantin
Ipsilanti (Tara Romåneascå, 1802-1806), fanariot §i el, a fost un cirmuitor
capabil, care a nutrit planuri ambipoase pentra unirea Principatelor §i crea-

22 Dimensiunea acestei probleme este sugeratå in introducerea la Hurmuzaki, Do-
cumente, serie nouå, 1, Rapoarte consulare ruse, 1770-1796, Bucuresti. 1962, pp. 5-59.

23 Ibid., pp. 496-499.

MOLDOVA $1 JARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

rea unui regat al Daciei ce ar fi urmat så fie condus de principi ereditari
ai familiei Ipsilanti. Fanariotul Ioan Caragea (Tara Romåneascå, 1812-1818)
a intrunit tråsåturile unui intelect cultivat cu cele ale unei avari(ii nemå-
surate. Ridica neincetat birurile §i s-a dovedit deosebit de inventiv in nås-
cocirea altora noi, cum ar fi birul femeilor reie, cu gindul de a-§i stringe
o avere personala, dar a introdus §i un nou cod de legi, a promovat invå-
(åmintul §i a tradus din italianå in greacå opt dintre comediile lui Goldoni.
Scarlat Callimachi (Moldova, 1812-1819), un om blajin, cultivat, a spriji-
nit innoirile in invåtåmint §i a inipat o nouå codificare a legislapei civile.

Personalitatea cea mai proeminentå dintre domnitorii acelei perioade
a fost, fåra indoialå, Alexandru Ipsilanti (domnitor al Tårii Romåne§ti,
1774-1782; 1796-1797 $i al Moldovei, 1786-1788). 24 El meritå epitetul
de despot luminat, intrucit a incercat så introducå in Principate multe dintre
ideile transformatoare ale Europei. Grec, descinzind dintr-una din cele mai
de vazå familii ale Fanarului, avea o educape solidå, iar ca mare dragoman
i§i demonstrase iscusin(a de administrator. A incercat så reorganizeze din
temelii sistemul de cirmuire a Jårii Romåne§ti, så reformeze sistemul jude-
cåtoresc, så reinsuflefeascå invå(åmintul superior §i så stabileascå relap-
ile sale cu suzeranul otoman pe baze raponale, legale. Dacå mare parte din
ceea ce a realizat nu a reu§it så dåinuie, acest lucru s-a intimplat in spe-
cial din cauza altora §i a imprejurårilor din vremea sa.

Singura claså socialå din interiorul (årii capabilå så punå la incercare
puterea domnitorului fusese, in mod tradiponal, marea boierime. Pe la mijlo-
cul secolului al XVlII-lea pozitia marilor boieri se deteriorase grav. Structu-
rile fundamentale ale regimului nobiliar din secolul al XVII-lea dispåruserå
sau fuseserå drastic modificate. Dreptul de a alege domnitorul fusese re-
pnut de sultan, iar vechea adunare de ståri, care in secolul al XVII-lea fu¬
sese un organ independent, reprezentind interesele boierilor, cedase locul
unui sfat de ob§te, format din marii boieri numip de cåtre domnitor.

Cu toate cå rolul marilor boieri in treburile politice slåbise, ace§tia con-
tinuau så reprezinte principala putere socialå, economicå §i politicå din
(arå. 25 Domnitorii fanariop $i anturajul lor veneau §i plecau, dar boierii,
ale cåror averi $i pozifii sociale i$i aveau rådåcinile in påmintul (årii, rå-
mineau o for(å permanentå. Unifi, puteau exercita o presiune putemicå

24 M. D. Vlad, „Iluminism §i modemism in politicå reformatoare a domnitorului
Alexandru Ipsilanti' 1 , in Revista de istorie , 40/10, 1987, pp. 997-1016.

25 O descriere contemporanå a boierilor, fåcutå cu discemåmint, a fost trimiså in
1822 dc cåtrc L. Kreuchely, consulul prusac la Ia$i $i apoi la Bucuresti, atnbasadorului
prusac de la Constantinopol: „Explication des boyars valaques", in Hurmuzaki, Docu-
mentv , X, Bucuresti, 1897, pp. 495-548.

ROMÅNII, 1774-1866

pinå §i asupra celui mai autoritar domnitor, pentru cå, fåra sprijinul lor ta-
cit cel putin, el nu putea spera så-?i indeplineascå obligatiile fafå de sultan.

Marile familii mo§iere§ti — Cantacuzinii, Sturzestii §i Våcåre§tii —
continuau så formeze sfatul domnesc, un organ consultativ de o influen-
tå considerabilå, care impreunå cu favoripi domnitorului ocupau cele mai
inalte dregåtorii in fara. Domnul se bizuia adesea pe ei pentrn a cåpåta spri-
jin material $i moral. Imprumuta de la ace§tia bani pentru a satisface pre-
tenpile extraordinare ale sultanului §i se consulta cu ei in mod regulat cu
privire la cheltuielile de stat, practici care le dådeau putere de control asu¬
pra finantelor publice. Interesele domnitorului coincideau, de fapt, adesea
cu cele ale boierilor. Ei se impotriveau ca un singur om schimbårilor fun¬
damentale din structura economicå §i socialå a (årii §i aproape intotdea-
una colaborau cind era vorba de introducerea unor noi poveri fiscale asupra
fårånimii.

Exista, totu§i, o tensiune inerentå intre domnitor §i boieri. Cel dintii,
con$tient sau nu, era angajat in acapararea puterilor in stat, tendinfå ma¬
nifesta in codificarea legilor, in controlul sau asupra sistemului judiciar
$i intervenpa sa crescindå in relapile dintre mo§icri §i tåranii dependenfi.
Fiecare måsurå luatå de cåtre domnitor mic§ora intru citva puterea $i in¬
fluensa boierilor. Ace§tia, la rindul lor, se agåfau cu tenacitate de privile-
giile ce le mai råmåseserå §i incercau så §tirbeascå puterea domnitorului.
Foloseau Curtea ruså §i Poarta otomanå pentru a se impotrivi domnito-
rilor „despop“, protestind frecvent impotriva incålcårii „vechilor drepturi
§i rinduieli“, mai ales in domeniul fiscalitåtii. De asemenea, au conspirat
impotriva domnitorilor, a§a cum s-a intimplat in 1782, cind mai multi bo¬
ieri moldoveni au jurat in secret så lupte pentru drepturile $i privilegiile
„stårii boierilor“, faptå ce a dus la executarea conducåtorilor lor; au inain-
tat petipi pentru redobindirea vechilor privilegii, ca de pildå in 1790, cind
unii boieri munteni i-au cerut comandantului armatei austriece de ocupa-
tie så reinstituie serbia, a cårei abolire, la mijlocul secolului al XVIII-lea,
o atribuiau unor cirmuitori tirani; au mers atit de departe incit så punå sub
semnul intrebårii inså§i domnia ca institupe, a§a cum au procedat in 1802,
cind cipva boieri moldoveni au alcåtuit un plan de constituire a unei „repu-
blici aristo-democratice§ti“. Uneori, in caz extrem, fugeau din farå, de obi-
cei pe påmint austriac, ca in 1802, cind din locul lor de refugiu, de la Brasov
(Kronstadt), au adresat memorandumuri impåratilor Austriei §i Rusiei,
plingindu-se de starea deplorabilå in care ajunsese Tara Romåneascå. 26

26 V. Georgescu, Memoires et projets de réforme dans les Principautes Roumaines,
1769-1830, Bucuresti, 1970, pp. 43 44, 45^t6.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

Toate aceste acte de sfidare au avut arareori efect. Eie puteau citcodatå
så fie primejdioase pentru domnitor, intrucit una dintre principalele sale
responsabilitåti fa(å de sultan era mentinerea påcii ?i a ordinii. Tulburåri
ce ar fi putut intrerupe fluxul de provizii cåtre Constantinopol sau så-i ofere
Rusiei pretextul unei interventii ar fi fåcut Poarta så cearå explicatii imedia-
te. Totu§i, opozitia boierilor a råmas sporadicå, pentru cå acestora le lipsea
baza institutionalå care så dea eforturilor lor coeziune §i continuitate.

O amenintare potensial serioaså la adresa autoritåfii domnitorului ve-
nea din partea a douå organe deliberative, care i§i påstraserå cel putin o
aparen{å a reprezentativitåpi de altådatå. 27 Cel mai important dintre acestea
era sfatul domnesc, care, in afara funcfiilor sale consultative, avea respon-
sabilitåti judecåtore§ti speciale. Acea sectiune a sfatului care servea drept
tribunal era tehnic cunoscutå sub numele de divan domnesc, termen ce a
ajuns så fie aplicat intregului sfat (de aici inainte, divanul va fi folosit cu
acest al doilea sens). Dupå 1774, importan(a divanului a crescut din cau-
za frecventelor ocupafii militare §i, in consecin(å, a neocupårii scaunului
domnesc. Uneori avea atribu(ii largi, dar a fost intotdeauna subordonat pu-
terii ocupante. in orice caz, aceste episoade au fost prea scurte §i boierii
prea neascultåtori pentru a permite divanului så devinå o institutie inde-
pendentå, cu putere politicå proprie.

Membrii divanului erau numi(i de cåtre domnitor dintre boierii de ran-
gul intii §i al doilea. Tradifia, intåritå prin firmane emise de cåtre sultan,
recuno§tea dreptul domnitorului de a alege pe cine dorea dintre boierii
påminteni sau greci. Inså un domnitor intelept (inea seama de pozi(ia so-
cialå, de influenta politicå §i de durata Tn care cei numi(i de el fuseserå
in slujba statului. Astfel de considerente explicå opozitia cu care se con-
frunta adesea domnitorul din partea unui organ ales de cåtre el insu§i. De$i
componenta divanului era in continuå schimbare, un mic nucleu de mari
boieri i§i mentinea de la o domnie la alta locul in divan ca §i alte inalte
dregåtorii sau reapårea frecvent in aceste functii. Astfel, treburile interne
ale tårii erau conduse de cåtre domnitor cu sprijinul unui månunchi de fa-
milii boiere§ti, care formau casta aristocratå sau oligarhia ce a dominat viata
politicå, economicå §i culturalå pinå tirziu in deceniul al treilea al seco-
lului al XlX-lea.

Cel de-al doilea organism important, reprezentind opinia boierilor, era
sfatul de ob§te. Acesta era o råmå§itå a vechii adunåri de ståri, reduså acum

27 V A. Georgcscu $i R Slrihan, Judecata domneascå in Tara Romåneascå $i
Moldova (1611 IS31), partea I, Organizarea judecåtoreascå, vol. II, 1740-1831,
Bucuresti, 1981, pp. 63-76, 96-100.

ROMÅNII. 1774-1866

la acele persoane chemate !n mod special de cåtre domnitor. Ca $i in seco-
lul al XVlI-lea, nici un statut legal nu reglementa structura sa §i nici nu-i
definea prerogativele. Acestea nu erau mentionate nici in Tratatul de la
Kuciuk-Kainargi, nici in numeroasele coduri de legi adoptate de cåtre di-
ver§i domnitori intre 1765 §i 1818, cu toate cå sfatul era, cel putin teore-
tic, o institutie politicå fundamentalå alåturi de domnitor §i de divan. Ca
intruchipare a autonomiei traditionale a tårii, sfatul de ob§te avea posibi-
litatea så modifice echilibrul dintre domnitor §i boieri §i så devinå un organ
cu adevårat reprezentativ. Fire?te, atit domnitorul, cit §i sultanul preferau
så-1 lase intr-o stare amorfå.

Sfatul de ob§te putea fi convocat doar de cåtre domnitor sau de cåtre
cineva desemnat de cåtre acesta. La o convocare se puteau intruni cel putin
doisprezece §i cel mult o suta patruzeci de persoane, inså numårul lor arare-
ori trecea de treizeci §i §ase. Nici o chestiune publicå — laicå sau eclezias-
ticå, economicå sau politicå, de la alegerea mitropolitilor $i a episcopilor
§i codificarea legilor pinå la biruri §i probleme de administratie centralå
§i localå — nu depå§ea competentele sfatului. Acesta nu era o unealtå do-
cilå a domnitorului. Dezbaterile erau adesea animate, mai ales cind era
vorba de biruri, iar uneori boierii sfir§eau prin denuntarea domnitorului
la Constantinopol. Domnitorul era, inså, cel care stabilea ordinea de zi §i
avea putere de decizie, iar atita vreme cit Poarta era multumitå de presta-
tia sa, acesta invingea orice opozitie.

Domnitorul i§i datora predominanta in treburile interne §i aparatului
dregåtoresc din ce in ce mai mare §i mai complicat, asupra cåruia acesta
avea autoritate atit la ni vel central, cit §i local. A continuat procesul de cen-
tralizare a autoritåtii, procedind la transferul de putere §i de initiativa de
la organele locale de guvemare §i de la boierii de provincie cåtre institu-
tiile cu sediul la Bucuresti §i la la§i §i administrate de cåtre boieri inalti
dregåtori, råspunzåtori doar fatå de domn.

Organizarea administrativå a ambelor Principate explicå sporirea dre-
gåtorimii. Tara Romåneascå era impårtitå in 17 judete, care la rindul lor
erau grupate in trei mari unitåti geografice: cinci judete la apus de Olt for-
mau Oltenia istoricå. Aceasta, de§i mai påstra doar putin din vechea ei
autonomie, continua så fie cirmuitå de cåtre un ban, care i§i avea re§edinta
la Bucuresti; celelalte douåsprezece judete de pe malul sting al Oltului for-
mau, in secolul al XVIl-lea, Tara de Sus §i, mai cåtre råsårit, Tara de Jos,
fiecare dintre eie fiind conduså de cite un mare vomic §i un mare logofåt.
Fiecare judet era administrat de cåtre doi ispravnici, unul grec $i altul på-
mintean, care intruneau functiile executive, judecåtore§ti §i fiscale, in ciuda
stråduintelor domnitorilor de a introduce separatia puterilor. Fiecare judet

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

era impårpt in plå§i (numite plaiuri fn judetele de munte), iar acestea erau
administrate de cåtre zapcii $i våtafi, numip de marele vomic. Ca §i isprav-
nicii, ei aveau autoritate executivå, judecåtoreascå §i fiscalå. La fiecare
dintre aceste niveluri administrative, numårul dregåtorilor a fost in conti-
nuå cre§tere in secolul al XVIII-lea. Au apårut noi dregåtorii, iar personalul
celor vechi s-a dublat sau chiar s-a triplat in special pentru a ceda presiu-
nilor boierilor care i§i doreau asemenea funcpi §i a satisface nevoia de bani
a domnitorului. Sistemul administrativ §i tendinta de centralizare au fost
in esentå acelea§i in Moldova §i in Tara Romåneascå.

Vinzarea dregåtoriilor devenise un obicei. indatå ce se urca in scaun,
noul domnitor scotea functiile inalte la mezat. Cumpåråtorii acestora, in
special boierii §i membrii anturajului domnitorului, vindeau, la rindul lor,
funcpi la nivelul judetelor, iar ispravnicii §i våtafii vindeau posturi locale.
Fiecare era, fire§te, domic så recupereze banii cheltuip pentru propria sa
funcpe §i så se mai aleagå §i cu ceva profit. Funcpa cea mai cåutatå era
cea de mare vistier, figura centralå din sistemul fiscal al (årii. Aceasta se
vindea cu 300 000 de pia§tri in 1820, o sumå enormå, dar ii asigura celui
in cauzå un venit de cel pupn 500 000 de pia§tri, intrucit el era acela care
numea ispravnicii. Vinzarea acestor dregåtorii a avut un efect dezastruos
asupra moral it åp i §i eficientei aparatului administrativ. Mulp dintre cei ce
obtineau posturile erau lipsiti de experien(å §i de aptitudini. La nivelul ju-
depdui, de pildå, ispravnicii erau numip dintre fiii boierilor, iar unica lor
calificare pentru acest post important din administratia localå era datå de
avupa §i puterea familiilor lor. O datå instalati, ace§tia i§i obtineau veni-
turile din banii destinap vistieriei publice — biruri §i dåri — suplimentate
de daruri §i alte surse cunoscute in general drept havaieturi. Practica da-
rurilor era consideratå normalå, dat fiind cå dregåtorii nu primeau salarii
regulate. Astfel, dregåtorii i$i considerau postul ca o investitie $i i§i folo-
seau autoritatea pentru a se imbogåp pe seama locuitorilor din jurisdicpa
lor. I§i indeplineau indatoririle in special in speranta unui ci$tig personal,
nu din simtul datoriei.

Un dregåtor care nu facea parte din ierarhia dregåtoreascå autohtonå,
dar al cårui rol era, totu§i, crucial pentru bunul mers al sistemului adminis¬
trativ, era secretarul ture al domnitorului — divan-effendi. 28 Menponat
in doeumente incå din a doua jumåtate a secolului al XVl-lea, acesta avea
atit pe vremea aceea, cit §i in secolul al XVIII-lea atribupi protocolare
atunci cind dregåtorii otomani vizitau Bucure$tii §i Ia§ii §i råspundea de

2S P. Strihan, „Divan-Effendi in Tara Romåneascå $i Moldova in secolele XVII-XIX“,
In Studu: Revistå de istorie, 21/5, 1968, pp. 881 -896.

ROMANII, 1774-1866

traducerea comunicårilor cåtre §i din partea oficialitåtilor otomane la toate
nivelurile. Una dintre treburile sale, §i nu cea mai putin importantå, era aceea
de a nu-1 slåbi pe domnitor din ochi §i de a raporta Portii asupra activitå-
tilor $i loialitåtii acestuia. Lua parte in mod regulat la intrunirile divanului.
Printre atributiile sale se numåra §i aceea de a citi in turce§te firmanurile
emise de cåtre sultan, un act de mare insemnåtate simbolicå, intrucit dådea
expresie, in intreaga administrafie, prezentei §i autoritåtii statului otoman.
In secolul al XVIII-lea $i la inceputul secolului al XlX-lea, divan-effendi
i$i asumase importante puteri judecåtore§ti. El råspundea de judecarea §i
arbitrarea pricinilor dintre påminteni §i supu§ii otomani. S-ar putea ca dom-
nitorii in§i§i så fi incurajat aceastå activitate ca mijloc de limitare a ames-
tecului cadiilor de la Dunåre in treburile judecåtore§ti ale Jårilor Romåne.

Un personaj indispensabil bunului mers al administratiei domne§ti s-a
dovedit capuchehaia, reprezentantul sau agentul diplomatic al domnitori-
lor romåni la Poarta otomanå. 29 Acesta era intermediarul dintre domnitor,
pe de o parte, §i dregåtorii otomani §i lumea bancarå §i comercialå de la
Constantinopol, pe de altå parte. Prin intermediul lui, domnitorul plåtea
birul, trimitea daruri celor putemici pentru a le ci§tiga favorurile, transmi-
tea informatii politice, i§i denunja du§manii §i se justifica. Capuchehaia
trebuia deci så fie o persoanå care så cunoascå indeaproape cum merg tre¬
burile la Curtea sultanului §i in administratia otomanå, care så fie bine vå-
zutå de acestea, care så aibå prieteni §i al cårei cuvint så atime greu. La
inceput, postul a fost ocupat de un boier påmintean, dar, o datå cu cre§te-
rea importan{ei grecilor in organizarea politicå otomanå, capuchehaia a
ajuns så fie in secolul al XVIII-lea, in mod invariabil, un grec sau o per¬
soanå total elenizatå.

Domnitorul era lipsit de un instrument important de politicå de stat —
o armatå permanentå. Dezmembrarea acesteia mersese atit de departe, in-
cit la mijlocul secolului al XVIII-lea domnitorul nu mai avea la dispozitie
decit o forta simbolicå pentru garda personalå §i menfinerea ordinii pu-
blice. incercårile din a doua jumåtate a acelui veac de a reinfiinta armata
nationalå au avut doar un succes temporar. Råzboaiele dintre Rusia §i Tur-
cia au oferit prilejuri favorabile in acest sens. In timpul campaniilor din
1768-1774, 4 000 de voluntari din fiecare Principat, in majoritate tårani,
s-au alåturat o?tilor ruse§ti. Dar au fost urgent låsati la vatrå dupå inche-

29 A. H. Golimas, Despre capuchehåile Moldovei ,s7 poruncile Portii cåtre Moldova
pina la 1829 , Ia$i, 1943, pp. 1-72. Cu privire la activitatea acestora, vezi rapoartele
trimise domnitorului in A. Camariano-Cioran, Reprezentanta diplomaticå a Moldovei
la Constantinopol (30 august 1741 -decembrie 1742), Bucuresti, 1985.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

ierea råzboiului, pentru cå nici ru$ii, nici otomanii nu gåseau cå ar avea
vreun avantaj dacå ar Tntretine o armatå permanentå a Moldovci ?i a Tarii
Romånesti. Armata de 10 000 de oameni adunatå de Nicolae Mavrogheni,
domnul Tarii Romånesti, pentru a lupta alåturi de turci impotriva austrie-
cilor in 1788-1790 a avut aceeasi soartå.

Intrucit nici nu putea fi vorba de o armatå permanentå autohtonå, dom-
nitorii recurgeau la foitele neregulate locale. In Jara Romåneascå, de pildå,
in primul deceniu al secolului al XlX-lea, domnitorii au sporit rolul pandu-
rilor din Oltenia. Organizati in prima jumåtate a secolului al XVllI-lea din
rindurile {åranilor liberi pentru apårarea hotarelor §i ca un fei de jandar-
merie, pandurii impleteau diverse activitåp militare cu ocupatiile agricole
traditionale pentru a fi scutiti de anumite dåri. La inccputul secolului al
XlX-lea, slujeau ca mili^ie teritorialå ce putea fi activatå pe vreme de råz-
boi sau de tulburåri interne. 30 Domnitorul Constantin Ipsilanti le-a sporit
rapid numårul, intrucit decisese så rupå relatiile cu suzeranul såu otoman
Si, pentru a-§i asigura independenta, dorea så aibå, in afarå de sprijinul ru-
sesc, o insemnatå fortå militarå proprie. Pandurii au participat la campa-
nia ruså din Oltenia in 1807 in sprijinul råscoalei sirbilor, dar armistitiul
incheiat intre Rusia §i Turcia a pus capåt nevoii de a avea o mare armatå
munteanå si a dus la reducerea numårului pandurilor. Totusi, ideea unei
armate permanente a prevalat in gindurile boierilor antiotomani si ale ge-
neralilor rusi. In 1812, comandantul fortelor ruse din Jårile Romåne a
inaintat divanelor din Tara Romåneascå si Moldova cite un plan amå-
nuntit cu privire la organizarea unor armate permanente, dar inainte ca
acestea så poatå reactiona in vreun fei, Rusia a incheiat pace si a renun-
tat la idee. Aveau så treacå mai multe decenii pinå så se nascå o armatå
regulatå modemå.

O tråsåturå caracteristicå izbitoare a sistemului judecåtoresc din Prin-
cipate, in secolul al XVIII-lea si in primele decenii ale secolului al XlX-lea,
a fost multitudinea de coduri si cutume legale. In primul rind, exista legea
scriså, ce consta din diverse coduri de legi civile si canoane bizantine,
precum si din interpretårile si reglementårile suplimentare promulgate de
cåtre domnitorii Moldovei si ai Tarii Romånesti. in secolul al XlX-lea
au intrat in vigoare codurile europene apusene, in special cele franceze
Si austriece. Legea cutumiarå, in cea mai mare parte nescriså si foarte di-
versificatå, in functie de localitate, si-a påstrat vitalitatea, in ciuda supra-
punerii permanente a codurilor scrise. Legea scriså si cea tradiponalå s-au

3(1 Cu privire la panduri, vezi Istoria militarå a poporului roman , IV, Bucuresti, 1987,
pp. 96 102.

ROMANII, 1774-1866

dezvoltat independent una de cealaltå $i, pina in a doua jumåtate a seco-
lului al XVIll-lea, nu s-a fåcut nici o incercare de combinare a lor intr-un
cod national unic.

Legea bizantinå (ius receptum ), cunoscutå in limba romånå in general
sub numele de pravilå, a stat la baza jurisprudenjei romåne§ti in secolul
al XVIII-lea. 31 Autoritatea acesteia este evidentå in deciziile luate de cåtre
organele judecåtore§ti §i in referirile continue la surse bizantine in toate
proiectele de codificare intreprinse intre 1765 §i 1818. Pravila era norma
dupå care se måsura temeinicia tuturor codurilor noi.

Textele legale bizantine cel mai larg folosite in secolul al XVIII-lea
erau a§a-numitele Basilicale sau Carfi impåråte$ti . O altå surså importan-
tå a deciziilor legale era Hexabiblos, un compendiu de materiale privitoare
la dreptul civil §i penal, intocmit in 1345 de cåtre Constantin Harmenopou-
los, ce a inceput så circule in Jårile Romåne in secolul al XVIII-lea. Juris-
prudenta romåneascå din secolul al XVIII-lea a continuat så fie influenpitå
§i de alte culegeri de legi bazate pe surse bizantine §i folosite in veacurile
anterioare: Sintagma lui Matei Vlastares, o culegere de legi canonice orga-
nizatå alfabetic, alcåtuitå in 1335, traduså inså in slavonå, nu in romånå,
precum §i un numår de nomocanoane — colecpi de legi imperiale bizan¬
tine §i de canoane ale sinoadelor biserice§ti. Demne de menponat dintre
acestea din urmå sint nomocanonul lui Malaxos (1561-1562), tradus in
limba romånå sub titlul Pravila aleaså (la$i, 1632); nomocanonul lui Da-
niil Panoneanul, ce a stat la baza indreptårii legii (Tirgovi§te, 1652); un
nomocanon lårgit conpnind intreaga pravilå a Jårii Romåne§ti, precum
§i nomocanonul lui Iacob din Ianina (1645), tradus in limba romånå sub
titlul Cirja arhiereascå (Ia§i, 1754).

In cursul regimului fanariot, care a durat aproape un secol, multe dintre
codurile bizantine folosite in judecåtorii nu se gåseau decit in limba greacå.
Unele, precum Hexabiblos de Harmenopoulos, au fost tipårite in mai mul¬
te rinduri in secolul al XVIII-lea, dar in afara Jårilor Romåne, in timp ce
alte coduri circulau in manuscris. Limba greacå inså nu putea deveni lim¬
ba sistemului judecåtoresc, intrucit majoritatea celor care faceau dreptate

31 Cu privire la problema generalå a receptårii dreptului bizantin in Tårile Romåne,
vezi V. A. Georgescu, Bizanful $i institufiile romåne^ti pina la mijlocul secolului al
XVIII-lea , Bucuresti, 1980, pp. 87-120, $i E. Popescu-Mihut, „Remarques sur la place
des textes de droit criminel byzantin dans la pratique judiciaire roumaine du XVIII e
siecle 44 , m Etudes byzantines et post-byzantines , Bucuresti, 1991, pp. 180-192. Vezi
§i G. Cronp „Byzantine Juridical Influences in the Rumanian Feudal Society: Byzan-
tine Sources of the Rumanian Feudal Law 44 , in Revue des etudes sud-est europeennes,
2/3—4, 1964, pp. 359 383.

MOLDOVA $1 TARA ROMANEASCA, 1774-1821

nu §tiau så citeascå in aceastå limbå. incepind cu ultimele decenii ale se-
colului al XVlII-lea, limba romånå a inceput så ci$tige neincetat teren fatå
de cea greacå. Citiva domnitori luminap au recunoscut aceastå tendintå,
poruncind så se efectueze traducerea in limba romånå a textelor impor-
tante. Domnul Jårii Romåne§ti, Alexandru Ipsilanti, a initiat traducerea
sectiunilor penale din Basilicale, iar domnul Moldovei, Alexandru Moruzi,
a dat ordin så se traducå Hexabiblos in intregime.

Paralel cu pravilele bizantine, pe care adeseori le completa, exista le-
gea cutumiarå — obiceiulpåmintului — rod al condipilor economice §i
sociale existente inainte de formarea Tårilor Romåne in secolul al XIV-lea. 32
Obiceiul påmintului n-a fost niciodatå confirmat de cåtre un domnitor sau
de cåtre o curte superioarå de judecatå; nu a fost niciodatå codificat, stu-
diat de cåtre invåtati sau predat in academiile de invåtåmint superior, tot
a§a cum nu a existat nici o editie oficialå sau particularå a acestuia. A con-
stituit, totu§i, un sprijin de importantå crucialå pentru structura socialå §i
economicå a Jårilor Romåne pinå cel putin in primele decenii ale secolu-
lui al XlX-lea. In mod paradoxal, atita vreme cit au prevalat codurile bizan¬
tine, locul depnut de obiceiul påmintului era in sigurantå. intrucit pravilele
nu faceau referire la multe institupi §i practici §i deoarece nu exista o codi-
ficare cuprinzåtoare a legilor din Moldova §i Tara Romåneascå, singura
solutie pentru cei ce judecau era invocarea normelor traditionale ale regiu-
nilor din care faceau parte. Problemele sociale fundamentale, precum drep-
tul pretins de boieri de a conduce treburile fårii, obligatiile reciproce ale
mo$ierilor §i tåranilor dependenti, controlul tåranilor liberi asupra påmin¬
tului §i solidaritatea ob§tii såte§ti fatå de venetici, erau cel mai adesea solu-
tionate pe baza legii cutumiare. Cu toate cå pravilele erau folosite in special
in cazurile in care erau implicap boierii §i månåstirile, in disputå fiind mari
proprietåti §i cantitåti imense de bunuri, precum §i alte chestiuni compli-
cate, atit piritorii, cit §i piritii cereau adesea ca judecata så se facå in con-
formitate cu obiceiul påmintului.

incercårile facute la sfir§itul secolului al XVIII-lea de alcåtuire a unor
culegeri de norme legale traditionale subliniazå importanta legii cutumiare.
in 1782, in Moldova au fost strinse informatii referitoare la normele §i
procedurile legale locale ca råspuns la solicitårile guvematorului austriac
din Bucovina de a avea date cu privire la ståpinirea påmintului in Princi-
pat, iar in 1797, domnitorul Jårii Romåne$ti, Alexandru Ipsilanti, a in-
fiintat logofetia de obiceiuri, care råspundea de culegerea „normelor de

12 C’u privire la na$terea ?i decåderea obiceiului påmintului, vezi V. Hanga, Les
Institutions du droit coulumier roumain, Bucuresti, 1988, pp. 44-158.

R0MAN11. 1774-1866

drept consuetudinar“, precum §i de informatii cu privire la „istoria $i la orin-
duiala politiceascå“ a tårii. Alte culegeri, totu§i, par så nu se fi fåcut in cele
douå Tåri Romåne, cum nu s-a incercat nici o codificare a materialelor
existente, probabil din cauza permanentelor incålcåri ale obiceiurilor de
cåtre legea scriså.

In ciuda unei anumite vitalitåti, obiceiul a cedat incet-incet locul pravi-
lei §i legislajiei domne§ti. Normele stabilite cu mult timp in urmå in ve-
chea comunitate såteascå, in care predominau sistemul social patriarhal
§i economia naturalå, nu puteau rezolva problemele unei societåti din ce
in ce mai complexe. Eie nu puteau, de pildå, så slujeascå nevoile domni-
torului §i ale dregåtorilor, angajati in centralizarea institutiilor publice. Doar
ocazional, in a doua jumåtate a secolului al XVIII-lea, tradipa nescriså a
prevalat asupra codurilor scrise, a$a cum s-a intimplat in 1797, cind diva-
nul Tårii Romåne§ti a stipulat cå, in probleme referitoare la zestre, se va
urma obiceiul, chiar dacå venea, evident, in contradictie cu pravila. in afa-
rå de inadaptabilitatea ei la nevoile in schimbare ale societåtii, legea cutu-
miarå prezenta $i dezavantajul de a avea un caracter esenpalmente local
§i, ca atare, era inaplicabilå la nivel national.

Domnitorii recuno§teau neajunsurile existenjei unor sisteme legale mul¬
tiple, a$a cå, in anii ’60 §i ’70 ai secolului al XVIII-lea, au luat primele
måsuri de unificare a acestora §i au procedat la o reforma generalå a nor-
melor §i procedurilor judiciare. Scopul imediat era aducerea la zi a pravi-
lei §i eliminarea legilor invechite. In secolele anterioare, preceptele legii
imperiale $i canonice bizantine fuseserå socotite drept obligatorii §i, in con-
secintå, nu s-a considerat necesarå sancponarea lor §i nici discutarea va-
labilitåpi lor. Dar, in a doua jumåtate a secolului al XVIII-lea, domnitorii
$i-au dat din ce in ce mai mult seama cit de pupn se potriveau codurile
bizantine cu necesitåple societåtii contemporane din Moldova §i Jara Ro-
måneascå. Ca atare, au incercat så armonizeze tradipa §i necesitatea prin-
tr-o nouå legislape ?i prin codificarea legilor. Intr-adevår, ei au procedat
la crearea unui cod legislativ national. Initiativa le-a aparfinut in mod ne-
cesar lor, dat fiind cå dreptul de a legifera §i, in consecintå, de a modi-
fica legile existente le era in general recunoscut.

Domnitorii i$i exercitau largile puteri legislative in diverse moduri.
Cea mai importantå activitate a lor era intocmirea §i promulgarea de hri-
soave, acte normative ce priveau probleme sociale §i economice specifice
§i confinnau sau modificau o reglementare existentå sau stabileau norme
noi. Promulgarea unui hrisov era de obicei precedatå de un raport intocmit
de cåtre membrii divanului la porunca domnitorului. Aprobarea acestuia
dådea raportului forta dc lege $i se renunta adesea la adoptarea reglemen-

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

tårii printr-un hrisov. Dacå problema respectivå era de importantå excep-
tionalå, domnitorul putea convoca sfatul de ob§te, inså nu era obligat så
urmeze recomandårile acestuia. Multe hrisoave priveau organizarea fis-
calå §i juridicå a tårii §i probleme civile referitoare la mo§tenire, adoptie
§i la (igani. Un alt tip de legislatie domneascå, ce reglementa statutul di-
verselor categorii sociale, in special cel al tåranilor dependenti, §i se pro-
mulga in acela§i fei ca §i hrisoavele, era a$ezåmintul. Domnitorul emitea
in mod regulat §i instructiuni sub forma unor scrisori circulare cåtre dre-
gåtorii de judet, stabilind noi reguli administrative §i juridice sau amendind
unele mai vechi. Adesea, acestea contineau un numår de articole (ponturi)
§i aveau putere deplinå de lege, inså erau frecvent menite så pregåteascå
terenul pentru reglementåri cu un caracter mai oficial, sub forma unui hri¬
sov sau a§ezåmint. Printre ponturi le importante s-au numårat cele emise
de cåtre domnitorul Mihai Sutu, in 1795, privind puterile judecåtore§ti ale
ispravnicilor de judet.

Deciziile domnitorilor in anumite pricini speciale formau §i eie un cor¬
pus important de legi, demonstrind intreaga måsurå a puterilor judecåto-
re§ti pe care le aveau ace§tia. Toate instantele judecåtore§ti erau subordonate
domnitorului. Cu toate cå erau imputemicite så cerceteze substanta pri-
cinilor, eie nu impårteau dreptatea. Functia lor era, mai curind, så stringå
dovezi, in special mårturiile impricinatilor §i så facå recomandåri, dar ver-
dictul final råminea la latitudinea domnitorului. In consecintå, volumul de
muncå era enorm, pentru cå majoritatea reclamantilor i se adresau direct,
chiar §i in cele mai nesemnificative pricini, in loc så le adreseze autori-
tåtilor judecåtore§ti din judetele respective. Puterea de a da verdictul final,
verdiet ce avea aceea§i fortå ca un cod de legi sau ca un act judecåtoresc,
a devenit unul dintre cele mai pretioase instrumente de care dispunea dom¬
nitorul pentru adaptarea atit a pravilei, cit §i a obiceiului påmintului la ne-
cesitåtile in schimbare ale societåtii §i statului.

De o importantå fundamentalå pentru dezvoltarea dreptului §i a insti-
tutiilor publice in general au fost codificårile intreprinse in a doua jumåtate
a secolului al XVIIl-lea. Astfel de lueråri erau conforme cu spiritul vremu-
rilor §i reprezentau o mårturie a trecerii societåtii romåne$ti de la forme
medievale la forme moderne.

Prima incercare de codificare a fost facutå de cåtre domnitorul Tårii
Romåne§ti §tefan Racovitå (1764-1765). Acesta i-a cerut lui Mihail Fo-
tino, un boier venit de curind in Jara Romåneascå din Chiosul såu natal,
så reuneascå legea imperialå $i canonicå bizantinå (ius receptum), legea
domneascå (ius novum) §i obiceiul påmintului intr-un singur cod, sub
forma unui manual, care så slujeaseå nevoile practice ale judecåtorilor.

ROMÅNII, 1774-1866

Fotino, unul dintre cei mai invåtati juri§ti ai zilelor lui, a redactat in 1765
un manual de drept ce s-a bucurat de o edi^ie revizuitå in 1766. Ambele
volume au fost publicate in limba greacå. Acestea au apårut sub forma
unui nomocanon lårgit, unul dintre volume continind legea imperialå laicå
(constitutionalå, fiscalå, penalå, agricolå §i maritimå), iar celålalt cuprin-
zind legea canonicå. Fotino s-a inspirat mai ales din Basilicale, practicå
ce va fi urmatå de cåtre tofi codificatorii de mai tirziu pina la introduce-
rea codurilor europene occidentale in deceniul al patrulea al secolului al
XlX-lea. Fotino a consultat §i surse muntene, inså obiceiul påmintului ocu-
pa doar o portiune restrinså din aceastå sintezå eruditå. 33 Cu toate cå aceste
manuale nu au fost niciodatå aprobate in mod oficial, numeroasele copii
manuscrise sugereazå folosirea lor pe scarå largå.

Alexandru Ipsilanti a realizat cel mai cuprinzåtor program de codifi-
care §i de reforma juridicå dintre toate tentativele facute in acest sens in
a doua jumåtate de veac de regim fanariot. 34 A inceput in 1775 reorgani-
zarea justifiei de la virf. Hrisovul cu ponturi, emis de el, se referea la in-
stantele superioare $i preciza indatoririle divanului, care din momentul acela
i§i asuma atributiile unei cur^i supreme de justipe. S-au creat prin acest
hrisov noi departamente, fiecare dintre eie ocupindu-se cu o categorie spe-
cialå de pricini — penale, comerciale $i civile. Cartea donmeascd data
de Ipsilanti in acela§i an se ocupa cu probleme de principiu. Cea mai im-
portantå stipulape a fost cea care stabilea cå puterea judecåtoreascå trebuie
så fie separatå de cea executivå; pentru intiia oarå se prevedea numirea unui
dregåtor in fiecare judet, ale cårui funcpuni så fie exclusiv judecåtore§ti.
Ispravnicul, care slujise in mod tradiponal ca judecåtor §ef in judetul såu,
a påstrat puteri administrative $i politiene§ti considerabile, inså, de aici ina-
inte, i s-a interzis så judece pricini sau så aplice amenzi. Scopul lui Ipsi¬
lanti era de a måri eficienta §i onestitatea sistemului judecåtoresc §i de a-1
face un instrument mai sensibil al propriei sale politici, dar a avut prea pu-
tin succes in inlocuirea tradipei cu principiul separårii puterilor.

Reformele juridice ale lui Ipsilanti au culminat cu promulgarea unui
nou cod de legi, in 1780, Pravilniceasca condicå. Bazatå pe Basilicale
§i pe obiceiul påmintului §i publicatå in greacå §i in romånå, aceasta nu

33 V. A. Georgescu, „Un manuscrit parisien du «nomikon procheiron» (Bucarest,
1766) de Michel Fotino (Photeinopoulos)“, Tn Revue des etudes sud-est europeennes,
8/2, 1970, pp. 329-364.

34 Vezi instructiunile lui Ipsilanti In Pravilniceasca condicå 1780 , Bucuresti, 1957,
pp. 161-168; V. A. Georgescu si E. Popescu, Legislafia agrarå a Tårii Romånesti,
1775-1782 , Bucuresti, 1970, pp. 58-62.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774 1821 47

a reprezentat un cod complet §i se ocupa mai curind cu organizarea instan-
telor judecåtore?ti, cu procedura judiciarå §i cu citeva probleme de drept
civil. Prevederile ei reflectau atit angajarea domnitorului fata de reforma
socialå generalå, cit §i recunoa§terea limitelor acesteia. Pe de o parte, Ipsi-
lanti reafirma limitarea puterilor judecåtore§ti ale ispravnicilor, dar, pe de
altå parte, consfintea pretentiile boierilor de proprietate cu privire la pres-
tatiile in muncå ale tårani lor dependenti.

Numeroase codificåri din ambele Tåri Romåne au urmat initiativa lui
Ipsilanti. In Jara Romåneascå a devenit necesar un nou cod de legi, cu-
prinzåtor, intrucit judecåtorii continuau så aplice o varietate mare de nor-
me legale, practicå ce adesea ducea la confuzii §i la decizii judecåtore§ti
contradictorii. Curind dupå venirea sa la domnie, in 1812, domnitorul Ioan
Caragea a numit doi juri§ti care så alcåtuiascå un nou cod. Ace§tia §i-au
fundamentat lucrarea in special pe legea bizantinå, pe Pravilniceasca con-
dicå a lui Ipsilanti §i pe obiceiul påmintului, dar s-au inspirat §i din surse
occidentale, mai ales din Codul civil francez din 1804, in chestiuni privi-
toare la contracte §i mo§teniri, ceea ce sugereazå evolutia societåtii muntene
spre forme economice §i sociale mai moderne. Un sfat de ob§te, convocat
de Caragea in 1818, constituit din inalti prelati, din boieri care detineau
inalte functii in stat §i din al(i boieri, a recomandat aprobarea codului. Pu-
blicatå in greacå §i in romånå, Legiuirea a fost aplicatå imediat $i a råmas
in vigoare pinå in 1865, cind a fost introdus un nou cod civil. Contribu-
tia cea mai importantå aduså de Legiuirea lui Caragea la administrarea
justitiei era sistematizarea pe subiecte, o inovatie semnificativå in materie
de legislatie scriså in Jara Romåneascå. Codul atingea multe aspecte ale
vietii sociale, in special relatiile dintre mo$ieri §i tårani, dat fiind cå intårea
prerogativele boierilor asupra påmintului in dauna celor care il munceau.

Codificarea legilor s-a desfa§urat cu tot atita intensitate §i in Moldova,
unde domnitorii au incercat så realizeze o mai mare uniformizare a admi-
nistrårii justitiei $i så råspundå problemelor sociale urgente. In 1785, Ale¬
xandra Mavrocordat a promulgat Sobornicescul Hrisov, care se referea
la daniile de påmint §i la statutul tiganilor. Acesta confirma dreptul stråmo-
$esc de preemptiune de care se bucurau radele sau membrii ob§tii såte§ti
in cazul in care påmintul trecea in alte miini §i a fost menit så preintim-
pine distragerea satelor de tårani liberi de cåtre boierii putemici. Soborni¬
cescul Hrisov interzicea, de asemenea, despårtirea familiilor de tigani §i
clarifica statutul moldovenilor care se cåsåtoreau cu tigani. in 1814, An-
dronache Donici, un inalt magistrat, a elaborat un manual de drept civil,
bazat pe Basilicale §i pe obiceiul påmintului. Cu toate cå nu a fost nici-
odalå aprobat in mod formal de cåtre domnitor, a fost larg folosit de cåtre

ROMÅNII, 1774-1866

judecåtori pina in 1865 deoarece reprezenta un compendiu sistematic $i
u§or de minuit al normelor juridice aplicate. Scarlat Callimachi a promul-
gat un cod cuprinzåtor in 1817, bazat pe izvoare tradiponale, dar, pentru
intiia oarå, autorii acestuia s-au inspirat in mare måsurå din codurile occi-
dentale. 35 Principala lor surså de inspira(ie a fost codul civil austriac din
1811, pe care 1-au adaptat la condipile Moldovei, in special in chestiuni
economice. Intrucit Codul Calimach a fost publicat in limba greacå §i nu
a fost tradus in romåne§te pina in anul 1838, judecatorii continuau så facå
apel la codurile bizantine, la obiceiul påmintului §i la manualul Iui Donici.
Evolutia societåtii moldovene§ti a facut, inså, imperios necesarå alcåtuirea
unui cod penal autohton. In 1820, domnitorul Mihai Sutu a promulgat un
cod de procedurå penalå in limba romånå, care combina prevederile drep-
tului bizantin §i ale obiceiului påmintului cu articole preluate din codul
penal austriac din 1803 (tradus in limba romånå in 1807 pentru uz in Bu-
covina) §i care a råmas in vigoare pinå in 1865, cind a fost redactat un nou
cod penal.

Cele douå responsabilitåti fmanciare oficiale, de maximå urgentå, ale
domnitorilor, intre Tratatul de la Kuciuk-Kainargi §i sfir§itul regimului fa-
nariot in 1821, (ineau de satisfacerea cerin(elor sultanului §i de echilibrarea
bugetului. Cheltuielile statului in ambele Tåri Romåne au crescut spec-
taculos in aceastå perioadå. In anul fiscal 1818-1819, in Tara Romåneascå
acestea s-au ridicat la surna enormå de 5 910 000 lei, iar in Moldova, la
1 443 000 lei. O sumå suplimentarå, de 1 000 000 lei, a fost plåtitå in se¬
cret de cåtre Tara Romåneascå (dar §i de cåtre Moldova, la un nivel pro-
portional mai scåzut) unei armate de dregåtori turci. In fiecare dintre cele
douå Tåri Romåne, aproximativ 35 la sutå din cheltuielile curente din acel
an au fost in beneficiul turcilor, iar 25 la sutå in cel al domnitorului, in
timp ce 40 de procente au fost rezervate (årii. O analizå a ultimei catego-
rii, in cazul Moldovei, aratå cå surna cea mai insemnatå, cam o jumåtate,
era folositå pentru plata dregåtorilor, urmatå de cheltuieli substan(iale pen¬
tru serviciile po?tale. 36 Aceste cifre reflectå sporirea neintreruptå a birocra-
(iei statului. Se pare cå s-a cheltuit pu(in pentru serviciile sociale; probleme
ca, de pildå, ajutorarea såracilor, a orfanilor §i chiar invå(åmintul nu erau
incå socotite ca responsabilitåti publice.

35 A. Rådulescu, „Izvoarele Codului Calimach", in Pagini din istoria dreptului
romånesc, Bucuresti, 1970, pp. 133-154.

36 V A. Georgescu, Memoires et projets , pp. 71-80: Raportul lui lordachc Rosetti-
Rosnovanu cåtre ambasadorul rus la Constantinopol, 1818.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

Veniturile statului tineau pasul cu cheltuielile doar prin impunerea unor
biruri greie §i adesea arbitrare, suportate de marea maså a populatiei. Venitul
anual al Jårii Romåne§ti s-a ridicat intre 1782 ?i 1818 de la 3 550 000 de
taleri la 6 000 000 de taleri, in timp ce acela al Moldovei a scåzut de la
2 840 000 de taleri in 1785 la 1 450 000 in 1818, in special din cauza pier-
derii Basarabiei, anexatå de Rusia in 1812. Din cauza unor procedee con-
tabile haotice §i a lipsei unor bugete anuale oficiale, nu este intotdeauna
posibil så se facå o distincpe preciså intre veniturile $i cheltuielile vistie-
riei statului, pe de o parte, §i cele ale vistieriei domnitorului, pe de altå parte.
Banii publici §i averea personala a domnitorului erau incå socotite ca fiind
unul §i acela§i lucru, in ciuda eforturilor care se faceau pentru a le separa.
Domnitorii in§i§i sprijineau o astfel de schimbare, pentru a evita ruinarca
averilor personale din cauza låcomiei fåra margini a dregåtorilor otomani.

Principala surså a vistieriei statului era birul, un impozit perceput pe fie-
care cap de familie, plåtibil in rate. Alåturi de alte dåri impuse capului fa-
miliei, precum menzilul, menit så subventioneze sistemul portal, §i banii
zaherelei, pentru proviziile ce trebuiau trimise Portii, birul aducea in vistie-
ria statului §i in cea domneascå intre 60 ?i 70 la suta din veniturile lor
anuale. Celelalte 30-40 la sutå proveneau din dårile in bani pentru porci
§i pentru stupi ( dijmåritul in Tara Romåneascå §i desetina in Moldova),
pentru oi ( oieritul in Tara Romåneascå §i gostina in Moldova), pentru
vin ( vinårici in Jara Romåneascå §i vådrårit in Moldova), cunoscute sub
numele generic de huzmeturi in Jara Romåneascå §i rusumaturi in Mol¬
dova. Venitul domnitorului Jårii Romåne§ti din aceste dåri trecea de un
milion de lei in anul fiscal 1814—1815. Din aceastå sumå, vinåriciul repre-
zenta 42 la sutå, oieritul 37 la sutå, iar dijmåritul 21 la sutå. Domnitorul
mai obtinea venituri §i de pe urma numeroaselor taxe de consumafie, de
barierå §i vamale, precum §i din cele puse asupra mårfurilor vindute la tir-
guri, avind, de asemenea, dreptul exclusiv asupra beneficiilor rezultate din
minerit, mai ales din exploatarea sårii. El stringea taxele pe bunurile ce in-
trau sau tranzitau tara, dar nu avea nici un control asupra tarifelor, stabilite
de autoritåtile otomane in cadrul unor negocieri cu puterile stråine. Domni¬
torul putea totodatå så stringå huzmeturi aproape dupå placul inimii, une-
ori pentru a acoperi obligatii de stat, alteori in propriul såu beneficiu. De
pildå, in 1815, in Jara Romåneascå, Ioan Caragea a crescut drastic vinå¬
riciul, dijmåritul §i oieritul pentru a satisface cererile de minå de lucru §i
de cårute ale Portii, iar in 1819, Alexandru Sutu a triplat aceste surne pentru
a-§i achita datoriile pe care le fåcuse in timpul luptei sale pentru scaunul
domnesc. Dacå toate incercårile sale e§uau, domnitorul recurgea la impru-
muturi, in special de la månåstiri sau de la inalte fete biserice§ti, surne pe
care, adesea, nu le mai inapoia niciodatå.

ROMÅNII, 1774-1866

Principala dare, biru), era plåtitå aproape in exclusivitate de cåtre tårå-
nime. in 1775, domnitorul Alexandru lpsilanti a stabilit o dare fixå, plåti-
bilå in patru rate (samd in Jara Romåneascå §i sfert in Moldova). Aceasta
a fost impuså pe fiecare cap de gospodårie pina in 1783, cind a fost intro-
duså o nouå unitate fiscalå — lude 37 — unitate de contribuabili in Jara
Romåneascå alcåtuitå dintr-un numår variabil de bimici. O familie mai
inståritå putea forma singurå o lude, dar cel mai adesea såracii erau grupati
impreunå cu citiva vecini prosperi. La inceputul secolului urmåtor, intru-
cit biml a crescut, intr-o lude puteau fi chiar douåsprezece familii. In 1804,
in Jara Romåneascå erau cam 40 000 de liuzi, numårul lor scåzind pinå
la 19 500 in 1820. Domnitorii inså, inventivi ca intotdeauna in materie
de chestiuni fiscale, au crescut pur §i simplu valoarea totalå a impozitu-
lui. Consecintele acestei politici s-au reflectat in sporirea sumei pe care
o avea de plåtit fiecare lude: 16 taleri in 1775, 80 in 1804 §i 212 in 1818.
Chiar dacå se tine seama de cre§terea numårului de bimici din fiecare lude
§i de deprecierea monedei de argint in aceasta perioadå, povara suportatå
de fiecare contribuabil s-a mårit simtitor. Hotårirea in legåturå cu numårul
de liuzi pe judet, cu categoriile de bimici ce trebuiau incluse in fiecare lude
§i cu modalitatea de stringere a birului, era luatå de dregåtorii vistieriei in
consultare cu dregåtorii locali. Se poate ca acela$i sistem så fi funcponat
§i in Moldova, dar aici, se pare, båtrinii satului aveau cuvintul decisiv in
repartizarea pe såteni a birului stabilit. Anumite categorii fiscale, precum
breslele negustorilor §i ale meseria§ilor, erau §i eie supuse plåtii birului
§i erau organizate in unitåp fiscale, numite cruci, dar acestea plåteau mai
pufin decit (åranii.

Marele avantaj al statului de pe urma repartizårii celui mai important
impozit pe liuzi §i pe cruci era råspunderea colectivå pentru plata acestuia.
O astfel de asigurare era esenpalå la tarå, unde fuga reprezenta arma prin-
cipalå folositå de (årani pentm a se feri atit de plata birului cåtre stat, cit
§i de dårile pretinse de mo§ieri. Dacå o familie fugea sau dacå din anumite
motive nu era in stare så-§i respecte obligat i ile, ceilalti bimici din lude erau
siliti så acopere diferen(a. Astfel, povara prevenirii fugii populatiei rurale
pentm a scåpa de plata impozitelor, o problemå economicå §i socialå majo-
rå a epocii, a fost trecutå din seama dregåtorilor statului pe seama satului.

Spre deosebire de bir, care era intotdeauna strins de cåtre birarii sau
agenfii fiscali ai domnitorului, stringerea celorlalte dåri, precum huzme-
turile §i oieritul, era concesionatå marilor boieri §i negustorilor avuti.

37 S. Columbcanu, ..Sistcmul dc impuncrc pe lude in Tara Romåneascå (1800-1830)“,
in Studii; Revistå de ixtorie , 21/3, 1968, pp. 469- 479.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

Otcupcii, cum erau cunoscute aceste persoane care luau in arendå strin-
gerea birurilor, gåseau aceastå practicå deosebit de lucrativå, intrucit pu-
teau subarenda in mare måsurå birurile la nivel de judet §i chiar la nivel
orå§enesc. Atit bimicul, cit §i vistieria statului aveau de suferit. Cel dintii
era adesea silit så plåteascå mai mult decit cerintele legale, intrucit fisca-
litatea devenise intr-adevår o afacere privatå in care otcupul incerca så-$i
sporeascå profiturile prin orice mijloc posibil. Veniturile vistieriei se mic§o-
rau, la rindul lor, din acela§i motiv.

Prin crearea liuzii §i prin introducerea altor reforme, Alexandru Ipsi-
lanti §i alp citiva dintre succesorii såi speraserå så punå sistemul fiscal al
tårii pe baze mai raponale, dar s-au lovit, in mod inevitabil, de douå obsta-
cole majore: scutirea totalå sau parpalå de la impunere a boierilor §i a må-
nåstirilor — posesorii celor mai mari averi — §i privilegiile fiscale de care
se bucurau multe alte categorii ale populapei. Domnitorii se confruntau ne-
intrempt cu cererile financiare imense, adeseori arbitrare, ale dregåtorilor
otomani, ceea ce facea planificarea pe termen lung §i buna administrare
imposibile.

Povara fiscalå era astfel suportatå, in mod disproporponat, de cåtre så-
råcime. S-ar putea ca jumåtate din populapa fiecårui Principat så fi fost
scutitå, dintr-un motiv sau altul, de plata birului. Pozitia socialå era deci-
sivå. In afarå de boieri §i de inaltul cler, anumite categorii dintre fo§tii
dregåtori §i dintre neamurile boierilor, aflate in serviciul statului, plåteau
pupn sau chiar deloc. Doar in imprejuråri extraordinare cei puternici in-
trau $i ei in rindurile bimicilor, a$a cum s-a intimplat in 1789, cind bise-
rica din Jara Romåneascå a contribuit cu 131 000 de taleri la zaherele, §i
in 1804, cind stårile privilegiate au fost nevoite så plåteascå dijmåritul §i
vinåriciul. Pe lingå boieri §i inaltul cler, un numår aproape infinit de gru-
puri privilegiate se bucurau intr-o oarecare måsurå de scutirea de bir. Po-
trivit recensåmintului din Tara Romåneascå, din 1819, 194 000 de familii
aparpneau „stårii a treia“ §i erau, ca atare, pasibile de impunere, dar, din¬
tre acestea, 76 000 erau privilegiate, $i anume, erau scoase din rindurile
bimicilor §i scutite parpal sau total de la plata oricåror dåri. 38 Cei mai nume-
ro§i dintre ace§tia erau scutelnicii, care ajunseserå la 20 610 in 1819, §i
poslu$nicii, care numårau 20 558 de persoane. Ace§tia apåruserå in deceniul

18 N. Grigoras, „Privilegiile fiscale in Moldova, 1741 1821“, in Anuarul Institutului
de Istorie fi Arheologie, 14, 1977, pp. 41-53, si 18, 1981, pp. 183-200; I. Constantinescu,
..Aspccte ale destråmårii feudalismului in Tara Romåneascå $i Moldova la sfir^itul
secolului al XVIII-lea ?i inceputul secolului al XlX-lea“, in Stud i i fi materiale de istorie
medie, 9, 1978, pp. 9 42.

ROMÅNII. 1774-1866

al cincilea al secolului al XVIIl-lea, dupå abolirea rumåniei, ca mijloc de
compensare a ståpinilor de mo§ii pentru pierderea muncii (åranilor. in schim-
bul unor munci sau al altor servicii pentru ace§tia, scutelnicii §i poslu§ni-
cii erau scuti{i de plata birurilor domne§ti. Mai erau totu§i §i alte categorii
care reu$eau så scape de intreaga povarå a fiscal itåtii. Neamurile in Tara
Romåneascå sau mazilii in Moldova — rubedeniile boierilor care nu de(i-
neau funcpi in slujba statului §i erau un fei de boiema§i de provincie —
plåteau o dare personala §i nu erau astfel inclu$i in repartizarea birurilor
pe liuzi. In cele din urmå, ruptafii, in marea lor majoritate stråini, plåteau
o taxå pe avere, pe baza unor aranjamente individuale cu vistieria.

Sistemul fiscal era astfel prizonierul tradipei. Acesta fusese conceput
in primul rind pentru a satisface nevoile imediate ale domnitorului, ale su-
zeranului såu §i ale boierilor. La sfir§itul secolului al XVIIl-lea, inså, struc-
turile invechite ale sistemului fiscal impiedicau dezvoltarea economicå §i
progresul social, in parte deoarece domnitorii §i boierii nu erau ståpini la
ei acaså §i nu-1 puteau schimba, dar §i pentru cå prea putini dintre ace§tia
gindeau in termenii napunii §i ai responsabilitåtii lor fatå de ea.

BISERICA ORTODOXÅ

Biserica Ortodoxå in Moldova §i in Tara Romåneascå era, la sfir$itul
secolului al XVIIl-lea, o bisericå nationalå: locuitorii aparpneau, intr-o
majoritate covir§itoare, acestei biserici; ea era strins legatå de soarta po-
liticå a Jårilor Romåne incå de la formarea acestora in secolul al XlV-lea,
låsindu-§i amprenta atit asupra culturii §i literaturii, cit §i asupra credin-
telor ?i obiceiurilor populare. Rolul bisericii in viata economicå a fost sub-
stantial, intrucit månåstirile luate la un loc erau cele mai mari detinåtoare
de påmint in ambele Tåri Romåne, iar productivitatea lor influenta in mod
substanpal capacitatea tårii de a face fatå obligatiilor fatå de Poartå. Pentru
marea maså a populatiei, biserica oferea o sumå variatå de servicii in pri-
vinta cårora statul nu-§i asumase incå responsabilitatea — sånåtate, invå-
tåmint, ajutorarea såracilor §i inregistrarea datelor privitoare la evolutia
populatiei. In administratia publicå, clerul ståtea cot la cot cu boierii in
cele mai inalte sfaturi ale statului §i impårtea dreptatea in pricinile civile,
precum $i in cele ecleziastice.

Pe lingå rolul såu de institute nationalå, biserica facea, in accla§i timp,
parte integrantå din lumea ortodoxiei råsåritene. Contactele romåne$ti cu
bisericile slave de sud se regåsesc in urmå, in secolul al X-lea, dacå nu mai

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

devreme, iar legåturile canonice cu Patriarhia de la Constantinopol fuse-
serå inaugurate in secolul al XV-lea. In secolul al XVIII-lea, influensa grea-
cå påtrunsese adinc in biserica din Tara Romåneascå §i din Moldova, in
mare måsurå datoritå influentei domnilor fanarioti $i a familiilor lor. Pa-
triarhul Constantinopolului i§i mai exercita dreptul de a aproba alegerea
mitropoliplor Moldovei §i Jårii Romånesti (sau Ungrovlahiei in termeni
ecleziastici) §i constituia autoritatea supremå in materie de doctrinå §i ritu-
aluri, de$i, in toate celelalte chestiuni, bisericile romånesti erau indepen-
dente. Contactele ecleziastice directe cu celelalte patriarhii råsåritene —
Alexandria, Antiohia §i Ierusalimul — erau mult mai putin intense decit
fuseserå in secolul al XVII-lea, inså sprijinul financiar pe care toate bise¬
ricile ortodoxe din Råsårit il primeau din Tårilc Romåne a crescut in seco¬
lul al XVIII-lea. „Bisericile inchinate“, in mod special, al cåror venit, cel
pu(in al unora dintre eie, era rezervat pentru fapte bune in Råsårit, au con-
tribuit cu surne enorme de bani la apårarea ortodoxiei in Imperiul Otoman.
Ca rezultat, cele douå biserici romånesti se bucurau de un loc special in
cadrul ortodoxiei råsåritene, iar mitropolitii acestora aveau dreptul så ur-
meze imediat dupå Patriarhul Constantinopolului la intrunirile sinodului
patriarhal.

Relatiile dintre bisericile romåne si biserica ortodoxå ruså datau din
secolul al XVI-lea si, desi prietenesti, eie nu au fost niciodatå atit de strinse
ca acelea dintre romåni si lumea greacå. Aceste contacte au intrat intr-o
nouå etapå dupå Tratatul de la Kuciuk-Kainargi. Cu toate cå intre 1774 si
1812 eie au devenit mai intense decit fuseserå vreodatå, aceastå experien-
få a contribuit prea putin la promovarea unor relafii mai bune intre ierar-
hii celor douå biserici. Incercårile Ecaterinei a Il-a si ale lui Alexandru
I de a-si impune vointa politicå asupra Principatelor au fost insofite de
intervenfia brutalå a Sfintului Sinod de la Sankt Petersburg in conducerea
celor douå mitropolii romåne.

Douå exemple sint evocatoare. in timpul råzboiului ruso-turc din
1787-1792 autoritåtile de ocupatie rusesti au dat bisericile romånesti pe
mina prelatilor simpatizanp ai telurilor politice ruse in Europa de Sud-Est.
Dupå moartea mitropolitului Leon Gheucå, in 1788, comandantul mili-
tar rus, cu aprobarea Ecaterinei a Il-a si a Sfintului Sinod, I-a adus la Iasi
pe arhiepiscopul Ambrozie Serebrenicov al Poltavei ca „ocirmuitor“ al
bisericii din Moldova. Acesta il hirotoniseste ca adjunct al sau, episcop-vi-
car, pe Gavriil Bånulescu-Bodoni, romån nåscut in Transilvania, care slu-
jise in biserica ruså in diverse functii. Cind s-a retras din Moldova, in
1792, potrivit prevederilor Tratatului de la Iasi, armata ruså 1-a låsat in
urma ei pc Bånulescu-Bodoni, pe care autoritåtile de ocupatie rusesti il

ROMÅNII, 1774-1866

instalaserå ca mitropolit. A fost arestat de cåtre noul domnitor la porun-
ca sultanului $i a fost trimis la Constantinopol de unde va fi curind repa-
triat Tn Rusia.

Cele douå biserici romåne au cåzut din nou sub control rusesc Tn timpul
råzboiului ruso-turc din 1806-1812. De data aceasta, relafia pårea perma-
nentå, TntrucTt tarul plånuise anexarea Principatelor §i subordonarea bise-
ricilor romåne Sfintului Sinod. Un decret imperial de la 1808 TI numea
pe Bånulescu-Bodoni — retras ca mitropolit al Kievului Tn 1803 — exarh
al Moldovei §i al Jårii Romåne§ti. 39 Sfintul Sinod s-a gråbit så dea instruc-
tiuni noului prelat, cerindu-i så i se adreseze pentru Tndmmare Tn toate ches-
tiunile administrative §i spirituale. Aceste actiuni nu au Tnsemnat altceva
decTt anexarea bisericilor romåne §i ruperea tuturor legåturilor lor cu Pa-
triarhia de la Constantinopol.

Cei doi mitropolit au rezistat cu dTrzenie acestor proceduri necano-
nice. In Moldova, Veniamin Costachi s-a retras din scaun imediat dupå nu-
mirea ca exarh al lui Bånulescu-Bodoni §i s-a stabilit la månåstirea Neamf.
In Tara Romåneascå, Dositei Filitti a refuzat så-1 recunoascå pe Bånules¬
cu-Bodoni $i, Tn consecinfå, a fost Inlåturat din scaun de cåtre Sfintul Sinod
Tn 1809. A fost Inlocuit cu un grec, Ignatie, mitropolitul Artei In Epir, care
a fost instalat farå så se tina seama de formele traditionale de alegere a mi-
tropoliplor. Necunoa§terea limbii romåne §i a obiceiurilor locale i-au sporit
lipsa de popularitate. 40 AtTt Ignatie, cTt §i Bånulescu-Bodoni au fost, Tnså,
sprijinifi de cåtre autoritåtile ruse$ti, dat fiind cå aparfineau acelui mare
grup de prelat ortodoc§i din Europa de Sud-Est care serveau cu credin(å
interesele ruse§ti ca mijloc de eliberare a propriilor lor biserici de domina-
tia otomanå. Dar nici unul dintre cei doi nu a manifestat interes pentru
tinerele miscåri naponale ale slavilor de sud §i ale romånilor. Bånulescu-Bo¬
doni s-a dovedit un administrator capabil, cu planuri ambitoase pentru
reformarea bisericii Tn Tårile Romåne, dar a fost obligat så piece la retra-
gerea trupelor ruse§ti dupå semnarea Tratatului de la Bucuresti in 1812.
El a fost imediat dupå aceea numit Tn fruntea noii Arhiepiscopii a Basa-
rabiei, formata intre Prut §i Nistru. Cam Tn acela§i timp a påråsit Bucure§tii

39 E. C. Suttner, „Metropolit Gabriel Bånulescu-Bodoni", in Ostkirchliche Studien,
22/4, 1973, pp. 281-301; A. Stadnitkii, Gavriil Banulesko-Bodoni, Ekzarkh Moldo-
Vlahiiskii (1808-1812 gg.) i Mitropolit Ki$inevskii (1813-1821 gg.) y Chi$inåu, 1894,
pp. 86-90.

40 E. G. PrOtopsaltes, lgnatios Mitropolités Oungrovlachias (1766-1828), I, Atena,
1959, pp. 73-82.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

§i Ignatie, care s-a dus la Viena, unde a activat in mi§carea de rena§tere
politica §i culturalå greacå.

Mitropolia Ungrovlahiei, cu episcopiile ei subordonate de Rimnic, Bu-
zåu §i Arge§ (dupå 1793) §i Mitropolia Moldovei, cu episcopiile ei subordo¬
nate de Roman §i Hu$i, aveau domenii intinse §i complexe in administrarea
lor. Clerul se bucura de o considerabilå autonomie in conducerea trebu-
rilor biserice§ti, inså mirenii, mai ales domnitorul §i marii boieri, aveau
un rol crucial in chestiunile fiscale §i personale, precum §i in marile pro-
bleme de politica. Autoritatea legislativå supremå a bisericii era investitå
in adunarea ob§teascå sau in sobor, care rezolva cele mai importante pro-
bleme de administrare a bisericii; se ocupa de proiectarea unor noi legi
§i de judecarea arhiereilor §i a boierilor de prim rang acuzap de delicte
grave. In afarå de mitropolit, care prezida aceste instante, membri de drept
ai acestora erau episcopii, egumenii marilor månåstiri, domnitorul §i sfet-
nicii divanului. Adunarea ob§teascå nu se intrunea frecvent, in parte §i din
cauza faptului cå divanul domnesc, din care fåceau parte si mitropolipi §i
episcopii, se ocupa de o surna de probleme ecleziastice. Sinodul mitropo-
liei, compus din inalte fete biserice?ti, se ocupa de chestiunile mai de ru¬
tina ale conducerii bisericii. Acesta era §i el rar convocat, pentru cå multe
dintre problemele care intrau in competenta lui se rezolvau direct intre dom-
nitor §i mitropolit. Clerul se folosea de un consistoriu, avind mai ales functii
judecåtore§ti, pentru a pune opreli?ti interventiei domnitorului §i a dregå-
torilor såi in pricini matrimoniale §i in judecarea preotilor, practicå deve-
nitå comunå in secolul al XVIII-lea. La nivel local, protopopul, un inalt
prelat ce avea in jurisdicpa sa un numår de parohii, avea un rol-cheie in
administratia bisericeascå. Acesta reprezenta legåtura cea mai importantå
intre mitropolit $i episcopi, pe de o parte, §i preotii parohi pe de altå parte.
El era acela care stringea dajdiile ecleziastice, investiga preotii acuzati
de farådelegi, slujea drept judecåtor de prima instantå in anumite pricini
minore §i avea principala råspundere pentru instruirea parohilor in indepli-
nirea obligatiilor lor pastorale.

Domnitorul ?i boieri i aveau un cuvint decisiv in alegerea mitropolitilor
§i a episcopilor in virtutea controlului pe care il exercitau asupra divanu¬
lui §i a sfatului de ob$te. Procedura de alegere a mitropolitului Ungrovla¬
hiei incepea in momentul in care domnitorul convoca divanul pentru a
nominaliza un candidat. Uneori divanul putea så propunå pinå la trei can-
didati, dintre care domnitorul alegea unul. Apoi, pentru a aproba alegerea
sa, domnitorul convoca sfatul de ob§te, compus din inalti prelati, din egu-
meni ai månåstirilor importante §i din boieri. Rar se intimpla ca acesta
så-l dezamågeascå. In 1793, de pildå, sprijinul dat in divan de Alexandru

ROMANII, 1774-1866

Moruzi lui Dositei Filitti, unde se dådea votul decisiv, a fost suficient pen-
tru a-i asigura acestuia scaunul de mitropolit. Alegerea canonicå fåcutå
doar de inaltul eier unna actiunii sfatului de ob§te. Intreaga procedurå a
evoluat de-a lungul veacurilor, iar alegerea mitropolitului de cåtre o adunare
de preop §i de boieri a continuat pina in anii ’30 ai secolului al XlX-lea.
Participarea domnitorului §i a altor mireni pårea normalå tuturor celor in-
teresap intrucit alegerea unor inalp prelati era un eveniment de interes
general al populatiei §i nu numai de interes ecleziastic.

Preotii parohi, de§i exclu§i din organele ecleziastice mai inalte, aveau
un rol deosebit de important in treburile publice la nivel local, dar majo-
ritatea acestora erau prost pregåtiti pentru multiplele lor responsabilitåp
spirituale §i administrative. 41 Mai toti intelegeau doar partial Sfinta Scrip-
turå, iar multi dintre ei nu erau in stare så tina liturghia sau så dea sfinta
impårtå§anie dupå cum se cuvine. Lipsa seminariilor era principala cauzå
a educapei lor deficitare. In ultimul sfert al secolului al XVII-lea s-au in-
fiintat citeva §co!i pentru preoti pe lingå mitropolii, episcopii §i la citeva
månåstiri, unde invåtåceii primeau notiuni elementare despre datoriile pre-
otilor. Ici §i colo, printr-un sat mai mare sau vreun tirg, cite un preot intre-
prinzåtor deschidea cite o §coalå modestå in care cei ce voiau så imbrace
haina preoteascå primeau rudimentele necesare tinerii unei slujbe. Dar ma-
joritatea preotilor nu urmau aceste $coli. in schimb, erau recrutati din rindul
tinerilor, de obicei fii de preoti, numiti gråmåtici, care il ajutau pe preot
in indeplinirea datoriilor lor §i ca atare, prin practicå, invåtau tainele slujbei
§i alte responsabilitåti ale chemårii lor. „Programa“ pe care o urmau in fe-
lul acesta includea de obicei citirea ceaslovului (carte bisericeascå cuprin-
zind anumite rugåciuni §i cintåri pentru diferite ceasuri ale zilei) §i psaltirea,
cintul bisericesc §i, ocazional, putinå aritmeticå. Limba folositå era intot-
deauna romåna. In secolul al XVIII-lea, greaca nu inlocuia romåna in bi-
sericile såte§ti §i se auzea doar dacå preotul rostea un vozglas (pasaj final
al unei ectenii) in greaca, act ce era luat drept semn de mare eruditie de
cåtre enoria§i. Dupå ce preotul satului i§i invå(a elevii tot ceea ce §tia, ii
trimitea la hirotonisire. Citeodatå, dupå hirotonisire, aceijtia råmineau un
timp la mitropolie sau la episcopie pentru mai multå invå(åturå.

Domnitorii luau citeodatå initiativa imbunåtåtirii educatiei preotilor,
intrucit ace§tia indeplineau slujbe publice indispensabile. !n timp ce inal-
tii prelati se ocupau de administrape, de doctrina, de publicarea §i de tradu-
cerea cårplor biserice§ti, §i participau la treburile statului, preotii parohi

41 Dumitru Furtunå, Preofimea romåneascå in secolul al XVlll-lea, Vålcnii de
Munte, 1915, pp. 23-36, 154-162.

MOLDOVA $1 JARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

erau cei ce intrau in contact direct, zilnic, cu masa de credincio§i. Ca pilde
vii de bunå purtare, le revenea responsabilitatea directå pentru mentinerea
unor niveluri morale satisfacåtoare, combaterea superstipilor in rindurile
turmei lor §i pentru predicarea supunerii fata de domnitor. Ei contribuiau,
de asemenea, la apårarea ordinii publice in vreme de restri§te, ca atunci cind
tara era bintuitå de råzboi sau de ciumå. in conditiile unei absente generale
a altor mijloace de comunicare, atit statul, cit §i biserica depindeau de preot
pentru transmiterea informatiilor importante §i instructiunilor cåtre popu-
latie. Totu$i, in ciuda acestui rol-cheie al preotului, schimbårile fundamen¬
tale in instruirea clerului aveau så aparå de abia la inceputul veacului urmåtor.

Månåstirile råmineau institutiile economice §i sociale de bazå in seco-
lul al XVlII-lea. Eie controlau mari intinderi de påmint arabil §i de påduri,
iar veniturile lor se ridicau la aproape o treime din veniturile totale ale sta-
tului, atit in Moldova, cit §i in Jara Romåneascå. Ca §i in trecut, eie inde-
plineau importante functiuni sociale §i culturale. Au gåzduit primele spitale
moderne din Tårile Romåne, au facut så functioneze §coli pentru comuni-
tåtile invecinate, au instruit cålugåri §i maici, au sprijinit traducerea in lim-
ba romånå a cårtilor teologice din greacå §i ruså §i s-au angajat in copierea
manuscriselor in limba romånå, un act indispensabil intr-o perioadå de po-
sibilitåti limitate de tipar. 42

Secolul al XVlII-lea a fost martorul unei rena§teri generale a vietii mo-
nastice, dupå declinul suferit in a doua jumåtate a secolului al XVll-lea.
Administratia, finantele §i disciplina au fost intårite de noua legislatie pro-
mulgatå de cåtre domnitori. intregul efort de reformå subliniazå puterea
domnitorului §i a institutiilor de stat de a conduce treburile bisericii. In Mol¬
dova, domnitorul Constantin Mavrocordat a initiat reformele din 1733 cu
un hrisov ce modifica procedura de alegere a egumenilor. Hrisovul permi-
tea mitropolitului $i unui sobor de clerici så numeascå in continuare egume-
nul, dar ii rezerva domnitorului dreptul de a-1 investi cu „cirja §i cartea
de egumenie“. A§ezåmintul lui Mavrocordat din 1741 promova stabilita-
tea in administrarea månåstirilor, permitind indepårtarea egumenului numai
dupå o investigatie serioaså §i cu consimtåmintul domnitorului. A§ezåmin-
tul cerea, de asemenea, ca toti cålugårii så locuiascå in månåstire §i le in-
terzicea så se angajeze in negot §i in alte activitåti nereligioase. Reforme
similare au fost introduse §i in Tara Romåneascå. Aici, Alexandru lpsilanti

42 In absenta unui studiu general, vezi urmåtoarele pentru o dare de seamå detaliatå
a veniturilor $i cheltuielilor unei singure månåstiri: D. Agache, „Veniturile 51 cheltu-
ielile månåstirii Sf. Spiridon din Ia$i intre anii 1771 $1 1823“, in Anuarul Institutului
de Istorie si Arheologie , 15, 1978, pp. 335—351.

ROMAN1I, 1774-1866

s-a preocupat in special de neorinduiala fiscalå a månåstirilor, care afectase
negativ sånåtatea financiarå generalå a tårii. Ca §i domnitorii Moldovei,
el nu a ezitat så-§i foloseascå prerogativele pentru a schimba administratia
ecleziasticå intemå, a§a cum s-a fåcut prin hrisovul din 1777, care limita
sever autoritatea egumenilor in contractarea imprumuturilor. Bunåstarea
fiscalå §i moralå a månåstirilor a råmas o preocupare a domnitorilor pinå
tirziu in secolul al XlX-lea.

Månåstirile inchinate creau probleme de nerezolvat domnitorilor §i ie-
rarhilor bisericii romåne. 43 Practica inchinårii månåstirilor a apårut in se¬
colul al XVI-lea, cind ctitorii månåstirilor faceau danii regulate in bani
institutiilor surori din afara Principatelor. Cum influensa greacå s-a fåcut
din ce in ce mai putemic simtitå in Tårile Romåne in secolul al XVII-lea,
un numår de månåstiri au fost efectiv preluate de cålugårii greci, care igno-
rau adesea testamentele ctitorilor $i foloseau venitul a§a cum doreau. Con-
secintele acestor acte s-au agravat in secolul al XVIIl-lea, pe måsurå ce
cre§tea numårul månåstirilor inchinate. Scoase aproape total in afara ju-
risdic(iei ecleziastice §i politice autohtone, acestea trimiteau in stråinåtate
mari surne de bani, pe care domnitorii §i mitropolitii doreau så le foloseas¬
cå pentru propriile lor proiecte.

Eforturile depuse de cifiva domnitori in a doua jumåtate a secolului
al XVIII-lea de a modifica statutul månåstirilor inchinate s-au lovit de opozi-
tia inver§unatå a tuturor patriarhilor din Råsårit, care au mers atit de departe
incit så incerce sa obtinå din partea mai multor domnitori la rind recunoa§-
terea månåstirilor ca proprietate inalienabilå a Locurilor Sfinte apartinind
cre§tinåtåfii råsåritene. Ace§ti prelap s-au bucurat de sprijinul deplin al
oficialitåfilor ruse§ti, care se bizuiau pe loialitatea clerului ortodox din tot
Orientul Apropiat pentru promovarea telurilor Rusiei in Imperiul Otoman.
Din cauza acestor complicatii Internationale, solufia problemei månåsti¬
rilor inchinate nu a apårut pinå la mijlocul secolului al XlX-lea. Din altå
perspectivå, controversa cu privire la aceste institutii nu era decit un aspect
al procesului din ce in ce mai putemic de afirmare a individualitåtii Tarilor
Romåne in cadrul lumii ortodoxe råsåritene.

A5a cum sugereazå administratia månåstireascå, interesele §i activitå-
tile bisericii §i ale statului se intrepåtrundeau putemic. Experienta inrådå-
cinatå in traditia bizantinå mai curind decit legislatia specificå a fost cea
care a determinat relatiile lor de-a lungul veacurilor. Cooperarea inaltului

43 A. D. Xenopol, Istoria romånilor din Dacia Traianå, VI, edi(ia a Ill-a, Bucuresti,
fåra datå, pp. 24-32; 1. F. Stånculescu, „Reforme, rinduieli $i ståri bisericejti Tn epoca
fanariotå“, in Biserica Ortodoxå Romånd, 81/5-6, 1963, pp. 540-544.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

cler cu boierii in cadrul acelora§i organisme de stat §i biserice§li a conso-
lidat aceastå tradipe §i a fost, in plus, o consecintå fireascå a originii lor
sociale, educatiei §i conceptiei de viatå asemånåtoare.

Inaltul cler nu considera statul ca o entitate separatå de bisericå §i nu
intra in competipc pentru supremape cu domnitorul §i cu boierii. Acesta
nu formula o linie politicå sau o politicå socialå separatå de cea a statului.
Recuno§tea, in schimb, cå bisericå §i statul aveau de indeplinit misiuni com-
plementare. inaltii prelap ofereau statului sprijin moral §i spiritual in schim-
bul unui ajutor material dat bisericii §i respectårii autonomiei sale religioase.

Natura colaborårii dintre bisericå $i stat se exemplificå prin activitatea
inaltului cler in divan §i in alte organisme publice. Prestigiul funcpei ecle-
ziastice i-a indrituit la o intiietate fatå de boieri. Mitropolitul ocupa locul
de cinste, dupå domnitor, in divan §i in adunårile generale ale nobilimii §i
prezida de drept divanul. Cind prezida domnitorul, mitropolitul avea pri-
mul cuvint la deliberåri. lar atunci cind mitropolitul judeca de unul singur
o pricinå, el adresa un raport scris domnitorului — o anafora prezentin-
du-i faptele §i recomandindu-i o solupe. Domnitorul i§i rezerva dreptul
de a lua decizia finalå, inså arareori refuza så aprobe recomandarea mitro-
politului. in vremuri de gravå crizå naponalå, cind, de pildå, scaunul dom-
nesc era vacant, mitropolitul i§i asuma responsabilitatea politicå a tårii.
In 1806, mitropolitul Veniamin Costachi, in Moldova, a fost caimacam,
§i anume locpitor al domnului in guvemarea tårii pinå la inscåunarea nou-
lui domn, iar in 1808, in Jara Romåneascå, mitropolitul Dositei Filitti §i
episcopii de Buzåu §i de Argc$ au fost membri de seamå ai guvemului pro-
vizoriu in timpul ocupatiei ruse§ti. in alte imprejuråri, inaltii prelati vor-
beau in numele intregii napuni, a§a cum s-a intimplat in 1802, cind Dositei
Filitti a adresat un memorandum impåratilor Austriei §i Rusiei, cerindu-le
cu insistentå ajutorul pentru a se pune capåt pustiirilor comise in Oltenia
de trupele neregulate otomane. Misiuni diplomatice delicate au fost adesea
incredintate unor inalte fete biserice§ti, ca in 1772, cind mitropolitul Tårii
Romånesti s-a aflat in ffuntea delega(iei {årii la negocierile de pace dintre
Rusia §i Turcia de la Foc$ani. Nici unul dintre ace§ti prelap nu a aspirat,
totu§i, la exercitarea pemianentå a autoritåtii politice. indatå ce trecea criza
sau dupå ce i$i indeplineau misiunea, se intorceau la indatoririle lor ecle-
ziastice.

Un alt domeniu important al colaborårii dintre bisericå §i stat era ad-
ministrarea justipei, de§i secularizarea institupilor §i procedurilor judecå-
tore§ti era in curs de desfa§urare incå de la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Cu toate acestea, in Tara Romåneascå, in ciuda zelului reformator al lui
Alexandru lpsilanti §i al altora, bisericå i§i mentinuse propriile sale instante,

ROMÅNII, 1774-1866

iar mitropolitii §i episcopii continuau så stea alåturi de marii boieri in cele
mai inalte curti de justipe ale tårii. 44 Competenta instantelor biserice§ti nu
se limita exclusiv la chestiuni spirituale sau la pricini implicind strict cle-
rul. Una dintre primele lor responsabilitå{i era så ia hotåriri in pricini ce
priveau cåsåtoria, divortul sau mo§tenirea. Mitropolitii §i episcopii auten-
tificau in mod obi§nuit documente legale, precum actele dotale §i testa-
mentele, §i li se incredintau adesea spre påstrare hirtii importante, in special
contracte de vinzare a påmintului. Clericii se faceau astfel indispensabili
sistemului judecåtoresc §i vor råmine ca atare pina cind aveau så se opereze
schimbåri fundamentale in anii ’30 ai secolului al XlX-lea. Alexandru Ip-
silanti insu§i recuno$tea calificarea lor exceptionalå, intr-o scrisoare adresatå
mitropolitului in 1781, in care le låuda cunoa§terea perfectå a obiceiului
påmintului, a pravilei §i a legislatiei domne§ti.

in ciuda cooperårii lor strinse, relatiile dintre bisericå §i stat nu erau pe
picior de egalitate. In a doua jumåtate a secolului al XVIII-lea, domnitorii
tratau adesea bisericå §i clerul cu trufie. Domnitorii aveau cuvintul hotåri-
tor in selectarea celor mai inalp prelap, impozitau clerul atunci cind aceasta
servea telurilor lor §i judecau ei in§i§i pricinile in care era implicat clerul.
Ocazional, le dådeau chiar instructiuni preoplor in chestiuni de ritual, a§a
cum a fåcut Mihai Sutu intr-un hrisov din 1785 referitor la botez. Clerul
nu accepta cu u§urintå aceste incålcåri ale drepturilor lui. Disputele cu
domnitorul cu privire la impozitåri erau dure. in 1794, clerul moldovean,
in frunte cu mitropolitul lacob Stamati, s-a ridicat impotriva cererii lui Mi¬
hai Sutu de a contribui cu griu la zaherea, protestind cå nu a mai fost su-
pus niciodatå inainte la o astfel de dare, iar in 1798, mitropolitul Dositei
Filitti s-a opus in mod public noilor dåri anuntate de domnitorul Constan-
tin Hangerli. Cu toate cå prelatii puteau infrunta domnitorul in anumite
chestiuni specifice, ei nu puneau sub semnul intrebårii dreptul acestuia de
a cirmui §i nici nu incercau så creeze limite institutionale prerogativelor
domne§ti.

CHEST1UNEA ROMÅNEASCÅ

Dupå Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, dezvoltarea politicå §i economi-
cå a Moldovei §i a Jårii Romåne§ti a devenit din ce in ce mai legatå de
interesul crescind al celor mai importante puteri europene in Europa de

44 A. Constantinescu, „Contributii ale bisericii in justitia T^rii Romåne$ti sub
Alexandru Ipsilanti 44 , in Bisericå Ortodoxå Romånd , 97/1 2, 1979, pp. 165 178.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

Sud-Est. Rusia, care in secolul al XVIlI-lea inlocuise Polonia la frunta-
riile de råsårit ale Moldovei, i§i pusese in gind så inlåture Imperiul Otoman
ca putere dominantå in regiune §i considera controlul asupra Principate-
lor o condipe crucialå pentru atingerea cu succes a acestui tel. Austria,
care i§i intinsese granitele pina la vest de Moldova §i pina la nord de Tara
Romåneascå in urma råzboaielor victorioase impotriva turcilor la sfir§itul
secolului al XVII-lea §i ocupase pentru scurt timp Oltenia (1718-1739),
i§i fåcea planuri de expansiune economicå $i politicå dincolo de Carpap.
Interesul francez fatå de Tårile Romåne s-a intensificat la inceputul seco¬
lului al XlX-lea, cind Napoleon §i-a dat seama de importanta acestora ca
pioni in rivalitåtile Marilor Puteri in Orientul Apropiat. Marea Britanie pri-
vea $i ea Principatele din perspectiva largå a deplasårii aliantelor intema-
tionale §i a propriilor ei obiective strategice ?i economice in Mediterana
Råsåriteanå. Toate cele patru puteri erau gata så dispunå de Principate po-
trivit scopurilor lor, in timp ce cåutau solupi pentru Chestiunea Orientalå.
Oricit de amenintåtoare puteau fi pentru existenta Tårilor Romåne la un
moment dat, rivalitåtile §i asocierile puterilor stråine le-au indepårtat, to-
tu$i, treptat de sub jurisdicpa exclusivå a Imperiului Otoman §i le-au fåcut
obiectul preocupårii intemaponale §i in cele din urmå al garanti ilor inter-
nationale. Cu timpul, soarta Principatelor, de§i neseparatå vreodatå de pro-
blemele importante, a devenit o chestiune distinctå a diplomapei europene.

Puterile au avansat impreunå diverse planuri in anii ’70 ai secolului
al XVIII-lea pentru a folosi Tårile Romåne ca o compensatie reciprocå pen¬
tru pierderile §i ci$tigurile teritoriale din alte pårti. Un exemplu tipic a fost
propunerea lui Frederic al II-lea cel Mare, din ultimele etape ale råzboiu-
lui ruso-turc din 1768-1774, ca Prusia §i Austria så beneficieze $i eie de
pe urma ostilitåtilor. In vederea rezolvårii pretentiilor teritoriale, el a su-
gerat ca Rusia så beneficieze de compensatii pentru orice pierderi, din-
du-i-se o provincie a Poloniei, ca Prusia §i Austria så se serveascå §i eie
din teritoriul polonez, ce se intindea de-a lungul frontierelor lor, ca o com¬
pensatie pentru cele dobindite de Rusia, iar Polonia så fie consolatå cu
achizitia Moldovei §i a Tårii Romåne§ti. Proiectul s-a nåruit pentru cå
principalii protagoni§ti nu s-au putut intelege asupra impårtirii exacte a
pråzii.

Puterile europene gåseau din cind in cind Tårile Romåne de folos ca
state tampon. Ecaterina a 11-a a Rusiei era dispuså, cel putin in 1770, så
recunoascå neutralitatea perpetuå a Tårilor Romåne ca mijloc de ståvi-
lire a ambitiilor contradictorii ale principalelor puteri. Iosif al II-lea al
Austriei a avut chiarin vedere, in 1771, restabilirea statutului lor de state

ROMÅNII, 1774-1866

independente, libere atft de suzeranitatea otomanå, cit §i de ocupapa ru¬
sa. 45 N-a ie§it nimic din nici una dintre aceste idei, din cauza opozipei sul-
tanului §i speranjelor prelungite de ci$tiguri teritoriaie nutrite de puterile
europene. O variapune pe tema independentei romåne a fost incluså in
a$a-numitul Proiect grec al Ecaterinei a Il-a a Rusiei din anii ’70 §i ’80
ai secolului al XVIIl-lea. Acest plan indråznet de eliminare a Turciei din
Europa viza cedarea cåtre Austria a jumåtåpi vestice a Balcanilor §i, la est,
refacerea lmperiului Bizantin, constituit din Grecia, Insulele Egee $i zo-
nele slave de la sudul Dunårii §i care så-1 aibå ca impårat pe nepotul Eca¬
terinei; Moldova §i Jara Romåneascå, servind ca zonå neutrå intre cele
trei puteri, urmau så se uneascå pentru a forma regatul Daciei, sub un dom-
nitor acceptabil atit pentru Rusia, cit §i pentru Austria. Iosif al II-Iea a fost
inipal de acord cu aceastå idee, dar a dat indåråt de teama unor compli-
capi neprevåzute.

Rusia era cea mai agresivå dintre aceste puteri in urmårirea interese-
lor ei speciale in Moldova §i Tara Romåneascå. intre 1768 §i 1812, a pur-
tat trei råzboaie cu Imperiul Otoman, slåbind suzeranitatea otomanå la
sfir§itul fiecåruia dintre eie §i sporindu-§i propria influentå asupra Jårilor
Romåne. Arareori lipsea din calculele oamenilor de stat ru§i ideea anexå-
rii directe. Incå din 1770, consiliul imperial a aprobat incorporarea in Im-
periu atit a Moldovei, cit §i a Jårii Romåne§ti ca tel legitim al råzboiului,
de§i adesea Principatele erau folosite doar pentru a promova in altå parte
ambipile teritoriaie ale Rusiei.

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi prevedea consfinprea legalå a inter-
ventiei Rusiei in treburile Tårilor Romåne, dindu-i de la bun inceput un
avantaj fata de Austria §i de ceilalp rivali europeni. Cind otomanii n-au
pnut seama de prevederile Tratatului §i de hati§erifurile din 1774, Rusia
§i-a suspnut cauza cu atita virulentå, incit un nou råzboi pårea iminent.
Prin medierea Frantei, care incerca så aibå relapi prietene§ti atit cu Rusia,
cit §i cu Imperiul Otoman, toate problemele in disputå au fost trecute cu
vederea in Convenpa de la Ainali Kavak din 1779. Principalul scop al nego-
ciatorilor otomani a fost redobindirea suzeranitåpi depline asupra Jårilor
Romåne prin anularea pårtilor supåråtoare din Tratatul de la Kuciuk-Kai¬
nargi §i prin abrogarea hati§erifurilor. Ei au argumentat cå nu exista nici
o bazå legalå pentru concesiile fåcute Tårilor Romåne, intrucit sultanul
Mahomed al IV-lea (1648 -1687) nu le oferise niciodatå un statut privi-
legiat prin capitulapi, a§a cum pretinseserå delegatii romåni la Foc§ani
in 1772 §i mai tirziu. Guvemul rus §tia cå textele acestor capitulapi erau

45 T. G. Djuvara, Cent projets departage de la Turquie, Paris, 1914, pp. 278-305.

MOLDOVA §1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-182!

falsuri, dar diplomati såi argumentau cu viclenie cå locuitorii Principa-
telor trebuiau så fie tratap in conformitate cu propria lor parere despre
perioada cea mai avantajoaså lor. Acest punct de vedere a prevalat in textul
final al Convenpei. In ea se stipula ca toate prevederile hati§erifuriIor din
1774 så fie aplicate cu strictete, o stipulapc care facea ca decretele så de-
vinå intelegeri intemaponale ce nu mai puteau fi anulate doar pe baza au-
toritåpi exclusive a sultanului. 46

De cea mai mare importantå pentru viitorul Principatelor a fost §i con-
simtåmintul otoman in privinta numirii la Bucuresti §i la Ia$i a consulilor
ru$i, care au devenit curind principalii reprezentanp ai intereselor ruse§ti
in Jårile Romåne. Primul consul rus §i-a luat in primire postul la Bucuresti
in 1782 §i a fost urmat de un viceconsul la Ia$i in 1784 §i de un agent co-
mercial la Galap in 1796 pentru a supraveghea comerpil rus la Dunårea
de Jos. Principala funcpe a consulilor, care erau direct råspunzåtori fapi
de ambasadorul rus de la Constantinopol, era de naturå politicå, §i anume,
så transmitå sfaturi $i avertismente domnitorului $i boierilor din partea
superiorilor lor ?i så stringå informapi cu privire la situapa din Tår i le Ro¬
måne, care så poatå justifica intervenpa ruseascå in treburile acestora.
Consulii nu ezitau så negocieze cu domnitorul $i cu divanul såu tot felul
de probleme, o activitate ce incålca atit spiritul, cit $i litera tratatelor din-
tre Rusia §i Turcia. Protestele repetate ale guvemului otoman au fost ur-
mate de asiguråri din partea ambasadorului rus cå acei consuli vor trata
doar cu el, nu cu domnitorii §i boierii, §i cå, la rindul såu, el va informa
autoritåple otomane cu privire la situapile din Principate ce ar cere acpune
imediatå; de fapt, consulii au continuat så procedeze ca inainte §i au do-
bindit un cuvint decisiv in treburile interne ale Tårilor Romåne.

Politicå Rusiei faø de Moldova $i de Jara Romåneascå pårea uneori
contradictorie, pentru cå era dictatå de urmårirea unor obiective mai largi
in lmperiul Otoman. Pe de o parte, oficialitåple §i diplomapi ru?i cåutau
sprijinul fanarioplor §i al altor conducåtori greci laici sau ecleziasti de la
Constantinopol, promipndu-lc un rol dominant in Europa de Sud-Est dupå
izgonirea turcilor de cåtre Rusia. Pe de altå parte, incurajau popoarele din
regiune så-§i urmåreascå propriile aspirapi naponale, ridicindu-se impo-
triva dominapei otomane, tel ce contrazicea ambipile fanariote de a påstra
unitatea lumii culturale istorice grece?ti. in Principate, oficialitåtile ruse
au incercat så consolideze rezistenta domnilor fanariop fatå de incålcårile
politice §i de pretentiile economice otomane, indemnindu-i, in acela$i timp,
pe boieri så apere privilegiile clasei lor atit impotriva turcilor, cit §i a

46 llurinuzaki, Documente, NS I, pp. 14-19.

ROMÅNII, 1774-1866

domnitorilor. Opunind spre avantajul lor aceste elemente unele impotri-
va altora, ru§ii sperau så-§i rezerve pentru ei in§i§i puterea de decizie.

Conventia de la Ainali Kavak s-a dovedit a fi doar un armistitiu. Pro-
blemele in disputå intre Rusia §i Imperiul Otoman erau complexe $i de
nerezolvat — in afarå de Balcani, Crimeea, Marea Neagrå §i Caucaz —,
§i ambele parti continuau så se pregåteascå pentru urmåtoarea båtålie deci-
sivå. Senedul (inscris) emis de cåtre sultan in 1783 prelungea armistitiul
in Jårile Romåne prin confirmarea prevederilor cuprinse in acordurile an-
terioare cu Rusia, dar låsa diferendele fundamentale nerezolvate.

Austria era principalul rival al Rusiei in materie de avantaje economice
$i politice in Jårile Romåne. Ea i$i vådise intentiile prin anexarea Bu-
covinei, partea de nord a Moldovei, in anul 1775. Numirea primului consul
austriac la Bucuresti, in 1783, §i acordarea de cåtre turci, in 1784, a drep-
tului de liberå navigatie la Dunårea de Jos §i pe Marea Neagrå au sporit
interesul pentru Jårile Romåne §i faceau preponderenta Rusiei inaccepta-
bilå. Austria a incercat in mod special så foloseascå Dunårea ca princi-
palå rutå a exporturilor sale cåtre Råsårit $i ca o modalitate prin care så
infrineze incercårile Rusiei de a domina Jårile Romåne §i teritoriile de la
sudul fluviului. Pentru a-§i atinge aceste teluri, in ultimele decenii ale se-
colului al XVIIl-lea, autoritåtile austriece au sprijinit infiintarea unor com-
panii de navigatie, explorarea Dunårii §i, mai ales, adincirea Oltului pentru
a deschide o cale fluvialå directå intre Transilvania §i porturile ruse§ti §i
otomane de la Marea Neagrå. 47

Cind a reizbucnit råzboiul dintre Rusia §i Turcia in 1787, Austria a in-
trat in conflict pentru a-$i proteja noile interese. Cauzele råzboiului au fost
multiple, inså disputele legate de rolul din ce in ce mai mare al Rusiei in
Jårile Romåne $i cererea Port i i de retragere a consulilor ru§i de la Bucu¬
resti $i de la Ia§i au contribuit in mod substanpal la deteriorarea relafiilor.

Austria a declarat råzboi Turciei in februarie 1788. In Moldova, arma-
tele austriece au obtinut victorii in nord, ocupind impreunå cu ru?ii ora$ul
Ia§i la 3 septembrie $i cucerind cetatea Hotin la 19 septembrie, inså ina-
intarea lor cåtre sud a fost opritå de fordele combinate ale domnitorului
Jårii Romåne§ti, Nicolae Mavrogheni, cu cele turce$ti. intrucit armatele
austriece erau råsfirate de-a lungul liniei frontului ce se intindea de la Hotin

47 N. Docan, „Exploratiuni austriece pe Dunåre la sfirsitul veacului al XVIII-lea“,
in Analele Academiei Romåne , Memoriile Sectiunii Istorice, seria a H-a, 36, 1913-1914,
pp. 541-709; G. Netta, Expansiunea economicå a Austriei si explordrile ei orientale,
Bucuresti, 1931, pp. 36-132; Hurmuzaki, Dacumente , XIX/1, Bucuresti, 1922,
pp. 680-685.

MOLDOVA §1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

pina la Adriatica, acestea nu au intrcprins decit acpuni minore pe frontul
muntean pina in toamna anului 1789, cind, in sfir§it, au trecut Carpapi.
Sub comanda prinpjlui de Coburg, austriecii au ci§tigat o båtålie decisiva,
infringind la 22 septembrie armatele combinate muntene §i otomane lingå
Rimnicu Sårat, cucerind Craiova la 8 noiembrie §i Bucure$tii la 10 noiembrie.

Din modul in care prinjul de Coburg s-a apucat så organizeze adminis-
tratia Jårii Romåne§ti reiese clar cå ocupapa militarå era menitå så fie un
simplu preludiu la anexarea tårii. A format un nou sfat, constituit din bo-
ierii de frunte §i din inaltul cler, §i le-a cerut så jure credin^å impåratului
Iosif al 11-lea. Misiunii lui Coburg i s-a pus inså capåt abrupt prin decizia
lui Leopold al II-lea, fratele §i succesorul lui Iosif al 11-lea, de a restringe
pierderile Austriei in råzboiul impotriva Turciei §i de a face pace, datå fi-
ind situatia primejdioaså din Apus provocatå de Revolupa francezå. Prin
Tratatul de la §i§tov, din 4 august 1791, Austria a obpnut porjiuni foarte
mici de teritoriu din Banat, fiind obligatå inså så se retragå din Principate.

Jelurilc Rusiei cu privire la Jårilc Romåne s-au schimbat incetul cu in-
cetul pe måsura desfa§urårii råzboiului §i a pericolului implicårii altor tåri.
Principalele preocupåri ale politicienilor ru§i vizau oricum altceva: expan-
siunea in Caucaz cåtre Persia §i dobindirea porturilor Oceakov §i Akker-
man la Marea Neagrå. in ceea ce prive§te Principatele, Ecaterina a Il-a a
continuat la inceput så sprijine unirea lor intr-un stat „independent“ numit
Dacia, sub patronaj rusesc, §i in februarie 1788 i-a indemnat pe moldoveni
§i pe munteni så formeze militii care så-i sprijine armatele, fåcind apel la
crcdinta lor comunå ortodoxå. 48 Totu§i, pe la sfir§itul anului, atingindu-§i
obiectivele majore, ingrijoratå din cauza Poloniei §i a unei posibile inter-
venpi europene in Balcani, Ecaterina a H-a a fost dispuså så facå pace §i
så evacueze Principatele. Otomanii au respins initial propunerile de pace
§i, in consecintå, oficialitåtile ruse au preconizat ocuparea permanentå a
Moldovei si a Jårii Romåne?ti; dar turcii, fiind infrinti pe toate ffonturile,
§i ru§ii, fiind confruntati cu primejdia unui råzboi cu Marea Britanie §i cu
Prusia, au ajuns in cele din urmå så se inteleagå. Tratatul de la Ia§i, din
9 ianuarie 1792, prevedea retragerea armatelor ruse§ti din Jårile Romå¬
ne §i recuno§tea suzeranitatea otomanå asupra lor. Tratatul nu stipula inså
retragerea consulilor ru§i §i permitea Rusiei så anexeze teritoriul dintre
Bug §i Nistru, aducind astfel Rusia pentru prima oarå la fruntariile Mol¬
dovei. El reinnoia, de asemenea, toate garantiile de autonomie date Tå-
rilor Romåne dupå 1774 §i a fost urmat de noi declaratii de principiu ale

4K G. S. Grosul, Dunaixkie kniajestva v politike Rossii, 1774-1806, Chi?inau, 1975,
pp. 91 99.

ROMÅNII, 1774-1866

sultanului, ce reglementau plata birului §i a zaherelelor cåtre Poartå §i li-
mitau intrarea supu$ilor otomani in Tårile Romåne. Pozi(ia Rusiei ca pu-
tere dominantå in Principate s-a consolidat astfel extraordinar de mult.

Alte state, in special Fran(a, $i-au manifestat un interes crescind la(å
de Moldova §i de Jara Romåneascå pe måsurå ce veacul se apropia de
sfir?it. Anterior, politicienii francezi aproape cå ignoraserå Principatele,
concentrindu-§i atentia asupra problemelor majore din Orientul Apropiat.
Mandatul lui Vergennes, ca ministru de Exteme (1774-1787), a fost mar-
cat de efortul pentru menfinerea unor rela(ii prietene§ti atit cu Rusia, cit
§i cu Imperiul Otoman. Vergennes a incercat så desprindå Rusia de Marea
Britanie §i de Prusia §i så o apropie de Austria, aliat al Fran(ei din 1756,
dorindu-§i totu§i så preintimpine destråmarea Imperiului Otoman, ceea
ce, dupå opinia sa certå, nu ar fi avantajat decit Marea Britanie. In plus,
datoritå bunelor sale oficii, diferendele dintre Rusia $i Turcia cu privire la
Conventia de la Ainali Kavak s-au mai estompat pentru un timp. Succe-
sorul såu, Choiseul, a avut mai putin succes in armonizarea intereselor
conflictuale din Orientul Apropiat, dat fiind cå situa(ia economicå §i po-
liticå ce se inråutå(ea in tara sa a diminuat influen(a francezå in treburile
otomane.

In timpul deceniului zbuciumat dinaintea numirii lui Napoleon ca
prim-consul in 1799, Jårile Romåne au continuat så intre prea putin in
calculele conducåtorilor francezi. in toiul Revolutiei franceze, acesjtia nu
au dat cine §tie ce atenpe Orientului Apropiat in general, in 1794, Comi-
tetul Salvårii Publice $i-a reluat inså politica activå in Europa Råsåriteanå,
ca mijloc de contracarare a coalipilor ostile §i de sprijinire a Poloniei. Co-
mitetul a manifestat un interes deosebit pentru Jårile Romåne ca bazå con-
venabilå de lansare a insurectiei poloneze impotriva du§manilor continentali
ai Fran(ei. Emigrantilor polonezi din Moldova §i din Tara Romåneascå li
s-au alåturat agen(ii francezi in vederea recrutårii de for(e §i stringerii de
provizii, inså sprijinul popula(iei locale in aceastå ac(iune riscantå s-a do-
vedit slab. in 1797, Directoratul, care venise la putere la Paris cu doi ani
inainte, a renun(at la aceste proiecte, in parte intrucit considera Rusia un
poten(ial aliat. A incercat totu$i så råminå in rela(ii prietene§ti cu Imperiul
Otoman pentru a promova interesele comerciale franceze §i, in acela§i an,
a reu$it så deschidå primele consulate franceze la Bucuresti §i la la§i. 49 Dar
nici n-au apucat bine så func(ioneze, cå au fost inchise bruse din cauza pier-
derilor suferite de Napoleon in campania din Egipt. Tratatul de la Amiens,

49 Hurmuzaki, Documente, suplimcntul 1, partea a U-a, Bucuresti, 1885, pp. 100-130,
171 176, $i partea a lll-a, Bucuresti, 1889, pp. 396 402, 454 468.

MOLDOVA §1 JARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

din 27 martie 1802, care a impus un armistipu intre Marea Britanie §i Fran-
ta, a restabilit totodatå pacea intre aceasta din urmå §i Imperiul Otoman.
Reglementarea politica a fost urmatå in scurt timp de un nou acord comer-
cial care permitea vaselor comerciale franceze så navigheze liber in Ma¬
rea Neagrå $i restabilea vechile priviiegii ce le asiguraserå negustorilor
francezi tarife preferenpale.

Redeschiderea consulatelor franceze de la Bucuresti §i de la la§i in 1803
a marcat inceputul unui deceniu de interes francez suspnut fa(å de Jårile
Romåne. Perspectivele unui comerf sporit la Marea Neagrå i-au incurajat
atit pe oamenii de afaceri, cit §i pe demnitarii francezi så vadå in Mol-
dova §i in Tara Romåneascå o surså de materii prime §i de piefe profita-
bile pentru mårfurile franceze. Jårile Romåne ocupau, de asemenea, un
loc de frunte in multiplele planuri ale lui Napoleon de rea§ezare a haijii
politice a Europei de Sud-Est, mutindu-le de colo-colo, intre potenfialii
såi aliap.

Rivalitatea dintre Franfa $i Rusia a determinat in mare måsurå istoria
politicå a Jårilor Romåne intre 1803 $i 1812. 50 Erau vremuri primejdioase
pentru eie. In timp ce Mari le Puteri incercau så-§i reglementeze diferendele
dintre eie, Jårile Romåne erau amenin(ate in mod constant de o anexare
nemijlocitå sau erau rivnite ca un obiect de compensatie pentru schimburi
teritoriale in alte pårfi ale Europei. Pretenpile lor de autonomie erau in
mare måsurå trecute cu vederea din cauza faptului cå domnitorii erau dis-
pu§i så slujeascå interesele Marilor Puteri, cå Principatelor li s-au impus
administrapi militare stråine, iar cele douå mitropolii deveniserå un apen-
dice al bisericii ruse.

Caracteristic in acest sens a fost modul in care Napoleon a privit Mol-
dova §i Jara Romåneascå in timp ce i§i urmårea planurile sale europene
mai ambipoase. Pinå la 1802, convins cå impårprea Imperiului Otoman
era inevitabilå, Napoleon i§i exprimase simpatia pentru aspirapile supu-
?ilor cre§tini ai acestuia. Boierii moldoveni au luat in serios aceste de-
clarapi §i in 1802 i-au prezentat o propunere de infiintare a unei „republici
aristo-democratice§ti“ independente. 51 Dar ideile lor nu au facut nici o
impresie la Paris intrucit realitatea rivalitåplor Marilor Puteri din Orien-
tul Apropiat il convinsese de astå datå pe Napoleon cå o destråmare a
Imperiului Otoman 1-ar avantaja foarte mult pe du§manul såu de moarte,

50 Armand Go§u, „Rusia la Dunårea de Jos. Pacea de la Bucuresti (mai 1812)“, Studii
si materiale de istorie modema, vol. X (1996), pp. 19-96.

51 E. Virtosu, Napoleon Bonaparte f i proiectul unei „Repuhlici aristo-demo-
eraticefti" in Moldova, !a 1802, edi(ia a Il-a, Bucuresti, 1947, pp. 3-29.

R0MÅNI1, 1774-1866

Marea Britanie. Astfel, a ajuns la concluzia cå Imperiul i-ar sluji mai bine
telurile dacå råminea intact, constituind o barierå in calea expansiunii brita-
nice §i ruse?ti. §i-a concentrat, a§adar, toate eforturile spre påstrarea aces-
tuia §i a incercat så descurajeze mi§cårile de autodeterminare nationalå.
Schimbindu-§i orientarea, Napoleon a denuntat revolta sirbå din 1804 ca
un atac la adresa unui suveran legitim §i a recunoscut suzeranitatea oto-
manå deplinå asupra Tårilor Romåne.

Napoleon era convins acum cå Rusia reprezenta amenintarea princi-
palå pentru integritatea Imperiului Otoman §i, ca atare, pentru pozipa Fran-
tei in Mediterana Råsåriteanå. Reprezentantii såi la Constantinopol i-au
trimis un $uvoi de avertismente in legåturå cu influensa insidioaså a am-
basadorului rus de la Constantinopol §i cu modul eficient in care folosea
concuren(a dintre fanariopi care rivneau la scaunul Moldovei §i al Tårii
Romåne§ti §i la alte dregåtorii inalte pentru a obpne numiri favorabile Ru-
siei $i a reorienta politica guvemului in avantajul acesteia. Rivalitatea din¬
tre cele douå state in Europa de Sud-Est s-a intensificat dupå ce Franta a
dobindit de la Austria controlul asupra Dalmatiei $i a altor teritorii slave
de sud, in urma Tratatului de la Pressburg din 26 decembrie 1805. Lanpil
de succese militare in Europa Centralå, asociat cu o diplomatie agresivå,
a determinat o influentå francezå fårå precedent la Constantinopol. Di¬
plomati francezi au repurtat succese in schimbarea membrilor divanu-
lui imperial favorabili Rusiei cu partizani ai Frantei, iar avertismentele
lui Napoleon adresate sultanului Selim al lll-lea in legåturå cu rusofilia
§i loialitatea dubioaså a domnitorului Jårii Romåne§ti, Constantin Ipsi-
lanti, §i a domnitorului Moldovei, Alexandru Moruzi, au dus la mazilirea
lor in 1806. Tarul Alexandru I a råspuns pe måsurå. Faptul cå i-a reamin-
tit cu violen{å lui Selim cå demiterea domnitorilor incålca acordurile ante-
rioare §i cå ar putea så aibå consecin^e nedorite pentru continuarea bunelor
relatii intre cele douå tåri a determinat reintoarcerea lor in scaun citeva
luni mai tirziu. Tarul inså nu avea nici un fei de intenpi så lase pozitia
Rusiei in Principate la voia intimplårii. S-a decis så facå uz de forta. Evo-
cind obligatiile Rusiei, stipulate de Tratat, de a menene ordinea in Princi¬
pate, in special in Jara Romåneascå, care fusese atacatå in mod repetat de
trupe turce§ti §i de mercenari de la sudul Dunårii, tarul a ordonat arma-
tei sale så treacå Nistrul la 22 noiembrie 1806. Neintilnind decit o rezis-
tentå moderatå, trupele ruse§ti au intrat in Bucuresti la 25 decembrie.

In momentul acesta a avut loc o schimbare spectaculoaså in relatiile
lui Napoleon cu Alexandru 1, schimbare ce nu era de bun augur pentru
viitorul Tårilor Romåne. Victoria francezilor asupra rusjilor la Friedland,

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

la 14 iunie 1807, a condus la negocieri intre aceste parti cu privire la ches-
tiunile fundamentale ale påcii §i ordinii europene. Napoleon dorea så ci§-
tige sprijinul lui Alexandra I impotriva Marii Britanii intr-un moment in
care råstumarea lui Selim al Ill-lea la 29 mai 1807 il fåcuse så-si revizu-
iascå din nou estimårile sale privitoare la viabilitatea Imperiului Otoman.
Nåruirea programului de reforme al lui Selim si marea influentå a conser-
vatorilor la Constantinopol 1-au convins cå Imperiul Otoman nu mai avea
mult de trait §i 1-au determinat så incerce så realizeze o impårtire a pråzii
cu Alexandra. In iulie, la Tilsit, au ajuns la o intelegere generalå. Alexan¬
dra a cåzut de acord så declare råzboi Marii Britanii §i så se alåture siste-
mului continental in cazul in care Marea Britanie ar fi respins medierea
raså in råzboiul ei cu Franta. In schimb, Napoleon, intr-un acces de gene-
rozitate, a acceptat anexarea de cåtre Rusia a tuturor teritoriilor otomane
din Europa, cu exceptia Rumeliei §i a Constantinopolului.

Tårile Romåne au constituit o chestiune secundarå la Tilsit. Napoleon
Si Alexandra le priveau ca provincii ale Imperiului Otoman, supuse ace-
luia§i tratament ca §i celelalte teritorii ale acestuia si nu ca state autonome
sub suzeranitate otomanå. Articolul 22 al Tratatului prevedea retragerea
trupelor ruses ti, dar stipula cå trapelor turcesti nu li se va permite så se re-
intoarcå in fortåretele lor inainte de ratificarea unui tratat de pace final
intre Rusia si Turcia. Cu toate cå negociatorii rusi si ture i au semnat o con-
ventie la Slobozia, la 24 august 1806, cerind evacuarea Tårilor Romåne
de cåtre ambele pårti in decurs de 35 de zile, Alexandra nu s-a hotårit så
renunte la pozipile sale inaintate pe Dunåre. La inceputul lunii noiembric
1807, el a solicitat acordul formal al lui Napoleon pentra anexarea Prin-
cipatelor, evocind servieiile aduse de cåtre el cauzei franceze si incapacita-
tea turcilor de a menene ordinea in Jårile Romåne. De ce, intreba el, så
i se refuze Rusiei niste provincii pe care imprejurårile i le vor da in cele
din urmå oricum. 52 In momentul acela, lui Napoleon nu-i trecea prin minte
o utilizare mai bunå a Tårilor Romåne. In plus, avaritia Rusiei ii putea servi
drept pretext pentra a retine Silezia si alte teritorii prusace.

Negocierile neintrerapte dintre Franta $i Rusia au rezultat in Tratatul
de la Erfurt din 12 octombrie 1808, prin care s-a infaptuit alianta mult do-
ritå de cåtre Napoleon cu Alexandra. Tratatul pårea så pecetluiascå $i soarta
Principatelor. Napoleon reeunostea anexarea lor de cåtre Rusia si accep-
ta, ca o conditie a orieårei påci intre Franta si Marea Britanie, aprobarea

52 D. A. Slurdza $i al(ii, Acte f i doeumente relative la istoria renasterei Romåniei ,
I, Bucuresti, 1900, pp. 661 - 673.

ROMÅNII, 1774-1866

acesteia din urmå pentru actiunile Rusiei. in ceea ce-1 priveste, Alexan-
dru a fost de acord så tina secrete aceste prevederi §i så negocieze cu sul-
tanul o cedare pa§nicå a Moldovei §i a Xårii Romåne§ti. in felul acesta,
Napoleon incerca så-i impiedice pe turci så se „arunce in bratele englezi-
Ior“, in cazul in care ar fi descoperit prea devreme modul in care fuseserå
cedate Jårile Romåne.

In anii ce-au urmat, dat fiind cå dificultåtile lui Napoleon cu Rusia erau
din ce in ce mai mari, acesta a ajuns så regrete concesiile pe care le facuse
la Erfurt. 53 il ingrijora faptul cå ajunsese så compromitå independenta Im-
periului Otoman §i cå pråbu§irea acestuia ar putea så schimbe complet
starea lucrurilor. Cåuta acum modalitåti de a impiedica Rusia så se stabi-
leascå pe malul drept al Dunårii §i a inceput så-i facå curte Austriei.

Absorbitå in lupta impotriva lui Napoleon, Austria nu avea altceva de
fåcut decit så urmåreascå cu ingrijorare crescindå sporirea puterii ruse§ti
in Europa de Sud-Est. Tratatul de la Erfurt fusese deosebit de dureros, in-
trucit Austria avea propriile ei pretentii teritoriale in Tårile Romåne §i era
oricum domicå så primeascå §i ea ceva din impårtirea Imperiului Otoman.
Refacerea Austriei dupå båtålia de la Wagram (5-6 iulie 1809) §i tensiu-
nile crescinde din alian(a franco-mså i-au mårit valoarea ca aliat. in timp
ce Napoleon $i Alexandm se intreceau så-i ci§tige simpatia, Tårile Romåne
au devenit o ispitå deosebitå. Tarul dorea sprijinul Austriei in lupta impo¬
triva lui Napoleon, pe care o considera inevitabilå, si s-a oferit så cedeze
pår(i ale Moldovei §i ale Tårii Romåne§ti, precum ?i intreaga Serbie in
schimbul unui sprijin militar. 54 Mettemich, care devenise ministru de Ex-
teme in octombrie 1809, nu s-a angajat cu nimic, pentru cå §tia cå Austria
avea in Napoleon un curtezan mult mai tare §i mai periculos. Acesta din
urmå continua så-1 asigure pe Alexandru de prietenia lui nestråmutatå $i
de lipsa sa de interes in privin(a Principatelor. in 1811 inså, i-a promis sul-
tanului så i le dea inapoi dacå acesta intra in råzboi impotriva Rusiei, iar
mai tirziu, in acela$i an, numind Dunårea un „fluviu austriac“, Napoleon
i-a oferit Austriei Tårile Romåne $i Serbia pe deasupra ca platå pentru
o armatå de 50 000 de oameni care så lupte in campania ruså.

Mai era §i o altå putere care §i-a manifestat interesul pentru Jårile Ro¬
måne. Ca o consecin(å, cel pu(in parpalå, a presiunilor ruse$ti asupra Im¬
periului Otoman, Marea Britanie a inceput så urmåreascå cu mai multå

53 G. Lebel, La France et les Principautes Danubiennes, Paris, 1955, pp. 155-166.

54 Cu privire la oferta lui Alexandm $i rcactia oficialitåtilor austriece, vezi H. Hcppner,
Osterreich und die Donaufurstentumer, 1774-1812, Graz, 1984, pp. 146-151.

MOLDOVA $1 JARA ROMÅNEASCÅ, 1774- 1821 71

atenpe evenimentele petrecute in general in Europa de Sud-Est, la sfir§i-
tul secolului al XVIII-lea. Compania Levant, de§i in declin, gåsea avanta-
jos så achizitioneze materii prime romånesti, precum cheresteaua §i griul,
$i cåuta piete de desfacere pentru stofe §i alte bunuri manufacturate. In-
sisten(ele companiei au avut pina la urmå drept rezultat o concesiune din
partea sultanului, in 1802, prin care se acorda vaselor comerciale britanice
dreptul de liberå naviga(ie in Marea Neagrå $i la Dunårea de Jos. Guver-
nul britanic, inså, considera Tårile Romåne, in anii ’90 ai secolului al
XVIII-lea in special, ca un obstacol in calea penetrårii §i mai adinc a Ru-
siei in Imperiul Otoman §i astfel, ca §i celelalte puteri, le trata in primul
rind ca pe niste pioni ai propriilor sale manevre diplomatice. Preocupåri
politice $i nu atit economice au dus la deschiderea primului consulat bri¬
tanic in Principate in 1803. Acesta era menit så serveascå drept avanpost
din care så se urmåreascå activitatea agentilor francezi §i så se contraca-
reze influensa crescindå a Rusiei §i a Austriei in Balcani. 55

Comcrtul britanic cu Tårile Romåne a råmas modest. Nici måcar re-
prezentantul atit de capabil al Companiei Levant, William Wilkinson, care
a fost §i consul la Bucuresti intre 1813 §i 1816, nu a putut så infringå con-
trolul comertului din Moldova $i Tara Romåneascå exercitat de otomani
sau så stimeascå un interes mai mare printre negustorii britanici. Numå-
rul de vase ce navigau sub pavilion britanic pe Marea Neagrå §i pe Dunåre
a crescut simtitor doar dupå ce Insulele Ionice au ajuns sub protectorat
britanic in 1815, cind mul(i negustori greci, reprezentind interese britanice,
s-au stabilit la Galaji §i la Bråila. 56

In toamna anului 1811a avut loc o schimbare politicå hotåritoare la
Dunårea de Jos. Tarul Alexandru, care voia så-§i elibereze armatele pentru
båtålia finalå cu Napoleon, a semnat un armistitiu cu otomanii la 28 oc-
tombrie. Negocieri ulterioare au condus la semnarea Tratatului de la Bucu¬
resti la 28 mai 1812. Confruntat cu coalitia antiruså conduså de Napoleon
?i sigur de iminen^a unui atac, Alexandru i$i redusese treptat pretentiile
teritoriale asupra Principatelor la acea parte a Moldovei ce se intindea in¬
tre Nistru si Prut, teritoriu ce va fi cunoscut sub numele de Basarabia. Ta¬
rul a fost, de asemenea, de acord så evacueze ambele Principate la trei luni
dupå ratificarea Tratatului si, intr-adevår, ultimele trupe rusesti au plecat

55 P. Simionescu $i R. Valentin, „Documents inedits concemant la creation du
consulat britannique å Bucarest (1803)“, in Revue roumaine d'histoire, 8/2, 1969,
pp. 241-262.

56 P. Cemovodeanu, Relatiile comerciale romåno-engleze in contextul politicii orien-
tale a Marii Britanii (1803-1878), Cluj-Napoca, 1986, pp. 36-39.

ROMÅNII, 1774-1866

in octombrie 1812. Jårile Romåne au ajuns din nou sub suzeranitatea oto-
manå §i de la Constantinopol au fost trimisi noi domnitori fanariop.

lnfringerea lui Napoleon §i stabilirea unei noi ordini europene la Con-
gresul de la Viena n-au avut un efect imediat prea mare asupra Principa-
telor. Imperiul Otoman nu a fost reprezentat la congres, iar Marile Puteri
au recunoscut in mod implicit Tratatul de la Bucuresti, considerind cå aces-
ta ar fi reglementat problemele in Europa de Sud-Est. Totusi, Tratatul de
la Viena din 9 iunie 1815 conpnea anumite clauze care aveau så afecteze
dezvoltarea viitoare a Jar i lor Romåne. Una dintre aceste clauze proclama
libertatea de navigape §i de comert pe fluviile §i pe riurile cele mai impor-
tante ale Europei, inclusiv Dunårea, de la punctul din care erau navigabile
pina la gurile lor. Impreunå cu noul statut al Rusiei ca stat riveran §i pre-
zenta sporitå a navigapei europene pe Marea Neagrå, aceastå stipulape
promitea så deschidå Principatele ?i mai mult comertului international §i
så le aducå mai direct in atentia diplomatiei europene.

Dupå Congresul de la Viena, Rusia §i-a redobindit predominanta pe
care o avusese in Moldova §i in Jara Romåneascå inainte de 1812. Amba-
sadorul ei la Constantinopol $i consulii de la Bucuresti §i de la Ia§i §i-au
reluat interventia in fortå in treburile interne ale Principatelor §i au incer-
cat så transforme elitele politice ale acestora in sprijinitori ai obiectivelor
ruse?ti in Europa de Sud-Est. Sarcina diplomatilor rusi a fost inlesnitå de
imensul prestigiu de care se bucura tara lor atit printre domnii fanarioti,
cit §i printre boierii autohtoni datoritå victoriei Rusiei asupra lui Napoleon
Si rolului de frunte pe care 1-a jucat la conferinta de pace. in plus, romånii
erau siguri cå eliberarea lor de sub dominatia otomanå va fi infaptuitå de
Rusia si nu de Austria sau de puterile occidentale si, ca atare, $i-au oferit
farå retineri colaborarea. Romånii fumizau diplomatilor rusi in mod regu-
lat informatii cu privire la abuzurile otomane si au intocmit nenumårate
memorandumuri, prezentind in mod detaliat propriile lor aspirapi pe care
le justificau cu ample argumente legale si istorice. Domnitorii, in special,
au profitat de aceastå situatie pentru a-si spori rolul in afacerile externe,
corespondind direct cu ministrul rus al Afacerilor Stråine, o incålcare fla-
grantå a statutului lor de vasal.

Obiectivul principal al rusilor era så smulgå de la turci controlul perma¬
nent asupra Principatelor, inså tarul prefera negocierile in locul råzboiului
pentru a nu råstuma sistemul de aliante intemationale pe care il promo-
vase la Congresul de la Viena. Diplomati rusi insistau de aceea asupra
respectårii autonomiei Principatelor, stiind cå aceastå tacticå va slåbi su¬
zeranitatea otomanå si va spori popularitatea Rusiei in rindurile boieri-
lor. Rusii inså nu urmåreau cu o consecventå neabåtutå aceste scopuri.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

Dorinta lui Alexandru de a ajunge la o intelegere pa§nicå cu sultanul con-
trazicea vederile reprezentantilor såi de la Constantinopol. Grigori Stro-
ganov, devenit ambasador in 1816, prefera linia dura in relapile cu turcii.
Era sigur cå ofertele de prietenie §i de compromis vor e§ua, deoarece tur¬
cii nu vor permite niciodatå Rusiei så exercite o influentå permanentå asu-
pra supu§ilor lor cre§tini. Pe de altå parte, nu credea cå Rusia trebuie så-§i
sacrifice interesele vitale in regiune de dragul unei aliante nesigure cu eu-
ropenii occidentali. 57

In Principate, oficialitåtile ruse gåseau cå este avantajos så-i stimeascå
pe boieri ?i pe domnitori unii impotriva altora. Stroganov de la Constan¬
tinopol §i Aleksandr Pini, consulul rus de la Bucuresti, foloseau prctenp-
ile fiscale nelimitate ale domnitorului ca un pretext convenabil pentru a
invoca protectia ruså a populapei, atit a celor privilegiap, cit §i a celor ne-
privilegiati. Erau inså foarte atente så nu §i-l indepårteze complet pe domni-
tor. Mai curind incercau så consolideze divanul din care faceau parte mari
boieri §i Inalp prclati, pentru a contracara puterea domnitorului, dindu-i
divanului un rol lårgit §i mai multå independent in administrarea tårii,
mai ales in probleme financiare. Astfel, atunci cind domnitorul Tårii Ro-
måne$ti, Alexandru Sutu, a incercat så-§i måreascå lista civilå in 1819, Stro¬
ganov i-a dat instrucpuni lui Pini så nu permitå ca aceastå chestiune så
ajungå inaintea divanului dacå nu avea sprijinul boierilor §i al clerului.

Jarul a primit ajutor in eforturile sale de a ajunge la o intelegerc pa§-
nicå cu sultanul din partea lui Mettemich, care dorea så preintimpine iz-
bucnirea revolutiei in Balcani. Mettemich voia in special så inlåture cauzele
conflictului dintre Rusia §i Turcia, intrucit, dupå pårerea sa, acestora le re-
venea råspunderea principalå pentru mentinerea ordinii in regiune. Folo-
sindu-se de corespondenta lui Friedrich von Gentz, confidentul såu, cu
domnul Tårii Romåne§ti, Alexandru Sutu, el i-a cerut cu insistentå sul-
tanului så-i facå concesii Rusiei in privinta chestiunilor de frontierå in
Caucaz, ca un „sacrificiu necesar“ pentm påstrarea stabilitåfii in Orien-
tul Apropiat. 58

Negocierile dintre Rusia §i Turcia, care au fost reluate in mod serios
in iunie 1820, au dus in cele din urmå, la 3 aprilie 1821, la un acord gene¬
ral cu privire la intreaga gamå de probleme nerezolvate. In ceea ce pri-
ve§te Moldova §i Jara Romåneascå, cele douå pårti au repetat principiile

v7 1. S. Dostian, Rossiia i balkanskii vopros, Moscova, 1972, pp. 145-151.

58 I. C. Filitti, „Corespondcnta domnilor §i boierilor romåni cu Mettemich $i cu Gentz
intrc 1812 $i 1828“, in Analele Academiei Romdne, Mcmoriile Sectiunii Istorice, seria
a 11-a, 36, 1913-1914, pp. 973 1025.

ROMÅNII, 1774-1866

enuntate initial in Tratatul de la Kuciuk-Kainargi §i reafirmate, cu putin
inainte, in Tratatul de la Bucuresti. De data aceasta, cele douå puteri au
mers mai departe. Eie au specificat cå divanele trebuie så joace un rol in
elaborarea reglementårilor financiare viitoare ce urmau så stabileascå bi-
rurile §i proviziile datorate suzeranului otoman, ca plata tuturor livrårilor
de bunuri så fie facutå la preturile de piatå curente §i ca libertatea comer-
tului cu alte tåri så fie garantatå. 59 Cu toate cå izbucnirea revolutiei gre-
ce$ti a impiedicat aplicarea noului acord, reorganizarea administrativå a
Tårilor Romåne, cu care ambele pårti au fost de acord in principiu, a pre-
gåtit calea pentru schimbåri constitutionale fundamentale in timpul ocu-
patiei ruse§ti din 1829-1834.

AUTONOM1A

Tårile Romåne au supravietuit inconsecventelor rivalitåti dintre Ma-
rile Puteri, cel putin in parte, pentru cå acestea nu puteau eie insele så cadå
vreodatå de acord pentru mai mult timp asupra impårtirii unui teritoriu
sau a delimitårii sferelor de influentå. Totu§i, supravietuirea nu ar fi fost
posibilå fårå o putemicå con$tiin(å istoricå a claselor conducåtoare din so-
cietatea romåneascå. Meritul apårårii existentei politice a Tårilor Romåne
apartine, in primul rind, marii boierimi §i boierimii mijlocii. Boierii erau
pe deplin con§tienti de diferentele de statut legal intre moldoveni §i mun-
teni, ale cåror legåturi cu statul otoman erau contractuale §i prevedeau drep-
turi §i obligatii reciproce, pe de o parte, §i greci, pe de altå parte, care-§i
pierduserå individualitatea politicå §i a cåror tarå „era numitå Turcia, nu
Grecia“. 60 Ca principali purtåtori ai con§tiintei istorice, boierii se aflau in
fruntea efortului de a-i convinge pe ru§i, pe austrieci §i chiar Poarta cå Prin-
cipatele nu renuntaserå niciodatå la autonomia lor §i cå era in avantajul
tuturor celor interesati så o respecte.

Boierii erau incurajati de imprejurårile politice in schimbare din Eu¬
ropa de Sud-Est. Imperiul Otoman nu mai pårea atit de formidabil pe cit
fusese cindva, iar boierii in?i§i acceptau ideea declinului såu inexorabil.
La Bucuresti, circulau pamflete anonime sugerind posibilitatea unei im-
pårtiri teritoriale a Turciei europene care ar fi avantajat Principatele, pam¬
flete care dådeau expresie vie noii atitudini a boierilor.

59 Hurmuzaki, Documente , XVIII, Bucuresti, 1916, pp. 485-493.

60 V. Georgescu, Ideile politice $i iluminismul in Principatele Romåne, 1750-1831 ,
Bucuresti, 1972, p. 138.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

Cererea de autonomie a boierilor era inrådåcinatå in istorie ?i in tra-
ditie. Amintirea independentei, care fusese transmiså de la o generatie de
cronicari la alta, a fost evidentå la negocierile de pace preliminare dintre
Rusia $i Turcia, desfå§urate la Foc§ani, in 1772. Delegatiile boierilor §i
inaltelor fete biserice§ti din ambele Jåri Romåne au cerut oficialitåplor
ruse så readucå tårile lor la „relatiile initiale“ cu Imperiul Otoman §i så
elimine toate „adåugirile“, precum birul exorbitant, nenumåratele daruri,
livrårile de bunuri §i starea de aservire generalå suferitå in timpul regimu-
lui fanariot. Atunci cind ministrul plenipotentiar rus, contele Aleksei Orlov,
a intrebat care fuseserå „relatiile initiale“, romånii i-au prezentat documen-
te, dovedindu-i cå Principatele i§i påstraserå autonomia, chiar de la primele
ciocniri cu otomanii, in schimbul unci surne fixe. Originalele acestor docu-
mente nu se mai puteau gåsi, inså romånii, bazindu-se pe traditia conform
cåreia aceste documente, ahdname, existaserå cindva, au elaborat propriile
lor texte. 61 Orlov le-a acceptat ca atare, de§i ?tia cå sint false §i, doi ani
mai tirziu, Tratatul de la Kuciuk-Kainargi recuno§tea vechile privilegii ale
Jårilor Romåne ca datind de pe vremea domniei sultanului Mahomed
al IV-lea.

Apårarea de cåtre boieri a autonomiei dupå Tratatul de la Kuciuk-Kai¬
nargi a imbråcat diverse forme. Ace?tia adresau petitii Marilor Puteri, in
primul rind Rusiei. Ei cereau in mod repetat Ecaterinei a 11-a §i diploma-
tilor acesteia så-i ajute impotriva du§manului comun §i så salveze tårile
lor de la incorporarea in Imperiul Otoman, o catastrofa, dupå cum se plin-
gea boierul loan Cantacuzino in 1790, ce ar fi mai mare decit cutremurul
de la Lisabona. Boierii afirmau autonomia legalå a Jåri lor Romåne ori
de cite ori se prezenta o ocazie favorabilå pentru a-i impiedica pe dregå-
torii otomani så-§i exercite puterile la nord de Dunåre §i så creeze prin
aceasta precedente pentru un amestec permanent in treburile Principate-
lor. in secolul al XVIII-lea, cadiii ora§elor Bråila, Giurgiu §i Tumu, in
mod special, continuau så-$i impunå jurisdictia asupra cazurilor in care
erau implicati musulmani §i cre?tini din afara raialelor. In 1774, boierii §i
preotii moldoveni au adresat prima dintr-un §ir de petitii cåtre sultan prin
care cereau ca hotåririle domnitorului lor in toate pricinile civile §i pe-
nale så nu fie supuse revizuirii de cåtre nici o autoritate din afara tårii, ca
påmintenilor din Moldova §i Jara Romåneascå så nu li se permitå så facå
apel la nici o autoritate in afarå de domnitor §i ca så nu li se permitå cadiilor

61 N. lorga, Genealogia Cantacuzinilor, Bucuresti, 1902, pp. 492-508; M. Kogål-
niceanu, Cronicele Romåniei sau letopisefele Moldaviei fi Valahiei , III, editia a Il-a,
Bucuresti, 1874, pp. 450—462.

ROMÅNII, 1774-1866

så judece pricini in cele douå Principate. Cu toate cå satisfacerea acestor
cereri a intirziat, boierii au reafirmat drepturile domnitorului ca judecåtor
suprem $i surså de maximå autoritate in materie de justipe §i legislape,
un principiu care a servit ca bastion al autonomiei politice in deceniile ce
vor urma. O manifestare caracteristicå a intenpilor lor a fost petitia lui Ioan
Cantacuzino din 1790, care cerea ca Dunårea så redevinå granna dintre
Jara Romåneascå §i Imperiul Otoman, prin desfiinpirea raialelor, ca drep-
tul boierilor de a alege domnitorul potrivit „legilor stråbune“ så fie restabi-
lit §i ca toate obligapile fiscale §i economice ale Principatului fa(å de statul
otoman så fie contopite in tribut, o unicå sumå fixå, plåtibilå din doi in
doi ani. 62

Toate aceste argumente legale §i istorice in sprijinul autonomiei nu
au avut mare greutate pe lingå Poartå, cu toate cå sultanul recunoscuse
in mod implicit, in numeroase ocazii, autonomia Principatelor. Incå de la
mijlocul secolului al XVlII-lea, sultanul i-a cerut domnitorului Moldo-
vei, Matei Ghica (1753-1756), så emitå un firman prin care så le inter-
zicå pa$alelor Hotinului §i Benderului så ia hotåriri in procesele din acest
Principat sau så-i convoace pe impricinap in fa(a curplor lon Funcpa ca-
puchehaiei, reprezentantul domnului la Constantinopol, era o recunoa§tere
deschiså a autonomiei. In 1775, sultanul a ridicat rangul capuchehaiei la
cel de trimis diplomatic, acordindu-i anumite imunitåti §i dreptul de a cålå-
tori cålare, un privilegiu rezervat ambasadorilor stråini. De o importan(å
fundamentalå pentru promovarea cauzei boierilor a fost Noua Lege ( Ka -
nun-i Cedid) din 1792, a lui Selim al III-lea, o cartå ce avea så guvemeze
relapile otomanilor cu Jårile Romåne pinå la Tratatul de la Bucuresti din
1812. 63 Prin specificarea obligapilor economice §i fiscale ale Principate¬
lor §i prin restringerea mi§cårii dregåtorilor §i negustorilor otomani la nord
de Dunåre, sultanul accepta in mod tacit principiul autonomiei, cu toate
cå in practicå nu {inea adesea seama de el.

Pe måsurå ce sporea importanta economicå §i strategicå a Principa¬
telor la sfir$itul secolului al XVIII-Iea $i la inceputul secolului al XlX-lea,
respectarea chiar formalå de cåtre otomani a autonomiei era in descre§-
tere. Sultanul s-a aråtat impenetrabil fa(å de argumentele dreptului istoric
avansat de cåtre boieri §i n-a vrut så renunte la drepturile sale suzerane asu-
pra lor. Acesta se agå(a de principiul care fusese reafirmat generape dupå

62 N. lorga, „Via(a unui Mitropolit de altådatå: Filaret al II-lea“, in Convorbiri
literare , 35, 1901, pp. 1125-1131.

63 M. A. Mehmet, „0 noua reglementare a raporturilor Moldovei $i Tarii Romå-
ne^ti fa^å de Poartå la 1792“, in Studii: Revistå de istorie , 20/4, 1967, pp. 691 707.

MOLDOVA §1 JARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

generape in formula: „Moldova $i Jara Romåneascå sint proprietatea mea
mo§tenitå“. Sultanul nu voia så audå de mandate pe viatå pentru domni-
tori, de alegerea domnitorilor de cåtre boieri, de restituirea raialelor, de
libertatea comertului, de reprezentare diplomaticå in Europa sau de crearea
unei armate nationale. lntervenpa rusa n-a råmas fara efect, dar in ciuda
succeselor repurtate pe cåmpul de båtålie §i a suspnutelor presiuni diplo-
matice care au determinat concesiile otomane pe alte fronturi, sultanul
nu voia så cedeze Principatele pentru cå acestea deveniserå linia intii de
apårare a Imperiului in Europa §i råmåseserå grinarele Portii. Dregåtorii
otomani nu faceau nici un secret din simfåmintul cå cedarea Moldovei §i
a Jårii Romåne§ti insemna inceputul sfir$itului pentru Imperiu in Europa.

Intre 1800 §i 1812, boierii au incercat så-§i coordoneze campania pentru
autonomie cu politica Rusiei, a Fran te i $i a Austriei fafå de Imperiul Oto-
man. Ei mai vedeau incå in Rusia principala lor sperantå de eliberare §i
mai credeau incå intr-o oarecare måsurå intr-o apropiatå luptå intre cre§ti-
nåtatea ortodoxå §i islam. Dar admirapa lor fafå de Rusia nu mai era spon-
tanå §i necriticå, a§a cum fusese in primii ani ai domniei Ecaterinei a Il-a.
intrucit teama lor fafå de turci scåzuse §i intrucit tråiserå pe pielea lor
ocupatia militarå ruseascå §i intervenpa consularå in treburile lor, incepu-
serå så devinå din ce in ce mai precaup fa{å de schimbarea suzeranitåpi
otomane cu autocrapa ruså. Sentimentele boierilor fa(å de F ran ta fluctuau
dupå cum Napoleon pårea inclinat sau nu så le sprijine cauza. In orice caz,
a§a-numita partidå francezå a råmas restrinså, iar o francofilie masivå avea
så vinå de-abia peste citeva decenii. Austria nu avea sprijinitori adevårati
printre boieri; doar in ultimå instantå, ace§tia cåutau refugiu peste Carpati,
in Transilvania, sau trimiteau apeluri la Viena.

La sfir§itul epocii fanariote, boierii din ambele Tåri Romåne s-au anga-
jat in mijcarea de redobindire a independentei. Iordache Rosetti-Rosno-
vanu, mare boier §i mare vistiemic al Moldovei, a infati§at succint cazul
lor intr-un memorandum trimis in 1818 ambasadorului rus la Constan-
tinopol. 64 Acesta propunea limitarea tuturor obligatiilor tårii fatå de statul
otoman la un „dar“ anual. Insista inså ca Moldova så fie guvematå ca un
stat independent §i så nu mai fie fortatå så indure amestecul otoman in
treburile ei economice §i politice. Realist fiind, a recunoscut cå moldove-
nii nu puteau atinge acest scop prin ei in§i§i §i a recomandat ca tara så
caute „protectia“ Rusiei. Aceasta a fost formula care va pune efectiv capåt
dominatiei otomane in Principate in decursul unui deceniu.

64 Georgcscu, Memoires et projets, pp. 69 -71.

SOCIETATEA $1 ECONOMIA
1774-1829

Contururile economice §i sociale ale Romåniei moderne erau incå ne-
clare in ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea §i la inceputul secolu-
lui al XlX-lea. Structurile tradiponale påreau intacte: agricultura continua
så domine economia ?i, atit in materie de organizare, cit §i sub raport teh-
nic, påstra mo§tenirea trecutului; me§te§ugarii ofereau majoritåtii consu-
matorilor bunurile de care aveau nevoie in via{a cotidianå §i se bizuiau
pe venerabilul sistem al breslelor pentru a organiza producpa §i desface-
rea; negoptl nu a inregistrat nici o abatere, nici ca orientare, nici ca volum,
de la tipicurile cunoscute; structurile sociale påreau fixate in timp, intrucit
boierii i$i menpneau predominan(a, iar majoritatea {åranilor, principalii
purtåtori ai greului societåpi, sufereau din cauza såråciei §i neluårii in sea-
må. Totu§i, aceastå impresie de imobilism este in§elåtoare. Dincolo de aceste
aparen^e, se afirmau largi tendinte spre schimbare: populapa era in cre$-
tere, un fenomen ce avea så afecteze via{a materialå §i organizarea socialå
in mod fundamental; aveau loc diferenperi §i noi alinieri in cadrul diver-
selor clase sociale, ce vor duce la triumful burgheziei §i la eclipsarea boie-
rimii; subtilele modificåri de mentalitate, mai ales in probleme legate de
proprietate §i spiritul intreprinzåtor, vor impulsiona adoptarea unor noi mo-
dele economice.

POPULAT1A $1 STRUCTURA SOCIALÅ

Insuficienta datelor ne ingreuneazå urmårirea cu certitudine a schim-
bårilor demografice survenite in Moldova §i in Jara Romåneascå intre anii
’70 ai secolului al XVIII-lea §i anii ’20 ai secolului al XlX-lea. Nu se in-
tocmeau statistici in mod regulat sau sistematic. Recensåmintele erau or-
ganizate doar ocazional, in scopul impozitårilor, dar acestea inregistrau
mai curind sate ?i familii decit indivizi. Cifrele pe care le oferå sint, cu
toate acestea, clare intr-o anumitå privintå: populapa din ambele Tåri Ro-

SOCIETATEA §1 ECONOMIA, 1774-1829

måne era in cre§tere. Estimårile privind populapa totalå variazå conside-
rabil de la surså la surså. Pentru Tara Romåneascå, acestea sint cuprinse
intre 600 000 §i 1 350 000 de locuitori in 1774, intre 915 000 §i 1 767 000
in 1812-1815 §i intre 1 200 000 §i I 795 000 in 1819-1820. Cifrele mai
mici sint probabil mai aproape de situapa realå. Populapa Moldovei a fost
estimata la 320 000 de locuitori in 1772, la 528 000 in 1803 §i la 1 115 000
in 1826. Ultima cifrå este neindoielnic prea mare. Cre§terile au avut loe
in special in zonele rurale, in timp ce numårul orå§enilor a råmas compa-
rativ scåzut. In 1803, populapa ruralå a Moldovei era de 479 850 per-
soane (reprezentind 90,9 la suta din total), cea urbana era de 48 050
persoane (9,1 la suta); in 1832, cifrele erau 1 062 927 (89,1 la suta) §i,
respectiv, 129 413 (10,9 la suta). 1 Densitatea populapei in Moldova a cres-
cut de la 7,7 persoane pe km 2 in 1774 la 11,8 persoane in 1803. Tendin(e
similare se pot observa §i in Tara Romåneascå.

Sint greu de explicat precis aceste mutapi demografice. Ratele natali-
tåpi $i mortalitåpi sint necunoscute, cu toate cå trebuie så presupunem
cå cea de a doua era inaltå, din cauza igienei §i sanitapei rudimentare, atit
la sate, cit §i la ora$e, a absen(ei unor servicii de asisten(å medicalå eficien-
te pentru masa populapei §i, in special, din cauza proastei alimentapi. Cre§-
terea populapei a fost incetinitå §i de numeroasele råzboaie purtate pe
påmint romånesc intre 1768 §i 1812. Acestea au afectat activitatea agri-
colå $i via(a socialå, intrucit mi?carea armatelor incolo §i incoace era in-
so(itå de dezordine civilå, de distrugerea recoltelor, de rechiziponåri §i
de jafuri, precum §i de råspindirea bolilor. Multe sate erau pur §i simplu
abandonate, locuitorii lor fugind in locuri mai pupn expuse mi§cårilor de
trupe sau cåutind adåpost dincolo de hotarele (årii. in afarå de råzboi, im-
punerile fiscale din ce in ce mai oneroase §i pretenpile economice ale dom-
nitorului, ale boierilor $i ale dregåtorilor otomani, care impovårau in special
(årånimea, i-au determinat pe mul(i såteni så-§i ia lumea in cap. Fuga era
un fenomen comun in secolul al XVIIl-lea, inregistrind un moment de virf
in timpul råzboiului ruso-turc din 1768-1774. 2 In acei ani, de pildå, au fost
abandonate 91 din totalul de 791 de localitåp din Oltenia, iar registrele

1 E. Negrup, „Situapa demograficå a Moldovei in secolul al XIX-lea“, in Revista
de istorie, 34/2, 1981, pp. 243-257; idem, Satul moldovenesc in prima jumåtate a seco-
lului alXIX-lea: contribulii demografice. Ia§i, 1984, pp. 13-27; P. G. Dmitriev, Narodo-
naselenie Moldavii (po materialam perepisei 1772-1773, 1774 i 1803 gg), Chi$inåu,
1973, pp. 56-91.

2 G. Iscru, „Fuga tåranilor — forma principalå de luptå impotriva exploatårii in
vcacul al XVIIl-lea in Jara Romåneascå", in Studii: Revista de istorie, 18/1, 1965,
pp. 125 146.

ROMÅNI1, 1774-1866

mitropoliei Ungrovlahiei pentru 1772-1774 nu au inregistrat nici un fei
de stringeri de venituri, deoarece „påmintul era fåra oameni“. Multe sate
au fost påråsite, de asemenea, in timpul råzboiului din 1787-1792. 1 1n 1804
§i in 1805, impozitele greie au provocat un exod masiv al populapei din
Jara Romåneascå la sud de Dunåre. Efectele fugii erau de obicei tempo-
rare, cåci mulfi dintre cei care i§i påråseau satele se intorceau atunci cind
situapa se imbunåtåfea. in acela§i timp, avea loc un flux constant al popu-
lapei in sens contrar, cåtre Jårile Romåne, in special al romani lor din Tran-
silvania, iar la inceputul secolului urmåtor al evreilor din Galipa §i din
Bucovina, ceea ce compensa unele pierderi provocate de emigrare. 3 4

Un spor semnificativ al populapei s-a inregistrat dupå 1812. La inceput
gradat, acesta s-a accelerat intre 1830-1860. Cauzele erau multiple. Tra-
tatul de la Bucuresti din 1812 a inaugurat o perioadå de pace relativå,
iar eliminarea ultimilor domni fanarioti, in 1821, precum §i noile §i seve-
rele limitåri ale amestecului politic §i ale exploatårii economice otomane
au adus o oarecare stabilitate socialå §i au insuflefit speran(ele de progres
printre frunta§ii populatiei rurale §i urbane. Era vizibilå o schimbare a sta-
rii de spirit, dar nu se remarca tot atit de u?or o imbunåtåfire a condipilor
materiale de viafå, care ar fi putut reduce rata mortalitåtii. Frecventa §i gravi-
tatea ciumei §i altor boli au descrescut, in parte, poate, datoritå unei efica-
citåp mai mari a carantinei de-a lungul Dunårii. Totu§i, calitatea ingrijirii
medicale §i accesul masei populatiei la aceasta au råmas neschimbate. Foa-
metea era mai pu(in frecventa §i mai pu(in intinså, probabil datoritå faptu-
lui cå producpa de grine §i de alte culturi era in crcijtere, ceea ce facea ca
hrana så fie mai abundentå. Råmine inså indoielnicå imbunåtåprea intr-o
måsurå semnificativå a alimentatiei majoritåtii populafiei.

Societatea din cele douå Jåri Romåne era organizatå pe baza stårilor,
dar modelul era lipsit de rigiditatea §i de claritatea structurilor similare din
Europa Centralå §i din Europa Occidentalå. 5 Statutul juridic al fiecårei ståri
nu fusese reglementat in mod sistematic §i depindea mai curind de obiceiul

3 S. Columbeanu, Grandes exploitations domartiales en Valachie au XVIII-e siecle,
Bucuresti, 1974, pp. 38^t7.

4 §. Mete$, Emigråri mmånefli din Tranxilvania in secolele XIII—XX, edi(ia a 11-a,
Bucuresti, 1977, pp. 148-173. Cu privire la imigrarea evreilor Tn Moldova, vezi studiul
extins al lui Louis Roman, „Imigrarea evreilor si situatia provinciilor romånesti si a Ungariei
(secolele XVIII-XIX)“, in Studia et acta historiae iudaeorum Romaniae, Vol. 6 (2001),
pp. 48 107, si Introducerea la Izvoare f i marturii referitoare la evreii din Romania, vol. II,
partea a H-a, Bucuresti, 1990, pp. XXIX-LXXV, si vol. III, partea l, Bucuresti, 1999,
pp. 10-69.

5 V. A. Georgescu, „Les Asscmblées d’ctats en Valachie et en Moldavie de 1750
å 1831 1832“, in Revue roumaine d'histoire, 11 1, 1972, pp. 27-33.

SOC1ETATEA §1 ECONOMIA, 1774-1829

påmintului ?i de legile adoptate cind §i cind de-a lungul multor veacuri.
Cu toate acestea, in secolul al XVIII-lea citeva ståri au cåpåtat contururi
mai mult sau mai pu(in distincte. Hrisoavele domne§ti, in special refor-
mele lui Constantin Mavrocordat in ambele Principate, in anii '40 ai se-
colului al XVIII-lea, au consolidat statutul juridic al boierimii §i al clerului.
Alte legi au §lefuit structura organizatoricå a breslelor, ridicind marii ne-
gustori §i me§terii la statutul de elitå urbana.

Principalele patru ståri — boierimea, clerul, orå$enimea mijlocie §i (å-
rånimea — se distingeau una de alta atit prin privilegiile politice, econo-
mice §i sociale de care dispuneau fiecare in parte, cit §i, intr-o oarecare
måsurå, prin lipsa unor drepturi, respectindu-se principiul adesea enun-
tat cå fiecare individ trebuia så råminå in limitele propriei sale ståri. Ex-
clusivismul social se manifesta prin cåsåtorie, care a råmas o asociere intre
ranguri §i ordine egale. Discriminarea dintre ståri se exprima prin titluri,
imbråcåminte §i locuinø, modul particular de folosire a limbii mateme,
prin atitudinea fa(å de anumite limbi §i culturi stråine, in special greacå §i
francezå. Marea boierime forma o castå aristocratå, clar distinctå de bo-
ierii de rangul al doilea §i al treilea. Boierii, la rindul lor, se deosebeau de
neamuri §i de mazili, care erau descendent ai boierilor de rangul intii §i
respectiv de al doilea, §i care nu aveau parte de dregåtorii. In ceea ce pri-
ve§te biserica, o mare pråpastie sub raportul invåtåturii §i nivelului de via-
tå diferenpa inaltul cler de preopi parohi. La ora§, negustorii §i meseria§ii
erau departe de a alcåtui grupuri omogene, fie din punct de vedere social,
fie din punct de vedere etnic, iar deosebirile din cadrul celor douå ranguri
erau adesea adinci. La sate, tåranul liber era ceva mai bine situat decit ve-
cinul såu dependent, inså dependenta in sine se manifesta §i ea in mii §i
mii de feluri. Sistemul stårilor se complica §i mai mult prin existenta a nu-
meroase grupuri privilegiate, in afara nobilimii §i a clerului, precum pos-
lu§nicii §i scutelnicii, a cåror pozitie socialå nu poate fi precis definitå.

Boierii constituiau principala forta economicå §i politicå a tårii, cu toate
cå erau clasa socialå cea mai putin numeroaså. 6 in 1806, de exemplu, erau
593 de boieri (de toate rangurile), care depneau dregåtorii in Tara Romå-
neascå. Chiar dupå valul vinzårilor de titluri de cåtre domnii fanariop, in
ultimii douåzeci de ani ai domniei lor, cind clasa boiereascå a crescut nu-
meric in mod apreciabil, in 1832 se inregistrau mai pupn de cinci fami-
lii boieresti la fiecare mie de familii din Tara Romåneascå.

6 D. Bcrindci §i I. Gavrilå, ..Mutatli In sinul clasei dominante din Jara Romåneascå
in perioada de destråmare a orinduirii feudale". In Revista de istorie, 34/11, 1981,
pp. 2029 2046.

ROMÅNII, 1774-1866

Cu toate cå institutia nobiliarå era tot atit de veche ca §i Tårile Ro-
måne, inaintea domniei lui Constantin Mavrocordat, la mijlocul secolu¬
lui al XVIU-lea, nu s-a facut nici un fei de efort pentru a stipula condipile
in care cineva putea face parte din clasa boierimii. De regulå, pina atunci,
criteriul principal de stabilire a statutului boieresc il constituia depnerea
de påmint. La inceputul secolului al XVIII-lea, istoricul — §i mai tirziu
domnitorul Moldovei — Dimitrie Cantemir sugera in Descriptio Molda-
viae cå primul semn de noblete la romani era ståpinirea asupra påmintu-
lui. 7 Mårimea unei mo$ii boieresti determina de obicei locul pe care ståpinul
acesteia il ocupa pe scara socialå §i måsura in care putea fi clasificat drept
boier mai mare sau mai mic. O mo§ie mare sugereazå existenfa unei cla-
se boiere§ti ereditare; in practicå, dupå cite se pare, titlul trecea de la tatå
la fiu.

Constantin Mavrocordat a procedat la codificarea pozipei boierilor pen¬
tru a spori dependenta acestora fa{å de domnitor §i a face så creascå spri-
jinul dat de cåtre ace§tia sistemului politic §i social existent. Pentru a-§i
indeplini primul tel, a facut din dregåtorie singurul criteriu de apartenenjå
la clasa boiereascå iar pentru a-§i asigura loialitatea boierilor le-a garantat
scutirea de biruri. Constantin Mavrocordat a impårpt in mod formal bo-
ierii in douå categorii — marii boieri, care depneau cele mai importante
19 dregåtorii, §i restul, care aveau funcpi mai pupn inalte. In 1775, Ale-
xandru Ipsilanti a modificat ordinea rangurilor boiere?ti, avind in vedere
numårul crescind al dregåtorilor. El a impårpt prima stare in trei, degra-
dindu-i pe boierii mai mici §i pe boiema$i, inclu§i de acum inainte in stå-
rile a patra §i a cincea, de§i criteriul depnerii unei dregåtorii a råmas valabil
pentru stabilirea apartenenfei la clasa boiereascå. Cerin{a depnerii unei dre¬
gåtorii pentru recunoa§terea statutului de boier incålca in mod clar obiceiul
påmintului. Dar situapa concretå a facut så se reconcilieze incetul cu in-
cetul tradipa cu inovapa. Termenul de boier insemna acum dregåtor. inså
dregåtorul respectiv era, cu pupne exceppi, §i ståpinul unei mo§ii. In a doua
jumåtate a secolului al XVIll-lea, dregåtoria stabilea, astfel, locul cuiva in
ierarhia boiereascå, de§i controlul asupra påmintului continua så determine
inså§i apartenenfa la clasa boiereascå.

Boierii erau evident departe de a fi o institupe monolitå, a§a cum o
considerau cei din afarå. Existau tensiuni permanente intre vechii boieri,
care i§i datorau pozipa mo$tenirii sau depnerii de påmint, §i nou-venipi,

7 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae , Bucuresti, 1973, p. 299. Totup, in alt loc,
Dimitrie Cantemir suspnc cå nobilitatea era conferitå de slujirea domnitorului (ibid.,
pp. 281 287).

SOCIETATEA $1 ECONOM1A, 1774-1829

care i§i dobindiserå ran gul boieresc prin detinerea unei dregåtorii sau prin
cumpårarea ei. Boierii de provincie fi invidiau pe marii boieri $i pe cei
care slujeau in Capitalå, unde se aflau in primele rinduri ale celor cårora
domnitorul le impårtea favoruri. Existau, de asemenea, §i diferende etnice.
Boierii påminteni erau iritati de intruziunea grecilor, care-i insoteau pe
domnii fanarioti. In a doua jumåtate a secolului al XVIII-lea, problema
devenise mai pupn acutå, intrucit majoritatea grecilor fuseserå asimilati
§i, ca atare, boierii erau, in cea mai mare parte, omogeni din punct de ve-
dere etnic. De pildå, in Moldova, in 1810, din 465 de boieri, doar 17 erau
greci, iar in Jara Romåneascå, in anii ’20, erau doar 62 de boieri greci.

Principala cauzå a tensiunilor din sinul clasei boiere§ti era, fara doar
§i poate, conceptia pe care marii boieri o aveau despre ei in§i§i. Se conside-
rau o aristocrape, un grup exclusiv, compus din cele mai bune elemente
ale societåpi, singurii capabili så conducå. O astfel de atitudine cerea un
anumit stil de viafå. Boierii trebuiau så tråiascå in „noblete“. Astfel, nu
se puteau angaja in anumite activitåti, precum negotul. Teoretic, ei trebu¬
iau så tråiascå de pe urma roadelor påmintului, de§i nu trebuiau neapårat
så locuiascå acolo §i så-1 administreze ei in$i§i. Multi boieri, intr-adevår,
locuiau in Capitalå sau intr-un ora§ de provincie, unde se simteau obligat i
så ducå un anumit stil ostentativ de viatå, potrivit rangului lor. Acest lucru
era costisitor, iar datoriile in care intrau §i recompensele primite din partea
domnitorului ii legau mai mult ca oricind de curtea domneascå.

Ultima jumåtate de secol de domnie fanariotå a fost martora unor schim-
båri fundamentale in stilul de viatå al boierilor. Principala cauzå era con-
tactul cu Occidentul. inainte de adoptarea unor obiceiuri vest-europene,
boierii se descurcau u?or, din veniturile mo§iilor lor, §i duceau o existen-
tå relativ simplå. Cu toate cå preturile produselor agricole recoltate de pe
mo§iile lor erau scåzute, serviciile in muncå prestate de {årani, de scutel-
nici §i de poslugnici, precum §i venitul ce-1 obtineau din monopolul asupra
vinzårilor de produse — båuturi alcoolice §i came — pe mo§iile lor le asi-
gurau o existentå materialå relativ lipsitå de griji.

Schimbårile in acest mod de viatå au devenit mai evidente dupå råz-
boiul ruso-turc din 1768-1774. Influenta francezå - introduså de cåtre
domnitorii fanarioti — era din ce in ce mai putemicå $i mai råspinditå.
Momentul marcheazå inceputul europenizårii claselor de sus romåne§ti,
oricit de superficial ar fi fost initial acest proces. In timpul råzboiului, bo¬
ierii au venit in contact cu ofiterii ru§i, multi dintre ace§tia fiind de origine
francezå, germanå sau greacå §i avind o educatie cosmopolitå. Ace§tia au
introdus dansurile frantuze§ti, muzica europeanå, jocul de cårti §i tot ei au

ROMÅNII, 1774-1866

fost aceia care organizau soarele cu astfel de distrac(ii. Femeile participau
la aceste petreceri in mod regulat §i, prin contactul cu societatea din afara
familiei, au inceput så se emancipeze. Multi boieri au inceput så imite no-
bilimea europeanå nu numai in stilul de via(å, ci §i in simbolurile acesteia,
gråbindu-se så adopte blazoane $i så-§i alcåtuiascå genealogii. 8 Rezulta-
tul acestei occidentalizåri de suprafa(å era o goanå dupå lux in toate do-
meniile, de la imbråcåminte, mobilier, pinå la distractii. Drept rezultat,
bugetele multor gospodårii boiere§ti au fost grav afectate, iar falimentele
au devenit din ce in ce mai mult un lucru obi§nuit.

Un astfel de portret al boierilor, oricit de caracteristic ar fi, este, cu toa¬
te acestea, incomplet. O parte dintre ei erau educap §i participau ca ni§te
oameni lumina(i la treburile ob§te§ti §i de stat. Un exemplu elocvent il ofe-
rå marele boier Radu Golescu (1746-1818), mare mo§ier §i inalt dregåtor,
care poseda o bibliotecå splendidå §i care le-a oferit fiilor såi o educa(ie
la inål(imea posibilitå(ilor din vremea aceea in Jårile Romåne, inclusiv
studiul limbii franceze §i al celei italiene. 9 Atit el, cit §i fiii såi erau påtrun§i
de un puternic sim( al datoriei, in sensul promovårii binelui general. Mul(i
al(i boieri se aflau in fruntea mi§cårilor de reformå constitutionalå in Prin-
cipate §i de eliberare de sub domina(ia otomanå. Din rindurile lor s-au ri-
dicat cei mai de seamå ginditori politici sau economici ai vremii.

Vechea claså boiereascå, legatå de påmint §i de tradi(iile sale aristocra-
tice, s-a transformat treptat dinlåuntrul såu. Rangurile boiere§ti mai joase
au devenit mai insistente in cererile lor de a impårti puterea §i privilegi-
ile cu marii boieri, iar noile categorii sociale, in special negustorii §i cåmå-
tarii, au intrat in rindurile boierimii in numår crescind, aducind o datå cu
ei valori §i aspiratii sociale diferite de cele ale vechii aristocrapi. Mul(i din¬
tre boierii de ranguri superioare incepuserå $i ei så se angajeze in comer(
§i faceau investi(ii in industrie, ceea ce i-a determinat så adopte concep-
(iile §i etica partenerilor §i concurentilor lor ce nu apar(ineau boierimii. Im-
preunå, ace§tia participau la formarea clasei mijlocii moderne romåne§ti.

Jåranii, alcåtuind majoritatea covir§itoare a populapei, constituiau baza
masivå a piramidei sociale. Formau intr-adevår o stare, dar era cea a ce-
lor neprivilegia(i, pentru cå legislatia care le definea statutul le punea in
circå principala povarå a sus(inerii ordinii sociale §i politice existente, lip-
sindu-i, in acela§i timp, de posibilitatea de a avea un cuvint de spus in con-

'' P. Eliade, De l'influence franqaise sur l'esprit public en Roumanie, Paris, 1898,
pp. 181-190; N. lorga, Istoria romdnilor prin caldtori, Bucuresti, 1981. pp. 437- 452.

* A. lordache, Goleftii: locul si rolul lor in istoria Romtiniei, Bucuresti, 1979,
pp. 13-15.

SOCIETATEA $1 ECONOM1A, 1774-1829

ducerea ei, cu exceptia, poate, a treburilor la nivel såtesc. Dacå tåranii
erau uni{i ca un singur om in plata birurilor, in prestarea obligapilor in
muncå §i in lipsa de drepturi sociale, din alte puncte de vedere, erau des-
pårfiti printr-un numår aproape infinit de trepte in statutul lor, fie cå erau
dependenti, fie cå erau liberi.

In a doua jumåtate a secolului al XVHI-lea, cel mai cuprinzåtor strat
de tårani dependenti il constituiau clåca§ii, adicå aceia care prestau clacå
pentru mo§ier. Ace§tia nu erau iobagi. In Tara Romåneascå, in 1746, $i
in Moldova, in 1749, in timpul domniilor lui Constantin Mavrocordat,
legåtura personala fusese desfiintatå. Initiativa acestei reforme in ambele
Tåri Romåne apartinuse domnitorului si dregåtorilor såi, care au incer-
cat så transforme §erbii (rumåni in Tara Romåneascå, vecini in Moldova)
intr-un contribuabil serios §i un cultivator con§tiincios al påmintului. Alt-
fel, i§i fåcuserå ei socoteala, ar fi fost imposibil så facå fatå nevoilor finan-
ciare crescinde ale statului, determinate de cre§terea continuå a numårului
dregåtorilor §i, in special, de cerintele fiscale §i economice otomane spo-
rite. In Jara Romåneascå, divanul a hotårit, la 5 august 1746, ca rumånii
så se poatå råscumpåra in bani, dar cå påmintul så råminå in ståpinirea
boierilor. Astfel, tåranul i§i obtinea libertatea personalå, dar nu i se recu-
no§tea pretentia legalå asupra påmintului. Råminea dependent din punct
de vedere economic de boier, prestind servicii in muncå pentru acesta, ca
o chirie pentru folosirea påmintului pe care familia sa il cultivase de ge-
neratii intregi. In Moldova, divanul a aprobat o reglementare asemånåtoa-
re la 6 aprilie 1749, dar boierii specificau cå fo§tii vecini erau obligati så
presteze 24 de zile de muncå pe an. intr-un anumit sens, in sistemul de
clacå, relatiile economice de §erbie continuau de fapt, chiar dacå nu de
drept, så existe in ambele Principate. in afarå de prestatia in muncå, clå-
ca§ii continuau så plåteascå diferite dåri boierului §i respectau monopo-
lul acestuia in privinta vinzårii unor produse ca vinul §i camea, precum
§i in privinta måcinårii cerealelor. Clåca§ii erau in primul rind råspunzå-
tori pentru plata birului §i a numeroase alte dåri impuse de stat. 10

Existau inså $i multe sate in care locuitorii acestora nu aveau nici o obli-
gatie fatå de vreun boier anume ?i unde controlau ei in§i?i påmintul pe
care-1 lucrau. Ace§ti tårani aveau de obicei in deplinå proprietate cite un
lot familial (ocinå) §i lucrau restul påmintului in devålmå§ie cu ceilalti

10 V. Mihordea, Maitrcs du sol et paysans dans les Principautes Roumaines au XVIII-e
siecle, Hucurcsjti, 1971, pp. 79-114; l.Corfus, L’Agriculture en Valachie durant la
premiere moitie du XIX-e siecle, Bucuresti, 1969, pp. 15-137.

ROMÅNII, 1774-1866

membri ai satului devålma$. Potrivit legii, tåranii liberi erau pu§i in aceea$i
categorie cu ceilalp „ståpini de påmint“, dar, spre deosebire de boieri, erau
supu$i impozitårii.

Satele libere, spre deosebire de cele care cåzuserå sub controlul mo§ie-
rilor, $i-au menpnut vechile drepturi de a se autoconduce. Institutia de
bazå era adunarea satului, ob§tea n , unde top locuitorii adulp, bårbap $i
femei, participau atit la dezbateri, cit §i in luarea deciziilor. Aici top erau
egali, dar obiceiul permitea bårbaplor mai intelepp §i mai in virstå ai sa¬
tului så aibå o pozipe de frunte. Satul, prin ob§te, era depnåtorul nominal
al påmintului pe care-1 ocupau locuitorii acestuia, iar ob§tea avea respon-
sabilitatea de a-1 apåra impotriva incålcårii lui de cåtre satele invecinate
§i mo§ieri. Satul era, de asemenea, o persoanå juridicå, ce avea posibili-
tatea chiar så se vindå sau så se angajeze så facå clacå, de obicei pentru
o perioadå limitatå, in schimbul unui imprumut. In acela^i timp, avea res-
ponsabilitåti economice colective fa{å de stat pentru plata dårilor §i fa{å
de propriii såi membri in privinta coordonårii activitåplor lor agricole.

Pe måsurå ce cre$tea povara impozitårii, mulp (årani liberi au fost ne-
voip så-§i vindå ocinile §i så accepte statutul de clåca§i: Aceastå practicå,
ce se manifesta incå din secolul al XVII-Iea, s-a accelerat in veacul urmå-
tor. Boierii, domici så-§i måreascå mo§iile, profitau de nevoia de bani a
{åranilor liberi, infiltrindu-se in comunitate $i incercind så-i convingå pe
membrii acesteia så le vindå loturile de care dispuneau, un act de instråi-
nare care incålca obiceiul påmintului. Pe la sfir^itul perioadei fanariote,
numårul tåranilor liberi se redusese la o micå fracpune din populapa {å-
råneascå totalå.

O discupe cu privire la societatea urbanå trebuie så pomeascå de la fap-
tul cå granita dintre sate, pe de o parte, §i ora$e §i tirguri, pe de al tå parte,
era departe de a fi distinctå. Mulp locuitori ai ora§elor påstraserå legåturi
strinse cu satul. Ca depnåtori de påmint arabil §i de på§uni, ace§tia conti-
nuau så-§i obpnå o parte de venit din agriculturå. Zonele rurale fumizau
un §uvoi continuu de emigranti cåtre centrele urbane. Imigrapa era de fapt
tråsåtura caracteristicå a viepi urbane. Mai curind decit sporul natural, aceas-
ta explica cre^terea populapei in ora§e §i tirguri §i impunea viepi urbane
un caracter mai tranzitoriu, mai pupn a§ezat decit al satului. Cu toate cå
este prea devreme så vorbim de o mentalitate urbanå, ocupapile §i aspi-
rapile locuitorilor urbani incepuserå totu§i så creeze o con§tiinpi socialå
distinctå de cea ruralå.

11 Cu privire la organizarea ob^tii såte$ti, vezi H. H. Stahl, Conlribu\ii la studiul
satelor clevalma$e romdne$ti , 11, Bucuresti, 1959, pp. 25-102.

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

Marea burghezie forma o elitå nenobiliarå a ora$elor. Compuså din mari
negustori, angajati in negotul la mare depårtare §i in alte activitåp eco-
nomice pe scarå largå, §i din me$teri care produceau bunuri in cantitåp
suficiente pentru o pi at å extensivå §i care foloseau un numår mare de calfe
§i ucenici, marea burghezie domina ora§ele cam in acela§i fei in care bo-
ierii dominau satele. Singurul element care-i caracteriza pe to{i membrii
acestei clase era bogåtia. in comparatie cu restul populatici urbane, nici un
burghez nu era sårac; el i§i putea permite mai mult decit strictul necesar.
O altå caracteristicå a membrilor marii burghezii era simtåmintul propriei
lor importante in cre§tere, care ii fåcea så emitå pretenpi sociale depå§ind
originile lor. Capitalul, pe care-1 acumulau in special prin negot, dar §i in-
tr-o oarecare måsurå prin „manufacturå“ (prelucrarea materiilor prime in
ateliere modeste) §i prin „bånci“ (imprumut de bani §i schimb de bani), le
dådea posibilitatile materiale så se ridice in ierarhia socialå §i fåcea din
ei o componentå importantå a aparatului administrativ. Burghezii aveau
§i o atitudine distinctå fatå de muncå si via(å — cumpåtare §i håmicie, pre-
cum §i un spirit intreprinzåtor in cåutarea unor noi surse de inavupre —
care-i deosebea de majoritatea boierilor. Totu§i, nu-§i dezvoltaserå incå o
con§tiintå a apartenentei la o claså distinctå, cu interese permanente pro-
prii. Mai curind, erau gata så-§i abandoneze statutul §i så intre in nobi-
lime, acceptind valorile acesteia ca pe propriile valori. Ca atare, au investit
o mare parte din bogåtia lor in påmint §i in ascensiunea pe scara socialå.

Marii negustori, denumiti toptangii in documentele contemporane, fa-
ceau negot cu ridicata in special cu produse agricole, pe care agentii lor
le colectau din toate colturile Principatelor, citeodatå la cererea domnito-
rilor. O altå intreprindere lucrativå era arendarea våmilor $i a minelor de
sare. Mårfurile acestor negutåtori ajungeau in principalele ora§e comer-
ciale ale Europei Centrale §i, printr-o retea de corespondenti, erau infor-
mati tot timpul in legåturå cu tendintele economice de pe intregul continent.
Unii dintre ei, datoritå influentei de care se bucurau in locurile inalte §i su-
melor mari de bani pe care erau dispu$i så le plåteascå, dobindeau rangul
de boier.

O personalitate de marcå printre marii negustori a fost loan Hagi
Moscu. 12 Acesta era noul tip de negustor, care combina comertul la mare
depårtare intre Jara Romåneascå §i pietele intemationale cu stringerea
impozitelor §i inaltele functii administrative. Nåscut in 1751, la Salonic,
intr-o familie de negustori macedo-romåni, vorbitori de limbå greacå, loan

12 D. Limona §i E. Moisuc, „Casa comercialå loan Hagi Moscu §i §tefan I. Moscu
ilin Bucuresti", Tn Revista arhivelor, 37/3, 1975, pp. 256-271.

R0MÅN1I, 1774-1866

Hagi Moscu §i-a extins afacerile la nord de Dunåre §i, datoritå bogåtiei
enorme pe care a acumulat-o, a obtinut o succesiune de functii oficiale.
incepind ca supraveghetor al minelor de sare in 1786, a reu§it in decurs
de un deceniu så ajungå pahamic, o functie boiereascå de rangul al treilea,
pe care, farå doar §i poate, §i-o cumpårase. In 1812, a ajuns mare vistier
$i avea puteri intinse, in special in ceea ce prive§te stringerea veniturilor
statului, plata sumelor necesare acoperirii obligatiilor acestuia §i tinerea
registrelor financiare detaliate. in acela$i timp, se ocupa de propriile sale
afaceri §i de fåurirea propriei sale averi, arendind mari mine de sare (pre-
cum Slånic), diverse våmi ?i dijmåritul pe oi §i porci. in timpul ocupatiei
austriece din 1789-1791 §i ocupatiei ruse§ti din 1806-1812, a acumulat
surne enorme prin aprovizionarea celor douå armate.

Profesiunile liberale — avocati, medici, invåtåtori — erau putine, dar
numårul de functionari, de contabili §i al altora, care aveau anumite deprin-
deri de afaceri, s-a mårit pe måsura cresterii productiei, a comertului si a
nevoii de servicii legale §i administrative complexe. La inceputul secolu-
lui urmåtor, functionårimea a sporit in mod semnificativ numårul celor
din clasa mijlocie pe måsurå ce administratia la toate nivelurile i§i asuma
functiuni din ce in ce mai variate §i acoperea noi domenii, precum invå-
tåmintul, care anterior fuseserå slujite de bisericå.

Såråcimea forma un segment semnificativ al populatiei urbane, dar lip-
sesc cifrele exacte in acest sens. in virful acestei categorii se aflau munci-
torii calificati, in special calfele §i ucenicii, dar grosul claselor de jos era
format din slugile de caså §i din muncitorii zilieri sau ocazionali, veniti
de la tarå. Unii dintre ace§tia erau total dependenp de ståpinii lor, boierii,
care tråiau mare parte a anului la ora§, sau de burghezii inståriti, care erau
locuitori permanenti ai ora§elor. Multi altii §i-au påstrat legåturile cu sa-
tul §i cu agricultura. Toti duceau o existentå nesigurå §i erau nevoiti så
se bizuie pe familie sau pe propriile lor forte intr-o societate care aråta
prea putinå preocupare pentru neprivilegiati.

Clerul ortodox nu constituia o stare omogenå. Diferente semnificative
de claså, de instruerte $i de putere ii despårtea pe mitropolUi de episcopi
§i de aparatul lor birocratic, de numerosul cler parohial. Majoritatea inal-
tilor prela{i se recrutau din clasa boiereascå §i dintre preotii greci din afa-
ra Principatelor. Ei impårtå§eau cu marii boieri aceea§i conceptie de viatå
§i anumite teorii filozofice §i morale, caracteristice lumii ortodoxe de pe
vremea aceea. A§a cum am våzut, erau in componenta acelora§i organe
guvemamentale §i urmåreau adesea acelea^i teluri politice §i economi-
ce. In absenta unei academii teologice organizate, un numår de inalti prc-
lati se instruiau la acadcmiile domne^ti din Bucuresti §i din la$i, celc mai

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

importante institutii de invåtåmint din Jårile Romåne in care admiterea
era rezervatå de obicei claselor de sus. In aceste academii se predau atit
materii laice, cit §i religioase, iar candidatii la posturi pe linie bisericeascå
invåtau cot la cot cu colegii lor boieri destinati serviciilor de stat. 13

Clerul de parohie era recrutat din straturile mai umile ale societåtii. Cel
mai mare numår de preoti provenea din rindul tårånimii §i doar arareori
un membru al clasei mijlocii sau al boiema§ilor imbråti§a aceastå voca-
tie. intr-un anumit sens, preotimea forma o categorie inchiså, intrucit sluj-
ba era adesea trecutå din tatå in fiu, in special la sate. Acolo, credincio§ii
aveau un cuvint decisiv in alegerea preotului §i erau rare cazurile in care
autoritåtile ecleziastice impuneau un candidat impotriva vointei populare.
in genere, såtenii alegeau fiul unui preot, de obicei din satul lor sau din
apropiere. In orice caz, tradifia alegerii le permitea så selecteze pe cineva
care §tia obiceiurile §i sensibilitåtile locale. Doar dacå nu aveau la dispo-
zijie fii de preoti, cereau episcopului så hirotoniseascå fiul unui tåran lo-
calnic §i aceasta numai dacå el slujise o perioadå de timp ca tircovnic sau
cintåret de bisericå.

Hirotonisirea era foarte cåutatå in rindurile tårånimii. In afarå de o che-
mare spiritualå pe care multi o simteau, fårå indoialå, $i de traditia cå acest
„dar“ al preotiei nu trebuie så fie pierdut de familie, avantajele materiale
constituiau o atractie putemicå. In general, in secolul al XVIII-lea, preo-
tii se bucurau de scutire de bir, dar privilegiul nu era absolut §i putea så
fie modificat de cåtre domnitor dupå bunul lui plac. Fiii preotilor, atita timp
cit se pregåteau så imbrace haina preoteascå §i pina ajungeau la virsta ma-
joratului, erau scutiti de dårile pe care le plåteau tåranii. Cu toate cå preo-
tii nu primeau un salariu fix, ei aveau un venit mai mult sau mai putin
regulat din taxele pe care membrii parohiei lor le plåteau cu bani sau in
naturå pentru diverse servicii facute inlåuntrul sau in afara bisericii, prin-
trc care botezuri, cåsåtorii, inmormintåri §i rugåciuni pentru morti. Preo-
tul de parohie, in special la sate, se bucura de obicei de un mare prestigiu.
El nu era numai indrumåtorul spiritual al turmei sale de credincio§i, dar
de multe ori servea §i drept conducåtorul lor politic ?i drept invåtåtorul
copiilor lor.

Clerul parohial era departe de a fi omogen. Putini preoti erau inståriti.
Cei care slujeau in bisericå domneascå, in bisericile ctitorite de domni
sau cei ce slujeau in månåstiri dobindeau privilegii semnificative: nu plå¬
teau bir la stat §i nici dåri cåtre propriii lor superiori. Unii preoti aveau

11 A. Camariano-Cioran, Academiile domne$ti din Bucuresti f i fa$i, Bucuresti, 1971,
pp. 207-215.

ROMANIl, 1774-1866

cite o bucatå de påmint §i angajau mina de lucru så o cultive, dar majo-
ritatea preotilor duceau aceea§i viatå grea ca §i enoria§ii lor. Tråiau in
ace)ea$i locuinte modeste §i mincau aceea§i mincare lipsitå de varieta-
te. Purtau §i acela?i fei de imbråcåminte, dar in ultima parte a secolului
al XVIII-lea, in special in ora§e, episcopii au reu$it cu greu så-i oblige
så poarte ve§mintele preo{e§ti, cel putin in public. Preotii care locuiau
la sate, acolo unde locuitorii erau obligat i så presteze servicii in muncå
pentru boieri, erau de obicei scutifi de aceastå povarå oneroaså in vreme
de pace, dar in timp de råzboi §i in alte imprejuråri extraordinare erau
§i ei chemati la munca cimpului.

Majoritatea preotilor erau obligafi så plåteascå nenumårate biruri §i dåri
atit statului, cit §i bisericii. A§a cum sugereazå obligatia lor sporadicå de
a plåti bir, preotii aveau totu§i ni§te privilegii ftscale nu pentru cå ar ft
constituit o stare cu un statut legal recunoscut, ci pentru cå domnitorii gå-
seau, din cind in cind, cå este avantajos så le acorde temporar anumite inles-
niri fiscale. Anularea de cåtre Alexandru Ipsilanti a majoritåtii impozitelor
percepute preotilor de cåtre stat este un bun exemplu in acest sens. Dom-
nitorul era interesat mai ales så ridice calitatea generalå a grijii duhovni-
ce$ti prin imbunåtåtirea conditiilor de viatå §i de educatie ale preotilor.
In schimb, a limitat numårul preotilor la 3 500 $i a stipulat cå noii preoti
puteau ft hirotonisiti doar pentru a-i inlocui pe cei care muriserå. In cazul
acesta, nu-1 preocupau atit de mult problemele spirituale, cit mentinerea
capacitåtii populatiei rurale de platå a birului, care ar fi fost serios dimi-
nuatå in cazul unei supraabundente de preoti. 14 in timpul domniei sale §i,
in general, dupå aceea, principalele obligatii fiscale ale preotilor erau con-
tributiile regulate pentru intretinerea §colilor (plåti care au durat pinå in
anii ’30 ai secolului al XlX-lea) §i pentru ajutorarea såracilor. Plåfile se
faceau pe liuzi, 3 500 fiind constituite de preoti. Astfel, oficial, fiecare preot
forma o unitate fiscalå, cu toate cå numårul real al preotilor era mult mai
mare. Din cind in cind, preotii erau supu§i §i la plata unor taxe speciale:
in timpul ocupatiei austriece din Tara Romåneascå, intre 1789 §i 1791, ace$-
tia au plåtit pentru transportul proviziilor destinate armatei; in 1794 §i 1797,
au contribuit cu alimente $i bani pentru a satisface rechizifiile otomane
extraordinare; in 1810, fiecare preot a fost obligat så contribuie la un fond
special pentru achizitionarea de alimente destinate armatei rusesti de ocu-
patie. Preotii mai trebuiau så facå diverse plåti superiorilor lor ecleziastici:
o taxå cind erau hirotonisiti §i o alta cind era instalat un nou mitropolit

14 N. Stoiccscu, „Rcgimul fiscal al preotilor din Jara Romåneascå $i Moldova pinå
la Rcgulamcntul Organic", in Hiserica OrUxhxd Romånd , 89/3-4, 1971, pp. 335-354.

SOCIETATEA §1 ECONOMIA. 1774-1829

sau un nou episcop, o danie anualå „benevolå“ cåtre mitropolit §i epis-
cop, o taxå de sprijinire a protopopului din judet, care nu primea salariu.
Ocazional, un preot putea så evite plata par{ialå sau integrala a tuturor aces-
tor obligat» devenind poslu$nicul mitropoliei. in schimbul scutirilor fiscale
el facea anumite servicii, precum munca in vii sau distribuirea corespon-
dentei dintre Mitropolie, protopopi §i preotii de parohie.

in ciuda tuturor acestor biruri $i taxe §i a greutåplor prin care treceau
adesea preotii, numårul lor era in continuå cre$tere pentru cå biserica ofe-
rea tåranului aproape unicul prilej de a se ridica deasupra conditiei sociale.
Statisticile, oricit de subtirele, sugereazå cå numeroasele avantaje pe ter¬
men lung ale rangurilor ecleziastice contrabalansau inconvenientele oca-
zionale ale fiscalitåtii §i ale serviciilor in muncå. La inceputul secolului
al XlX-lea, un recensåmint aråta cå existau 3 500 de preoti in Jara Ro-
måneascå §i 4 750 in Moldova, dar, farå indoialå, numårul lor era mult
mai mare. in 1818, istoricul Dionisie Fotino considera cå numårul preo-
tilor din Tara Romåneascå era de 10 278, cifrå care probabil era mai aproa¬
pe de adevårata stare de lucruri decit cea a recensåmintului oficial. Nu era
ceva neobi§nuit ca un sat så tinå cinci sau §ase preoti, cind unul sau doi
ar fi servit foarte bine nevoilor lor. Discrepantele dintre numåråtoarea ofi-
cialå §i situatia realå erau provocate de refuzul preotilor suplimentari de
a se declara la recensåmint. Ei sperau astfel så eludeze reformele dom-
nitorilor §i ale mitropolitilor, care i$i uniserå fortele pentru a face ordine
in parohii. in 1793, mitropolitul Dionisie Filitti al Jårii Romånesti, inar-
mat cu un hrisov al domnitorului Alexandra Moruzi, ce limita hirotonisi-
rile, cerea fiecårai candidat la preotie så prezinte o scrisoare din partea
satului såu, justificind nevoia unui preot. in 1813, domnitorul Ioan Ca-
ragea a fost nevoit så repete aceastå poruncå din cauza secåtuirii vistie-
riei publice provocate de hirotonisirile nelimitate. Acesta a dat instractiuni
satelor så aleagå drept preoti doar pe cei care nu erau supu§i plåtii biru-
lui $i nu-§i dådea consimtåmintul pentru o hirotonisire a oricårui candidat
pinå nu primea asiguråri din partea ispravnicului cå era nevoie de un nou
preot. in 1815, Caragea a dat instractiuni reprezentantului såu la Craiova,
unde aveau loc multe hirotonisiri neautorizate, så supunå to(i preotii hi-
rotonisiti acelora§i biruri plåtite de toatå lumea. Nici una dintre aceste
måsuri nu s-a dovedit eficientå $i, cåtre sfir§itul perioadei fanariote, oficia-
litåtile civile §i biserice§ti facuserå progrcse foarte mici in reducerea nu-
mårului excesiv de preoti din zonele rurale.

O categorie socialå distinctå in ambele Jåri Romåne erau suditii (din
italianå — suddito ), initial stråinii angajati mai ales in comert §i in anu¬
mite meserii §i care se bucurau de protcctia consulilor lor de la Bucure§ti

R0MÅN1I, 1774-1866

§i de la Iasi. 15 Ace§tia apåruserå dupå Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, care,
permitind Rusiei §i mai tirziu altor tåri europene så deschidå consulate la
Bucuresti $i la Ia$i, adusese Tårile Romåne in sistemul a§a-numitelor ca-
pitulatii, documente continind privilegii pe care sultanii otomani le acor-
daserå anumitor puteri stråine. in spatele capitulatiilor se afla constiinta
cå legea musulmanå, care era fundamental religioaså, nu putea fi aplicatå
cre§tinilor. inså extinderea capitulatiilor la Tårile Romåne era o anomalie,
intrucit legea musulmanå nu era in vigoare aici. Cu toate acestea, multi
stråini, care-si aveau afacerile in Bucuresti, in lasi §i in alte orase, se bucu-
rau de privilegii numeroase care ii distingeau de restul populatiei. Cel mai
important privilegiu economic al acestor suditi era tariful scåzut pe care-1
plåteau ca negustori pentru bunurile importate §i exportate, o sumå care
nu depåsea taxa ad valorem de trei la suta specificatå in capitulatii. Aces-
tia se mai bucurau si de protecpe legalå derivind din statutul de extrate-
ritorialitate: disputele intre sudifi erau judecate doar de cåtre consulii tårilor
lor si potrivit legilor din tara lor de origine; cazurile in care erau implicati
suditi si båstinasi erau audiate de autoritåtile locale, inså consulul sau in-
terpretul såu trebuia så fie prezent si nu se putea da nici o sentintå farå
asentimentul consulului. Persoana si domiciliul suditilor erau inviolabile
Si li se permitea så detinå proprietåti funciare si så se angajeze in comer-
tul cu amånuntul, drepturi de obicei neadmise de legea pentru stråini. Ma-
joritatea suditilor se bucurau de protectie austriacå $i contribuiau astfel
la expansiunea influentei politice si economice a Austriei in Principate.
Numårul suditilor a fost mic la inceput. in Moldova, de pildå, erau doar
540 de capete de familii in 1803, inså in 1832 crescuserå la 4 400, in spe-
cial datoritå numårului mare de moldoveni båstinasi, care obtinuserå pro¬
tectie stråinå pentru a se bucura de toate avantajele inerente statutului de
sudit. Numårul de suditi a atins un punct culminant in 1859, ajungind la
6 164 de persoane. intrucit Principatele si-au reafirmat autonomia in de-
ceniile urmåtoare, protectia oferitå atit stråinilor, cit si båstinasilor a fost
permanent reduså. Dobindirea independentei in 1877 $i proclamarea Re-
gatului Romåniei in 1881 au pus efectiv capåt acestei institutii prin trata-
tele dintre Romånia si Austro-Ungaria, Franta $i Germania.

Suditii, impreunå cu alti stråini, au contribuit la emanciparea econo-
micå treptatå a Tårilor Romåne. Propriile lor activitåti comerciale au faci-
litat subminarea monopolului comercial otoman si aducerea Principatelor
intr-o måsurå mai mare in sfera comertului international, iar exemplul lor

15 S. Måries, Supufii stråini din Moldova in perioada 1781-1862 , la$i, 1985,
pp. 40- 73.

SOCIETATEA §1 ECONOMIA, 1774-1829

i-a incurajat pe alp comercianp stråini så se stabileascå in Tårile Romåne.
Cu toate acestea, suditii mai simbolizau ?i dependentø politicå §i econo-
micå a Principatelor de Marile Puteri.

Printre alp stråini, evreii reprezentau un adaos semnificativ §i in con-
tinuå cre§tere la totalul populapei, in special in Moldova. Prima comuni-
tate evreiascå, formatå din emigranpi din Turcia, s-a stabilit probabil la
Ia$i pe la mijlocul secolului al XVlI-lea. De atunci, pinå in 1834, evreii
din Moldova au avut o organizare separatå, hahamba§ia, conduså de un
§ef rabin. Recunoscutå pentru prima oarå in 1866 §i confirmatå in nume-
roase prilejuri dupå aceea, hahamba$ia a permis evreilor så-§i practice ne-
stingheriti religia §i så rezolve intre ei probleme referitoare la propria lor
comunitate; era o organizare care se asemåna cu comunitåple religioase
autonome ale sistemului otoman de coreligionari. Pe la inceputul secolu¬
lui al XVIII-lea, atra§i de posibilitåtile economice §i de o relativå toleran-
{å, evreii deveniserå suficient de numero$i in anumite ora§e pentru a face
posibilå infiintarea propriilor lor bresle de negustori. Pe la sfir§itul acelu-
ia§i secol, ca rezultat al permanentei emigråri din Galipa §i din Bucovina,
aflate sub ståpinire austriacå, evreii s-au stabilit in multe sate §i pe mo-
§iile boierilor, unde s-au angajat in anumite ocupatii — imprumutul de
bani cu dobindå §i vinzarea båuturilor spirtoase, in special holercå, im-
portatå din Polonia — de care de obicei cre§tinii se feriserå in mod tra-
diponal. Au inceput acum så se audå primele plingeri serioase impotriva
imigrapei evreie§ti. 16 In 1782, numero§i boieri i-au cerut insistent dom-
nitorului Alexandru Mavrocordat så alunge evreii din sate pentru cå ii bå-
gau pe tåran i in datorii prin cåmåtårie, provocind astfel necazuri economice
serioase mo§ierilor. Cu toate cå domnitorul a subscris la cererea boierilor,
succesorii såi nu au continuat alungarea evreilor din zonele rurale, iar si-
tuapa a råmas astfel fundamental neschimbatå. Mulp domnitori erau mo-
tivati de interese egoiste. Gåseau cå negustorii §i cåmåtarii evrei bogap
crau folositori §i depindeau de ei cind aveau nevoie de imprumuturi sau
de alte ajutoare pentru satisfacerea cererilor otomane de noi provizii. Incå
din 1785, negustorii evrei din la§i imprumutau mari surne de bani vis-
tieriei domne§ti. 17 Mulp dintre ace§ti negustori, care proveneau din Ga-
lipa, au devenit sudip austrieci, dobindind astfel scutire de supunere la
legile locale §i punindu-i in dezavantaj pe concurenpi lor påminteni. Au
putut astfel, de pildå, så evite prohibipa arendårii påmintului cåtre evrei,

16 E. Pavlescu, Economia breslelor in Moldova , Bucuresti, 1939, pp. 320-322.

17 N. lorga, Jstoria evreilor in tarile noastre 1 ', in Analele Academiei Romåne ,
Mcmoriile Sectumu Istorice, seria a ll-a, 36, 1913-1914, p. 185.

R0MÅN1I, 1774-1866

care fusese legiferatå din rapunea cå era gre§it så li se permitå så devinå
„ståpinii“ cre§tinilor. in deceniile de inceput ale secolului al XlX-lea, un
numår de evrei au arendat mo§iile boierilor, care erau incintap de posibi-
litatea obpnerii unor profituri. Ace§ti arenda$i au fost precursorii celor care
vor intemeia marile trusturi de arendåri la sfir§itul aceluia§i veac.

in primele trei decenii ale secolului al XlX-lea, populatia evreiascå
a Moldovei s-a triplat de la 11 732 de persoane in 1803, la 36 956 in 1831,
70 la sutå din acestea locuind la ora§. Cre§terea acestei popul at i i in Ia§i,
in aceea§i perioadå, a fost §i mai spectaculoaså, §i anume de la 2 420 la
17 570 sau 36 la sutå din totalul locuitorilor acestui ora§.

Cu toate cå negustorii evrei din Turcia se stabiliserå in Bucuresti in
a doua jumåtate a secolului al XVII-lea, evreii din Jara Romåneascå au
fost mai pupn numero§i decit cei din Moldova. Recensåmintul oficial din
1820 aråta existenta unei singure comunitåp semnificative de evrei, cea
din Bucure§ti, din care faceau parte doar 127 de familii. Alte documente
indicå prezenta unei mici colonii la Craiova §i citeva persoane in alte ora-
§e. in 1831, populatia evreiascå din Jara Romåneascå era doar de 3 316
persoane, circa 70 la sutå dintre acestea locuind in Bucuresti. Numårul
redus de evrei din Jara Romåneascå la vremea aceea se datora, fårå doar
§i poate, distantei la care se afla acest Principat de cele mai insemnate cen-
tre de emigrape evreiascå.

in acea perioadå, nu s-au inregistrat manifeståri de antisemitism bazate
pe urå rasialå. Ostilitatea impotriva evreilor era aceea§i care se manifesta
impotriva oricårui stråin sau concurent economic, cu toate cå apåreau to-
tu§i antagonisme religioase, datind dintr-o epocå anterioarå de polemicå
religioaså.

Pe treapta cea mai de jos a scårii sociale se aflau tiganii. Cind au fost
menponap pentru prima oarå in izvoare scrise, in secolul al XlV-lea, tiga¬
nii erau deja robi §i au råmas ca atare pinå la emanciparea lor, in 1848. 18
Ei erau proprietatea domnitorului, a månåstirilor $i a boierilor §i puteau
ft cumpårap, vindup §i låsap mo § ten i re, ca orice alte bunuri. in a doua
jumåtate a secolului al XVIII-lea, hrisoavele domne§ti au u§urat rigorile
existentei lor. in 1766, Grigore Ghica, domnitorul Moldovei, a interzis vin-
zarea §i låsarea drept mo§tenire a tiganilor, care ar fi putut så le despartå
familiile, iar in 1785, Alexandru Mavrocordat a redus o parte din stigmatul
statutului de pgan atunci cind a decretat cå un moldovean care se cåsåto-
rea cu o tigancå råminea liber, iar copiii rezultap dintr-o astfel de cåsåto-

IH G. Potra, Contributiuni la istoricul (iganilor din Romania, Bucuresti, 1939,
pp. 26-65, ?i Viorcl Achim, Tiganii in istoria Romåniei, Bucuresti. 1998, pp. 31-75.

SOCIETATEA $1 ECONOM1A, 1774-1829

rie erau §i ei liberi. Cu toate acestea, nu se vådeau nici un fei de semne
de diminuare a poverilor economice suportate de figani. Unii dintre ace§-
tia, in special cei ce apartineau månåstirilor, lucrau la munca cimpului,
in timp ce al(ii erau folosi(i in gospodåriile boierc§ti, unde indeplineau o
sumå de treburi, de la bucåtårie §i cusut (in cazul femeilor), pina la fierå-
rie (bårba(ii). Altii, totu§i, aveau ocupa(ii calificate §i puteau så locuiascå
departe de conacul boieresc. Unii dintre ei erau aurari, care-1 slujeau pe
domnitor, al(ii erau me§te§ugari nomazi, care plåteau ståpinilor lor, bo-
ierii, un bir. Stråini de obiceiurile, mentalitatea §i aspectul majoritåpi popu-
la(iei, (iganii se aflau la periferia societå(ii. Cu toate cå aduceau in anumite
zone servicii valoroase populatiei, precum fieråritul, ei au råmas totu§i ni§-
te paria ai societå(ii.

AGR1CULTURA

In ultimul sfert al secolului al XVlIl-lea $i in primele decenii ale se-
colului al XlX-lea, economia Jårilor Romåne se baza pe agriculturå. Din
multe puncte de vedere, organizarea §i tehnicile acesteia råmåseserå la ni-
velul veacurilor anterioare. Peisajul, la rindul sau, a råmas in mare parte
neschimbat, intrucit continua så fie dominat de intinderi imense de påduri,
lunci §i på§uni. in multe pår(i din Tara Romåneascå, de pildå, marile på¬
duri se intindeau din mun(i §i din zona deluroaså de la nord, departe spre
cimpie, pinå la Dunåre. Doar o micå parte de teren agricol era cultivatå.
Spre sfir§itul secolului al XVIII-lea, un observator francez estima cå era
lucratå doar a 40-a parte din påmintul arabil, in timp ce consulul englez
de la Bucuresti afirma in 1815 cå aceastå suprafatå se ridica la o §esime.

Un lucru evident in legåturå cu structura agriculturii $i metodele fo-
losite in lucrarea påmintului era caracterul itinerant al productiei. 19 Mi$-
carea era incurajatå de sistemul de cultivare. Se introduceau in circuit noi
por(iuni de teren arabil §i se abandonau vechile cimpuri secåtuite. Aceastå
practicå se intilnea in special in zonele relativ slab populate $i in care lo-
cuitorii aveau la dispozi(ia lor intinderi mari, aproape nelimitate, de på¬
mint. Tåranul ara unde §i cit voia §i, pur §i simplu, abandona un cimp cind
acesta inceta så fie productiv. Sate intregi se mutau adesea cu totul, de obi-
cei la distan(e mici §i la intervale relativ scurte. Uneori inså aceste mutåri

N F. Constantiniu, Relafiile agrare din Tara Romåneascå in secolul al XVIII-lea,
IRicurc$ti, 1972, p. 50.

ROMAN11, 1774-1866

erau provocate de råzboi sau de cererile fiscale greie ale domnitorului
sau ale mo§ierului. Natura modestå a gospodåriei tåråne;>ti fåcea aceastå
mobilitate relativ u§oarå. Jaran ul putea så-$i abandoneze coliba såråcå-
cioaså farå påreri de råu §i så-§i ridice cu u§urintå o locuintå similarå in
altå parte. Aceasta a fåcut ca animalele — principala surså de avutie a tå-
ranului — så fie §i eie mobile.

Tåranii tratau påmintul a§a cum fåcuserå in veacurile anterioare. Con-
tinua deslelenire de noi terenuri era fundamentalå in sistemul lor de cul-
tivare a påmintului. in plus, domnitorii §i boierii incurajau aceastå practicå,
garantindu-le celor care procedau in acest fei §i lucrau apoi noile terenuri
drepturi depline de uzufruct asupra påmintului. Dar, pe la sfir§itul secolu-
lui al XVIII-lea, distrugerea pådurilor devenise atit de intenså incit boierii
au avut ci§tig de cauzå in fata domnitorilor, obtinind limitarea defri§åri-
lor §i ca atare salvarea pådurilor in alte scopuri vitale. Cind tåranii au in-
ceput så amenajeze noi terenuri arabile, pe på§uni §i finete, domnitorii au
luat måsuri pentru a proteja §i aceste påminturi.

Dreptul de destelenire a påmintului era esential pentru sånåtatea eco-
nomicå a gospodåriei tåråne§ti, date fiind metodele primitive de cultivare
a påmintului, care secåtuiau foarte repede solul. 20 Jåranii foloseau plugul
de lemn sau, dacå erau prea såraci pentru a avea a§a ceva, o sapå de lemn,
unelte care nu reu§eau så intoarcå brazda suficient. In zonele de munte
se planta de obicei aceea§i culturå, mai ales porumb, an dupå an, pinå cind
påmintul nu mai producea nimic. In locul ingrå§åmintelor, foloseau teh-
nica cuiburilor, plantind la un loc un amestec de boabe de porumb, semin-
te de dovleac §i boabe de fasole, intr-un efort de a reface fertilitatea solului.
La cimpie, unde era mai mult påmint, practica obi§nuitå era aceea de a plan¬
ta un cimp trei ani la rind cu griu, de pildå, pentru ca apoi ogorul så fie
låsat necultivat intre trei §i $ase ani. Uneori il transformau in fineatå sau
låsau animalele så på§uneze acolo trei ani, iar in al patrulea an se planta
altceva, de obicei porumb. Aceste procedee erau singurele modalitåti de
conservare sau de reinnoire a productivitåtii solului, dat fiind cå ingrå§a-
rea påmintului in mod regulat nu era practicatå.

Cre§terea animalelor era ramura cea mai importantå a agriculturii. Vin-
zarea lor era principala surså de venituri a tåranului, dindu-i acestuia po-
sibilitatea så facå fatå numeroaselor obligatii in bani cåtre stat §i cåtre
mo§ier. Avea nevoie §i de animale de povarå pentru a-§i ara propriul lui
petec de påmint, pentru clacå §i pentru a se achita de diversele obliga-

20 V. Neamtu, La Technique de la production cerealiere en Valachie et en Moldavie
jusqtt au XVIll-e siecle, Bucuresti, 1975, pp. 43-208.

SOCIETATEA §[ ECONOMIA, 1774-1829

tii, precum servicii de transport pentru mo§ier §i pentru otomani. På§u-
nile aveau ca atare o importantå esentialå pentru tårani. intrucit eie se
imputinaserå in ultimele decenii ale secolului al XVIlI-lea, tåran ul §i mo-
§ierul intraserå intr-o concurentå aprigå pentru a-§i asigura controlul asu-
pra lor. Obiceiul påmintului il obliga pe cel din urmå så-i dea tåranului
care locuia pe mo$ia sa o suprafatå de på§une suficientå pentru satisface-
rea nevoilor acestuia. Dar, intrucit nici obiceiul påmintului, nici legea scri-
så nu specificau exact numårul de animale necesar unui tåran, mo§ierul
stabilea adesea propriile limite privind numårul de vite pe care un tåran
putea så-1 scoatå la påscut pe på§unile sale. Cu toate acestea, atit tåranul,
cit §i mo§ierul erau domici så extindå cre§terea vitelor, oilor, porcilor, cai-
lor $i caprelor, deoarece animalele §i produsele animaliere erau principa-
lele articole de comert intern §i extern la sfirsitul secolului al XVIII-lea
§i inceputul secolului al XlX-lea.

Cultivarea viilor §i viticultura erau preocupåri majore, atit ale boieri-
lor, cit §i ale tåranilor. Livezile erau §i eie numeroase, in special la deal,
unde se culegeau cantitåti imense de prune, folosite pentru fabricarea tui-
cii. Vinurile din anumite regiuni, precum Cotnari §i Nicore§ti in Moldova,
erau renumite pentru calitatea lor deosebitå, dar alte vinuri, de§i bune, nu
aveau prea mare cerere din cauza metodelor diferite de preparare. Chiar
de la inceputurile productiei de vinuri, in vii erau folositi lucråtori anga-
jati, in special scutelnici $i poslu$nici, mai curind decit tårani dependenti. 21
intrucit turcii nu beau alcool, vinul $i tuica scåpaserå monopolului comer-
cial otoman §i erau un element principal in economia ambelor Tåri Romåne.
Domnitorii luau måsuri extraordinare pentru a-i proteja pe producåtorii
locali de concurentå stråinå, deoarece accizele pe vin contribuiau in mod
semnificativ la umplerea vistieriei statului §i a celei domne§ti, iar productia
§i vinzarea båuturilor spirtoase constituiau o surså principalå de venit a mo-
ijiilor boiere§ti §i månåstire^ti.

Dintre culturi, cele de grine erau predominante. 22 Prima ca importantå
era porumbul, iar cultivarea acestuia s-a råspindit cu repeziciune printre
tåranii mici producåtori incå de la introducerea lui in Tårile Romåne, pro-
babil in a doua jumåtate a secolului al XVII-lea. in veacul urmåtor, porum¬
bul a devenit principala surså de hranå a populatiei rurale, inlocuind meiul.
Cei ce il cultivau au fost incurajati de recoltele mari, de multiplele intre-
buintåri §i de lipsa de interes a turcilor pentru acest produs. Griul ocupa
!ji el un loc important in productia de cereale, datoritå cererii permanente

21 C. C. Giurcscu. Istoricui podgoriei Odobe$tilor, Bucuresti, 1969, pp. 121-126.

22 S. Columbeanu, Grandes exploitations , p. 20.

ROMÅNII, 1774-1866

pe pia(a intemaponalå, mai ales din partea autoritåtilor otomane. Orzul
se cultiva §i ei pe scarå largå dat fiind cå se plasa pe locul al doilea, dupå
griu, in rindul cereaielor presupuse de obligatiile zaherelei, fiind folosit
$i de cåtre tåran i pentru a-§i hråni animalele. Ovåzul §i secara se cultivau
in cantitå^i mici. In privinta zarzavaturiior, productia acestora a crescut
continuu in secolul al XVUI-lea, in special in apropierea ora§elor §i tirgu-
rilor. Frecvent mentionate in izvoare §i de cåtre cålåtorii stråini erau varza,
fasolea, ceapa, castravetii, pepenii, ro§iile $i ridichile. Cartoful se pare cå
a apårut in Tara Romåneascå abia dupå 1800, in timpul domniei lui loan
Caragea (1812-1818). A§a-numitele culturi industriale, ca inul $i cinepa,
nu prezentau prea mare interes, (åranii preferind så cumpere bunuri fa-
cute din aceste fibre din Transilvania. Tutunul era cultivat ici §i colo, dar
era de proastå calitate §i intra in concuren(å cu tutunul importat din Turcia
§i din Austria.

in a doua jumåtate de secol de regim fanariot, påmintul continua så
fie principala surså de bogå(ie §i, ca atare, baza puterii politice §i a condi-
(iei sociale. Aveau ioc inså schimbåri fundamentale in diviziunea påmin-
tului intre diversele clase, boierii §i, intr-o måsurå mai micå, månåstirile
lårgindu-§i mo§iile pe seama (årånimii. in rindurile (årånimii, procesele
de diferen(iere socialå, accelerate de schimbårile demografice §i de o dez-
voltare lentå a economiei de pia(å, au modificat distribupa micilor pro-
prietå(i. Noua conceptie privind de(inerea de påmint a fost deopotrivå o
cauzå $i un rezultat al acestor schimbåri. Credin(a tradi(ionalå cå påmintul
apar(inea in ultimå instan(å comunitå(ii ca un tot fåcea loc acceptiunii cå
påmintul putea fi insu§it de un individ, §i, ca atare, constituia proprietate
particularå.

Structura proprietå(ii de påmint poate fi stabilitå doar in termeni ge-
nerali, din cauza insuficien(ei de date. Este imposibil, de pildå, så se de-
termine cu exactitate totalul suprafe(ei de påmint apar(inind fiecåreia dintre
diferitele categorii de proprietari de påmint, sau så se cunoascå intinderea
medie a terenurilor individuale in cadrul fiecårei categorii. Cu toate aces-
tea, se poate deduce cu aproximape din datele recensåmintelor oficiale pro-
por(ia de påmint controlat de diversele clase sociale. Atit in Moldova, cit
§i in Jara Romåneascå, cam douå treimi din påmint erau de(inute de cåtre
domnitor, boieri §i månåstiri, iar restul se afla in mina (åranilor liberi (rå-
ze§i, in Moldova; mo^neni, in Jara Romåneascå). Ace§tia din urmå i§i cul¬
tivau petecul de påmint in cadrul sistemului de proprietate in devålmå§ie,
sau ca proprietari ai bucå(ilor de påmint pe care le de(ineau. Potrivit re-
censåmintului efectuat de cåtre autoritå(ile de ocupatie rusc^ti, in Moldova,
in 1773-1774, existau 1 977 de sate §i tirguri. Dintre acestea 1 830 erau

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

inregistrate ca apartinmd boierilor §i månåstirilor (din påcate, sateie de
råze§i au fost $i eie incluse in aceastå categorie). 23 Un registru al contri-
buabililor pentru anul 1803 era mai explicit, fåcind anumite discriminåri.
Din cele 1711 sate §i tirguri, 23 apartineau statului, 215 månåstirilor, 927
boierilor §i 526 råze§ilor (266 de sate din Bucovina nu erau incluse pen¬
tru cå teritoriul acesta fusese anexat de Austria in 1775). In afara cre§te-
rii numerice a locurilor populate, indicind un spor demografic; cifrele mai
sugereazå §i cre§terca intinderii domeniilor boiere§ti; din 927 sate boiere§ti,
470 se aflau in mina unui numår de 28 de mari familii boiere$ti.

Domnitorul, ca §ef al statului, de(inea suprema autoritate in materie de
repartizare a påmintului. Acesta exercita dreptul de ståpinire extraordinarå
asupra tuturor proprietå(ilor, indiferent de condi(ia socialå a de(inåtorului
ei. intregul påmint ce nu era de(inut legal de cåtre supu§ii såi, toate tere-
nurile din jurul ora$elor §i påminturile confiscate pentru acte de inaltå trå-
dare sau din lipså de mo?tenitori ii apar(ineau de drept. Domnitorul inså
nu manifesta cine §tie ce interes pentru sporirea permanentå a suprafe(ei
de påmint apar(inind statului sau pentru transformarea acestuia in domenii
productive. Le folosea in schimb pentru a satisface nevoile familiei sale,
pentru a-$i råsplåti anturajul §i pentru a cultiva bune rela(ii cu inaltul cler
§i cu boierii. Ca rezultat al acestor danii neintrerupte, påmintul statului s-a
mic?orat continuu in secolul al XVIII-lea. Cind, spre sfir§itul veacului,
confiscårile, locurile nepopulate §i alte surse nu mai ofereau påmint des-
tul pentru nevoile sale, domnitorul a recurs la alte metode, mai subtile, de
achizi(ionare. O metodå preferatå era afirmarea principiului cå dreptul de
posesiune trebuia sus(inut de documente scrise. Dacå acestea nu puteau
fi prezentate, påmintul era considerat ca dobindit in mod ilegal ?i ca atare
era supus recuperårii lui de cåtre stat. In 1796, domnitorul Moldovei, Ale-
xandru Callimachi, a constituit o comisie de boieri, insårcinatå så caute ast-
fel de påminturi. Xåranii liberi §i nu boierii au devenit tinta principalå a
acestei cåutåri.

Domnitorul era §i proprietar de påmint de drept. Spre deosebire de på¬
minturile statului, propriile lui domenii cre§teau necontenit prin mo§te-
nire, achizi(ii §i dote. Cu toate cå nu era unul dintre cei mai mari mo§ieri
din (arå, de(inea o bazå economicå suficient de putemicå pentru a-$i asi-
gura o situa(ie asemånåtoare cu aceea a marilor boieri. Ca mare mo^ier
avea acelea$i interese ca §i ei §i i§i administra proprietå(ile §i ii trata pe
locuitorii de pe mo$iile sale intr-un mod asemånåtor. Colaborarea econo¬
micå cu boierii sugereazå faptul cå domnitorii fanario(i nu se considerau

23 Mihordca, Maitres du sol , pp. 46—47.

100

ROMÅNII, 1774-1866

simpli dregåtori otomani, ci, mai curind, i§i identificau interesele cu cele
ale tårii §i cu ale clasei ei conducåtoare.

Biserica acumulase de-a lungul veacurilor mari intinderi de påmint mai
ales de pe urma daniilor fåcute de domnitori, de boieri §i de alp i mai umili.
Cele douå mitropolii aveau terenuri intinse in Principate, iar månåstirile,
precum cea de la Cotroceni, in apropiere de Bucuresti, aveau numeroase
proprietåti cuprinzind påmint arabil, vii §i mori. Luatå la un loc, produc-
pa påminturilor biserice?ti, de§i mai scåzutå decit cea a mo§iilor boiere$ti,
reprezenta o contributie insemnatå la comerpil intem §i extern precum §i
la vistieria statului.

Boierimea cuprindea cei mai mari depnåtori de påmint. La sfir§itul se-
colului al XVIII-lea, boierii depneau mai mult de jumåtate din påmint in
fiecare dintre cele douå Tåri Romåne. O parte din acesta le revenise sub
formå de danii de la domnitori. Dar o surså mai importantå au reprezen-
tat-o tåranii liberi, impotriva cårora boierii organizaserå o campanie sus-
tinutå de insu§ire a påmintului acestora. O modalitate deosebit de eficientå
a fost penetrarea satelor devålma§e. Escamotind drepturile de folosinpi in
comun a proprietåpi de care se bucurau locuitorii comunei, boierii deve-
neau coproprietarii satului, statut ce le permitea så cumpere bucåple de
påmint ale oricui. 24 Aceastå metodå de insu§ire a påmintului tåranilor pare
så fi fost råspinditå, iar rezisten^a satelor a fost destul de aprigå ca så ducå
in 1785 la Sobornicescul hrisov , care interzicea „daniile“ de påmint ale
tåranilor cåtre persoane neinrudite cu ei. Dar boierii aveau §i alte metode
de cre§tere a intinderii domeniilor lor. Mulp foloseau in avantajul lor inal-
tele funcpi administrative. Cea mai profitabilå dintre aceste fimcpi era cea
de vistier, care punea la dispozipa celui in cauzå o cantitate de bani mult
mai mare decit veniturile obpnute de pe propriile sale mo§ii. Nu era o coin-
cidentå faptul cå mo§ierii cei mai mari erau de obicei marii vistieri.

Intinderea de påmint depnutå de tåranii liberi s-a redus neincetat in
aceastå perioadå. Cu toate cå datele statistice ale acestui proces sint frag-
mentare, se pare cå in Moldova, la sfir§itul secolului al XVIll-lea, satele
de råze§i reprezentau 32 la sutå din total. O cifrå asemånåtoare era vala-
bilå $i pentru Tara Romåneascå. Tåranii liberi continuau så depnå påmint,
in comun sau individual, o bucatå de påmint care arareori depå§ea ceea
ce puteau ei cultiva doar impreunå cu familiile lor. Dar sfir§itul secolului
al XVIII-lea $i inceputul secolului al XlX-lea au constituit o perioadå de
crizå pentru satele devålma§e libere, dat fiind cå formele tradiponale dc
proprietate ale påmintului s-au distrus.

24 Stahl, Contribufii , II, pp. 232-256.

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

101

Sub presiunea unui spor de populapc $i a unei expansiuni, oricit de mo-
deste, a pietelor intemå §i extemå pentru produsele agricole, vechiul sistem
de proprietate comunå deplinå asupra påmintului a cedat unei proprietåti
comune iimitate §i, in cele din urmå, chiar cerintelor exprimate in rindu-
rile tåran i lor mai avuti de a li se recunoa§te drepturile de proprietate priva-
tå. Acele familii care cåutau schimbarea nu mai erau multumite cu simpla
folosintå a påmintului pentru a-§i asigura nivelul minim de subzistentå,
recunoscut de comunitatca din care faceau parte. Tåranii priveau acum pro¬
dusele agricole ca o marfa §i, intrucit nevoile lor nu mai aveau o limitå teo-
reticå, erau domici så profite de conditiile pietei pentru a-§i ridica nivelul
de trai . 25

O altå modal itate de folosire a påmintului, care a devenit din ce in ce
mai obi§nuitå in aceastå perioadå, sugereazå §i ea o slåbire a structurilor
agrare traditionale. Darea in arendå a mo§iilor de cåtre boieri §i de cåtre
månåstiri devenise o practicå råspinditå in a doua jumåtate a secolului al
XVIII-lea . 26 Initial un act spontan, poate bazat pe practica stringerii veni-
turilor statului, arendarea påmintului a cåpåtat o recunoa§tere legalå prin
inglobarea sa in Pravilniceasca Condica din 1780. Procedeul obi§nuit era
ca ståpinul mosiei så -51 dea in arendå påmintul pentru o perioadå anume
de timp in schimbul unei surne stabilite. Arenda§ul avea apoi dreptul så
primeascå toate veniturile §i obligatiile in muncå datorate ståpinului de cå¬
tre locuitori. Toate categoriile de populatie participau la arendarea påmin¬
tului — boierii mai mari §i mai mici, negustorii, clerul §i tåranii —, dar
cei mai numero§i arendagi erau la vremea aceea clåca§ii.

La arendarea mo§iilor, clåca§ii i§i exercitau dreptul lor traditional de
preemptiune, care intra in vigoare ori de cite ori påmintul pe care il lucrau
i§i schimba ståpinul, fie chiar §i temporar . 27 Arendarea le oferea multe
avantaje. Nu mai erau obligati så presteze obligatiile in muncå §i så plå-
teascå dijmå. Ståpinul mo§iei nu mai putea nici el så le impunå noi po-
veri pe umerii lor pe durata arendei. Clåca§ii mai obtineau §i alte beneficii,
precum dreptul exclusiv de a vinde båuturi alcoolice pe mo$ie. Arendå a
avut ca efect råscumpårarea in bani a obligatiilor feudale. Uneori intrea-
ga comunå intra intr-un aranjament de arendare, dar, de obicei, un grup

25 Cu privire la evolupa ideii de proprietate, vezi G. D. Iscru, Introducere in studiul
istoriei moderne a Romåniei , Bucuresti, 1983, pp. 64—120.

26 1. Constantinescu, Arenda$ia in agricultura Tårii Romånefti f i a Moldovei pina
la Regulamentul Organic , Bucuresti, 1985, pp.17 -42.

27 !. Constantinescu, „Contributii la istoria relatiilor agrare in perioada destråmårii
Icudalismului: Arendarea pe ba/.a drcptului de protimisis (preemptiune) in Mo!dova“,
in Studii: Revistd de istorie, 25/2, 1972, pp. 241 256.

102

ROMÅNII, 1774 -1866

mai limitat — frunta§ii — i§i asuma responsabilitatea, luind locul boie-
rului sau al månåstirii in intelegerile ulterioare cu restul satului. O astfel
de practicå sugereazå cå procesul de diferenpere in rindurile (årånimii de-
pendente era in curs de desfa$urare. Arendarea påmintului se bucura de
popularitate printre Jaran i intrucit le permitea så scape de controlul unei
terje parti, care, a§a cum au invåtat din experientå, ar fi fost mai pretenpoa-
så decit mo§ierul.

Boierii s-au opus dårii in arendå a mo§iilor cåtre clåca§i deoarece se
temeau cå in cele din urmå vor pierde controlul atit asupra påmintului, cit
§i asupra locuitorilor acestuia. Temerile lor erau justificate intrucit aceastå
practicå tindea så-i facå pe clåca^i mai independent fajå de boier, iar cind
perioada de arendå se incheia, ace§tia refuzau så reia plata dijmei sau så
presteze obligapile in muncå. Dupå 1800, prin urmare, invoielile de aren-
dare stipulau adesea cå, dupå expirarea invoielii de arendare, clåca$ii i?i
vor indeplini toate obligapile, ca pinå atunci. Boierii, inså, vedeau clar cå
arenda contribuie la emanciparea tåranilor. Au incercat, de aceea, in pri-
mul rind, så limiteze $i apoi så aboleascå dreptul de preemppune de care
se bucurau clåca?ii, pentru a fi liberi så-§i arendeze mo§iile altor boieri sau
negustori, care nu le-ar fi ameninjat drepturile de proprietate. in cele din
unnå au reu$it så-i convingå pe domnitori så aboleascå dreptul de preemp-
tiune, in 1815, in Moldova §i, in 1818, in Jara Romåneascå, chiar dacå
domnitorii incurajaserå inainte arendarea de cåtre tårani ca mijloc de eli-
minare a principalei cauze a fugii tåranilor — abuzurile mo§ieriIor — §i
de consolidare a pozipei economice a tåranilor, care ar fi fost ca atare mai
in måsurå så-§i indeplineascå obligapile fiscale fajå de stat. Abolirea pre-
emppunii a fost una dintr-o serie de måsuri propuse de boieri pe vremea
aceea pentru a-§i elibera mo§iile de toate obligapile impuse de obiceiul
påmintului §i pentru a le transforma in proprietate privatå.

Victoria boierilor in lupta privind arendarea mo$iilor cåtre clåca§i a
marcat doar un pas in declinul general intervenit in statutul tåranilor. in
ultimele decenii ale secolului al XVIIl-lea, dependenta de ståpinul unei
mo§ii, fie el laic sau ecleziastic, era caracteristicå majoritåpi tåranilor. Cea
mai mare categorie a tåranilor dependenti o formau clåca§ii, care, de§i li¬
beri ca persoane, erau legap din punct de vedere economic de mo§ieri prin
dijmå §i prin obligapi in muncå. Dar dependenta apårea sub varii forme.
De pildå, douå mari categorii de muncitori agricoli erau oaspepi — adu§i
din alte Jåri in condipile specificate de un hrisov domnesc — $i båjenarii,
care påråseau o mo§ie §i se duceau pe alta, de obicei in mod i legal. Ambele
categorii se a§ezau pe o mo§ie boiereascå sau månåstireascå in confonni-
tate cu o invoialå ce stabilca obligapile lor fiscale fatå de stat i>i dårile

SOCIETATEA §1 ECONOMIA, 1774-1829

103

§i serviciile ce le datorau fafå de ståpinul mo§ici, care erau, in general, mai
u§oare decit cele datorate de clåca§i §i erau limitate la o anumitå perioadå
de timp. Adesea clåca§ii §i nou-venipi locuiau unii alåturi de alpi, situapc
ce a creat o largå nemulpimire printre cei dintii. Exemplul båjenarilor ii
incuraja pe mulp clåca§i så caute condipi mai bune de muncå in altå parte.
Data fiind lipsa de mina de lucru in multe locuri, inregistratå la sfir§itul
secolului al XVlIl-lea, clåca$ii reu§eau adesea så-p imbunåtåteascå statu-
tul, in ciuda interdicpei stricte impuse de stat in privinta folosirii clåcap-
lor fugari. !n acelap timp, moperii se stråduiau så-i reducå pe tåranii cu
care incheiaserå invoieli la statutul de clåcap, pentru a spori prestapile
in muncå p in bani ce le obpneau de la ei.

Evolupa relapilor agrare intre anii ’70 ai secolului al XVIII-lea p anii
’20 ai secolului al XlX-lea a urmat aceleap cåi, atit in Moldova, cit p in
Tara Romåneascå. In cele de mai jos, expunerea noastrå se bazeazå pe con-
dipile din Jara Romåneascå, cu exceppa cazurilor in care situapa diferå.

Cea mai importantå obligape a clåcaplor p a altor tårani dependenp
a fost in aceastå perioadå dijma. 28 Aceasta reprezenta p principala surså
de venit de pe urma påmintului. Potrivit obiceiului stråvechi, boierul era
obligat så le asigure tårani lor stabilip pe mopa sa påmint arabil suficient
pentru subzistenpi p fineatå suficientå pentru hrana animalelor, primind
in schimb o zeciuialå din produsul acestor terenuri. Sistemul nu funcpona
prea bine, intrucit nici una din pårp nu avea incredere in cealaltå. Tåranii
nu-p indeplineau niciodatå de bunåvoie p la timp obligapile fatå de mo-
§ier, iar acesta cåuta farå incetare modalitåp de cre§tere a ceea ce i se da-
tora §i nu ezita så recurgå la måsurile coercitive pe care statul i le punea
la dispozipe. Colectarea zeciuielilor era realizatå adesea in mod arbitrar,
sporind astfel cantitåple luate de la tåran. De pildå, mo§ierul insista ca
dijma la grine så fie calculatå pomind de la suprafata de påmint insåmin-
tatå §i nu de la cantitatea de griu recoltatå. O astfel de practicå insemna
adesea un dezastru pentru tåran, intrucit acesta era obligat så predea o can-
litate fixå de grine, chiar dacå recolta fusese slabå. Dijma era perceputå
aproape pentru orice produs al (åranului — grine, animale, fin, vin — $i
aproape pentru orice altceva de pe domeniu, de folos §i tåranului, cum
ar fi lemn din påduri §i pe?te din bålti. Mo§ierii au inceput chiar så per-
ceapå o taxå pentru på§unat, dc§i, potrivit obiceiului påmintului, erau obli-
gap så dea tåraniior, in mod gratuit §i in suprafete suficiente, på$uni care
så le satisfacå nevoile. Dar, pe la 1800, på§unile diminuindu-se, boierii

28 Corfus, L 'Agriculture en Valachie , pp. 17-24.

104

ROMÅNI1, 1774-1866

au limitat numårul de vite pe care tåranii aveau permisiunea så le ducå
la påscut pe på$unile mo§iei. Mo$ierii justificau o asemenea måsurå prin
faptul cå numårul excedentar de vite — acelea pe care nu le considerau
necesare intrepnerii gospodåriei tåråne§ti §i ca atare erau menite så fie
vindute — nu trebuiau, dupå pårerea lor, så cadå sub inciden{a obiceiului
påmintului §i så beneficieze de på§une in mod gratuit. Ace§tia procedau
dupå bunul plac, dat fiind cå nici o lege nu stipula cite capete de vite erau
necesare intr-o gospodårie piråneascå.

Obligapile in muncå reprezentau o tråsåturå distinctivå a dependentei,
numårul de zile de muncå cerute de mo§ier constituind un subiect de nesfir-
§itå controverså intre ståpinii påmintului §i clåca§i. in Jara Romåneascå
genul de munci §i numårul de zile de clacå erau stipulate in Pravilniceasca
Condicå. Dar, ca §i in cazul altor aspecte ale relapilor mo§ieri-tårani, ade-
vårata stare de lucruri nu depindea atit de litera legii cit de måsura in care
prevederile acesteia puteau fi aplicate. Legea avea §i unele neclaritåp, dar
principala cauzå a nerespectårii prevederilor acesteia era refuzul atit al mo-
§ierilor, cit §i al tåranilor de a se conforma unor condipi pe care le consi¬
derau potrivnice propriilor lor interese. Pravilniceasca Condicå stipula
obligapa clåca?ului de a presta 12 zile de clacå pe an, boierii §i månåsti-
rile insistind ca aceastå prevedere så fie aplicatå pe deplin. Ori de cite ori
o disputå intre mo$ieri §i tårani ajungea in fata divanului, sfatul boieresc
era intotdeauna de partea boierilor. De obicei, acesta i§i baza hotårirea pe
o interpretare arbitrarå a legii, interpretare care considera nevalabile in-
voielile verbale intre tårani §i mo§ieri ce stabileau mai pupn de 12 zile
de clacå. Intrucit aproape toate in(elegerile dintre cele douå pårfi erau ver¬
bale, bazindu-se mai curind pe obiceiul locului — care varia de la o mo?ie
la alta — decit pe contracte scrise, impricinapi tårani se aflau in dezavan-
taj clar §i erau silip, in mod invariabil, så indeplineascå zilele de clacå
stabilite de lege. Hrisoavele promulgate de domnul Constantin Ipsilanti
la 31 iulie 1804 §i de loan Caragea la 12 mai 1884 in Tara Romåneascå
confirmau numeroasele hotåriri judecåtore$ti, dar permiteau {åranului så
compenseze claca, dacå mo§ieruI era de acord, cu plata unei sume de bani
relativ micå, in fiecare an.

O altå obligape in muncå a tåranilor dependenp era o zi de arat pe an
pe suprafetele de teren rezervate de mo§ier pentru propria sa folosintå. Prac-
tica aceasta a fost instituitå in a doua jumåtate a secolului al XVIIl-lea,
dar nu a fost legiferatå in mod oficial decit la sfirptul epocii fanariote. im-
punerea ei a fost pur $i simplu un abuz de autoritate, aprobat de cåtre in-
stantele de judecatå dominate de marii mo§ieri. Suprafata de teren ce trebuia
astfel lucratå era de un pogon. Rezistenta tåranilor era dirzå §i adesea avea

SOCIETATEA $1 ECONOM1A, 1774-1829

105

ca rezultat mlocuirea acestei munci cu plata fn bani, un leu la fnceput, dar
mai tirziu suma depindea de voin{a mo§ierului, ajungind citeodatå chiar
la trei lei. Legiuirea lui Caragea a consfintit aceste practici in 1818.0 alta
obligatie a fiecårui tåran dependent era tåierea §i transportarea unei cårute
de lemne, de Cråciun, pentru mo§ier. Aceastå sarcinå i$i gåsea originea
intr-o practicå mai recentå, din secolul al XVIII-lea, dar a devenit obliga-
torie ca urmare a unor procese cu mult inainte de includerea ei in Legiui¬
rea lui Caragea.

Incepind cu ultimul sfert al secolului al XVlll-lea, boierii (§i intr-o mai
micå måsurå, månåstirile) s-au angajat intr-o campanie asiduå de cre§tere
a serviciilor obligatorii in muncå. Cursul evenimentelor a fost asemånåtor
in ambele Jåri Romåne, dar in Moldova ruptura moralå dintre mo§ier §i
tåran a devenit mai adincå §i preponderenta proprietåtii boierului asupra
bucå(ii de påmint a tåranului a fost mai mare decit in Jara Romåneascå.
Cele 12 zile de clacå stabilite de Constantin Mavrocordat in 1746 au råmas
normå in Tara Romåneascå in ciuda presiunilor constante de mårire a ei.
Curind dupå incheierea råzboiului ruso-turc, in 1774, boierii i-au cerut
domnitorului Alexandru Ipsilanti så le acorde 24 de zile de clacå anual.
Domnitorul a refuzat net, temindu-se så nu provoace tulburåri in rindul
tåranilor care så-i pericliteze toate incercårile de a restabili pacea §i de a
aduce prosperitatea in tarå. Legislatia agrarå elaboratå din dispozitia lui in
1775 ?i 1776 a stabilit numårul de zile de clacå la 12, o normå confir-
matå de Pravilniceasca Condicå in 1780.

Moijierii din Moldova au avut initial mai mult succes decit cei din Tara
Romåneascå, impunind tåranilor obligatii in muncå mai greie. Actul de
emancipare de la 1749 stipulase 24 de zile de clacå pentru fo§tii $erbi, inså
autorii reformei permiteau låtura$ilor, adicå tåranilor care se a$ezaserå pe
mo§iile boiere§ti §i månåstire§ti pe bazå de invoialå, så efectueze doar 12
zile de clacå. O astfel de nepotrivire intre aceste douå categorii de tårani
a dus la ample tulburåri §i la fuga de pe mo§ii a clåca§ilor. In 1766, pentru
a restabili ordinea, domnitorul Grigore Ghica a fixat claca la 12 zile, o ho-
tårire ce, aparent, insemna o victorie a tåranilor. Dar pentru a-i multumi
pe boieri, Ghica a introdus nartul, normå de muncå necesarå pentru a so-
coti o zi incheiatå, care, de fapt, necesita o zi §i jumåtate sau douå pentru
a fi indeplinitå (in Jara Romåneascå nartul reprezenta douå zile de arat,
una primåvara $i alta toamna). 29

Mo§ierii au devenit din ce in ce mai agresivi. In 1775, ei au inaintat
o petitie domnitorului, cerindu-i så le acorde o zecime a zilelor de muncå

29 R. Rosetti, Påmintul, såtenii fi stdpinii in Moldova, Bucuresti, 1907, pp. 326-330,
462 465.

106

ROMÅNII, 1774-1866

dintr-un an, adicå 36 de zile anual. Domnitorul ar fi fost de acord, dar a
avut retineri, intrucit scutirea de plata tributului pe o perioadå de doi ani,
stipulatå de Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, ar fi justificat cu greu impu-
nerea unor noi poveri pe umerii unei tårånimi sleite. Dar in 1777, criza
economicå imediatå fiind depå$itå, domnitorul a ordonat clåca§ilor så exe-
cute 2 zile in plus de clacå, folosite pentru amenajarea §i intretinerea bål-
tilor cu pe§te, a morilor §i a diverselor acareturi. In 1803, boierii au cerut
din nou så li se acorde a zecea parte din numårul zilelor de lucru dintr-un
an. Ca justificare, acestia evocau recentele conditii economice nefavora-
bile §i presiunea neintreruptå din partea domnitorilor pentru satisfacerea
cererilor economice otomane, toate acestea, pretindeau ei, necesitind cul-
tivarea de noi påminturi $i, in consecintå, mai multå for^å de muncå. Ei
au recurs la un nou argument in sprijinul pretentiilor lor, insistind cå 12
zile de clacå nu reprezentau o compensatie suficientå; afirmau cå numårul
de zile fusese stabilit intr-o vreme cind påmintul se gåsea din abundentå
§i era slab populat §i, ca atare, avea valoare micå, intr-o vreme cind costul
vietii era scåzut, iar cheltuielile de intre(inere a mo§iei erau modeste. De
astå datå, subliniau ei, toate acestea se schimbaserå, pentru cå påmintul
devenise o marfå a cårei valoare cre$tea in permanentå, din cauza ridicårii
preturilor agricole. Domnitorul Alexandru Moruzi le-a acceptat argumen-
tele §i a emis un a$ezåmint agrar, in 1805, care a schimbat in mod sem-
nificativ relapa dintre mo§ieri §i Sårani. Noile obligapi pe care le-a impus
tårånimii fåceau ca numårul zilelor de clacå så creascå la aproximativ 33,
ajungind, de fapt, la cota pe care o ceruserå boierii. Documentul mergea
?i mai departe. Limita finatul $i ima$ul pe care boierul era obligat, prin
obiceiul påmintului, så le punå la dispozipa tåranilor de pe mo$ia sa §i,
ca atare, mårea rezerva, intinderea de påmint aflatå in ståpinirea absolutå
a mo§ierului.

Boierii din ambele Jåri Romåne cåutau så ob(inå zile in plus de muncå
pentru a-$i spori veniturile. Cu toate cå datele statistice cu privire la pro-
ductie §i comert sint fragmentare, se constatå totu§i, ca o tråsåturå gene-
ralå, o cre$tere a activitåpi de pe mo§ii, la inceputul secolului al XlX-lea.
Mo§ierii nu se multumeau så pretindå mai multe zile de clacå, ci doreau
ca acestea så fie concentrate in perioadele de lucru intens la cimp, in loc
så permitå repartizarea lor egalå de-a lungul anului, a$a cum fusese obi¬
ceiul. Ei cåutau så inlocuiascå agricultura tåråneascå de tip comunal cu
metode ce ar fi råspuns mai bine cererii piefei. O astfel de comportare din
partea boierilor sugereazå o extindere a piefei locale §i chiar a celei inter¬
nasjonale pentru produsele agricole, mai ales pentru grine, §i o dorintå
corespunzåtoare de a o aproviziona. Fårå doar §i poate, cererile de aprovi-

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

107

zionare a armatelor — rusa, austriacå ?i otomanå — stimulau productia,
cel putin pe termen scurt. Europa Occidentalå manifesta §i ea un interes
economic sporit pentru Jårile Romåne, de?i comertul direct cu produse
agricole romånegti era modest, neputind explica la vremea aceea actiunile
boierilor. La cumpåna dintre veacuri, un stimulent mai mare pentru pro-
ductie 1-a reprezentat cererea otomanå crescindå de provizii, Insotitå de
o mai mare flexibilitate in stabilirea preturilor. Un comert infloritor de con-
trabandå, in afara restricpilor comerciale otomane, a influentat ?i el pro¬
ductia, dar måsura preciså a acestui negot, din motive evidente, råmine
necunoscutå.

Schimbårile fundamentale in modul de viatå al boierilor de la sfirgitul
secolului al XVIII-lea i?i pot gåsi explicatia §i in activitatea economicå
mai intenså, de?i mårturiile in acest sens sint contradictorii. Contactele din
ce in ce mai numeroase cu Europa — prezenta ofiferilor austrieci ?i rugi,
deschiderea unor consulate stråine, ce au servit drept introducere in viafa
socialå occidentalå, influxul de refugiap aristocrati din F ran ta revolutio-
narå, multi dintre acegtia devenind tutori in casele boieregti gi aparitia ne-
gustorilor occidentali — au dus la inlocuirea treptatå a vechilor valori
sociale, patriarhale, cu imitatii ale modului de viatå Occidental. Adaptarea
la noile obiceiuri, oricit de superficialå, necesita mari surne de bani. Multi
boieri §i-au cheltuit averile fåra så finå seama de consecinte §i s-au infun-
dat adinc in datorii. Totugi, cifiva, nu prea multi, par så se fi gindit så-§i
sporeascå veniturile prin transformarea structurii economice a mogiilor lor
pentru a produce mai multe grine gi alte culturi agricole pentru piatå. Aceg-
tia nu aveau inså nici inclinatia, nici deprinderile gospodåresti necesare
pentru asemenea sarcinå. In consecintå, continuau så-$i impartå rezerva
in loturi mici, pe care le impårteau tåranilor in schimbul dijmei. Nu do-
reau nici så facå investitii substantiale in påmint. Au ales, in schimb, o cale
mai sigurå de a obtine rapid fondurile necesare, arendindu-§i mo§iile, o
practicå ce sugereazå lipsa de interes pentru supravegherea directå a pro-
ductiei agricole. Dupå 1800, unii arenda§i — negustori §i cåmåtari din
orå§clele invecinate — au manifestat aceea?i preocupare pentru profituri
imediate §i aceea?i lipså de interes pentru dezvoltarea unei agriculturi exten-
sive cu caracter comercial. Nici dacå arenda?ii erau clåca?i, ace?tia nu se
aråtau prea inclinati så se despartå de metodele traditionale din agriculturå.

Existå un paradox in cåutårile boierilor de a obtine cit mai multe zile
de muncå din partea tåranilor lor: un numår mare de zile de clacå råmineau
ncfolosite. In loc de cele 12 zile, citeodatå mai multe, stipulate in codu-
rile de legi §i in alte legiuri domne?ti, numårul de zile de clacå efectuate
pc multe mos i i nu depå?ca 3 pinå la 9 zile pe an. Calcule sigure se pot face

108

ROMANI I, 1774-1866

doar cu privire la proprietåtile månåstire§ti. Acestea aratå, de pildå, cå
intre 1782 §i 1786, pe patru mari mo§ii apartinind Mitropoliei Ungrovla-
hiei, in judeful Ilfov, locuitorii datorau un numår total de 18 562 zile de
clacå, dar cå nu efectuaserå in realitate decit 8 030 de zile. 30 Modul de fo-
losire a acestor zile de muncå este gråitor pentru caracterul economic al
acestor mo§ii. Cositul finului absorbea cea mai mare cantitate de muncå
(3 939 de zile), in timp ce un numår relativ mic de zile era destinat cul-
turilor (de pildå, 96 de zile pentru treieratul cerealelor). O examinare a
altor proprietåp apartinind Mitropoliei duce la constatåri asemånåtoare
pentru intervalul 1780-1786, §i anume cå 49 la sutå din zilele obligatorii
de clacå au råmas nefolosite. Cauza nu se regåse^te in primul rind in re-
zistenfa (åranilor, ci mai curind in neputinta mo§iilor de a absorbi toatå
mina de lucru aflatå la dispozipa lor. Nu exista o rezervå semnificativå
pentru cultivarea grinelor. In schimb, tåranii se ocupau cu alte treburi, cele
mai importante fiind producerea vinului §i cre§terea animalelor.

Un alt paradox aparent a fost folosirea atit de cåtre månåstiri, cit §i de
cåtre boieri a miinii de lucru plåtite, de§i atitea zile de clacå råmineau ne¬
folosite. Aceastå practicå poate fi explicatå in parte prin nevoia de mun-
citori calificati in cele douå ramuri ale economiei unei mo§ii, care aduceau
veniturile cele mai mari: viticultura §i cre§terea animalelor. Mo§ierii nu
puteau conta pe o (årånime dependentå, adesea indiferentå sau ostilå, pen¬
tru indeplinirea unor opera(iuni specifice la timpul potrivit §i au descoperit
cå salariile in bani constituiau un stimulent putemic al productiei. Mun-
citorii angaja(i, simbria$ii , nu constituiau in nici un caz un proletariat agri-
col, obligat så-§i vindå munca pentru a supraviefui. Ace§tia erau de obicei
(årani domici så ci§tige bani cu care så-§i achite obligatiile fiscale cåtre
stat $i cåtre mo§ieri. Atit simbria§ii, cit §i cei ce ii angajau considerau aceas¬
tå invoialå ca o solu(ie practicå temporarå care nu schimba relapile funda¬
mentale dintre ei.

In afarå de clacå §i de dijmå, tåranii care locuiau pe mo§iile boiere§ti
sau månåstire§ti erau de asemenea obligati så respecte monopolul mo§ie-
rilor lor. Mo^ierii, atit cei laici, cit §i cei ecleziastici, i§i impuneau cu stric-
tefe dreptul exclusiv de a vinde vinul, zarzavaturile §i camea pe mo§ie; de
a construi §i a exploata mori §i pive cu ciocane; de a reglementa pescuitul.
Dupå 1800, mo§ierii au cåutat din ce in ce mai mult så limiteze traditio-
nala liberå folosinfa a pådurilor de cåtre fårani. Continuau så recunoascå
tåranii or dreptul de a tåia lemne in pådure dacå erau pentru foc, dar inca-
sau o taxå sau o zeciuialå pe lemnul destinat constructiilor sau pentru con-
fectionarea ciuberelor §i a §indrilei.

30 Columbcanu, Grandes exploitations , pp. 90-91.

SOCIETATEA $1 F.CONOMIA, 1774-1829

109

Cu toate cå tåranii incercau adesea så se sustragå monopolului pe vin
§i alimente, se pare cå il acceptau ca fiind stabil it prin obiceiul påmintu-
lui. Dar eforturile boierilor de a controla pådurile au stimit o aprigå rezis-
ten{a. Tåranii nu voiau så renunte la traditia conform cåreia pådurea apartine
tuturor §i ca atare nimånui. De secole, locuitorii de pe o mo§ie se bucu-
rau de dreptul nelimitat de a tåia lemn de foc §i de a obpne cherestea pen-
tru construcpe §i chiar pentru vinzare din pådurile de pe o mo§ie. Deffi§area
pådurilor fusese mijlocul principal prin care se extindea terenul arabil al
unei mo§ii §i, in consecintå, mo§ierul nu se opunea tåierilor nelimitate. Dar,
in a doua jumåtate a secolului al XVIIl-lea, pådurile incepuserå så se re-
ducå in mod dramatic ca suprafatå, iar lemnul de constructie devenea mai
rar $i, ca atare, mai pretios. Boierii voiau så se infrupte din aceastå pricop-
sealå, iar domnitorii erau permanent preocupafl så påstreze codrii care fur-
nizau lemnul pentru coråbiile otomane §i pentru repararea fortåretelor aflate
de-a lungul Dunårii. Impotriva unor astfel de adversari putemici, tåranii
se aflau angajati intr-o luptå pentru o cauzå pierdutå. 31

Boierii incepuserå så-§i påstreze pentru propria lor folosintå anumite
påduri incå din secolul al XV-lea, dar mårturiile documentare privitoare
la aceastå practicå abundå doar din secolul al XVIIl-lea. La inceput, au
fost in discujie doar dumbråvile.

in 1786, domnitorul Moldovei a ordonat mo§ierilor så nu-i impiedice
pe ceilalti så foloseascå codrii ce se aflau pe mo§iile lor. incetul cu ince-
tul, inså, boierii au reu§it så impunå o dijmå pentru lemnul tåiat din aceste
påduri, pentru påscutul animalelor in acele locuri, pentru vinat §i pescuit.
In Moldova, domnitorul Alexandru Moruzi a consfintit aceste taxe in 1792.
Legiuirea sa a stabilit in amånuntime responsabilitåtile tuturor celor care
foloseau pådurile, fiind primul adevårat cod al pådurilor din Principat. 32
Respectiva reglementare se ocupa §i de metodele de defri$are prin tåiere
intimplåtoare $i prin ardere folosite de cåtre tårani. Observind cå pådurile
de lingå Prut §i Siret fuseserå complet distruse prin astfel de practici, Mo¬
ruzi a interzis tårani lor så intre in marile påduri virgine, permitindu-le doar
så scoatå copacii cåzuti sau så-§i ia lemn pentru constructia de case. Astfel
de porunci n-au avut un efect prea mare, intrucit tåranii refuzau cu incå-
påtfnare så renunte la drepturile lor ancestrale asupra pådurilor. Era o ches-
tiune de necesitate economicå. Atit timp cit foloseau metode tradhionale
in agriculturå, nu se puteau dispensa de påduri. In consecintå, abia dupå
schimbårile majore din agriculturå, de la mijlocul secolului al XlX-lea —

31 Stahl, Contrihufii , Hl, Bucuresti, 1965, pp. 376-386.

32 D. C. Sturdza-§checanu, Acte f i legiuin privitoare la chestia (åråneascå , Seria I,
I, Bucuresti. 1907, pp. 41 -46.

ROMÅNII, 1774-1866

110

in special dezvoltarea productiei de grine pe scarå largå pentru pia(å —,
boierii aveau så dobindeascå in sfir§it controlul asupra pådurilor.

Mo$ierii limitau §i accesul tåranilor la izlazuri. Obiceiul påmintului de-
creta cå mo§ierii trebuiau så dea tåranilor a§eza(i pe mo$iiIe lor på§une su-
ficientå, farå så cearå in schimb platå in muncå sau de alt fei. in ultimele
decenii ale secolului al XVIII-lea au inceput, in schimb, så limiteze numå-
rul de animale pe care tåranii le puteau duce la påscut pe izlazurile comune
la un numår pe care il socoteau suficient pentru intretinerea gospodåriei
tåråne§ti. Au impus o taxå pe animalele care depå§eau acest numår, pe mo¬
tiv cå erau crescute cu intenpa de a fi vindute. Boierii aveau serioase motive
economice pentru actiunile lor, intrucit in multe zone tåranii se sustrågeau
restrictiilor cu privire la på§uni, folosind pentru påscut påmintul din pro-
priile lor sate §i dobindind noi terenuri de culturå pe mo§iile invecinate.
in felul acesta, obpneau un beneficiu dublu: i§i asigurau suficientå på$u-
ne §i, in acela§i timp, i§i reduceau obligapa de dijmå §i de clacå, deoarece
pe terenuri noi, din cauza lipsei de minå de lucru, puteau de obicei så ne-
gocieze termeni mai buni.

Boierii doreau så limiteze dreptul, de mult stabilit, al tåranilor de a-$i
muta animalele de pe o på§une pe alta, dincolo de hotarele proprietåtilor
§i peste terenurile cultivate. Dar, de-abia in 1804, domnitorii au luat par-
tea tåranilor, evocind lipsa unei alternative, intrucit „nu puteau trece prin
aer“ cind i§i duceau animalele la tirg.

Un moment hotåritor in lupta dintre mo?ieri §i tåran i pentru controlul
asupra påmintului a fost a§ezåmintul agrar al domnitorului Moldovei, Ale-
xandru Moruzi, din 1805, prin care le acorda boierilor autoritatea de a li-
mita på§unile date ^åranilor la maximum trei sferturi din proprietatea lor. 33
Acesta a stabilit intinderea fina{ului dat fiecårui locuitor al mo§iei la o ju-
måtate de falce (la sfir$itul secolului al XVIII-lea, o falce avea aproximativ
un hectar §i jumåtate in Moldova $i o jumåtate de hectar in Jara Romå-
neascå) pentru fiecare vitå §i a limitat numårul de vite pe care il putea
tine un clåca§ pe mo§ie de la 8 la 16 capete, dupå regiune. Moruzi a impår-
tit in patru pårti finaturile §i ima?urile mo§iilor inguste sau mici care nu
puteau asigura tåranilor minimul cerut de lege. O parte era rezervatå mo-
$ierului, iar celelalte trei (åranilor. Mult mai important decit prevederile
specifice ale a§ezåmintului a fost precedentul de a-i permite mo§ierului
så impunå, intr-adevår, dreptul de proprietate privatå asupra unei portiuni
substantiale din mo$ia sa, care pinå atunci fusese consideratå drept mo§-
tenire comunå a tuturor locuitorilor ei.

33 Rosctti, Påmintul, såtenii ai ståpinii, pp. 346- 357, 488-496.

SOCIETATEA $1 ECONOMIA. 1774-1829

111

Påminturile nou defri§ate — curåturile — erau §i eie obiect de dispu-
tå intre mo§ieri §i tåran i. Obiceiul påmintului spunea cå tåranii puteau
defri§a oricit påmint doreau dacå aveau aprobarea prealabilå a mo§ierului.
Aceastå permisiune, cel putin inainte ca pådurile så fi fost amenintate cu
distrugerea, era rar refuzatå, deoarece defri§area era singura modalitate de
a se crea påmint arabil, asigurindu-i mo§ierului dijmele. Tåranii se consi-
derau proprietari absoluti ai påmintului defri§at de ei §i, ca atare, i?i arogau
dreptul de a dispune de el cum doreau; mo§ierii ridicau inså obiectii, iar
documentele vremii contin referiri frecvente la acapararea terenurilor de-
fri§ate. Dar mo§ierii doreau så stringå dijmå $i alte dåri prin arendarea
curaturilor altor (årani de pe mo§ia lor sau din alte pårti. Ca $i in alte cazuri
legate de ståpinirea påmintului §i de obligatii derivind din aceasta, boierii
sint cei care au avut ci§tig de cauzå in cele din urmå.

Eforturiie boierilor de restringere a drepturilor tåranilor asupra påmintu¬
lui au constituit o parte dintr-o campanie mai amplå pentru eliberarea mo-
§iilor lor de toate obligatiile fata de locuitorii acestora, obligatii impuse
de obiceiul påmintului, §i pentru ci§tigarea controlului asupra productiei
prin schimbarea metodelor traditionale ale agriculturii tåråne§ti. Dar nu
reiese clar cå ar fi intentionat så-$i transforme mo§iile in intreprinderi co-
merciale bazate pe o rezervå intinså destinatå producerii grinelor §i a altor
culturi pentru piatå.

O astfel de rezervå a existat pe mo$ia boierului in secolele XIV-XVII
sub forma unor terenuri separate de loturile de påmint ale tåranilor. In
secolul al XVlI-lea, delnifa boiereascå — parte din hotarul mo§iei sa-
tului, aflatå in ståpinirea ereditarå a familiei boiere§ti — §i lucrul boie-
resc, prestatii in muncå ale tåranilor dependent in folosul boierului —
sugereazå cå aceastå rezervå dobindise un loc permanent in economia ru-
ralå. Dar ea nu se referea doar la påmintul destinat cultivårii grinelor, ci
$i la påijuni, vii, påduri §i chiar mori §i distilerii, care erau supravegheate
direct de cåtre mo§ier sau de cåtre reprezentantul acestuia §i care foloseau
munca tåranilor dependenti.

Izvoarele sint prea fragmentare pentru a permite o descriere amånun-
titå a rezervei in secolul al XVIII-lea, a rolului acesteia in cadrul mo§iei
(dacå, de pildå, era compactå sau dispersatå) §i a numårului §i categoriilor
de persoane care o lucrau. Cu toate cå surse indirecte sugereazå cå intin-
derea acesteia a crescut in uitimele decenii ale secolului, ca reactie la o ce-
rerc sporitå de grine $i de alte produse agricole, este imposibil sa se calculeze
cu cit a crescut productia pentru cå lipsesc datele respective, mai ales cele
rcfcritoarc la volumul recoltei pe hectar. in orice caz, cele 12 zile de muncå
datoratc anual de cåtre clåca§i nu erau suficiente pentru cultivarea unor

112

ROMÅNII, 1774-1866

mari intinderi de påmint. Cu toate cå ziua de arat primåvara §i toamna in
Jara Romåneascå §i introducerea nartului in Moldova, care asigurau o
cantitate mai mare de muncå, ar putea sugera o cre§tere a rezervei, aceste
obligatii, ca §i claca insåsi, se compensau adesea printr-o platå in bani.
Calcule estimative cu privire la proportia dintre loturile de påmint ale (å-
ranilor §i rezerva mo$ieruIui indicå intinderea modestå a celei din urmå.
Intr-un grup de mo$ii apartinind Mitropoliei Ungrovlahiei in judepil Ilfov,
inima regiunii agricole a Jårii Romåne§ti, aceastå proportie varia, in pe-
rioada 1772-1780, intre 17 la 1 ^i 27 la 1. O situatie similarå exista pe mo¬
bile Mitropoliei aflate in alte judete. 34 Alte mårturii aratå clar cå rezerva
nu constituia centrul productiei de grine. Mai degrabå loturile de påmint
ale tåranilor dependenti erau cele care acopereau aproape in intregime ne-
voile mo§ierilor §i fumizau §i grinele pentru piata intemå §i cea extemå,
inclusiv pentru Constantinopol. Statutul rezervei nu pare så se fi schimbat
in mod semnificativ in nici una dintre Jårile Romåne intre 1815 §i 1830.
Pe mo§ii din patru pårp diferite din Jara Romåneascå, productia de griu
realizatå pe rezervå in raport cu cea obtinutå pe loturile tåranilor varia in¬
tre 1 la 6 §i 1 la 25. in plus, mo§ierul continua så-§i obtinå grosul grine-
lor din dijma strinså de pe bucåtile de påmint ale tåranilor §i nu din claca
efectuatå pe rezervå. O dovadå izbitoare a importantei mici pe care mo-
$ierii o acordau rezervei se poate gåsi in registrele de venituri §i cheltuieli
ale mo§iilor månåstire?ti. in acestea nu erau despårtite veniturile prove-
nite din cultivarea rezervei de cele obtinute din dijmå.

Nici boierii, nici månåstirile nu investeau resurse semnificative in pro¬
ductia de grine §i in alte culturi, o practicå ce dovedea o datå in plus cå
rezerva agricolå era micå §i relativ lipsitå de importantå. In schimb, ace§tia
investeau in acele activitåti care promiteau cele mai mari ci$tiguri. Intru-
cit grosul venitului lor venea din vinzarea vinului §i a båuturilor spirtoase,
a animalelor §i a produselor animaliere, ace§tia dådeau o importantå deo-
sebitå viticulturii, practicatå pe aproape toate mo$iile, fie cå erau intr-o
zonå de deal sau de §es, precum §i finului §i intretinerii på§unilor. Culti¬
varea viilor, culesul §i prelucrarea strugurilor necesitau minå de lucru ca-
lificatå, iar depozitarea §i transportarea vinului cereau §i eie instalatii ?i
cårute speciale, toate acestea solicitind investitii considerabile. Folosirea
morilor si a pivelor cu ciocane era o altå surså importantå de venituri pen¬
tru mo§ieri, iar construirea §i intretinerea lor constituiau, in consecintå,
pozitii importante in bugetul unei mo§ii. Dar mo§ierii nu cheltuiau aproape
nimic pe salarii §i pe inventarul necesar obtinerii grinelor §i a altor culturi.

34 Columbeanu, Grandes exploilalions , pp. 81 -88.

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

113

Mai curind depindeau de tåran i, care le fumizau pe amindouå §i låsau in
seama lor hotårirea de a planta $i cultiva cum §i ce doreau ei, o lipså de
interes ce a dåinuit pina in deceniile al treilea §i al patrulea ale secolului
al XlX-Iea. Pentru a obtine beneficii de pe påminturile cultivate, mo§ierii
recurgeau la metode ce necesitau investitii putine in salarii sau unelte. Aren-
darea, de aceea, era deosebit de atrågåtoare.

Modesta dezvoltare a rezervei §i bizuirea continuå pe loturile tåranilor
pentru a fumiza grosul produselor agricole sugereazå cå in aceastå pe-
rioadå in agriculturå nu au avut loe schimbåri structurale importante. Alte
impedimente expl icå la rindul lor lipsa de progres in agriculturå. Factorii
demografici par så fi fost hotåritori. Densitatea scåzutå a populatiei, pro-
vocatå mai ales de o ratå inaltå a mortalitåtii, a dus la lipsa miinii de lucru
corespunzåtoare. In plus, numårul de persoane direct angajate in produc-
(ie era variabil in permanentå intrucit populatia ruralå avea o mobilitate
remarcabilå. Råzboaiele frecvente §i ocupatiile militare, cerintele fiscale
severe ale statului §i deteriorarea generalå a statutului legal atit al tårani¬
lor liberi, cit §i al celor dependenti faceau adesea ca sate intregi så fugå
pe altå mo$ie, in alt judet $i, uneori, in altå tarå. Fuga tåranilor provoca
adesea incetarea productiei agricole pentru cå, a§a cum am våzut, majo-
ritatea inventarului agricol se afla in miinile lor. Cind plecau, luau cu ei
animalele de povarå §i uneltele. Monopolul aproape complet al tåranilor
asupra uneltelor de productie insemna §i cå inovatiile in materie de me¬
tode agricole cådeau in responsabilitatea acelora care nu dispuneau de cele
necesare pentru a le aplica. Practicile agricole — ce så se planteze, cum
§i cind — continuau så fie hotårite in primul rind de traditiile satului de-
vålma§, care ceda farå plåcere la schimbåri. Jåranul se simtea, de obicei,
prea putin stimulat så måreascå productia, pentru cå dårile interminabile
§i rechizitiile il deposedau de o bunå parte a roadelor muncii sale. Obliga-
tiile fatå de suzeranul otoman, sub forma unor livråri fortate de alimente
pentru zaherea, birurile domne§ti §i dijma datå unui mo§ier laic sau ecle-
ziastic {ineau majoritatea tåranilor la nivelul de subzistentå.

In ciuda ponderii traditiei, agriculturå a vådit semne de schimbare in
ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea. Piata pentru produsele agricole
era in cre§tere, oricit de lentå, iar economia mralå, in general, depå§ea li-
mitele autoconsumului. In mod paradoxal, cauzele greutåtilor economice
au fost cele care au stimulat productia. Nevoia de a aproviziona otomanii
cu cantitåti din ce in ce mai mari de alimente, cerintele armatei austriece
$i in special ale celei ruse au accelerat ritmul productiei §i au sporit volu-
mul schimburilor de mårfuri §i cantitatea de bani pu§i in circulatie. Slåbi-
rea treplatå a monopolului comercial otoman a facut ca grfnele §i animalele

114

ROMÅNII, 1774-1866

romåne§ti så fie mai accesibile altor (åri, dar efectele depline ale pietei
intemationale nu se vor face simtite decit dupå 1830.

Intervenpa domnitorilor in problemele economice a contribuit §i ea
in mare måsurå la stimularea productiei agricole. Cererile de alimente din
partea otomanilor, a ru$i1or §i a austriecilor au facut din agriculturå o pre-
ocupare de stat permanentå, iar reglementårile domne§ti, menite så lårgeas-
cå producpa, au devenit o tråsåturå comunå a activitå^ii agricole. Tipice
in acest sens au fost circularele lui Alexandru Ipsilanti, din 1779, cåtre
ispravnicii såi, prin care ii instruia så se asigure cå tåran i i vor semåna, pri-
måvara §i toamna, cit mai multe grine posibil, nu numai porumb §i mei
pentru propriul lor consum, ei §i grfu §i orz pentru Constantinopol. Pra-
vilniceasca Condicå a lui Ipsilanti a inaugurat o serie neintreruptå de legi
menite så plaseze agricultura pe baze legale §i economice rationale.

Interventia repetatå a domnitorilor in rclapile agrare a modificat echi-
librul traditional intre mo§ieri §i tårani. Ace§tia inså nu au urmat o politicå
agrarå consecventå. Domnitorii erau mai curind motivap in primul rind
de preocupåri fiscale §i urmåreau teluri practice, imediate. In måsura in
care exista, o astfel de politicå incuraja tåran i i så producå mai multe grine.
In astfel de chestiuni, domnitorii se adresau direct tårani lor, nu boierilor,
practicå ce aratå incå o datå cå productia de grine depindea de lotul de
påmint al tåranului §i nu de rezerva boiereascå.

Scopul imediat al legislatiei domne§ti era eliminarea disputelor intre
mo§ieri §i tårani, care conduceau adesea la fuga in maså a tåranilor §i, in
consecintå, la intreruperea fluxului de provizii destinat otomanilor §i a strin-
gerii birurilor pentru vistieria statului. Numeroasele a§ezåminte §i coduri
de legi promulgate intre 1775 $i 1818 urmåreau reducerea frictiunilor prin
clarificarea drepturilor §i obligatiilor reciproce §i uniformizarea lor la ni-
velul intreg teritoriului (årii. Domnitorii au eliminat o parte din abuzurile
la care fuseserå supu§i tåranii, dar, in acela§i timp, dådeau mo§ierilor o
bazå legalå pentru incålcarea obiceiului påmintului §i a invoielilor perso¬
nale cu tåranii $i chiar ii incurajau så cearå interventia statului pentru apli-
carea noilor norme.

Implicarea domnitorilor in problemele agrare din Jara Romåneascå,
in special, dezvåluie evolutia lentå §i nesigurå a politicii in acest sens. Ale¬
xandru Ipsilanti a pus bazele unei noi ere in relatiile agrare in timpul primu-
lui såu an de domnie (1774), in timp ce se lupta cu consecintele economice
§i demografice catastrofale ale råzboiului recent incheiat dintre Rusia §i
Imperiul Otoman. 35 Principala sa misiune era aceea de a convinge masele

35 F. Constantiniu, Relafiile agrare , pp. 145 149; V. Georgescu, „Date noi desprc
reglementarea relatiilor agrare m domnia lui Alex. lpsilanti“, tn Stadii: Revistå tie istorie,
23/3, 1970, pp. 441 -468.

S0C1ETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

115

de tårani care !§i påråsiserå satele in timpul råzboiului så se intoarcå aca-
så gi så råminå acolo. Alexandru Ipsilanti §i-a dat seama cå nu putea så-si
atingå nici unul din aceste douå obiective dacå nu inlåtura cauzele care
se aflau la baza nemultumirii lor, si anume, poverile fiscale crescinde im-
puse de stat, precum si dijmele si obligapile in muncå obpnute adeseori
in mod arbitrar de cåtre mosieri. In consecintå, domnitorul a rezistat cere-
rilor boierilor si ale månåstirilor de a spori obligapilc tåranilor, in special
numårul zilelor de clacå. Dorea, de asemenea, så uniformizeze acel tal-
mes-balmes de invoieli intocmite de cåtre mosieri si tårani potrivit obiceiu-
rilor locale si condipilor economice. Acesta era obiectivul såu in momentul
in care a promulgat cea mai importantå culegere de legi a sa, Pravilni-
ceasca Condicå. N-a reusit decit partial så impunå o uniformizare in re-
latiile agrare, intrucit insusi acest cod permitea mosierilor si tåranilor så
incheie invoieli pentru un numår variabil de zile de clacå, sub norma de
12 zile de clacå stipulatå de lege. Ipsilanti se pare deci cå a cedat, impo-
triva vointei sale, atit boierilor cit si tåranilor; boierii erau dispusi så cearå
tåranilor mai putine zile de clacå pentru a atrage minå de lucru incå defi-
citarå pe mosiile lor, iar tåranii erau dispusi så accepte aceastå „generozi-
tate“ ca mijloc de usurare a poverilor lor. Aceste invoieli, inså, au zådåmicit
eforturile domnului de a impiedica mutarea tåranilor de pe o mosie pe alta.

Legiuirea lui Caragea, promulgatå de domnitorul Ioan Caragea in 1818,
oferå o måsurå clarå a schimbårilor intervenite in rela^iile dintre mosieri
si tårani in decursul a patru decenii. Aceasta demonstra in special victoria
boierilor in lupta lor indelungatå pentru a-si impune drepturile de pro-
prietate absolutå asupra mosiei, in dauna tåranilor dependenti. Douå pre-
vederi ale Legiuirii se fac remarcate: abolirea tuturor invoielilor prevåzind
mai putin de 12 zile de clacå si cresterea de saisprezece ori a sumei pe
care tåranul era obligat så o plåteascå drept compensatie pentru zilele de
muncå, si anume de la 30 de parale pe familie anual la 480 de parale.
Scopul imediat al primei prevederi era så descurajeze mutarea tåranilor
de pe o mosie pe alta in cåutarea unor obligatii in muncå mai putin one-
roase. Ratiunea celei de a doua este inså mai putin clarå. Nu poate fi ex-
plicatå printr-o depreciere drasticå a monedei. Mai curind, aceasta reflectå
dorinta crescindå a mosierilor de a primi toate zilele de clacå stipulate. Dacå
lucrurile ståteau asa, inseamnå cå productia sporea, cå preturile erau in cres-
tere si cå mina de lucru, care råmåsese pupnå, devenise mai valoroaså de¬
cit compensatiile in bani. Totusi, legiuirea nu a avut in totalitate efectul
scontat, deoarece tåranii continuau så-si transforme obligapile in muncå
in platå in bani, chiar dacå aceastå practicå devenise mai costisitoare.

116

ROMÅNII, 1774-1866

Pravilniceasca Condicå intårise principiul cå fiecare persoanå a§eza-
tå pe påmintul altcuiva §i care obpnea un beneficiu din folosirea acestuia
era supuså obligapei de a presta clacå. Dar, in primele decenii ale secolu-
lui al XlX-lea nopunea de clacå era diferitå de cea din secolul al XVIIl-lea.
Vederile boierilor care redactaserå Legiuirea lui Caragea au triumfat.
Ace$tia considerau obligatiile in muncå pur §i simplu ca o renta datoratå
de tåran in schimbul privilegiului de a se fi a§ezat pe mo§ia lor. In con-
secintå, boierii nu se mai simteau obligati så-i ofere Jåranului nimic tn
schimbul clåcii — påmint arabil, på§uni §i finete, lemn de construcpe sau
pentru foc — a§a cum fusese obiceiul. lnstan(elc judecåtore§ti, prezidate
de boieri §i administrapa statului suspneau aceastå interpretare. Legiuirea
lui Caragea a reprezentat, de aceea, un pas mare tnainte in eforturile boie¬
rilor de a dobindi controlul absolut asupra mo§iilor lor $i de a le transfor-
ma in proprietate privatå, nestinjenitå de obligatiile economice traditionale.
Dar codul nu a insemnat o victorie completå pentru boieri. In citeva pri-
vinte importante, Legiuirea sustinea, cel pupn in parte, pretenpile tårani-
lor la o parte din påmintul pe care il lucrau, mai ales påmintul defri§at. Li
se permitea så dispunå liber, ca §i inainte, de curåturi, dar Legiuirea le re-
cuno§tea doar folosirea acestor terenuri, nu §i drepturile de proprietate
asupra solului, pe care il asigura mo§ierilor. Singurul drept de proprietate
acordat tåranilor era asupra recoltelor pe care le obpneau de pe aceste te¬
renuri, dar pinå §i acest drept era condiponat de plata dijmei.

Legislapa domneascå cu privire la relapile dintre boieri §i tårani, luatå
in ansamblul ei, a impus mai multå uniformitate mozaicului de relatii care
evoluaserå de-a lungul veacurilor. A subminat §i mai mult satul devålma?
§i a slåbit drepturile traditionale ale tåranului asupra lotului de påmint pe
care il lucra in favoarea mo§ierilor, §i prin aceasta a incurajat caracterul
comercial al agriculturii.

in ciuda schimbårilor, in 1829 structura generalå a agriculturii nu era
marcat diferitå de ceea ce fusese in anii ’70 ai secolului al XVIII-lea. Pro-
ducpa globalå crescuse, inså ritmul de cre§tere fusese lent. Cu toate cå
aceastå producpe devenise mai sensibilå la condipile pietei, tendinta se
observa doar pe mo§iile din apropierea ora§elor mai mari — Bucuresti,
Craiova $i Ia$i. in afarå de såråcia endemicå a tårånimii, de atitudinea
ambivalentå a boierilor fatå de agriculturå §i de monopolul comercial oto-
man, absenta unor schimbåri spectaculoase in agriculturå poate fi atribui-
tå unor probleme mai generale ale dezvoltårii economice. inainte de 1830
nici dezvoltarea demograficå, nici urbanizarea nu avansaserå suficient pen¬
tru a schimba organizarea agriculturii. Populapa Tårilor Romåne in anii
’20 ai secolului al XlX-lea era desigur mai mare decit fusese cu o jumå-

S0C1ETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

117

tate de veac in urmå, dar era incå reduså §i incapabilå så ofere destulå mina
de lucru agriculturii, a§a cum reiese din neintreruptul import de mina de
lucru din Transilvania §i de la sudul Dunårii. Ora§ele erau, cu citeva excep-
t», mici si nu ofereau agriculturii stimulentul unei piete mari §i variate.
Satele inconjuråtoare, la rindul lor, erau prea sårace pentru a sustine o in-
dustrie viguroaså, diversificatå, la ora§. Cre§terea demograficå §i urbani-
zarea nu au reu§it så influenteze in mod semnificativ agricultura inainte
de a doua jumåtate a secolului al XlX-lea, dar in momentul acela alte forte
schimbaserå caracterul productiei agricole.

ORA$E $1 TIRGURI

Configuratia urbanå din ultima jumåtate de veac de regim fanariot purta
amprenta putemicå a secolelor trecute. Nici unul dintre procesele caracte-
ristice urbanizårii moderne nu era in plinå desfa§urare, cu toate cå popu-
la{ia ora$elor §i a tirgurilor cre§tea incet-incet. Ora§ele din Moldova §i
Jara Romåneascå se asemånau foarte putin cu cele din Europa Occiden-
talå. Pinå §i cele douå capitale aveau un aspect rural. Erau risipite pe o
suprafatå intinså, trådind absenta disciplinei impuse aiurea de vechile for-
tificapi. Turcii erau, intr-un anumit sens, råspunzåtori pentru acest lucru
intrucit interziseserå domnitorilor så-§i fortifice ora§ele. Autonomia poli-
ticå de care se bucuraserå Jårile Romåne ferise inså aceste ora?e de isla-
mizarea care pusese ståpinire pe centrele urbane de la sud de Dunåre. Cu
toate acestea, in perioada fanariotå tirzie, influenta turceascå era evidentå
in arhitecturå, imbråcåminte §i alimentatie.

Existau douå tipuri principale de a§ezåri urbane: vechile ora§e, datind,
multe dintre eie, din secolul al XlV-lea, precum Ia§i, Boto§ani §i Galap in
Moldova, §i Bucuresti §i Tirgovi§te in Jara Romåneascå, §i tirgurile, care
au apårut in a doua jumåtate a secolului al XVIII-lea §i prima jumåtate a
secolului al XlX-lea. Documentele oficiale ale vremii nu faceau intotdea-
una distincpe intre cele douå categorii. Cu toate acestea, se considera cå ora-
§ele aveau o varietate de funcpi — economice §i administrative, culturale
§i religioase; erau de obicei mai mari decit tirgurile, iar structura populapei
era mai complexå ?i, in mare måsurå, angajatå in activitåp neagricole. Tirgu¬
rile, pe de altå parte, erau semi-urbane; funcpile lor erau aproape in intre-
gime comerciale, iar majoritatea locuitorilor lor erau incå legati de agriculturå.

Populatia ora§elor §i a tirgurilor era micå. Estimårile facute de cålåtori
stråini cu privire la populatia Bucure$tilor, cel mai mare ora§ in ultimele

118

ROMÅNII, 1774-1866

decenii ale secolului al XVlII-lea, variau intre 20 000 $i 60 000 de locui-
tori. Populapa celorlalte ora§e din Tara Romåneascå se plasa mult sub
aceste cifre. In Moldova, Ia$ii erau in 1774 cel mai mare ora$, cu 9 075 de
locuitori, reprezentind 26 la suta din populapa totalå a ora§clor moldo-
vene§ti. in nici un alt ora§, populapa nu depå§ea numårul de 5 000 de locui¬
tori. Boto§anii aveau 2 665, iar Romanul 1 080. Pe la 1803 se inregistraserå
doar unele sporuri modeste. Ora§ul Ia§i se afla tot in frunte, cu 15 995 de
locuitori, urmat de Boto§ani cu 4 505 $i de Roman cu 2 235 de locuitori.
Cre?teri mai semnificative aveau så aibå loc in urmåtorii treizeci de ani.
La 1831 populapa Ia§ilor, de pildå, ajunsese la 48 000 de locuitori. in ceea
ce prive§te tirgurile, populapa lor nu poate fi precis determinatå, mai ales
din cauza faptului cå oficialitåtile aveau tendinta så-i numere pe clåca$ii
a§ezap acolo drept såteni §i nu tirgovep. in orice caz, inainte de anul 1832
in Moldova nici un tirg nu avea mai mult de 1 000 de locuitori.

Principalul motiv pentru nivelul modest de dezvoltare urbana era de
natura economicå: ritmul lent de industrializare, demonstrat de perpetuarea
monopolului breslelor asupra producpei §i distribupei bunurilor; lipsa de
investipi in noi intreprinderi; slaba cerere de mårfuri §i servicii urbane in
zonele rurale inconjuråtoare. in Tara Romåneascå, se adåuga o problemå
specialå: incursiunile repetate ale pa§ei de Vidin, Pasvan-Oglu, §i ale altor
trupe otomane nedisciplinate de la sud de Dunåre subminau in permanentå
activitatea economicå, a§a cum s-a intimplat in 1800, cind Craiova, al doi-
lea mare ora§ al tårii, a fost distruså aproape in intregime. Mai existau §i
alte impedimente in calea dezvoltårii ora§elor. in primul rind, nu erau nici
sånåtoase, nici sigure. Din cauza lipsei de sistematizare urbanå §i de asigu-
rare a unor servicii publice de sånåtate §i salubritate, ora$ele erau pustiite
fårå incetare de molime §i de incendii.

Cu toate cå inainte de anii ’20 ai secolului al XlX-lea dezvoltarea ur¬
banå era limitatå, s-au facut simpte anumite tendin^e, ce urmau så acce-
lereze mai tirziu dezvoltarea economicå §i socialå a ora§elor. Populatia
urbanå era in cre$tere, alimentatå de imigratia continuå de la sate. Cauza
migrårii tåranilor cåtre ora§e §i tirguri pare så fi fost in primul rind dete-
riorarea condiiiilor de trai de la sate, ca o consecintå a succeselor inregis-
trate de boieri in extinderea controlului lor asupra påmintului cultivat, a
på§unilor, a pådurilor §i permanenta cre§tere a birurilor impuse de stat. 36
Totu§i, centrele urbane ofereau miinii de lucru calificate §i necalificate pri-

36 E. Negrut, „Despre migratiile temporare in mediul urban din Moldova in prima
jumåtate a secolului al XIX-lea“, In Anuarul Institutului de lstorie f i Arheologie, 14,
1977, pp. 301-312.

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

119

lejuri modeste de angajare. Acestea nu erau sigure nici pentru clåca?ii fu-
gari, care puteau fi oricind trimi?i inapoi mo^icrului lor. Dar nici domici-
lierea permanentå sau temporarå pe teritoriul unui ora? nu asigura in mod
automat libertatea unei persoane.

Influxul tåranilor in ora?e era doar o parte a unei migrapi mult mai
largi ?i aproape continue a populapei rurale dintr-un loc intr-altul. in aceas-
tå perioadå cei mai mul(i tåran i care-?i påråseau casele nu se duceau in
ora?e sau tirguri, ci in alte sate §i pe alte mo?ii boiere?ti, o situape care su-
gereazå måsura limitatå a dezvoltårii urbane ?i lipsa generalå de conditii
economice favorabile in ora?e. Cei ce se indreptau cåtre centrele urbane
erau de obicei lipsiti de o calificare §i i?i gåseau de lucru in special ca slugi
sau alte ocupatii domestice, in timp ce persoanele care aveau o meserie tin-
deau så fie mai selective, stabilindu-se de obicei in tirguri, unde posibili-
tåtile de a-?i folosi priceperea erau mai mari decit in ora?e.

Cu toate cå legåturile dintre sate $i centrele urbane råmåseserå puter-
nice §i fuseserå consolidate de migratia tåranilor de la sate, cele douå ca-
tegorii de populatie nu deveniserå mai distincte. O cauzå era diversitatea
etnicå sporitå, sesizabilå in multe ora?e $i tirguri. Acele localitåti care se
aflau in fruntea activitåtii comerciale ?i me§te?ugåre?ti atrågeau un numår
mai mare de stråini, in special negustori ?i muncitori calificati, care i?i pås-
trau adesea identitatea etnicå prin bresle aparte. Religia mårea ?i ea dife-
rentierea etnicå. Multi dintre noii veniti — evrei §i germani — nu erau
ortodoc?i. Cu toate cå nu apartineau bisericii dominante, ace§tia nu sufe-
reau discriminåri rasiale sau religioase semnificative, necunoscute in ge¬
neral in Jårile Romåne la acea vreme. Suditii, a?a cum am våzut, au avut
un rol important in viata ora?elor mai mari unde §i-au folosit statutui pri-
vilegiat pentru a agonisi averi §i influentå politicå. Dar mai erau ?i alti
stråini care veneau la Bucuresti §i la la?i, precum ?i in alte ora$e ca diplo¬
mati sau cålåtori. Toate aceste grupuri luate la un loc dådeau un aer cos-
mopolit ora?elor, iar in multe aspecte ale vietii economice ?i sociale serveau
drept catalizatori ai schimbårii.

Ultima jumåtate de secol de regim fanariot a fost martora inceputuri-
lor unei administråri moderne a ora$elor. Dar modem nu trebuie conside-
rat sinonim cu autonomie. Clasa mijlocie urbanå avea de dus o luptå grea
atit impotriva boierilor, cit §i a birocratiei de stat pentru a dobindi contro-
lul asupra propriilor ei treburi. Locuitorii ora?elor erau supu?i de obicei
acelora?i dåri §i servicii ca ?i tåranii dependenti. Initial, domnitorul deti-
nuse controlul asupra ora$elor pentru cå acestea s-au dezvoltat pe påmin-
turi asupra cårora avea putere de expropriere §i erau, ca atare, considerate
proprietåtile sale. In secolul al XVII-lea, de pildå, domnitorii au inceput

120

ROMÅNII, 1774-1866

så includå proprietåple din interiorul perimetrului ora§elor in daniile lor
cåtre boieri §i månåstiri. La inceput, astfel de danii urbane erau mårunte —
o casa, o baltå, un loc de moarå pe malul unei ape curgåtoare sau putin
påmint arabil — dar in secolul al XVIlI-lea eie au devenit mai mari §i au
lovit interesele economice vitale ale clasei mijlocii. Daniile de proprietåp
urbane au fost mai numeroase intre 1750 §i 1760, ca urmare a legiuirilor
de abolire a §erbiei, cind mo§ierii doreau så-§i asigure mai mult påmint
§i minå de lucru corespunzåtoare. Pe måsura cre?terii comerjului $i a pro-
ducpei me§te§ugåre§ti, boierii $i månåstirile au recunoscut la rindul lor
beneficiile aduse de controlul activitåtilor economice neagricole de la ora§e
?i s-au zbåtut så preia pie(ele orå§ene§ti pinå acum libere.

Uneori daniile domne§ti cuprindeau intreg teritoriul exterior al ora-
§ului, mo$ia y a§a cum s-a intimplat la Birlad (1757), Craiova (1765) $i
Ploie§ti (1775), §i chiar centrul, vatra , ca la Roman in 1798. Aceste danii
modificau drastic statutul legal al orå^enilor. Din oameni liberi, cu obligapi
fiscale cåtre domnitor, deveneau dependenp de boierul sau de månåstirea
ale cåror mo§ii inglobau acum ora§ul §i terenurile arabile inconjuråtoare.
Ei datorau noului ståpin dijme §i in unele cazuri clacå (ambele transfor-
mate de obicei in platå in bani) §i erau nevoip så respecte monopolurile
tradi^ionale ale mo§ierului.

Noile relapi legale §i economice create prin daniile domne§ti au fost
un obstacol in plus in calea dezvoltårii comerciale §i industriale a ora§e-
lor. Eie au constituit §i cauza tulburårilor intinse, intrucit orå§enii rezistau
cu indåråtnicie pretenjiilor noilor lor ståpini. Refuzau så presteze servicii
in muncå sau så plåteascå dijma, i§i construiau ateliere §i deschideau cir-
ciumi fårå så cearå permisiunea mo^ierilor nominali, pentru cå se conside-
rau ståpinii påmintului. Unele dispute au durat decenii intregi ?i sugereazå
o con§tiin{å de claså in cre§tere in rindurile clasei mijlocii. Printre cele
mai cunoscute conflicte urbane s-au aflat cele de la Bucuresti $i Ploie§ti. 37
Locuitorii mahalalei din partea de est a Bucure§tilor au dat in judecatå Må¬
nåstirea Pantelimon in 1785 pentru a-§i apåra drepturile de proprietate,
un caz care a durat pinå in 1819, cind domnitorul a intervenit in cele din
urmå direct in favoarea månåstirii pentru a inåbu§i dezordinile provocate
de cetåjenii nemul^umip. La Ploie^ti, in 1775, negustorii au refuzat ca-
tegoric så recunoascå donarea de cåtre domnitorul Alexandru Ipsilanti a

37 C. C. Giurescu, Contribufii la studiul originilor $i dezvoltårii burgheziei romdne
pinå la 1848 , Bucuresti, 1972, pp. 69- 74; C. $erban, „Noi contribupi la istoria luptei
tirgoveplor §i orå$enilor moldoveni impotriva asupririi feudale in secolul al XVI11-lea
§i inceputul secolului al XIX-lea“, in Studii $i articole de istorie , 4, Bucuresti, 1962,
pp. 73-91.

SOCIETATEA §1 ECONOMIA, 1774-1829

121

vetrei ora§ului cåtre vårul såu. Rezisten(a lor, in ciuda hotåririlor repetate
date de cåtre divanul domnesc impotriva lor, a fost neclintitå pina cind,
in 1809, cåpeteniile lor au fost arestate, sub acuzapa de rebeliune. Me§te-
§ugarii §i negustorii ora§elor aveau §i ei revendicårile lor fa(å de domni-
tor. Ace§tia obiectau mai ales impotriva fixårii prepirilor la bunuri de larg
consum de cåtre administrapa centralå. Cind, in 1814, negustorii din Plo-
ie§ti si-au inchis pråvåliile pentru a protesta impotriva reducerii de cåtre
domnitor a preturilor cu amånuntul pentru a u§ura greutåplc provocate
de råzboi §i de cei doi ani de ciumå, conducåtorii acestora au fost arestap
$i trimi$i så lucreze la ocnele de sare. Conflicte de acest fei au existat pina
in anii ’30 ai secolului al XlX-lea, cind procesul emancipårii ora$elor era
in plinå desfa§urare.

Clasele urbane de sus erau la rindul lor ofensate de pierderea auto-
nomiei in favoarea slujbasjilor domniei. Secolul al XVIH-lea a fost mar-
torul declinului permanent §i al disparipei aproape complete a organelor
elective din administrapa urbanå, mai ales ca rezultat al cre$terii proprie-
tåplor boiere?ti ?i månåstire?ti. S-a estimat cå la sfir§itul secolului, 85 la
sutå din ora§e!e §i tirgurile Moldovei §i 60 la sutå din cele ale Tårii Ro-
måne$ti erau total sau parpal intr-o stare de dependentå fatå de un mo-
§ier laic sau ecleziastic. In acela§i timp, domnitorii au folosit prilejul de
a-$i extinde controlul asupra ora§elor, inlocuind organele administrative
alese pe plan local cu oameni numip de ei. Ispravnicul, in mod special,
a dobindit un rol precumpånitor in administrarea ora§ului. Ca reprezen-
tant al domnitorului, ispravnicul era implicat in toate treburile administra¬
tive, judecåtorc§ti §i fiscale ale ora§ului. Cu toate acestea, in ultimul sfert
de secol au fost reinviate treptat modeste institupi reprezentative sub for¬
ma epitropiilor, insårcinate cu supravegherea lucrårilor publice, a asisten-
tei sociale §i, mai tirziu, a ?co!ilor. Initiativa infiin^arii lor a aparpnut clasei
mijlocii ca o cale de redobindire måcar parpalå a controlului propriilor
ei treburi. Domnitorii, care trebuiau så-§i dea acordul pentru aceste epitro-
pii, nu obiectau, intrucit acestea prestau servicii publice valoroase §i nu
costau nimic vistieria statului. Cu toate acestea, pirghiile administrapei pu¬
blice au råmas in miinile birocrapei de stat.

Sporul populapei §i cre§terea activitåplor comerciale §i industriale in
ora$e au creat necesitatea unor noi servicii publice $i au ridicat problema
dezvoltårii sistematice urbane impotriva celei intimplåtoare. Inaintea ul-
timului sfert al secolului al XVIII-lea, domnitorii §i dregåtorii lor nu dådu-
serå mare atenpe ora§elor. Acestea nu figurau ca entitåp distincte in marile
reforme din anii '40 ai secolului al XVIII-lea §i in alte reglementåri fis¬
cale §i legale. Dar in anii '70, a§a cum a facut in atitea alte domenii ale

122

ROMÅNII, 1774-1866

administrapei publice, Alexandru Ipsilanti a luat inipativa elaborårii unei
politici urbane. Propunerile sale au fost modeste, dar reflectau aprecie-
rea datå de el rolului economic §i civilizator sporit pe care orasele pu-
teau så-1 aibå in viapi publicå. 38 in 1775, domnitorul i-a dat instrucpuni
lui Mihail Fotino så insereze in noul cod de legi pe care il pregåtea un
paragraf ce le cerea viitorilor domnitori så se preocupe ei in§i§i de infru-
musefarea ora§elor. Alexandru Ipsilanti a facut §i incercåri indråznefe de
disciplinare a dezvoltårii ora§elor. In 1776 a numit o comisie de boieri
care så stabileascå clar limitele Bucure§tiIor pentru a preintimpina a§e-
zarea „ilegalå“ a {åranilor §i a pganilor §i, preocupat de sånåtatea publi-
cå, a interzis tåierea animalelor in interiorul acestor limite, poruncindu-le
breslelor måcelarilor så construiascå abatoare la periferie si så transpor-
te carnea la ora§ cu respectarea regulilor de igienå. Pravilniceasca Con -
dicå mai confinea §i alte prevederi care dezvåluie o nouå sensibilitate fa{å
de problemele urbane, precum restricfii privind construcfiile ce ar fi pu-
tut afecta proprietatea vecinilor.

Toate aceste måsuri au reprezentat inceputurile modeste ale sistemati-
zårii urbane. Dar, in general, intre anii ’70 ai secolului al XVIII-lea §i anii
’20 ai secolului al XlX-lea, nici autoritåple centrale, nici autoritåple locale
nu au dat atenpe decit in trecere dezvoltårii sistematice a ora§e!or. Ia§ii
sint un exemplu edificator de extindere urbanå necontrolatå. Dat fiind cå
ora§uI se extindea prin cuprinderea satelor invecinate §i cå primea un val
continuu de nou-venip, dregåtorii acestuia nu au facut nici un efort de
reglementare a construcpilor sau de sistematizare a stråzilor, cu toate cå
distrugerile periodice provocate de armatele stråine §i de incendii ofereau
prilejuri nemaipomenite de raponalizare a dezvoltårii lui. In schimb, cetå-
tenii, bogap sau såraci, erau låsap så construiascå dupå cum ii tåia capul.

Dregåtorii din Ia§i §i din alte pårfi se preocupau de unele probleme pre-
sante cum ar fi alimentarea cu apå, prevenirea incendiilor §i a molimelor,
iluminatul stråzilor §i intrepnerea principalelor drumuri publice §i au facut
progrese modeste in asigurarea acestor servicii publice esenpale. La Bucu¬
resti, domnitorul si dregåtorii såi se aflau in fruntea acestor inipative. Un
hrisov din 1782, de pildå, a facut din curåtatul stråzilor o obligape perma-
nentå a tuturor gospodarilor si patronilor de pråvålii ca mijloc de imbunå-
tåpre a salubritåpi si de reducere a incidenfei bolilor. Totusi, in ciuda acestui
hrisov si a altor måsuri similare, situapa sanitarå a råmas nesatisfacåtoarc
pinå in cel de-al doilea sfert al secolului al XlX-lea, cind stråzile au in-

38 V. A. Georgescu E. Popescu, Legislafia urbana a Jårii Romåne$ti , 1765-17X2 ,
Bucuresti, 1975. pp. 71 72.

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

123

ceput så fie pavate cu piatrå. Protecpa impotriva incendiilor era asigu-
ratå de o forfå de 100 de oameni la sfir§itul secolului, dar aceasta era in-
suficientå pentru un ora§ de mårimea Bucure§tilor, unde majoritatea
clådirilor erau construite din lemn. Dupå marele incendiu din 1804 ate-
lierele care foloseau foc au fost mutate din centrul ora$ului §i a fost in-
curajatå construirea caselor din piatrå §i mortar. Iluminatul sistematic al
stråzilor a inceput in 1814, in urma unei porunci domne§ti de a se pla-
sa cite un felinar la fiecare §apte case de-a lungul drumului principal. In
Ia§i se luau måsuri similare. Intrepnerea stråzilor care erau podite cu bir-
ne de lemn era supravegheatå de o epitropie creatå special in acest scop,
iar administrafia ora§ului finanfa intretinerea lor incredin(ind diversele taxe
percepute in acest scop marilor boieri. O preocupare specialå a unei alte
epitropii era imbunåtåprea alimentårii cu apå a orasului pentru a satis-
face nevoile unei populapi in cre?tere. Fondurile pentru såparea unor noi
pupiri §i construirea noilor conducte erau luate din birul pe oierit §i din
menziluri, taxa de intretinere a sistemului portal. 39 S-a fåcut totu§i pupn
pentru imbunåtåprea serviciilor de sånåtate, care råmåseserå necorespun-
zåtoare pentru nevoile populapei. La sfir§itul secolului funcpona doar un
spital, cel al Månåstirii Sf. Spiridon, iar singurii medici erau stråinii care
serveau curtea domneascå. Drept rezultat, epidemii ingrozitoare ca ace-
lea de la sfir§itul anilor ’70 §i din 1819-1820 au facut ravagii in ora§.

In ciuda unui anumit progres in urbanizare $i a unei solidaritåti de grup
in rindurile clasei mijlocii in luptele sale cu domnitorii §i boierii, se dis-
ceme cu greu existenja unei mentalitå(i urbane distincte inainte de sfir-
§itul regimului fanariot. Negustorii §i me§te§ugarii erau intr-adevår domici
så obtinå controlul asupra propriilor treburi economice §i politice, dar incå
nu manifestau un mod de a privi lumea specific burgheziei. Cultura urbanå
continua så fie dominatå de boieri $i de bisericå §i, ca atare, in ciuda unei
anumite europenizåri, avea tendinta så reflecte valori tradiponale, s-ar putea
spune chiar rurale.

INDUSTR1A §1 COMERJUL

Economia Principatelor era dominatå, a§a cum am våzut, de agriculturå.
Dar, la sfir$itul secolului al XVIII-lea §i inceputul secolului al XlX-lea,
industria §i comerlul incepuserå så se extindå. $i-au facut aparifia noi

39 D. Berindci, Oraful Bucuresti: Re$edintå$i capitalå a fårii Romåne.pi , 1459-1862 ,
Bucuresti, 1963, pp. 151-154; C. Cihodaru ?i G. Platon (ed.), Istoria ora$ului Ia.fi, I,
la$i, 1980, pp. 429- 441.

124

ROMÅN1I, 1774-1866

metode de prelucrare a produselor agricole §i a altor materii prime, sub
forma manufacturilor, iar pia{a intemaponalå pentru mårfurile romånesti
a crescut. Productia sporitå §i complexitatea in cre$tere a pie^ei, la rindul
lor, au impus modalitåti mai sistematice §i mai raponale de conducere a
afacerilor, aceastå perioadå fiind marcatå de o extindere a creditului, de in-
ceputurile unui sistem bancar mai modem §i de eforturile de creare a unei
monede stabile. Cu toate cå aceste schimbåri au apårut incet, eie dezvåluie
calea pe care o vor urma Principatele cåtre forme mai moderne de indus-
trie, comert $i finan^e in decursul secolului al XlX-lea.

Intre anii ’70 ai secolului al XVIlI-lea §i anii ’20 ai secolului al XlX-lea,
productia de bunuri se afla, mai ales, in miinile me§te§ugarilor individuali,
care lucrau singuri. Unii dintre ei aveau cite un ajutor. Mai erau §i al^ii care
aveau atelier §i foloseau citeva calfe §i ucenici, dar aceijtia erau o excep-
tie. Oricare ar fi fost mårimea intreprinderii lor, erau in majoritate anga-
jati in producerea articolelor comune de gospodårie, precum oale, luminåri
§i såpun destinate pie^ei, dar mai erau §i alpi — morari, fierari, vopsitori
§i croitori — care lucrau in special la comandå. Mutyi me§te$ugari aveau
locuri permanente de muncå, dar un numår mare dintre ace§tia cålåtoreau
departe de caså, organizindu-$i atelierul oriunde gåseau de lucru. Me§-
te§ugarii de la sate satisfaceau in general nevoile locale, ale {åranilor, dar
o parte din ceea ce produceau — pinzå groaså §i tesåturi de lina, piei argå-
site, oale $i vase fåcute din lemn §i din lut — erau vindute la tirguri §i
chiar exportate, in special la sud de Dunåre. Mare parte din lucruri se fa-
ceau in caså §i erau menite så satisfaca nevoile imediate ale gospodåriei
§i så suplimenteze principalul venit al familiei, provenit din agriculturå.
Aceastå tradi^ie poate explica lipsa de specializare a multor me§te§ugari.

Me§te§ugurile såte§ti erau in declin la sfir§itul secolului. Cauzele sint
complexe, dar au de-a face, in special, cu incapacitatea me§tc§ugarilor de
a satisface cerintele clientelei lor. Le venea greu så facå rezerve de mate¬
rii prime pentru ei in?i§i din cauza rechizipilor pentru zaherea §i din cauza
cre$terii dijmelor; le lipsea timpul så se rupå de agriculturå pentru a pro-
duce bunuri in cantitå(i suficiente, iar uneltele §i metodele rudimentare
le limitau capacitatea productivå. Drept rezultat, gospodåriile tåråne§ti se
adresau din ce in ce mai mult me§te§ugarilor specializap, care-§i aduceau
marfa la tirgurile locale $i regionale.

Persistenta unei economii naturale $i a unei abunden^e relative de ma¬
terii prime $i de minå de lucru ieftinå a favorizat mentinerea me$te§ugu-
rilor pe mo§iile boiere§ti §i månåstire§ti. 40 Aici, me§te§ugarii trebuiau så

40 $t. Olteanu $i C. $erban, Me$te$ugurile din Tara Romåneascd f i Moldova in tivtd
Mediu , Bucuresti, 1969, pp. 339-348.

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

125

producå aproape tot ceea ce aveau nevoie ståpinul §i gospodåriile aces-
tuia, iar imbråcåmintea, bunurile gospodare$ti, cårutele §i uneltele erau
produse in mod regulat. Pe mo§ie se afla de obicei o echipå de me§te§u-
gari calificati care asigurau funcponarea morilor §i a distileriilor. Mo§ierii
voiau in general så dobindeascå §i så retinå un numår mare de me$te§u-
gari ca mijloc de reducere a cheltuielilor de intretinere a mo$iilor, iar concu-
renja intre ei pentru muncitori calificati era tot atit de aprigå ca §i pentru
clåca§i, o situape care sugereazå din nou o populape reduså §i o lipså de
minå de lucru. Me§te$ugarii de pe multe mo§ii proveneau, in marea lor ma-
joritate, din rindurile robilor tigani §i pentru a le cre?te numårul mo§ierii
aveau grijå ca båiepi de tigani så invete meserii. O altå surså importantå
de minå de lucru calificatå o constituiau scutelnicii §i poslu§nicii, care erau
angajati adesea så confectioneze bunuri pentru gospodåria boierului, in
schimbul scutirii de dårile cåtre stat. Ocazional, mo§ierii angajau §i me§te-
$ugari stråini, in special pentru a-§i construi morile, care asigurau o parte
substantialå din veniturile mo§iei. Cu toate acestea, ca §i la sate, meseriile
de pe mo§ii au suferit un declin. Cauzele imediate erau adesea calitatea
proastå a articolelor produse pe mo$ie §i accesul lesnicios la marfå de ca-
litate mai bunå §i la preturi mai scåzute de la me§te§ugarii din ora§ele §i
tirgurile din apropiere sau de la me§te$ugarii ambulanti.

Spre deosebire de mediul rural, in ora§e ?i tirguri me§te§ugurile pros-
perau. Apåreau noi ramuri, cele mai vechi se specializau, iar noile pro¬
duse §i cantitåtile sporite apåreau ca o reactie la cererea din ce in ce mai
mare, atit in ora$e, cit §i, intr-o oarecare måsurå, in satele din imprejurimi.
Me§te§ugurile in ora§e §i tirguri erau superioare celor de la tarå in mate¬
rie de unelte §i de tehnici folosite §i dispuneau aproape total de pietele
urbane datå fiind absenta, in general, a manufacturilor §i mecanizårii, pre-
cum §i circulatia incå limitatå de mårfuri stråine. Majoritatea me§te§ugu-
rilor orå§ene§ti erau angajate in prelucrarea alimentelor, in confectionarea
imbråcåmintei, a incåltåmintei §i a bunurilor gospodåre?ti, precum §i in
producerea diverselor materiale de constructie. Cu toate cå exista o piatå
stråinå pentru produsele lor, destul de modestå, in special la sud de Du-
nåre, me$te$ugarii de la ora§e i§i vindeau majoritatea mårfurilor pe plan
iocal.

Producerea de bunuri in ora$e era dominatå de bresle. 41 Numite $i isna-
furi, breslele erau asociatii de me§teri constituite pentru a promova pro-
priile lor interese economice prin reglementarea productiei §i limitarea
concurentei. De la inceputul secolului al XVIII-lea pinå in anii ’20 ai

41 Pavlescu, Economia breslelor in Moldova, pp. 179-255.

126

ROMÅNII, 1774-1866

secolului al XlX-Iea, numårul breslelor a fost in continuå cre§tere. Teama
de importuri stråine §i sprijinul din partea domnitorilor, care vedeau in bres-
le un izvor de stabilitate socialå §i fiscalå, i-au convins pe foarte muld me§-
te$ugari så se organizeze.

Autorizapa de infiintare a breslelor trebuia så vinå de la domnitor, dar
intrucit acestea erau atit asociapi economice, cit §i fråpi cu responsabili-
tåp religioase sau sociale, biserica exercita drepturi largi de patronaj. Pentru
a ridica simpil de råspundere §i de unitate al membrilor lor, exista obiceiul
pe vremea aceea, cind credin{a era putemicå, iar prestigiul bisericii inalt,
ca ace§tia så-§i supunå carta pentru aprobare mitropolitului sau episcopu-
lui in eparhia cåruia locuiau. Dacå omul bisericii gåsea conpnutul moral
$i spiritual al acesteia satisfacåtor, le dådea binecuvintarea sa. Consfinp-
rea domnitorului se acorda sub forma unui hrisov, care conpnea dispozipi
cuprinzåtoare cu privire la organizarea producpei in atelierul me§te§ugå-
resc, vinzarea mårfurilor pe pia(å, condipile de apartencnpi la breaslå §i
datoriile conducåtorilor breslei §i membrilor acesteia. Domnitorul insu§i
i§i rezerva dreptul de a interveni in problemele breslei oricind §i chiar de
a o dizolva.

Apartenenta la o breaslå era, in principiu, deschiså oricårei persoane
care indeplinea cerintele statutare, cu toate cå existau §i asociapi inchise
care limitau strict numårul membrilor. in general, breslele erau formate
din bårbap, dar existau §i unele care admiteau femei, de obicei pe cele an-
gajate in confecponarea imbråcåmintei. Våduvelor li se acorda uneori drep¬
tul de membru pe care il depnuserå bårbapi lor. Nici legile påmintului,
nici statutele breslelor nu interziceau admiterea femeilor, dar acceptarea
sau respingerea oricårui candidat råminea la latitudinea adunårii gene-
rale a membrilor breslei. Nici chiar libertatea personalå nu era un criteriu
de primire in breaslå, intrucit robii pgani erau acceptap in breslele låuta-
rilor, fie impreunå cu oameni liberi, fie in asociapi separate ale lor. Jiganii
care erau organizap in bresle se bucurau de obicei de o libertate conside-
rabilå. Tråiau din veniturile de pe urma meseriei lor, in propriile lor case,
§i plåteau ståpinilor lor o dare anualå pentru acest privilegiu.

Adevårapi membri ai breslei erau me^terii. Doar ei puteau så adminis-
treze treburile acesteia §i doar numele lor apåreau in registrul breslei, ceea
ce ii autoriza så-§i practice meseriile. Cei care aveau ateliere mai mari fo-
loseau calfe, plåtite cu o leafå specificatå intr-o invoialå. Calfele care dis-
puneau de mijloace i$i puteau deschide propriile lor ateliere, dar numai
dupå ce petrecuserå un numår de ani sub supravegherea unui me§ter §i
trecuserå un examen profesional. Me§terii angajau §i ucenici, båiep de la
6 pinå la 12 ani, care faceau treburile mai mårunte pentru perioade variabilc

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

127

de timp, Tn functie de meserie, inainte de a trece §i ei un examen profe-
sional. Dacå tl treceau, erau angajati så lucreze alåturi de calfe pentru o
perioadå anume de timp, de obicei de un an, dupå care puteau fi promo-
va|i in rindurile calfelor. Nici calfele, nici ucenicii nu se bucurau de prea
multa independenø atita vreme cit erau in slujba unui meiter.

Spiritul sistemului breslelor era ierarhic, acestea fiind, strict vorbind,
constituite doar din me?teri, care erau de obicei persoane cu o situatie fi-
nanciarå solidå. Me?terii mai avup aveau pretcntii ce depå?eau condipa
profesiunii lor. Cumpårau indeobste proprietåti la tarå, in speran{a do-
bindirii unor scutiri acordate rangurilor boiere§ti mai joase. Totu?i, un anu-
mit grad de democratie exista in cadrul breslelor pentru cå adunarea generalå
a membrilor i?i alegea starostele §i avea un cuvint de spus in toate proble-
mele de interes comun. Starostele era ales anual cu majoritate de voturi
§i era confirmat de domnitor sau de reprezentantul acestuia. Initial, in seco-
lul al XVII-lea, starostele exercitase o putere considerabilå, care il facea
egalul boierilor, dar in cea de-a doua jumåtate a secolului al XVIII-lea pier-
duse mult din autoritate §i prestigiu, ca rezultat al declinului general al
institutiilor reprezentative §i al cre?terii corespunzåtoare a puterii domni-
torului, precum ?i al ridicårii unei birocratii centralizate. Starostele i?i pås-
tra autoritatea de a aplica regulile de productie stabilite §i de angajare in
toate atelierele ?i de a stringe dårile datorate de breaslå vistieriei statului.
El era sprijinit in aceste indatoriri de un numår de epitropi, ale?i ?i ei de
cåtre adunarea generalå.

Breslele aveau o mare varietate de activitåti. Erau in primul rind aso-
ciatii economice menite så asigure membrilor lor un monopol al produc-
tiei ?i adesea al vinzårii bunurilor pe piata localå, interzicind celor care nu
erau membri så-?i practice meseria in ora$ul in care se afla breasla. Dar
breslele reglementau ?i activitåtile economice ale membrilor lor pentru a
mentine o egalitate relativå intre me?teri. Eie incercau så asigure tuturor
membrilor lor o aprovizionare corespunzåtoare cu materii prime prin apli-
carea dreptului de preemptiune, care, de pildå, permitea såpunarilor §i lu-
minårarilor så cumpere cei dintii gråsime animalå. Breslele mentineau
o diviziune a muncii intre asociatiile potenpal concurente, precum cizma-
rii ?i pantofarii, stipulind ceea ce puteau ?i ceea ce nu puteau så facå. Bres¬
lele indeplineau ?i un numår de funcpuni sociale ?i religioase. 42 Acestea
asigurau familiilor ajutor de inmormintare §i ii organizau pinå ?i pe såraci
prin breslele cer?etorilor. Religia era adesea indeaproape legatå de breaslå.
1'iecare avea un sflnt patron ?i sårbåtorea in mod regulat ziua acestuia,

42 Ibid pp. 397-418.

128

ROMÅNII, 1774-1866

construind sau ingrijind o bisericå cu hramul lui, activitåti menite så con-
solideze sentimentele de solidaritate printre membrii breslei. Mai erau §i
bresle bazate pe nationalitate, in special cele ale armenilor $i ale evreilor,
care gåseau in aceste asociatii un mijloc de promovare a intereselor lor
economice §i in acela§i timp de apårare a identitåpi lor etnice.

in ultima jumåtate de secol de regim fanariot, reglementarea de cåtre
stat a activitåfii breslelor a devenit din ce in ce mai strictå. Domnitorul
Alexandru Ipsilanti in Jara Romåneascå §i Mihai Su(u in Moldova au ini-
tiat o politicå de strinså supraveghere, acordind breslelor noi statute, uni-
forme, care reglementau fiecare aspect al activitåtii lor economice, inclusiv
dimensiunea §i calitatea produselor, statutul calfelor §i al ucenicilor §i pro-
movarea noilor me§teri. in acela$i timp, domnitorii §i-au asumat un rol-cheie
in desfacerea bunurilor prin puterea lor de a stabil i pre(urile §i de a deter-
mina måsurile §i greutåple. Ei au acponat astfel pentru cå au recunoscut
importanta vitalå, atit pentru vistieria statului, cit §i pentru bunåstarea pu-
blicå a unei clase sociale, care era principala råspunzåtoare pentru produ-
cerea §i desfacerea bunurilor esenpale de larg consum.

Sistemul breslelor a fost adesea evocat ca o barierå in calea dezvoltårii
capacitåtii productive a Jårilor Romåne. Statutele breslelor limitau intr-a-
devår numårul de calfe $i de ucenici pe care un meiter il putea angaja §i
aveau tendinta så descurajeze concurenta celor din afarå prin impunerea
unui monopol asupra productiei §i prin asigurarea accesului privilegiat al
breslelor la materiile prime. Reglementårile statului aveau tendinta så con-
solideze aceste restrictii. Totu$i, obstacolele in calea dezvoltårii n-au fost
niciodatå atit de stricte precum aråtau pe hirtie. Un me§ter putea de obi-
cei så angajeze atitea calfe cite ii permitea pozitia sa economicå dacå nu
deranja echilibrul general din cadrul breslei. Nici productia lui nu putea
fi strict controlatå intrucit orele de lucru ale me§terului §i ale ajutoarelor
nu erau reglementate. Un me§ter lucra potrivit comenzilor primite de la
clienti. Viabilitatea sistemului breslelor $i forta „monopolului“ såu au fost
puse la incercare la inceputul secolului al XlX-lea de cåtre concurenta
reprezentatå de importurile stråine §i de noi le forme de productie — ma-
nufacturile. Cauzele fundamentale ale cre§terii lente a capacitåtii de pro¬
ductie trebuie cåutate in primul rind in situatia economicå generalå a
Principatelor — lipsa de Capital, slåbiciunea vietii interne §i subordonarea
economicå §i fiscalå fatå de puteri stråine — ?i nu atit in mersul sistemu¬
lui breslelor.

Breslele erau, totu§i, o fortå importantå in viata economicå §i sociaiå,
a§a cum sugereazå cre§terea numårului lor. Breslele asigurau populatiei
grosul produselor de uz curent, iar bunåstarea lor era crucialå pentru dez-

SOCIETATEA §1 ECONOMIA, 1774-1829

129

voltarea ora§elor, fntrucit creau conditii economice favorabile care atra-
geau nou-veniti cåtre centrele urbane in dezvoltare. Pe de o parte, breslele
erau depozitarele traditiei, iar pe de altå parte, membrii lor aveau o men-
talitate care combina intr-un mod ciudat imobilismul trecutului cu spiri-
tul intreprinzåtor ce privea cåtre viitor.

O altå formå de productie care s-a nåscut in ultimul sfert al secolului
al XVIII-lea a fost manufactura. Aceasta diferea de ateliereJe me$te§ugå-
re§ti traditionale prin numårul mai mare de lucråtori folositi §i o mai mare
diviziune a muncii. De§i sursele contemporane o numeau ocazional fabri-
cå, ea nu era cu adevårat a$a ceva, pentru cå depindea de munca manualå
?i de o fortå de muncå ce i§i dedica incå o multime din timpul såu agri-
culturii. Erau douå feluri de manufacturi — dispersate §i centralizate. Un
exemplu clasic al celor dintii era intreprinderea manufacturierå de postav
de la Pociovali§te, de lingå Bucuresti. 43 La inceput, proprietarii acesteia,
boierii, au apelat la un sistem de lucru la domiciliu utilizind, in anii ’70
ai secolului al XVIII-lea, circa 40 de torcåtori pe diferite mo§ii. Mai tirziu,
lucml s-a concentrat intr-un singur loc, iar in 1794, ultimul an al funcpo-
nårii acestei intreprinderi, erau angajati 243 de muncitori. Manufactura
tipicå stringea to(i muncitorii sub un singur acoperi§ pe o mo§ie boiereascå
sau månåstireascå, unde exista posibilitatea de a obtine materii prime din
abundenjå §i munca ieftinå a serbilor, sau putea så fie plasatå intr-un ora§
mai mare sau intr-un tirg, in special in Bucure§ti, la§i, Gala(i, Boto$ani
?i Tirgovi§te, unde beneficia de apropierea pietelor importante §i de minå
de lucru calificatå.

Majoritatea manufacturilor au fost infiintate de cåtre boieri §i negustori,
clasele care posedau capitalul necesar. Ocazional, domnitorul putea så in-
vesteascå o parte din propriile sale fonduri, dar initiativa venea mai cu-
rind din partea particularilor decit a statului. Cu toate cå unele dintre aceste
intreprinderi erau doar cu ceva mai mult decit ni§te simple experimente,
iar un numår §i mai mare dintre acestea au avut viatå scurtå, eie sugerea-
zå totu§i un spirit intreprinzåtor in inflorire, intrucit capitalul, provenit
in special din comert, era plasat intr-o nouå intreprindere cu riscuri destul
de mari pentru acele vremuri $i locuri. Investitorii puteau så conteze pe
patronajul domnitorului, care saluta intotdeauna orice prilej de a-§i spori
veniturile fiscale. Lista concesiilor pe care le puteau primi era impresio-
nantå: dreptul exclusiv de a produce articolul respectiv intr-o perioadå

43 C. JJerban, „intreprinderea manufacturierå de postav de la Pociovalisjtea 51 Bucu-
re§ti“, in Studii: Revistå de istorie, 5/3, 1952, pp. 86-105. Vezi $i Serap Yilmaz, „La
Manufacture de draps de Chiperesti (Moldavie) (1766)“, in Siidost-Forschungen, 48,
1989, pp. 107-139.

130

ROMÅNII, 1774-1866

data de timp; scutiri de taxe pe materiile prime §i pe uneltele importate;
autoriza(ia de a aduce muncitori calificati din stråinåtate §i chiar puterea
de a impårti dreptatea muncitorilor din manufacturå. Dar domnitorul nu
avea resursele necesare pentru a face subvenpiie directe care så incurajeze
noi industrii. Nu avea nici cum så decreteze sfir§itul monopolului corner-
cial otoman §i al zaherelei, care impiedicau dezvoltarea industriei locale.
Politica tarifaxå otomanå il punea pe domnitor in imposibilitatea de a pro-
teja intreprinderile de concuren(a stråinå, intrucit sultanul acordase privi-
legii comerciale extinse negustorilor stråini din intreg Imperiul Otoman,
inclusiv din Principatele Romåne, iar cererile otomane neincetate de alimen-
te, cherestea $i alte articole reduceau cantitå(ile de materii prime disponibile
pentru a fi prelucrate de cåtre industria localå. Dezvoltarea manufacturi-
lor §i a unor forme mai avansate, cu caracter industrial, a fost impiedicatå
de nivelul tehnic scåzut §i de lipsa persistentå de muncitori calificati. Drept
rezultat, manufacturilor locale le veneau greu så concureze importurile
stråine §i inipal chiar §i intreprinderile me§te§ugåre§ti tradiponale.

Majoritatea lucråtorilor din manufacturi erau recruta(i din rindurile (årå-
nimii. Ace§tia erau de regulå clåca§i sau muncitori agricoli contractuali,
care i§i indeplineau cel pu(in o parte din obligatiile fa{å de mo§ier lucrind
in „fabrica“ acestuia. Jåranii liberi, domici så-$i suplimenteze veniturile,
cåutau §i ei de lucru acolo. Dar, oricare ar fi fost starea lor socialå, (åra-
nii råmineau lega(i de agriculturå. Invoielile lor de muncå aratå cå i§i pås-
trau loturile de påmint, care constituiau sursa lor principalå de venit, §i cå

11 se acordau douå såptåmini din trei pentru agriculturå, cu excep(ia luni-
lor de iamå, cind activitatea agricolå practic inceta. Femeile, copiii intre

12 §i 16 ani, precum §i ocna$ii erau §i ei folosi(i in manufacturi, facind
acela§i gen de opera(ii ca §i ceilal(i, dar fiind plåti(i mai pu(in. La ora§e,
majoritatea lucråtorilor erau oameni liberi, care i$i primeau simbrie parte
in bani, parte in naturå. Mul(i dintre ei erau me$te§ugari, iar dintre ace§tia
unii påstrau legåtura cu satul §i continuau så aibå indeletniciri agricole.

Majoritatea manufacturilor erau angajate in fabricarea textilelor sau
in prelucrarea alimentelor, mai ales pentru pia(a localå. Modesta cantitate
de Capital disponibil curgea u§or cåtre aceste intreprinderi intrucit promi-
teau beneficii rapide cu investi(ii relativ mici. Un alt sector care prezenta
un interes deosebit il constituiau distileriile. In secolul al XVIII-lea, impor-
tul de holercå din Austria §i din Polonia asigurase domnitorului beneficii
importante de pe urma taxelor vamale, iar boierilor un venit permanent din
vinzarea acesteia (åranilor de pe alte mo§ii. La inceputul secolului urmå-
tor, ci(iva boieri au incercat så dobindeascå o parte mai mare din aceasta
intreprindere lucrativå, infiin(ind propriile lor distilerii. Pentru a face fata

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

131

obiec(iilor domnitorului, care se temea de pierderea taxelor vamale, ace§ti
boieri s-au oferit så plåteascå o taxå pe fiecare vadrå (circa 13 litri in Jara
Romåneascå §i 15 litri in Moldova) de holercå produså. Domnitorul a fost
de acord, iar aceastå ramurå s-a dezvoltat rapid, dupå råzboiul din 1806-1812,
cind grinele ce fuseserå insuficiente pina atunci au devenit din nou dispo-
nibile pentru producerea alcoolului.

Cel mai important centru al industriei manufacturiere a fost ora§ul
Bucuresti, unde fabricile de hirtie §i de postav, infiin(ate de cåtre boierii
dregåtori, funcponau incå din anii ’60 ai secolului al XVIII-lea. 44 Numå-
rul acestor intreprinderi, in special fabricile de alimente, a crescut in per-
manen(å la inceputul secolului urmåtor. Citeva, ca de pildå o fabricå de
postav din suburbii, foloseau 150 de muncitori in 1803. Acestea au fost in-
ceputurile modeste a ceea ce urma så devinå cel mai mare centru indus-
trial al tårii.

Mineritul, cu exceptia sårii, contribuie doar in micå måsurå la econo-
mia celor douå Principate. Exploatarea fierului §i a cuprului fusese aban-
donatå in prima jumåtate a secolului al XVIII-lea, deoarece aceste metale,
folosite in primul rfnd de cåtre me§te§ugari, puteau fi importate din Tran-
silvania in cantitåti mari §i la preturi avantajoase. Importul era mai putin
costisitor decit explorarea unor noi zåcåminte in (ara. Doar in anii ’30 §i
’40 ai secolului al XlX-lea, ca rezultat al prospectiunilor sistematice fa-
cute de inginerii de mine romåni §i stråini, s-au descoperit noi rezerve de
minereuri §i a inceput exploatarea acestora. Se extrågea ceva cårbune in
Jara Romåneascå, la sfir§itul secolului al XVIII-lea, $i mici cantitåti de
sulf, chihlimbar §i mercur erau consemnate de cåtre cålåtorii stråini, dar
nici unul dintre acestea nu a contribuit in mod semnificativ la comertul
celor douå Jåri Romåne. Dintre metalele pretioase, doar aurul avea o oare-
care importantå. Se extrågea, a§a cum se facea de veacuri, atit din riurile
Moldovei (Bistrita §i Moldova), cit §i din cele ale Jårii Romåne§ti (Arge-
§ul $i Oltul). Aceastå muncå era facutå in special de cåtre pgani, care, fo-
losind metode §i unelte traditionale, trebuiau så producå anual o cantitate
anume, in schimbul cåreia erau scutiti de bir §i de alte obligatii in muncå.

Sarea era principalul produs al industriei miniere 45 Cele mai impor-
tante saline — precum cele de la Slånic §i Ocnele Mari (in Jara Romåneas¬
cå) §i Tirgu Ocna (Moldova) — se aflau pe mo§iile boiere§ti, månåstire§ti

44 C. §erban, „Breslele buciirejtenc in secolul XV1II“, in Sludii: Revistå de istorie,
12/6, 1959, pp. 55-89.

45 D.Vitcu, Istoria salinelor Moldovei in epoca modema , Ia$i, 1987, pp. 34—47:
llurmuzaki, Documente, X1X/1, pp. 64-69, 553-559.

132

ROMÅNII, 1774-1866

sau domnc§ti. Eie erau tn mod invariabil arendate, iar veniturile lor, care
erau substantiale, reveneau vistieriei domne§ti. in a doua jumåtate a seco-
lului al XVllI-lea salinele de la Slånic produceau in jur de 8 000 de tone
anual, cea mai mare parte fiind transportatå cu vaporul la Constantinopol
?i in porturile de la Marea Neagrå ale Asiei Mici. Tirgu Ocna producea
anual o cantitate cam de douå ori mai mare decit Slånicul, care era expor-
tatå in special in Polonia §i in lmperiul Otoman. Metodele de extragere
erau cele din secolele anterioare, iar mina de lucru consta din oameni li-
beri, clåca$i, jigani $i ocna§i.

Schimburile de bunuri s-au intensificat ca rezultat al sporului general
de populatie, al dezvoltårii ora§elor §i tirgurilor ca centre me§te§ugåre§ti
§i administrative §i al noilor contacte cu alte jåri. Råspindirea tirgurilor
$i cre§terea numårului de negustori au constituit semne clare de expansi-
une a comeitului intem. Tåranii, care fumizau o mare parte din mårfurile
comercializate, aveau §i ei motive serioase de a påtrunde pe piatå. De fapt,
nu fuseserå niciodatå absenti de pe piatå, deoarece fuseserå nevoiti intot-
deauna så-$i vindå o parte din produse pentru a plåti birul §i pentru a com-
pensa obligatiile in muncå datorate mo§ierului. De§i plata dijmei in natura
$i vinzårile obligatorii cåtre negustorii otomani reduceau cantitatea de pro¬
duse pe care tåranii o puteau aduce la piatå, aceste obligadi (§i posibilita-
tea de a vinde surplusul) par så fi impulsionat productivitatea. Domnitorii
ii povåtuiau farå incetare så cultive mai multe grine, a§a cum a fåcut Ale¬
xandra Ipsilanti in 1779, cind le-a reamintit dregåtorilor locali cå tåranii
erau liberi så vindå cit de mult doreau din produsele lor dupå ce negus¬
torii otomani i§i vor fi primit cota. Tåranii din vecinåtatea ora§e!or §i a
tirgurilor erau mai u§or atra§i la piatå de cererea de alimente a unei popu-
latii urbane in crestere. Ei nu cultivau, conform traditiei, doar poramb §i
griu, ci $i o varietate de zarzavaturi, menite så fie vindute orå§enilor.

Cre§terea neintreraptå a numårului de tirguri sugereazå un comert in-
floritor. Unele dintre acestea au apårat in mod spontan, iar altele duceau
mai departe o traditie care-^i gåsea inceputurile cu secole in urmå. Ori-
cine — boier, månåstire, orå§ean, tåran liber sau chiar clåca§ — putea
tine un tirg, dar un tirg mai important trebuia så aibå autorizatia domni-
toralui. 46 In orice caz, era avantajos pentru organizatorul §i cheza§ul tir-
gului så aibå un consimtåmint oficial, intracit acesta ii garanta un beneficiu
maxim la investitia facutå. Cu toate cå vedea tirgul drept o surså de veni-
turi §i, ca atare, numai de putine ori nu-§i dådea aprobarea, domnitoru 1

46 G. Penelea, Les Foires de la Valachiependant la periode 1774 1848. Bucuresti.
1973, pp. 28-40.

SOCIETATEA §1 ECONOM1A, 1774-1829

133

era adesea obligat så limiteze libertatea de actiune a cheza§ului pentru a
nu se aduce daune economice tertilor: un tiig nu putea fi organizat in apro-
pierea altuia mai vechi sau in aceea§i zi cu alte tirguri din judet; tirgul
trebuia så fie necesar §i „dorit de locuitorii“ acelei a$ezåri. Domnitorul
a incercat så interzicå tinerea tirgurilor in apropiere de granita dunåreanå,
pentru a-i descuraja pe negustorii turci så treacå fluviul in numår mare §i
så monopolizeze cumpårårile §i vinzårile.

Boierii erau principalii beneficiari ai tirgurilor. Rar se intimpla ca o
mo?ie boiereascå så nu gåzduiascå un tirg oarecare Tn decursul unui an.
Månåstirile §i episcopiile beneficiau ?i eie de sprijinul domnitorului. In
ora$ele mai mari se tineau tirguri periodice. Clåca§ii obpneau ocazional
permisiunea de a tine mici tirguri såte§ti. Dorinta boierilor §i clericilor de
a organiza tirguri sugereazå cå acestea constituiau o afacere bunå. Ca orga-
nizatori, ei erau indrituip så stringå o taxå de la fiecare participant §i li se
acorda dreptul exclusiv de a vinde vin §i rachiu, iar citeodatå pinå §i piine
§i came la tirg. Taxele asupra vinzårilor ( vama) aparpneau domnitorului,
dar acesta le transfera adesea boierului sau clericului pentru a le ci§tiga
bunåvointa. Uneori, domnitorul acorda boierului sau egumenului unei må-
nåstiri un hrisov prin care se interzicea dregåtorilor statului så se amestece
in desfa§urarea tirgului.

Existau douå tipuri de tirguri. Tirgul propriu-zis era de obicei local §i
atrågea (årani §i me§te§ugari din pårtile invecinate care schimbau canti-
tåti modeste de bunuri. in aceastå categorie intrau mai toate aceste tirguri,
tinute pe mo§iile boiere§ti sau månåstire$ti, chiar dacå erau cunoscute §i
sub alte nume. Principala lor funcpe era aceea de a le asigura mo$ierilor
un loc potrivit in care så-§i vindå produsele mo§iilor lor in condipi apro-
piate celor de monopol. La bilciuri (in Moldova — iarmaroace), pe de altå
parte, fa(å de tåran i §i me§te§ugari apåreau in plus §i negustori stråini §i ro¬
mani, veniti uneori de la mare depårtare pentru a face vinzåri §i cumpå-
råri cu ridicata. La tirgurile mai mari — Ploiegti, Buzåu, Boto§ani, la§i —,
care puteau så tinå citeva såptåmini, erau comercializate mari cantitåti
de bunuri de la Lipsca, din Transilvania §i din Imperiul Otoman. Negus¬
torii foloseau prilejul pentru a face mari stocuri de mårfuri, pe care le
vindeau mai tirziu in Imperiul Otoman, cind conditiile de piatå erau fa-
vorabile. Tirgurile oblåduite de månåstiri se tineau adesea in ziua de hram,
cind erau a§teptate så participe multimi mai mari. Principalele obiecte de
schimb la tirgurile din Moldova $i din Tara Romåneascå erau animalele.
Acestea constituiau cele mai valoroase bunuri pe care tåranul le putea
aduce la piatå, din vinzarea lor fiind in måsurå så-§i plåteascå dårile §i,
ceea ce nu este mai pu(in important pentru economia localå, så devinå,

134

ROMÅNII, 1774-1866

la rindul sau, clientul altora la tirguri. Cumpårarea §i vinzarea animalelor
era o mare afacere. Pina §i guvemele Prusiei §i ale Saxoniei trimiteau in
mod regulat negustori la marile tirguri de la la§i pentru a-§i completa nu-
mårul de cai necesar cavaleriei u§oare.

imprejurimile ora§ului ofereau un loc preferat pentru tinerea tirgurilor
obi§nuite. Acestea erau numite tirguri de afarå, spre deosebire de tirgurile
din låuntru, constituite din pråvålii permanente situate in perimetrul ora$e-
lor. Tirgurile din suburbii se (ineau cam in acelea§i condipi ca ?i cele gåz-
duite de boieri $i de månåstiri, inså constituiau in special locuri de schimb
intre orå$eni $i tåranii din imprejurimi. Cei dintii se aprovizionau cu ali-
mente, iar tåranii §i chiar boierii foloseau prilejul pentru a achizipona di¬
verse bunuri de consum la preturi avantajoase. Locuitorii mai såraci ai
ora§elor §i ai suburbiilor frecventau §i ei aceste tirguri pentru a cumpåra
articole me§te§ugåre§ti, produse la sate, care, de$i de calitate mai slabå,
erau de obicei mai ieftine decit cele facute in atelierele urbane.

Tirgurile se dovedeau astfel indispensabile pentru schimbul de mår-
furi. Intr-o vreme in care existau pupne ora§e mari, putemic populate, cind
transportul §i comunicapile erau rudimentare §i cind lipseau un sistem mo-
netar putemic, facilitåp moderne de credit $i o burså centralå care så regu-
larizeze preturi le, tirgurile ofereau un cadru convenabil §i regulat in care
cumpåråtorii §i vinzåtorii i§i puteau face afacerile.

Mare parte din activitatea din tirguri §i din pråvåliile permanente din
orase §i tirguri se afla in miinile negustorilor de meserie. Prezerpa lor in
aceastå activitate a sporit treptat, cu toate cå me$te?ugarii §i boierii, dar
mai ales tåranii, continuau så-§i vindå propriile lor bunuri. In absenta unor
statistici corespunzåtoare, este imposibil så se stabileascå exact cit de nu-
mero§i erau negustorii de meserie §i ce pondere aveau in comertul intern.

Diviziunile din cadrul profesiei de negustor sint izbitor de clare. Cea
mai importantå distincpe se facea intre autohtoni §i stråini. Aceastå distinc-
tie nu era doar etnicå, ci reflecta $i dimensiunile operatiunilor facute de
ace§tia §i tipurile de bunuri $i de servicii pe care le ofereau. Negustorii au¬
tohtoni, cu pupne excepfii, i?i limitau activitatea la negoful cu amånun-
tul. Afacerea lor se desfa§ura pe scarå reduså §i avea caracter local, arareori
depå§ind limitele unui judep Comertul pe scarå largå era facut aproapc
in exclusivitate de cåtre negustorii stråini. Ace§tia se bucurau de nume-
roase avantaje fatå de concurentii locali datoritå capitulapilor pe care lm-
periul Otoman le acordase principalelor tåri europene, din care nu cel mai
putin important era intervenpa facutå in favoarea lor, in mod regulat, dc
cåtre consulii stråini de la Bucuresti §i Ia§i. Ca sudifi, a§a cum am våzul.

SOC1ETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

135

erau scutiti de multe dintre oneroasele taxe §i reglementåri impuse negus-
torilor din Moldova §i din Jara Romåneascå. Sudipi, pur §i simplu, ignorau
legile påmåntului. De§i li se interzicea så vånda mårfuri in propriile lor
pråvålii §i så cumpere påmånt, multi dintre ace§tia au devenit important
negustori cu amånuntul, in special in centrele urbane mai mari §i au ago-
nisit proprietåti intinse in mediul rural.

Negustorii stråini nu erau o noutate in Jårile Romåne, dar, in ultimele
decenii ale secolului al XVllI-lea, volumul §i varietatea operatiilor lor s-au
schimbat in mod semnificativ. Tipici pentru vremurile anterioare fuseserå
negustorii din Bra$ov, din Transilvania, care i§i desfa?urau afacerea §i i§i
tineau familia in ora§ul lor de resedinfå, dar aveau §i pråvålii cu amånun¬
tul la Bucuresti sau in ora§e mai mici din Jara Romåneascå. Volumul co-
mertului lor era relativ modest. I$i asigurau grosul mårfurilor de la Bra§ov
$i doar arareori din ora§e mai mari din Europa Centralå. Spre sfir§itul se¬
colului al XVIII-lea, ace§ti negustori au fost indepårtap de mari companii
comerciale, ai cåror fondatori veniserå de la sud de Dunåre (macedo-ro-
måni, greci §i bulgari) §i i?i puseserå pe picioare afaceri infloritoare pe
intreg cuprinsul monarhiei habsburgice. in Principate, ace§tia operau ca
sudi(i austrieci, importånd mårfuri in cantitåp mari de la Viena, Breslau,
Lipsca §i din alte mari ora§e europene. Au inundat piata cu mårfuri la pre-
turi scåzute, dar in acela§i timp satisfaceau cererile din ce in ce mai mari
ale boierilor pentru mårfuri de lux. Exportau la råndul lor grine §i animale
din Tårile Romåne in Europa Centralå, in ciuda restricpilor otomane §i,
mai mult decit oricare alt grup, acestora li s-a datorat realizarea contac-
tului intre economia Moldovei $i a Tårii Romåne^ti cu piata intemationalå.
Tipic pentru ace$ti intreprinzåtori erau companiile „grece§ti“ de negus¬
tori din Sibiu §i Bra§ov de dincolo de granita Jårii Romåne§ti. „Grecesc“
era mai curind sinonim cu ortodox §i nu avea o conotatie etnicå, intrucit
aceste companii includeau romåni, macedo-romåni, bulgari, precum $i
greci. 47

Un reprezentant de ffunte al marilor negustori era Hagi Constantin Pop.
Timp de trei sferturi de secol (1768-1836), compania sa, cu sediul la Si¬
biu, a dominat comertul Tårii Romåne§ti in variile sale aspecte — im¬
port, export, tranzit $i credit. Pop §i fiul sau Zenobie, care ?i-a asumat
conducerea firmei dupå moartea tatålui såu in 1808, au reprezentat noua

47 O. Cicanci, Companiile grecefti din Transilvania $i comertul european in anii
1636-1746 , Bucuresti, 1981, pp. 96-118. E. ?i D. Limona, „Negustori bucure$teni la
sfir$itul vcacului al XVIII-lea: relapile lor cu Bra§ovul ?i Sibiul", in Studii: Revistå
de istorie, 13/4, 1960, pp. 107-140.

136

ROMANII, 1774-1866

claså de oameni de afaceri din Tarile Romåne, care trecuse de la comerful
local la comertul international §i la operapuni financiare pe scarå largå,
avind agenp in toate centrele importante din Europa Centralå §i de Sud-Est 48
Afacerea lui Pop era axatå pe exportul de materii prime, in special de lina,
piei, vopsele §i cearå din Jara Romåneascå la Pesta §i Viena, inså haosul
monetar din Principate, provocat de circulapa unei mari diversitåp de mo-
nede §i de absenja unui sistem bancar modem, i-a dat prilejul så asigure
§i altfel de servicii, precum schimbul valutar, transferuri de fonduri §i cre-
dite. Executarea de comisioane — ca abonamente la jumalele din Occident
§i procurarea unor alimente rare §i a unor articole de lux pentru boieri —
constituia o parte importantå a afaceri lor sale, prin care i§i asigura bunå-
voinfa sferelor inalte. Varietatea §i mårimea operapunilor in care erau an-
gajap Constantin §i Zenobie Pop depå§eau orice dimensiuni cunoscute
de negustorii moldoveni ?i munteni. Acestora le lipseau capitalul §i expe-
rienpi pentru a se lua la intrecere cu cei doi Pop pe principalele piefe si-
tuate de o parte §i de alta a granmei §i nu puteau så contracareze privilegiile
de care se bucurau ace$tia ca supu$i stråini. Astfel de dezavantaje ne ajutå
så infelegem de ce clasa negustorilor autohtoni a råmas relativ reduså nu-
meric pinå tirziu in secolul al XlX-lea §i de ce clasa de mijloc romåneascå
s-a constituit in ritm lent.

Negustorii autohtoni se confruntau, in plus, din partea boierilor cu o
concurentå formidabilå. Boierii de un anumit rang (§i månåstirile) nu tre-
buiau så plåteascå vamå pe vinzarea de animale, alimente §i båuturi alco-
olice de pe mobile lor, iar marii boieri, Mitropolia §i marile månåstiri puteau
så-§i deschidå pråvålii cu amånuntul la Bucuresti fara så plåteascå taxa
obi^nuitå (fumårit) la care erau in general supu§i negustorii. Boierii puteau,
de asemenea, så nu pnå seama de regula de mult impåmintenitå la tirguri
§i la alte pie|e potrivit cåreia vama trebuia plåtitå de cåtre cumpåråtori. Ca-
tastifele de accize pe anii 1792 §i 1803 aratå cå atunci cind un boier (sau
o månåstire) cumpåra griu, cai sau vite pentru nevoile propriei sale mo§ii,
vama era plåtitå de cåtre vinzåtor. Multi boieri, in special cei care de^i-
neau dregåtorii inalte §i i§i puteau permite så-§i facå rost oricind de Ca¬
pital din te§chereaua publicå, i§i extindeau adesea activitåple comerciale
dincolo de vinzarea de bunuri produse pe propriile mo§ii. Unii erau ade-
vårap intreprinzåtori, achiziponind §i comercializind animale §i unele ali¬
mente din intreg judepil. Mai erau alp boieri care intrau in tovårå§ie cu
negustorii.

48 A. 0{etea, Påtrunderea comerfului romånesc in circuitul international , Bucuresti,
1977, pp. 119-132.

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

137

Privilegiile de care se bucurau boierii §i care le ofereau mai multe pri-
lejuri de ci§tig i-au atras deci spre ocupatiile clasei mijlocii. Drept rezultat,
a avut loc o tocire a distincfiilor sociale $i o contopire treptatå a intere-
selor predominant agrare ale boierilor cu noul etos al lumii afacerilor, pro-
ces ce a contribuit in mod semnificativ la aparifia clasei mijlocii romåne
moderne.

Atit negustorii autohtoni, cit §i cei stråini erau organizaji in societåfi
sau bresle, al cåror numår a crescut constant in secolul al XVIII-lea. in afa-
rå de specializare intr-o anumita bran§å, apartenenfa la o breaslå se baza
adesea pe nafionalitate sau pe regiunea in care ace§tia erau mai activi.
Negustorii stråini — greci, armeni $i evrei —■ tindeau så-§i aibå propriile
lor fråjii in fiecare dintre ora§ele in care-§i dcsfa§urau activitatea. Bres-
lele negustorilor se asemånau in materie de organizare §i de funcjiuni cu
cele ale me$teri lor. Dar negustorii, de regulå, erau mai bogafi decit me$terii
§i lor li s-a datorat in primul rind acumularea de Capital pentru investi-
(ii. Ace§tia aveau §i aspiratii sociale mai inalte §i se aflau in imediata apro-
piere a scaunului domnesc, fapt ce reie§ea clar din cumpårarea de cåtre
ace§tia a unor mo§ii ?i a unor titluri nobiliare, ceea ce se intimpla rar in
cazul me$terilor.

Schimbul accelerat de bunuri a pus din greu la incercare o refea de trans-
porturi §i a§a necorespunzåtoare. Drumurile se aflau intr-o stare deplora-
bilå §i deveneau impracticabile in anumite momente ale anului. Podurile
erau §i eie adesea prost intrefinute $i peste multe cursuri de apå lipseau
cu desåvir$ire. Ca rezultat, mårfurile se mi$cau lent §i nesigur, iar pasa-
gerii erau obligaji adesea så facå o parte a cålåtoriei pe jos. Singurul si stem
de transport regulat pe uscat era serviciul portal domnesc (menzil) desti-
nat transportului dregåtorilor, boierilor §i cålåtorilor stråini. Negustorii
trebuiau så se bizuie pe propriile lor mijloace pentru transportul mårfuri-
lor, de obicei cu ajutorul carelor greie trase de boi sau al cårutelor mai
u§oare trase de cai, uneori in convoaie de cite o sutå de care sau chiar mai
mult. Domnitorii, atit in Jara Romåneascå, cit §i in Moldova, putemic
sprijinip de cåtre consulii austrieci, au incercat så repare vechile drumuri
§i så construiascå altele noi pentru a stimula economia, dar n-au putut
infringe rezistenfa autoritåfilor otomane, care considerau drumurile proas-
te o barierå naturalå in calea invaziilor din Austria $i din Rusia.

Dunårea servea ca arterå principalå comercialå pentru Jårile Romåne.
Otomanii depindeau de ea pentru a transporta largi cantitåti de provizii
la Marea Neagrå §i la Constantinopol, iar Austria, a§a cum am våzut, dorea
nespus de mult så transforme fluviul §i afluentii såi in propria sa poartå

138

R0MÅN1I, 1774-1866

economicå spre Råsårit. La sfir§itul secolului al XVlII-lea §i inceputul
secolului al XlX-lea, alte puteri, mai ales Fran(a §i Marea Britanie, au
incercat så påtrundå in mod regulat pe Dunåre §i au fost serios interesate
så regularizeze navigapa pe acest curs de apå. Romånii, de asemenea, des-
lu§eau avantaje intr-o folosire mai largå a fluviului. In 1793, domnito-
rui Jårii Romåne§ti, Alexandru Moruzi, evocind incapacitatea transportårii
produselor agricole §i a bunurilor me§te§ugåre§ti voluminoase pe uscat
ca un impediment major in calea dezvoltårii economice a (årii, a obpnut
permisiunea din partea sultanului de a construi vase comerciale pentru na-
vigapa pe Dunåre. Dar noua flotå comercialå munteanå a avut o existen-
(å scurtå. Bandele de jefuitori ale lui Pasvan-Oglu, rebelul pa§å ture de
Vidin, au distrus multe dintre vasele mici, restul dispårind in timpul råz-
boiului ruso-turc din 1806-1812. incercårile ulterioare ale moldovenilor
§i ale muntenilor de a reface o flotå comercialå au fost lipsite de succes
pinå dupå Tratatul de la Adrianopol din 1829.

Comerpil exterior al Principatelor nu a suferit schimbåri spectaculoa-
se in aceastå perioadå, nici ca volum, nici ca directie. Cu toate acestea,
activitatea economicå a beneficiat de interesul economic european fafå
de Principate, dupå cum il dovede§te numårul crescind de negustori stråini
aflap la Bucuresti §i la Ia§i, precum §i la tirgurile mai importante.

Interesul pentru comertul dintre Europa $i Principate nu era in nici un
caz unilateral. Domnitorii Jårii Romåne§ti $i ai Moldovei au incurajat
in mod constant negustorii autohtoni §i stråini så-§i extindå schimburile
comerciale ca mijloc de cre§tere a propriilor lor venituri. Mulp boieri erau
domici så coopereze. Angajap deja in vinzarea produselor de pe mo^iile
lor, boierii au devenit buni clienp ai negustorilor care le puteau fumiza
produse din Europa Occidentalå in dorinta de a-§i rafina stilul de via(å.

In ciuda dorinlelor domnitorilor §i boierilor, direepa §i volumul comer-
pilui exterior erau determinate in special de cerintele economice §i poli-
tice ale statului otoman, a§a cum s-au manifestat eie in capitulatii §i in
tratatele aditionale dintre sultan §i marile puteri europene. Un prim acord
comercial de acest fei, incheiat cu Franja in 1535, le garanta supu§ilor fran-
cezi libertatea comerfului, extrateritorialitate §i proteepe consularå pe in-
treg cuprinsul Imperiului Otoman. Reinnoit in cinci rinduri, privilegiile
acordate prin acest acord au råmas in vigoare pinå la 1923. Tratate simi-
lare au fost incheiate cu Marea Britanie (1580), Olanda (1612), Austria
(1615), Prusia (1761) §i Rusia (1774), acestea acordind libertatea de a
comercializa §i de a exporta toate articolele neinterzise in mod expres,
in schimbul plåpi unei taxe ad valorem de trei la sutå, achitatå o singurå
datå, fie la intrarea sau la ie$irea mårfuriior, fic la locul unde acestea erau

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

139

vindute. Aceastå taxå nu putea fi majoratå nici de cåtre autoritåple oto-
mane, nici de cåtre vame§ii locali. Intrucit toate capitulatiile includeau
o prevedere referitoare la statutul napunii celei mai favorizate, o conce-
sie fåcutå unei tåri putea in mod automat så fie aplicatå tuturor celorlalte.
in consecintå, taxele stabilite pentru negustorii stråini care faceau afa-
ceri in Principate, inclusiv sudi{ii, erau adesea practic reduse la zero. Ne¬
gustorii autohtoni beneficiau arareori de aceste avantaje, cu exceppa celor
care deveneau sudi{i.

Domnitorii Moldovei §i ai Jårii Romåne§ti nu aveau un control direct
prea mare asupra comertului exterior. Prevederile capitulatiilor erau apli-
cate automat Jårilor Romåne, cu toate cå nici ei, nici boierii nu partici-
paserå la redactarea lor. Sultanul le comunica pur §i simplu domnitorilor
prevederile acestora, poruncindu-le så-i indeplineascå dorintele. Restric-
tiile otomane asupra comertului cu oi, grine, miere, salpetru, cearå §i che-
restea, care ii favorizau pe negustorii otomani oficiali, au råmas in vigoare
$i au constituit principalele limitåri impuse comertului intre Europa §i Prin¬
cipate. Cu toate cå Tratatul de la Kuciuk-Kainargi §i hati§eriful din 1802
au imblinzit constringerile otomane privind comertul Principatelor, eie
au avut un efect practic redus. Pentru a-§i asigura un flux neintrerupt de
provizii, sultanul a continuat så-i cearå fiecårui nou domnitor så-i garan-
teze — inainte de inscåunare — livrarea acestora la preturi favorabile.

Monopolul comercial otoman nu a fost niciodatå atit de cuprinzåtor
pe cit pårea pe hirtie. Ingeniozitatea negustorilor, avaritia domnitorilor §i
a subordonaplor lor, ståruinta consulilor stråini §i complicitatea dregåto-
rilor otomani au permis ca, dincolo de chingile reglementårilor §i interdic-
tiilor, så functioneze un comert infloritor. In plus, domnitorii au dovedit
o considerabilå discretie in indeplinirea instructiunilor venite de la Con-
stantinopol cu privire la zaherea §i la tarife. Uneori le ignorau complet,
iar alteori impuneau tarife mai inalte decit cele specificate, insu§indu-§i
diferenta. Domnitorii permiteau cu regularitate exportul articolelor pro-
hibite, acordind in secret autorizatii negustorilor domici så plåteascå acest
privilegiu, iar adesea opreau exportul unor mårfuri neprohibite, precum
lina §i porcii, pe motiv cå erau necesare consumului intern, dar cedau apoi
cind negustorii plåteau o taxå specialå. Denuntarea acestor practici de cåtre
consulii stråini, care cereau abolirea tuturor taxelor ce depå§eau trei la sutå
ad valorem, rareori mingiia pårtile lovite.

Dintre toate statele care au incercat så extindå comertul pinå la Marea
Neagrå §i Dunårea de Jos, Rusia a fost cea dintii care a primit oficial conce-
sii economice otomane. A§a cum am våzut, Tratatul de la Kuciuk-Kainargi

140

ROMÅNII, 1774-1866

permitea vaselor comerciale ruse$ti så navigheze neingrådit pe Marea Nea-
grå §i dådea negustorilor ru?i libertate de mi§care la Dunårea de Jos §i in
Principate. Tratatele ulterioare cu otomanii i-au adus Rusiei §i alte avan-
taje. Tratatul de la Bucuresti din 1812, in mod special, a mårit posibilitå-
tile comerciale ale Rusiei in Principate, deoarece pentru prima oarå granitele
politice ale acesteia ajungeau pina la Dunåre. Rusia a dobindit bra(ul Chi-
lia al Dunårii, infiintind un viceconsulat in portul Chilia, §i a obpnut drep-
tui de liberå navigape pe Dunåre pentru vasele ei comerciale §i de råzboi
pinå la gurile Prutului.

in ciuda acestor avantaje substanpale, comertul Rusiei cu Tårile Ro-
måne era modest. 49 Principala cauzå era similitudinea economiilor lor —
in esenjå agricole — mai curind competitive decit complementare. Prin-
cipalul articol de export al Rusiei in Principate il constituiau blånurile,
dar dupå 1800 chiar §i acest comert a intrat in declin din cauza schimbårilor
de gust inregistrate in rindul boierilor. Råzboiul ruso-turc din 1806-1812
a afectat in mod spectaculos moda in Principate. Ofiterii ru§i §i familiile
lor au introdus stilul Occidental, care — potrivit numero§ilor observatori
stråini — a luat cu asalt inalta societate din Bucuresti §i Ia§i. Dintre cele-
lalte articole de export ruse$ti, postavul (de la Moscova), fierul §i alte pro-
duse din metal (de la Tula) §i pieile erau cele mai importante. Rusia importa
din Principate (Moldova era cel mai activ partener de afaceri) in principal
sare, care era trimiså in Ucraina, §i vin. Dupå anexarea Basarabiei in 1812,
importul de vin din Moldova a fost foarte mult redus, intrucit autoritå(ile
ruse$ti doreau så dezvolte o industrie a vinului intre Prut §i Nistru ?i au
impus tarife inalte la importuri, cu scopul de a descuraja concuren(a.

Comepul Rusiei cu Principatele nu era in nici un caz neglijabil. La
sfir§itul secolului, Rusia se situa pe locul al treilea — dupå Imperiul Oto-
man §i Austria — ca volum total al comerpilui cu Principatele, o pozipe
pe care §i-a menpnut-o pinå la Tratatul de la Adrianopol din 1829. Cu toa-
te acestea, incå din anii ’20 ai secolului al XlX-lea, devenea clar cå ne-
go(ul romånesc i§i datora dinamismul contactelor din ce in ce mai largi
cu Europa Centralå §i Occidentalå. Comer(ul cu Rusia a continuat så fie
modest pinå la sfir§itul secolului al XlX-lea §i nu a reu§it så ofere o bazå
pentru strinse rela(ii politice.

Comer(ul Principatelor cu Austria era mai extins decit cel cu Rusia.
Faptul se datora, in mare måsurå, activitå(ii sudiplor. In ultimul deceniu
al secolului al XVIII-lea, perspectivele expansiunii acestui comert påreau

49 C. C. Giurcscu, Relafiile economice dintre romani f i m$i pinå la Regulamentul
Organic , Bucuresti, 1947, pp. 35-40.

SOCIETATEA §1 ECONOMIA, 1774-1829

141

favorabile, intrucit oficialitåtile de la Viena, guvematorul Transilvaniei
§i consulii austrieci de la Bucuresti §i Ia§i promovau relatii comerciale
mai strinse atit cu Moldova, cit §i cu Tara Romåneascå. 50 Dar pina spre
sfir§itul anilor ’20 ai secolului al XlX-lea, comertul va lincezi, poate din
cauza råzboiului ?i a dislocårilor economice pe care le-a provocat. Era,
in acela§i timp, in mare måsurå unilateral. Austria importa vite $i cai, vin,
rachiu, piei, lina §i brinza, dar nu gåsea decit o piatå micå pentru produ-
se §i articole de lux austriece, veselå, ochelari, oglinzi, textile fine, zahår
§i cafea. Concurenta din partea altor exportatori europeni, dimensiunile
modeste ale pietelor moldovene §i muntene, precum §i lipsa de atenpe data
acestora de cåtre oamenii de afaceri ?i negustorii austrieci au impiedicat
dezvoltarea comeitului. Cu toate acestea, Austria era a doua tarå dupå Im-
periul Otoman pe lista partenerilor de afaceri ai Principatelor.

in comparatie cu Imperiul Otoman, Austria $i Rusia, comertul dintre
Europa Occidentalå §i Principate era de-abia in fa§å. Relapile comerciale
cu Marea Britanie erau neglijabile, iar cu F ran ta, sporadice §i unilaterale.
Din Franta, Principatele importau bunuri manufacturate §i obiecte de lux.
Printre cele mai cåutate articole se numåra postavul de Lyon, aflat la pre-
turi foarte pipårate in pråvaliile din Bucuresti. Cu toate acestea, produsele
frantuze§ti nu puteau concura cu cele din Austria, deoarece nu benefi-
ciau de tarifele scåzute §i de alte avantaje de care se bucurau sudipi aus¬
trieci, pe de o parte, §i, pe de altå parte, deoarece nu veneau direct din
Franta, ci erau transbordate intr-un punct intermediar — Constantinopol
sau Lipsca —, ceea ce mårea substantial preturile de vinzare ale acestora.
Principatele, in schimb, nu trimiteau nimic in Franta. in ciuda interesului
guvemului francez §i al intreprinzåtorilor francezi particulari pentru co¬
mertul cu Principatele, schimbul de mårfuri a råmas la un nivel modest
pina dupå Tratatul de la Adrianopol, cind s-a deschis in sfir$it o ruta ma-
ritimå directå intre Marsilia, Bråila §i Galati. 51

Comertul intre Moldova §i Jara Romåneascå nu pare så fi avut cine
§tie ce amploare, in special din cauza similitudinii economiilor lor. Cele
douå Jåri Romåne produceau in esentå acelea§i lucruri — produse agri-
cole, articole me§te§ugåre§ti §i sare —• §i ca atare trebuiau så se bizuie
pe alte tåri pentru a-$i satisface nevoile suplimentare.

50 Ambrus Miskolczy, Rolul de intermediere intre est f i vest al burgheziei comerciale
levantine romåne din Bra$ov (1780-1860), Bucuresti, 2000, pp. 29-49; S. Marie?,
..Activitatea lui Ignatiu Stefan Raicevich, primul consul al Austriei In Jårile Romåne
(1782- 1786)“, in Cercetåri istorice, 6, 1975, pp. 123-139.

51 G. Lcbel, La France et les Principautes Danuhiennes, Paris, 1955, pp. 309-343.

142

ROMÅNI1, 1774-1866

Principatelor le lipsea un sistem bancar modem. In lipsa acestuia ope-
rau cåmåtarii §i zarafii; date fiind condipile fiscale existente, afacerile lor
erau infloritoare. 52 La aceste operapuni participau o varietate uimitoare
de grupuri sociale: negustorii stråini, boierii mai instårip §i clcml, ca så-i
menponåm doar pe cei mai importanp. Toate categoriile de populape im-
prumutau bani: domnitor, mari boieri §i pirani. Rata obi§nuitå a dobinzii
era de 20 la suta, dar aceasta fluctua foarte mult, in funcpe de schimbå-
rile situapei economice §i politice.

Domnitorii aveau in permanenpi nevoie de bani, in primul rind pen-
tru a-$i dobindi scaunul $i apoi pentm a §i-l mentine. O data inscåunap,
erau adesea obligap så contracteze imprumuturi imense pentm a acoperi
nevoile imediate ale tårii. Intrucit cåile obi$nuite de stringere a banilor,
ca, de pildå, un nou bir, erau prea complicate $i nesigure, domnitorii se
adresau cåmåtarilor, care le puteau fumiza prompt fondurile necesare. Pina
la inceputul secolului al XlX-lea, cind au inceput så caute imprumuturi
la Viena, principalii creditori stråini erau cåmåtarii din Constantinopol.
Domnitorii negociau imprumuturi in capitala otomanå, folosindu-se in acest
scop de reprezentanpi lor oficiali, sau obpneau banii direct de la negus¬
torii otomani, venip dupå achizipi in Principate, §i de la negustorii greci
§i de alte neamuri, care aveau afaceri in Jårile Romåne. in schimbul im-
prumuturilor date, negustorii nu se a§teptau numai la dobinzi, ci §i la fa-
voruri din partea domnitorilor §i a boierilor. Unii doreau scutiri de taxe
sau dispense la exportul anumitor mårfuri. Cei mai pretenpo$i dintre ei se
stråduiau så intre in rindurile boierilor, uneori ca recompenså pentm ser-
viciile aduse, dar cei mai adesea prin cumpårarea unor inalte dregåtorii.

Domnitorii se adresau §i marilor boieri pentm fonduri. Cu toate cå pu-
pni boieri aveau capitalul de care dispuneau comercianpi otomani §i alp
negustori stråini, ace§tia dådeau totu§i impmmuturi tuturor segmentelor
populapei. Cipva au devenit chiar cåmåtari in toatå regula §i au cåpåtat
o predilecpe pentm activitåp speculative, contrar asocierii tradiponale cu ter-
menul de boier. Domnitorii mai obpneau impmmuturi ?i de la bisericå. Po-
trivit unui obicei care cåpåtase aproape fortå de lege in secolul al XVlIl-lea,
inalpi prelati §i månåstirile erau obligate så acorde impmmuturi domni-
tomlui, chiar dacå ei in§i$i erau nevoip så impmmute sumele necesare
din altå parte. Domnitoml ar fi trebuit så plåteascå dobindå la imprumu-

52 1. Capro$u, „Camåta §i cåmåtari in Moldova in epoca fanariotå", in Anuarul
Institutului de Istorie fi Arheologie, 8, 1971, pp. 27-59; Lia Lehr, „Camåta in Tara
Romåneascå pinå in secolul al XVIll-lea“, in Studii: Revistå de istorie, 23/4, 1970,
pp. 706- 714.

SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829

143

turile facute, dar uneori, in cazul scoaterii intempestive din scaun, nu mai
plåtea nimic.

Jåranii le ofereau cåmåtarilor §anse extraordinare de profit. Negusto-
rii otomani, in mod special, profitau de såråcia micului producåtor agricol
pentru a obpne grine §i animale adesea pe nimic. Imprumutau cu multa
u§urintå bani tuturor solicitanplor, cu condipa ca imprumutul så fie plåtit
in produse la vremea recoltei. Aceastå practicå s-a dovedit adesea dezastru-
oaså pentru tårani, care nu avuseserå nici un fei de experientå in privinta
acestei metode de a-§i finansa producpa.

In primele trei sau patru decenii ale secolului al XlX-lea, evreii, mai
mult in Moldova decit in Jara Romåneascå, au dobindit preponderentå
in rindurile cåmåtarilor §i zarafilor, faptul gåsindu-§i explicatia in interdic-
pa de a practica alte activitåp economice, pe de o parte, §i in legåturile
lor intemaponale, pe de altå parte. Dar succesul lor in aceastå activitate
a contribuit foarte mult la aparipa unor resentimente generale impotriva
lor, la toate nivelurile societåtii. Nu este deloc o coinciden|å cå antisemi-
tismul modem a luat amploare in Moldova, pe måsurå ce evreii dobindeau
pozipi-cheie in operapunile financiare din acest Principat.

Evreii p-au dobindit predominanta in comert §i cåmåtårie intr-o pe-
rioadå relativ scurtå de timp. Imigranpi evrei din Galipa §i Bucovina nu
sosiserå in Moldova cu averi. Majoritatea erau såraci. Dar aduseserå cu
ei idei §i practici care le asigurau un avantaj net fa(å de concurenpi lor. 53
Negustorul moldovean tipic din acea vreme a$tepta så vinå clientul la el
§i avea intotdeauna timp de distracpe §i viatå socialå. Negustoml evreu nu
pnea seama de astfel de tradipi; §tia din experientå cum så concureze in
afaceri §i cåuta in mod activ clienp, pomind de la premisa cå fiecare trecå-
tor era un potenpal cumpåråtor al mårfurilor sale. De o importantå deose-
bitå pentru dezvoltarea comertului s-a dovedit disponibilitatea negustorului
evreu de a vinde marfa pe credit. Aceastå practicå era deja folositå, inså
mai ales de cåtre negustorii mai mari §i doar pentru vinzåri importante.
Negustorul evreu a introdus creditul intre micul vinzåtor cu amånuntul
$i clientul obi$nuit, practicå ce a devenit curind larg råspinditå §i a permis
negustorului §i cåmåtamlui evreu så-§i extindå afacerile p la sate. Acest
tip de credit s-a dovedit extrem de popular in rindurile tårånimii.

Cåmåtarii erau in acelap timp §i zarafi. Cea de a doua ocupape era in-
dispensabilå pentru comert in Jårile Romåne, datå fiind varietatea aproape
infmitå de monede de circulape. Monedele de aur se amestecau cu cele

53 G. Zane, Economia de schimb in Principatele Romåne, Bucuresti, 1930,
pp. 329-344.

144 ROMÅNII, 1774-1866

din argint, valuta forte cu valuta slabå, monedele otomane cu cele austrie-
ce p rusepi.

Nici Moldova, nici Jara Romåneascå nu aveau un sistem monetar pro-
priu, intrucit guvemul otoman le negase cu consecven(å acest atribut al
suveranitåpi. in consecintå, Tarile Romåne au ajuns dependente de poli-
tica monetarå otomanå p de fluctua(iile monedei otomane, situape ce a
generat o continuå insecuritate economicå, speculapi p fraudå. 54 Poate
cå in nici un alt domeniu al activitåpi economice dominapa otomanå nu
s-a dovedit mai distructivå. Deosebit de dåunåtoare au fost incercårile au-
toritåplor otomane de a impune in mod artificial rate inalte de schimb
pentru moneda lor ca mijloc de a infrina deprecierea neincetatå a piastru-
lui intre 1783 p 1820. Aceste måsuri i-au facut pe stråini så renunte la
investirea unor mari surne de bani, de teama scåderii continue a ratei de
schimb, ceea ce ar fi dus inevitabil la diminuarea activelor lor.

Dezvoltarea industriei p a comepului in Principate a avut de depåpt
obstacole majore: insuficienta afluxurilor de Capital, repnerea de a investi
(cu exceppa investitiilor in påmint) p lipsa increderii publice in institup-
ile de credit. Marii boieri aveau cele mai bune posibilitåp de a acumula
Capital pentru investipi, dar majoritatea acestora erau lipsip de spirit in-
treprinzåtor. Ip consumau atit veniturile, cit p capitalul (adicå mopile)
in goana dupå lux p intr-un stil de viatå pe care-1 credeau potrivit statu-
tului lor social. Multe alte persoane avute, boieri p negustori, preferau
så-p påstreze banii in numerar sau så-i plaseze in afaceri rentabile pe ter¬
men scurt decit så-i investeascå in proiecte pe termen lung. Deprinderile
p nesiguran(a vremurilor provocate de capriciile suzeranitåpi otomane
p de invaziile stråine explicau aceastå atitudine. Timp de secole, societa-
tea romåneascå considerase banii de metal ca singura certitudine de bo-
gåpe p etalase o rezervå neincetatå fata de bancnote. Aceste sentimente
fuseserå consolidate in secolul al XVIII-lea de o cronicå instabilitate in
guvemare, provocatå de schimbårile frecvente p arbitrare in domnitori p
de ineficien(a legii. In ultimå analizå, increderea in credit p in institupile
de credit p in stabilitatea socialå pe care se bazau au constituit premisele
unei schimbåri fundamentale in modul in care aveau så se facå afacerile.

54 M. N. Popa, „La Circulation monetaire et 1’evolution des prix en Valachie,
1774-1831“, in Bulletin de l 'Association Internationale d 'Etudes Sud-Est Eumpeennes ,
13-14, 1975-1976, pp. 157-167, 172-198.

SPIRITUL VREMURILOR
1774-1829

A doua jumåtate a secolului al XVIIl-lea §i primele decenii ale secolu-
lui al XlX-lea au fost martorele unei efervescen^e spirituale §i intelectuale
neobi§nuite in principatele Moldova §i Jara Romåneascå. Pe måsurå ce re-
gimul fanariot — forma pe care o luase dominapa otomanå in secolul al
XVIII-lea — se deteriora incetul cu incetul, pe måsurå ce contactele cu Eu¬
ropa sporeau, se lårgeau §i orizonturile intelectuale ale romånilor cultivap.
Climatul intelectual pe care il creau era extraordinar de variat intrucit atit
adeppi tradipei, cit §i cei ai inovapei i§i incercau teoriile in condipi econo-
mice §i sociale in schimbare. Totu§i, chiar intr-o astfel de diversitate, douå
idei au dat gindirii lor direcpe §i coeziune — napunea §i Europa.

TRADITIE $1 INOVATIE

Via(a intelectualå §i culturalå din Principate a råmas aproape in tot cursul
secolului al XVIII-lea in chingile de mult stabilite. Clasele sociale condu-
cåtoare — boierii §i inaltul cler — erau credincioase traditiei religioase
?i didactice a literaturii scrise, in timp ce majoritatea populapei — tårå-
nimea — era indatoratå unei literaturi ancestrale, mai ales orale. Romånii
i§i menpneau astfel aproape intactå aderenfa lor la lumea culturalå bizan-
tin-ortodoxå, iar aspiratiile lor intelectuale §i spirituale se intorceau mai
curind cåtre Sud-Est decit cåtre Vest. Ideea de napune era incå amorfa,
iar romånii educap se considerau mai presus de orice membri ai comuni-
tå^ii ortodoxe intemaponale.

Suzeranitatea otomanå a consolidat aceste fundamente venerabile ale
gindirii §i expresiei romåne§ti. In interiorul Principatelor, aceasta a contri-
buit la menpnerea unui sistem economic §i politic care impiedica schimba-
rea instituponalå §i intirzia apari^ia unor noi clase. in exterior, ea descuraja
contactele intre romani §i europenii occidentali, intirziind prin aceasta legå-
turile sociale §i intelectuale care vor avea un efect stimulator asupra cul-
lurii romåne§ti dupå 1830.

146

ROMÅNII, 1774-1866

Literatura, in special, a reflectat cu acuratete continuitatea traditiei in
viaja intelectualå $i culturalå pina in ultimele decenii ale secolului al
XVllI-lea. Structura literaturii råmåsese a$a cum fusese in secolele tre-
cute, cu exceptia lucrårilor lui Dimitrie Cantemir de la inceputul secolu¬
lui. Lipseau lucrårile originale de beletristicå §i de poezie in sensul modem
al cuvintului, in timp ce proza narativå se limita la istorie, lucråri religioa-
se §i pamflet politic. Proza avea un scop utilitar. Cind avea caracter reli-
gios, era fie apologeticå, fie de exegezå, iar dacå aborda subiecte laice, era
didacticå sau moralizatoare. Istoria, de asemenea, respecta formulele tra-
diponale. Ion Neculce (1672-1745), a cårui lucrare Letopiseful Jårii Mol-
dovei reprezintå culmea literaturii romåne vechi, considera cå scopul istoriei
era så inregistreze evenimentele pentru contemporani §i pentru genera(i-
ile viitoare §i så-i inve(e pe oameni cum så se comporte in via(a publicå
§i in cea particularå. El concepea istoria §i ca un produs al voin)ei divine
$i il invoca pe Dumnezeu la fiecare pas pentru a explica evenimentele mai
mari sau mai mici. Beletristicå, exceptind putinele persoane care-i puteau
citi pe clasicii antici sau literatura occidentalå in original, insemna pen¬
tru ceilal(i „cår(ile populare". Tipic pentru acest gen erau „romanele“ de
aventuri despre Alexandru cel Mare {Alexandria) ?i despre råzboiul troian
{Istoria surpårii Troadei) §i roman(urile orientale Sindipa $i O mie ?i una
de nopfi {Halima). Aveau un public larg in toate straturile populatiei §i cir-
culau deosebit de mult in traducere romåneascå, mai ales in manuscris.

Totu$i, mentalitåtile §i institutiile traditionale fuseserå incålcate. Noi
curente §i idei, existente incå de la mijlocul secolului al XVIII-lea, incepu-
serå så afecteze modul in care romånii se vedeau pe ei in$i§i $i in care
meditau asupra organizårii §i (elurilor societå(ii omene^ti. inaltul cler al
Bisericii Ortodoxe slujea drept instrument efectiv de inova(ie, o voca(ie
care la prima vedere pare paradoxalå. Cu toate acestea, in timp ce-§i men-
(ineau rolul de påstråtori ai tradi(iei cre^tine, inal(ii prela(i vådeau o mare
receptivitate fa(å de idei le §i institutiile esen(ialmente laice. Un stimul si-
milar i-a impulsionat pe intelectualii laici romani, care au contribuit sub-
stan(ial la cre?terea tensiunii dintre vechea orinduire ?i no(iunca de progres
care lua na$tere.

Cleml ortodox din secolul al XVIII-lea a råmas påstråtorul traditiei,
in sensul cå se stråduia så mentinå valorile moralei cre§tine $i apåra inter-
pretarea religioaså a istoriei omului. Acest ata§ament fatå de traditie a fost
deosebit de putemic in rindul preotilor parohi de la sate. Educa(ia lor mo-
destå §i izolarea de mari le curente literare le-au låsat universul intelectual
aproape neatins. inaltul cler, pe de altå parte, aråta o deosebitå deschi
dere fatå de inovatie. Nerenuntind in nici un caz la chemarea lor religioaså,

SP1R1TUL VREMUR1LOR, 1774-1829

147

ace§ti tnalfi prela(i nu puteau inså så nu fie influentap de invå(åtura euro-
peanå. Din aceea$i claså ca $i boierii, ei se bucurau de condi(ii de educa(ie
similare $i impårtå$eau acelea§i aspirapi de reforma luminatå, de§i in cadrul
unui context cre§tin. Clerul monastic a fost §i el atins de spiritul general de
reinnoire din cadrul bisericii, dar izvoarele sale erau traditiile mistice ale
Bisericii Ortodoxe Råsåritene; el privea mai curind spre interior decit spre
Europa.

Principalul centru de activitate intelectualå inovatoare in cadrul bise¬
ricii din Jara Romåneascå era Rimnic, un orakel de pe malul Oltului. La
Episcopia Rimnicului exista un grup aparte de clerici care, fara så rupå
cu tradi(ia ecleziasticå, priveau cu al(i ochi relapa omului cu Dumnezeu
$i treburile sale pe påmint. Iubeau invåtåtura §i, in limitele impuse de cre-
dinta lor §i de educa(ia religioaså, dovedeau o deschidere remarcabilå fata
de noile idei, intr-un sens mai modest, meritindu-$i titlul de Aujklårer}

Principalul animator al grupului §i personalitatea sa de frunte era Chesa-
rie, episcop de Rimnic de la 1773 pinå la 1780. 1 2 Data na$terii sale este ne-
cunoscutå, iar detaliile vietii sale din tinerete sint de-abia schitate. A invåtat
la §coala domneascå de la Bucuresti, unde programa era dominatå de teolo-
gie ?i de antichitatea clasicå $i unde a dobindit cuno§tinte de greacå, latinå,
slavonå §i ffancezå. A devenit cålugår in 1761 §i apoi a detinut diverse functii
administrative la Mitropolia din Bucuresti. Cit a fost acolo, a facut parte din
delegatia care s-a dus la Sankt Petersburg in 1770 pentru a supune atentiei
Ecaterinei a Il-a plingerile natiunii muntene impotriva ståpinirii otomane.

Ca episcop, Chesarie a fost pretuit la vremea sa, fiind amintit §i aståzi
ca traducåtor §i editor de cårti biserice§ti §i ca scriitor de introduceri pline
de miez. A renovat complet vechea tipografie de la Rimnic, care data din
1705, cu tipamite procurate de la Sibiu printr-un prieten de-al såu, negus-
torul Hagi Constantin Pop. A publicat noi editii ale lucrårilor liturgice in-
dispensabile — un Octoih (carte bisericeascå in care sint cuprinse cintårile
din fiecare zi a såptåminii, cintate succesiv pe opt glasuri) in 1776, un
Triod (carte de cintåri §i rugåciuni pentru postul mare din cele zece såptå-
mini dinainte de Pa§ti), un Ceaslov (carte de rugåciuni §i cintåri pentru
diferite ceasuri) §i o Psaltire (carte de psalmi) in 1779 —, dar principala
sa realizare a fost publicarea traducerilor a §ase Mineie, carte bisericeascå
in care sint indicate, pe luni §i pe zile, slujbele religioase din octombrie

1 Despre cercul de la Rimnic, A. Dutu, Coordonate ale culturii romånefti in secolul
XVIII, Bucuresti, 1968, pp. 119-170, este o lecturå indispensabilå.

2 M. Manolache, „Via(a §i activitatea episcopului Chesarie al Rimnicului
(1773-1780)“, $i in Biserica Orlodoxa Romånå, 84/1-2, 1966, pp. 129-151.

148

ROMÅN1I, 1774-1866

pina in martie. Publicarea in limba romånå a celorlalte Mineie din aprilie
pina in septembrie) de cåtre succesorul såu, Filaret, insemna cå intregul
serviciu religios putea så se pnå de acum inainte in limba romånå. Intr-un
sens, ei au incheiat procesul de traducere a cårtilor religioase §i de extin-
dere a folosirii limbii romåne la liturghie, inceput in secolul al XV-lea.

Prefefele scrise de Chesarie la Mineiele sale il aratå drept un om på-
truns de spiritul propriilor sale vremuri. Eie dezvåluie o largå viziune $i o
angajare fafå de noua invå(åturå impårtå$itå de un numår din ce in ce mai
mare de intelectuali romåni. Chesarie citea gazete fran{uze§ti — Journal
encyclopedique de libre propagande philosophique §i Mercure historique,
littéraire et politique — $i achiziponase un set din Marea Enciclopedie
Francezå, toate prin Sibiu $i prin intermediul prietenului såu Pop. Cu toa-
te acestea, a råmas un om al bisericii. Nu s-a indoit niciodatå de influen¬
sa lui Dumnezeu asupra viet» oamenilor §i n-a incetat så le predice fratilor
såi cresjtini urmarea fericitå a rugåciunilor. intr-o epocå de scepticism cres-
cind, invåtåturile tradiponale despre rela(ia reciprocå dintre Dumnezeu §i
om i$i mensineau pentru el valabilitatea. Cu toate cå, in felul acesta, credea
cå timpul este subordonat vointei Providentei, nu era mai pu|in sigur cå
oamenii i§i puteau controla propriile lor destine pe Påmint. Concepfia sa
despre istorie era astfel foarte indepårtatå de pasiv $i de contemplativ. Con-
sidera mai curind transformarea — sau schimbarea — nu doar inerentå
naturii, dar §i ca o lege care domina treburile omene$ti. in vederile sale,
viata pe påmint era orinduitå de un plan divin privindu-i pe tofi oamenii,
dar nu era, a$a cum propovåduiserå predecesorii såi medievali, doar o sim-
plå pregåtire pentru viata ve$nicå. Timpul istorie, argumenta el, trebuia fo-
losit pentru a imbunåtåti soarta omului pe påmint §i pentru a promova
bunåstarea generalå. 3 Ideea sa despre timp diferea astfel de cea exprimatå
in lueråri populare traditionale, ca Pildele fdosofe$ti, o carte de maxime
traduse din greaeå in romånå in 1713, in care timpul este asemuit cu o roa-
tå, care, o datå puså in funetiune, aduce omul tot mai aproape de moarte.
Pentru Chesarie, timpul era dåruit omului pentru promovarea binelui public.
Dar nu este clar in ce måsurå credea sau nu in progres, intrucit concepea
schimbarea in treburile omene$ti ca un ciclu nesfir§it de ridieåri §i cåderi.

Chesarie impårtå§ea interesul din ce in ce mai mare al confratilor såi
intelectuali, laici sau ecleziastici, pentru natiune sau, a§a cum o numea
el, patrie. Cu toate cå nu abandona in nici un caz comunitatea ortodoxå
intemationalå §i cu toate cå gindea incå dezvoltarea omenirii in termeni

3 Prefatå, Mineiul pe Ianuarie, Rimnic, 1779, in Bibliografia romdneascå veche,
1508-1830 , II, pp. 234-236.

SPIRITUL VREMURILOR, 1774-1829

149

cre$tini largi, frecven(a cu care termenul de patrie apårea in scrierile sale
sugereazå o subtilå mutape de la con§tiin(a ortodoxå la con$tiin(a napo-
nalå. De pildå, se referea la mitropolitul Ungrovlahiei ca la un mentor spi¬
ritual ?i fiu al patriei sale §i pårea så sugcreze cå rolul inaltului cler putea
fi definit in termeni naponali. 4 Cind medita asupra obligapei oamenilor
de a folosi timpul pentru binele comun, patria era de obicei termenul sau
obignuit de referin(å. Gindurile sale disparate cu privire la aceastå proble¬
ma cu greu pot fi descrise ca naponalism, de§i conpn anumite elemente,
precum cele ale obir§iei romånilor din vechii daci §i romani, care pina la
urmå aveau så formeze miezul ideologiei naponalismului romån modem.
In Mineinlpe Noemvrie, Chesarie consemna ilustra ascenden(å a romåni¬
lor, iar in cel pe decembrie compara anumite obiceiuri ale romånilor cu
cele practicate de cåtre romåni in zilele lui. 5

Grigorie Rimniceanu ( c . 1763-c. 1828) a fost unul dintre discipolii lui
Chesarie $i a impårtå$it preocupårile sale intelectuale. 6 Acesta folosea §i
el prefe(ele la noile edipi de cårp liturgice ca purtåtoare ale propriilor sale
idei, iar prefa(a la Triodul din 1798 este o expresie caracteristicå a noii sale
conceppi despre lume. Ca §i mentoml såu, a incercat så reconcilieze invå-
(åturile religioase tradiponale cu noile curente de gindire. Pretuia mintea
umanå considerind-o un instrument care ii permisese omului så påtrundå
in cele mai adinci secrete ale cerurilor (se gindea la astronomie) $i ale på-
mintului, dar n-a intirziat så adauge cå mintea §i inteligen(a erau daruri de
la Dumnezeu §i cita Biblia in sprijinul spuselor sale. Ca §i fra(ii såi, cleri-
cii de la Rimnic, Rimniceanu era §i el interesat de istorie §i de patrie. Gin-
direa sa a facut o cotiturå hotårit modemå in meditapile sale cu privire la
locul romånilor in Europa. In mod specific, se intreba de ce romånii nu
facuserå acelea§i minunate „fapte ale minpi“ ca §i vecinii lor de la Vest,
care transformaserå Europa in „podoaba“ lumii. A gåsit råspunsul in con-
centrarea romånilor asupra „viepi interioare“. Aveau §i ei, intr-adevår, oa-
menii lor invåtap „dintre care unii studiaserå in (åri indepårtate“, dar ace§tia
se dedicaserå mai mult indeplinirii cuvintului Domnului decit urmåririi

4 Prefatå, Mineiulpe Noemvrie , Rimnic, 1778, fn Bibliografia romåneascå veche,
1508-1830 , II, p. 228. Cu privire la ideea de patrie a lui Chesarie $i a contemporanilor
sai, vezi $. Lemny, Originea fi cristalizarea ideii de patrie in cultura romånå , Bucuresti,
1986, pp. 61-92.

5 Prefatå, Mineiul pe Noemvrie , pp. 227-228; M. Basarab, „Prefetele mineielor de
la Rimnic, 1776-1780: Problema originei latine a poporului $i a limbii romåne", in
Mitropolia Oltemei, 19/9-10, 1967, pp. 763-768.

6 Du(u, Coordonate, pp. 155 -163.

150

ROMÅNII, 1774-1866

„lucrurilor exterioare“ (probabil §tiin(a §i afacerile). 7 Romånii, conchidea
el, erau in esenjå un popor religios, calitate care, dupå pårerea lui, ii aju-
tase in primul rind så supravie(uiascå: (ara lor fusese adesea cimp de bå-
tålie §i fiiseserå bintui(i de alte calamitåti, dar, in cele din urmå, gåsiserå
intotdeauna pacea pentru cå ii fuseserå credincio§i lui Dumnezeu §i, in con-
secintå. El avusese grijå de ei. Romånii inså, sustinea Grigorie Rimniceanu,
in ciuda cåii speciale pe care apucaserå, nu erau mai pupn europeni.

In Moldova, grupuri de clerici, concentrap in special la la§i, aveau pre-
ocupåri culturale §i intelectuale similare celor din cercul de la Rimnic. Dar
moldovenii au produs mai pu(ine lucråri originale §i påreau mai pupn in-
clinap så abordeze problemele complexe ale istoriei care ii atråseserå pe
Chesarie §i pe Grigorie Rimniceanu. Cu toate acestea, aveau interese largi
§i stimulentul curentelor de gindire europene nu era mai slab decit cel din
Tara Romåneascå.

Un inalt prelat s-a situat in frunte ca mentor al unei generapi mai tinere
de clerici militanp. Leon Gheucå (c. 1735-1788), episcop la Roman in
1769 $i apoi mitropolit al Moldovei de la 1786 pinå la moarte, a fost o fi-
gurå reprezentativå a viepi intelectuale moldovene. 8 Era ata§at ideii de
reformå §i de råspindire a noilor valori culturale. Din cauza funcpei sale
ecleziastice, nu-$i putea exprima direct ideile, dar a incercat så-i influen-
(eze pe alpi, patronind traduceri §i alcåtuind mici antologii de scrieri ale
unor autori avind acelea§i afinitåp ca $i el. Multe dintre aceste cårp promo-
vau ideile iluministe ale vremii. Se pare cå a tradus el insu§i Despre $ti-
in(a stihiilor (1780), o antologie ce cuprindea printre alte scrieri Pensées
sur différents sujets de Jean Baptiste Massillion (1663-1742), reputatul
predicator francez; fragmente din lucrarea lui Fenelon Traité de l 'existen-
ce et des attributs de Dieu ; citate din Cicero, precum §i un discurs al lui
Seneca in fa(a lui Nero. Caracterul enciclopedic al antologiei corespundea
gustului §i spiritului vremii. A abordat chestiuni universale — limitele des-
potismului, råspunderea celor mari in fa(a istoriei, esenfa naturii §i bunå-
starea omului pe Påmint.

Menirea inipativelor culturale ale lui Gheucå nu a fost doar simpla se-
lectare a intelectualilor. Acestea exprimau propria sa nemulpimire fa(å de
ordinea socialå existentå $i certitudinea sa cå råspindirea culturii §i cul-
tivarea rapunii constituiau cheia unor schimbåri in bine. Activitatea sa
corespundea efervescentei generale ce cuprinsese societatea boiereascå.

7 Prefatå, Triodul, Bucuresti, 1798, in Bibliografia romåneascå veche, 1508- IS30,
II, pp. 406-408.

* A. Ciurea, Figuri de ierarhi moldoveni: Leon Gheucå, Chipnåu, 1942; Istoria
filozofiei romånefti, I, edifia a Il-a revizuitå, Bucuresti, 1985, pp. 289-290.

SPIRITUL VREMURILOR, 1774-1829

151

in rindurile urmåtoarei generapi de clerici luminap din Moldova, ni-
meni nu a reprezentat mai consecvent aspectul national al noului curent
de idei decit Veniamin Costachi (1768-1846). 9 Membru al unei distinse
familii boierepi, a ales rasa cålugåreascå, in ciuda obiecpilor putemice ale
pårinplor såi. Episcop la Hu$i, hirotonisit in 1792 p la Roman in 1796, a
fost ales mitropolit al Moldovei in 1803. Ca p Leon Gheucå, a fost parti-
zan al ideii conform cåreia cunoaperea este cheia progresului omului pe
Påmint. Dar, in timp ce Gheucå p generapa lui concepuserå educapa in
termeni universali, indiferent de nationalitate, Veniamin Costachi suspnea
cå pentru a fi beneficå, ea trebuia så aibå loc intr-un context romånesc.

Una dintre cele mai mari realizåri ale lui Veniamin Costachi in orga-
nizarea invåtåmintului a fost infiintarea, in 1803, a Seminarului de la So-
cola, lingå lap. Principalul såu obiectiv era imbunåtåprea educapei clerului,
pentru a da membrilor acestuia posibilitatea så-p indeplineascå mai efi-
cient responsabilitåple spirituale p didactice. Dorea, de asemenea, så a$eze
invåpimintul superior pe baze naponale p, prin introducerea romånei ca
limbå de instruire, a incercat så diminueze influenta limbii grecepi p a pro-
fesorilor greci la Academia Domneascå din lap. Seminarul reprezenta pen¬
tru el doar un aspect al unui plan general de modemizare a invå(åmintului
moldovenesc, care avea så cuprindå in cele din urmå toate §colile elemen-
tare p secundare. 10 Recunoscind nevoia unor dascåli care så cunoascå me-
todele pedagogice moderne p care så aibå cunopinje solide in disciplina
pe care o predau, Veniamin Costachi a inceput så trimitå in stråinåtate pe
propria sa cheltuialå studenp talentap. De asemenea, a valorificat din plin
tipografia. In 1804 a reorganizat tipografia mitropolitanå de la lap, iar
in 1807 a infiintat o nouå tipografie la månåstirea Neamp unde plånuise
så publice lucråri in limba romånå care „så lumineze mintea p så depepte
spiritul cititorului pentru lucruri bune“. Conpnutul acestor scrieri era mai
mult religios.

Cu toate cå a fost un inovator p un individualist pe parcursul indelunga-
tei sale cariere, Veniamin Costachi s-a påstrat in limitele invåtåturii crepine
traditionale. Spre deosebire de unii dintre conffapi såi, nu a fost admirato-
rul unor astfel de personalitåti ale iluminismului european precum Voltaire.
Mai curind, a aderat la avertismentele Patriarhiei de la Constantinopol

9 M. Påcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romåne, III, editia a Il-a, Bucuresti, 1997,
pp. 7-24.

10 C. Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei f i Sucevei f i a catedralei mitropo-
litane din Ia$i, Bucuresti, 1888, pp. LXIV-LXVI; N. C. Enescu, „Veniamin Costachi,
ctitor $i indrumåtor al scolilor naponale din Moldova 41 , In Mitropolia Moldovei si a
Sucevei , 43/1-2, 1967, pp. 32-48.

152

ROMÅNII, 1774-1866

ce apreciau cå ideile revoluponare sint stråine Bisericii Crejtine. Cu toate
acestea, a fost un admirator inflåcårat al ideilor lui Eugenios Vulgaris,
de la Academia Atenianå, §i ale lui Nikiforos Teotokis, de la Academia
Domneascå din Ia§i, cunoscup amindoi pentru vederile lor luminate, §i
nu a $ovåit nici o clipå in credin(a sa in cunoa$tere, considerind-o cheia
progresului uman.

Paralel cu råspindirea noilor curente de gindire cu privire la educape,
limbå §i patrie, patronate de inalpi prelap, o rena§tere spiritualå tot atit
de påtrunzåtoare a luat avint in rindurile clerului monastic. Dacå ideile
§i programele imbråp§ate de cåtre mitropolip $i episcopi pot fi caracteri-
zate drept deschideri cåtre Occident §i avind (eluri esenpalmente sociale,
mi§carea pentru reinnoirea monasticå poate fi consideratå o continuare a
unor tradipi mai vechi, cu finalitate spiritualå. Primii erau intor§i cu pri-
virea cåtre Europa, ceilalti ii considerau pe romåni ca parte a lumii or-
todoxe.

Revigorarea viepi monastice in Principate, in secolul al XVIII-lea §i
la inceputul secolului al XlX-lea, a fost putemic influentøtå de ascetismul
practicat in unele månåstiri ruse$ti, in conformitate cu regulile stabilite de
Sf. Dimitrie, mitropolit al Rostovului (1651-1709). Unul dintre discipolii
såi a fost moldoveanul Pahomie, episcop al Romanului (1707-1713), care
s-a retras din scaun stabilindu-se la schitul Pocrov, ctitorit de el insu$i lin-
gå månåstirea Neam(. Un alt mare ascet a fost Vasile (c. 1700-1767), stare(
al månåstirii Poiana Mårului de lingå Rimnicu Sårat, in Jara Romåneascå,
unde impreunå cu cipva discipoli §i-a dus via(a in rugåciuni, studii mun-
cå manualå. 11 Pahomie §i Vasile au fost figuri izolate, a cåror influenpi
s-a limitat la cercurile apropiate lor. Inspirapa pentru o rede§teptare mo¬
nasticå generalå a venit de la o personalitate mai charismaticå, Paisie Ve-
licicovschi.

Cariera lui Paisie Velicicovschi dezvåluie caracterul supranational al or-
todoxiei in preziua mi§cårilor naponale moderne din Europa de Sud-Est. 12
S-a nåscut la Poltava, in Ucraina, in 1722, in familia unui preot, $i de la
o virstå fragedå a simpt o atracpe spre ascetism §i meditape. A fost tuns
rasofor in 1741 §i §i-a inceput cåutårile pentru o adevåratå via(å a spiritu-
lui, ceea ce 1-a dus pentru prima oarå in Tårile Romåne, unde a petrecut

11 Pacurariu, Istoria, II, edi(ia a Il-a, Bucuresti, 1994, pp. 561-562.

12 Despre viata $i cariera lui Paisie Velicicovschi, vezi S. Chetverikov, Starets Paisii
Velichkovskii, traduså de V. Lickwar si A. J. Lisenko dupå edipa ruså din 1933, Belmont,
Massachusetts, 1980 si A. N. Tachiaos, O Paisios Velitskofski (1722-1794) kai éaskeli-
kofilologike schole tou, Salonic, 1964.

SPIRITUL VREMURILOR, 1774-1829

153

patru ani in mici comunitåti monastice, ca de pildå Poiana Mårului, unde
1-a cunoscut pe staretul Vasile, apoi la Muntele Athos (1746-1763) §i, in
sfir§it, din nou in Moldova, unde comunitåtile sale deveniserå centre ale
unui monasticism reinsufletit §i ale unor intense activitåti intelectuale. in
1763, Mitropolitul Moldovei, Gavriil Callimachi, le oferå lui Paisie §i „fra-
(ilor“ såi månåstirea Dragomima, din nordul Moldovei, precum §i veni-
turile numeroaselor ei mo§ii. Aici, atrågind un numår mare de ucenici §i
de al(i „fra(i“, care sim(eau o chemare spiritualå superioarå, Paisie a intro-
dus regula monasticå pe care o elaborase el insu$i la Muntele Athos. Era
severå, cerindu-le tuturor membrilor comunitåtii så ducå o via(å de sårå-
cie, supunere, umilin(å §i muncå. Cind Austria a anexat nordul Moldovei
(Bucovina) in 1775, Paisie ?i majoritatea „fra(ilor“ såi se mutå mai la sud,
la månåstirea Secu §i, apoi, in 1779, la månåstirea Neamt, cel mai strålu-
citor centru al monasticismului din Moldova. De aici, Paisie a exercitat
o influentå deosebitå asupra vietii monastice din ambele Jåri Romåne 13 ,
§i tot aici s-a stins din via(å in 1794.

Sub egumenia sa, månåstirea Neamt a devenit renumitå pentru tradu-
cerile din greacå in slavonå §i in romånå ale lucrårilor marilor ascep ai
Bisericii Ortodoxe de Råsårit $i ale altor lucråri teologice fundamentale. 14
Aceste traduceri au o importantå imenså pentru Biserica Romånå, deoa-
rece au fåcut cunoscutå in limba romånå literatura patristicå §i postpatris-
ticå ce nu fitsese traduså anterior. Imbinarea unei adinci spiritualitåti cu
munca intelectualå susfinutå a atras la Neamt cålugåri §i ucenici de la må-
nåstirile din intreaga Moldovå §i din Jara Romåneascå §i i-a facut pe „fra-
tii“ comunitåtii sale bineveniti oriunde cålugårii erau angajati in propria
lor operå de rena§tere spiritualå. Printre marile fete biserice§ti care au tre-
cut prin §coala lui Paisie poate fi citat Veniamin Costachi, iar printre må-
nåstirile care s-au dezvoltat sub tutela spiritualå a discipolilor lui Paisie
se aflå Cåldåru§ani §i Cemica din Tara Romåneascå. Totu§i, Paisie a slujit
biserica, nu o nationalitate. El a atras ru§i, ucraineni, beloru§i, precum §i
romåni, §i a acordat un loc egal limbilor slavonå, greacå §i romånå.

Preocupårile intelectuale iluministe ale inaltului cler §i revitalizarea
ascetismului in rindurile clerului monastic au stimulat eforturile generale
de reformå in sinul bisericii. Un exemplu remarcabil il constituie måsu-
rile luate de cåtre Dositei Filitti, mitropolitul Ungrovlahiei (1793-1810)

13 A. Eftimie, „Influenta paisianå in månåstirile romåne§ti“, in Mitropolia Ardea-
lului, 11/4-6, 1966, pp. 331 -348.

14 Chetvcrikov, Starets Paisii, pp. 227-238; Tachiaos, O Paisios Velitskofski ,
pp. 72-108.

154

ROMÅNH, 1774-1866

pentru imbunåtåprea instruirii §i nivelului de viatå ale preotilor parohi. Se
pare, totu§i, cå viata religioaså a marii majoritåp a tårånimii a continuat
så fie a$a cum fusese de veacuri, influentatå initial foarte putin, pe ici-pe
colo, de curentele schimbårii ce i$i fåcuserå loc in rindurile clerului.

LEGÅTURA GREACÅ

Invåtåtura greacå a Tndeplinit un rol dublu in viata intelectualå, similar
celui avut de inaltul cler ortodox. Influenta larg råspinditå a culturii gre-
ce§ti §i folosirea limbii grece§ti in secolul al XVIII-lea $i in primele decenii
ale secolului al XlX-lea au intårit legåturile traditionale dintre Principate
§i lumea bizantin-ortodoxå. Dar, in acela^i timp, eie au oferit intelectua-
lilor romåni o deschidere deosebit de importantå cåtre literatura §i gindi-
rea vest-europene. 15 Greaca modema a fost in Principate una dintre limbile
de inaltå culturå. A constituit limba principalå de instruere $i, impreunå
cu greaca clasicå, a fost o componentå majorå a programei din academi-
ile domne§ti de la Bucuresti §i Ia$i, cele mai inalte institutii de invåtåmint
din Principate. 16 Cultivarea intenså a Antichitåtii in academii a ridicat in
mare måsurå prestigiul literaturii grece§ti moderne, pe care multi inte-
lectuali din Jårile Romåne o considerau ca descendentå in linie dreaptå
a literaturii clasice grece$ti. Printre clasele de sus, greaca se bucura in ace-
ea$i perioadå de un prestigiu asemånåtor cu al ffancezei in Occident. Multi
boieri vorbeau $i scriau in limba greacå, a§a cum fiii §i nepotii lor o vor
face in limba francezå in anii ’30 §i ’40 ai secolului al XlX-lea. Cunoa§te-
rea limbii grece§ti avea $i rapuni practice. Era, dupå romånå, a doua limba
oficialå, fiind folositå in cancelaria domneascå §i in sistemul judecåtoresc
§i servind deopotrivå ca o lingua franca in comertul international.

Limba greacå fusese acceptatå de bunåvoie de cåtre clasele de sus ro-
måne§ti. Folosirea unei limbi stråine nu fusese stigmatizatå in nici un fei,
intrucit cultura, pentru care greaca servea drept vector principal, era tra-

15 Un ghid important in privinta acestei probleme este C. Papacostea-Danielopolu,
Literatura in limba greacå din Principatele Romåne (1774-1830), Bucuresti, 1982. Vezi
$i idem, „Formatia intelectualilor greci din Tårile Romåne (1750-1830)“, in A. Du(u
(ed.), Intelectuali din Balcani in Romånia, sec. XVH XIX, Bucuresti, 1984, pp. 68-113.

16 A. Camariano-Cioran, Academiile domnesti din Bucuresti f i fa$i, Bucuresti, 1971,
pp. 114-188; G. Cron(, „L’Academie de Saint-Sava de Bucarest au XVI1I C siécle: l.e
Contenu de l’enseignement“, in Revue des etudes sud-est europeennes, 4/3-4, 1966,
pp. 459-468.

SPIRITUL VREMURILOR, 1774-1829

155

tatå ca o proprietate comunå a tuturor popoarelor ortodoxe din Europa
de Sud-Est. La fei ca pe vremea culturii slavone comune, ce a durat pinå
in secolul al XVI-lea, activitatea intelectualå §i literarå nu era incåjude-
catå a fi expresia unicå a sufletului national. Domnitorii fanarioti nu au
incercat in mod deliberat så-i elenizeze pe romani sau så måbu$e manifes-
tårile de culturå romåneascå. Mai curind, multi dintre ei §i numero^i pre-
lati greci, care ocupau scaune episcopale $i mitropolitane, au promovat
activ cultura romånå, infiintind tipografii, publicind cårti in limba romånå
§i insistind cå preotimea de parohie trebuie så invete så citeascå in limba
romånå, limba credincio§ilor lor.

Cu toate acestea, nemultumirea clerului autohton fatå de predominarea
eclezia$tilor greci a dus la tensiuni in sinul bisericii. Urcarea fanariotilor
in scaunele Jårilor Romåne intårise legåturile dintre bisericile romåne$ti
§i Patriarhia greacå de la Constantinopol §i a avut ca rezultat un anumit
grad de elenizare, in special in cadrul bisericii din Tara Romåneascå. In-
tre 1716 si 1821, din 12 mitropoliti, 6 au fost de origine greacå, iar din
11 episcopi de Buzåu, 5 au fost greci. 17 Multi prelati greci, veniti in Prin-
cipate, detineau titluri onorifice de mitropoliti §i episcopi ai unor scaune
in zone care se aflau sub control otoman, scaune care fuseserå desfiintate.
Ei au fost mentinuti la Mitropolia din Bucuresti sau au devenit egumeni
in numeroase månåstiri. Acesti clerici erau constienti de superioritatea
culturii grecesti si au incercat så påstreze unitatea lumii culturale grecesti,
så foloseascå avutia bisericii din Jara Romåneascå pentru a sluji patriar-
hiile råsåritene.

Clerul romånesc a reactionat in diverse feluri fatå de predominarea
greceascå, in special contestind alegerea unor greci in scaunele vacante.
Disputa cu privire la alegerea unui nou episcop de Buzåu, in 1793, este
un exemplu tipic. Boierii si clerul romån au cerut ca acesta så fie romån,
dar mitropolitul Dositei Filitti voia un grec. Pentru a-$i cistiga de partea
lui opozantii, Dositei Filitti 1-a convins pe domnitor så creeze o nouå epis-
copie, la Arges, care så fie conduså de un romån, stratagemå care a reu-
Sit. 18 Totusi, tensiunea dintre clerul romån $i clerul grec a continuat så se
inråutåteascå in deceniile urmåtoare. Cum era de asteptat, clerul si mire-
nii romåni au salutat alegerea unui concetåtean romån, Dionisie Lupu,

17 Cu privire la opozipa clerului romån fatå de predominanta greceascå in biserica
romånå, vezi A. Elian, „Legåturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu Patriarhia de Constan-
linopol $i cu celelalte Biserici Ortodoxe", in Biserica Ortodoxd Romånå, 77/7-10, 1959,
pp. 931-932; Påcurariu, Istoria, II, pp. 318-320.

18 Påcurariu, Istoria, II, pp. 436 437.

156

ROMÅNII, 1774-1866

ca mitropolit, in 1819, considerind-o drept o victorie a mi§cårii lor de au-
tohtonizare a bisericii. A?a cum vor dovedi evenimentele ulterioare, in-
scåunarea unui roman ca §ef al bisericii, dupå trei mitropoliti greci succesivi,
a inaugurat o orientare nouå, na(ionalå, in conducerea treburilor bisericii.

Influenta greacå in biserica moldoveneascå n-a atins niciodatå nive-
lul din Jara Romåneascå. Traditia de independentå — avindu-§i rådåcinile
in secolul al XV-lea §i fundamentatå pe ideea cefaliei — se va consolida
in secolul al XVlll-lea multumitå unor putemici mitropoliti autohtoni. Cle-
ricii din Moldova $i-au strins rindurile in jurul acestora pentru a se opune
penetrårii stråine in biserica lor. Drept rezultat, doar doi greci au obtinut
pozitii ecleziastice inalte §i atunci doar din cauza unor putemice presiuni
politice exercitate de cåtre domnitori.

Semnificatia culturii ?i limbii grece$ti pentru „progresul“ sau europeni-
zarea societåtii romåne?ti a fost subiect de controverså incå din secolul
al XVlll-lea. Ca reactie la domniile fanariote, multi istorici, in mod special
din secolul al XlX-lea, suspneau cå limba §i cultura grecilor, prin påstra-
rea legåturilor din Principate $i lumea ortodoxå de la sud de Dunåre §i din
Constantinopol, consolidaserå aceastå traditie $i intirziaserå astfel intrarea
romånilor in lumea culturalå §i intelectualå „mai avansatå“ a Europei Oc-
cidentale. Mårturiile sugereazå totu§i §i un rol pozitiv al culturii §i limbii
grece§ti. Acestea au servit, in primul rind, ca intermediar intre intelectua-
lii romåni §i Occident, in special prin academiile domne§ti $i prin nume-
roasele traduceri ale unor importante lucråri de literaturå §i de comentariu
politic.

Principalul corpus de idei råspindite in felul acesta erau cele ilumi-
niste. De$i cipva boieri romåni §i membri ai clerului au cunoscut lucrårile
iluminismului in limbile originale, de multe ori contactul direct cu sursa
a avut loc doar dupå ce aceste lucråri au circulat in traducere greacå. 19
Romånii care §tiau greaca erau mai numero§i decit cei care puteau citi in
limbile occidentale §i, de§i citiva aveau cårti occidentale in bibliotecile lor,
acestea au avut probabil o influentå mai micå decit traducerile grece?ti,
care aveau o circulatie mai largå $i existau intr-un numår mai mare de exem-
plare. Lucrul acesta se verificå, de pildå, in legåturå cu lucrårile lui Christian
Wolff, cu Logica lui Heineccius §i cu Logica lui Condillac. In literaturå,
Télémaque al lui Fénelon a fost tradus in limba romånå in 1772, inså inte-
lectualii romåni avuseserå acces la aceastå lucrare cu mult timp inainte,
intr-o traducere greacå, publicatå in 1742 ?i råspinditå in sute de exem-

19 D. Popovici, La Litterature roumaine å l'epoque des lumieres , Sibiu, I l M5,
pp. 59-74; Papacostea-Danielopolu, Literaturå $i limha greaca , pp. 45-65.

SPIRITUL VREMUR1L0R, 1774-1829

157

plare. In plus, traducåtorul roman s-a folosit pentru versiunea sa de inter-
mediarul grec §i nu de originalul francez. Unii clasici ai gindirii secolu-
lui al XVI ll-lea au devenit cunoscuti intelectualilor romåni mai intii in
traducere greacå, de pildå John Locke: An Essay concerning the Human
Understanding and Some Thoughts concerning Education\ Fontenelle:
Entretiens sur la pluralité des mondes, care populariza teoriile lui Coper-
nic §i ale lui Descartes despre Univers, §i Montesquieu: Considerations
sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence. Tradu-
cerea unor astfel de lucråri in greacå a continuat pina tirziu in anii ’20
ai secolului al XlX-lea. Un exemplu izbitor il constituie activitatea lui
lordache Golescu, mare boier §i fiul lui Radu Golescu, precum §i unul
dintre principalii promotori ai invå(åmintului in Jara Romåneascå. 20 I§i
justifica propriile sale traduceri in greacå suspnind cå erau pentru „binele
general 11 , cuvinte ce sugereazå cå astfel de lucråri erau larg citite.

Nu se poate §ti cu certitudine cit de adinc påtrunseserå in societatea ro¬
måneascå lucrårile in limba greacå. Dat fiind inså cå Principatele i$i pås-
traserå cel pupn o aparen^å de autonomie politicå, manuscrisele §i cårple
de cele mai diverse feluri puteau fi importate §i citite farå opreli§ti din par-
tea autoritåplor otomane $i a elementelor conservatoare de la Patriarhia grea¬
cå din Constantinopol. Acest lucru a fost mai ales valabil in a doua parte
a secolului al XVIll-lea §i la inceputul secolului al XlX-lea, cind se punea
pe seama cårplor grece§ti rolul conducåtor pe care il aveau intelectualii
greci in fråmintårile sociale §i politice din Europa de Sud-Est. Cårtile gre-
ce§ti tipårite la Venepa §i Viena circulau adesea mai liber in Moldova §i
in Jara Romåneascå decit in Grecia propriu-ziså sau la Constantinopol.
Cumpåråtorii §i cititorii acestor lucråri erau marii boieri, mici grupuri de
intelectuali, precum $i membrii segmentului superior al clasei mijlocii. Cir-
culapa cårplor grece§ti nu se restringea doar la Bucuresti §i Ia§i. Bibliote-
cile particulare din ora§ele mai mici, ca Hu§i, in Moldova, $i Ploie§ti, in
Jara Romåneascå, depneau colectii respectabile. 21

Receptivitatea crescindå a romånilor educap fa[å de gindirea europea-
nå, cunoscutå prin traduceri in limba greacå §i, in måsurå mai micå, prin

20 N. Camariano, „Primele traduceri din B. de Saint-Pierre in literatura neogreacå 11 ,
in Revista FundaØor Regale , 9/6, 1942, pp. 644-646. Perpessicius, „Iordache Golescu,
lexicolog, folclorist, scriitor 11 , in Perpessicius, Menfiuni de istoriografie literarå f i folclor,
1948 -1956 , Bucuresti, 1957, p. 257.

21 Vezi, de exemplu, M. Carata$u, „Catalogul bibliotecii unui mare negustor din
veacul al XVIll-lea: Grigorie Anton Avramie 11 , in Studii f i cercetåri de hihliologie, 12,
1972, pp. 189-206.

158

ROMÅN11, 1774-1866

originalele franceze §i germane, sugereazå o mutatie generalå in climatul
intelectual din Principate. O dovadå ?i mai evidentå in acest sens se regå-
se$te in gustul literar din cea de a doua jumåtate a secolului al XVIlI-lea.

LITERATURA

Schimbårile din continutul §i formele de expresie literarå au constituit
semne cå literatura incetase så mai fie in primul rind un mijloc de instrui-
re. Autorii cåutau acum så amuze. Au apårut noi genuri, care satisfaceau
gusturile claselor sociale in devenire. insu§i statutul literaturii era diferit.
Aceasta dobindise o oarecare autonomie §i devenea oglinda viepi napo-
nale, iar scriitorii incepuserå så gåseascå in literaturå o vocape permanentå.

Pinå la mijlocul secolului al XVIII-lea, literatura romånå avusese un
preponderent scop utilitar: cronicile se scriau pentru a invåfa generapile
ulterioare cum se facea politica sau pentru a li se inculca loialitatea fa{å
de domnitor sau fatå de boieri; cårple biserice§ti erau menite så ofere invå-
(åturå moralå §i religioaså (Viefile Sfinfilor se asemånau, intr-adevår, cu
literatura de ficpune, dar nu erau menite så fie citite pentru amuzament);
romanpirile medievale, ca de pildå legenda lui Alexandru cel Mare, conti-
nuau så fie acceptate de cåtre mulp cititori drept istorie; alte „cårp populare“
erau folosite pentru a explica pasajele obscure din Biblie §i erau receptate
ca lucråri religioase (Varlaam ?i Ioasaf era, la urma urmelor, viata unui sfint
§i nu o operå de ficpune). Toate aceste lucråri fuseserå scrise sau traduse
pentru a atinge un anume scop social comun, nu pentru a-1 incinta pe cititor.
In plus, proza, cu exceppa istoriei, nu reflectå realitatea imediatå, iar poe-
zia cultå, spre deosebire de poezia popularå, se ferea de temele pur laice.

Cindva, intre 1750 §i 1780, gustul publicului cititor a dat semne de schim-
bare, nu atit in rindurile aristocrapei §i ale tårånimii, cit mai ales printre tir-
govep §i boiema§i. Literatura produså de cåtre §i pentru aristocrape råminca
convenponalå in tematicå, imagisticå §i compozitie. Acela§i lucru poate ti
spus despre sat, unde folclorul inflorea, inspirindu-se din obiceiurile §i mi-
turile transmise din generatie in generatie. La mijloc se aflau micii functio-
nari, invåtåtorii §i micii negustori din tirguri, care i§i manifestau vitalitatca
literarå cultivind douå genuri: cintecul de lume $i cronica rimatå.

Cintecele de lume erau creatii modeste, poeme care din punct de vederc
stilistic se aflau intre folclor §i poezia cultå a intelectualilor. 22 Atacau

22 O. Papadima, Ipostaze ale iluminismului romånesc , Bucuresti, 1975, pp. 114-120.

SPIRITUL VREMUR1L0R, 1774-1829

159

subiecte ca bucuria §i necazurile dragostei, vorbeau despre consolarea !n
vin, iar tonul lor parcurgea intreaga gama de la bunå dispozipe pina la sen-
timentalism §i melancolie. Acestea circulau oral (cele mai populare din-
tre eie erau consemnate in scris) ?i, adesea, acompaniate de muzicå, i§i
gåseau in låutari cei mai populari interprep. Compozitorii cintecelor de
lume apelau la folclor, in special la ritmurile sale trohaice, dar s-au apro-
piat, mai strins decit o fåceau poepi populari, de structurile disciplinate
ale versului cult. Acest tip de poezie sugereazå o schimbare clarå in mo¬
dul de simpre al ora§elor. In contrast cu accentele solemne ale iluminismu-
lui la modå printre intelectuali ?i cu miturile §i fantezia creapilor populare,
cintecele de lume exprimau un sentiment de u$urare fa|å de formele so-
ciale tradiponale $i presiunile morale pe care le resimtea in special clasa
mijlocie. Membrii acesteia vådeau o nouå bucurie de a tråi, dorin(a de a
gusta din lucrurile plåcute ale viepi.

Cronicile rimate se adresau aceluia$i public ca §i cintecele de lume, $i
anume celor care $tiau så citeascå, dar care nu aveau o educape literarå
propriu-ziså. Aceste cronici relatau evenimente istorice recente, precum
asasinarea domnului Moldovei, Grigore Ghica, in 1777, sau råzboaiele din-
tre ru§i $i turci din anii ’70 ai secolului al XVIII-lea. 23 Autorii lor anonimi
par så-$i fi luat modele din literatura greacå a vremii, dar, dupå cite se pare,
necunoscind literatura cultå sau regulile de versificape, au adoptat formele
folclorului contemporan, preferind acelea§i asonan(e caracteristice $i ace-
lea§i ritmuri sacadate. Cronicile rimate se aseamånå cu piesele folclorice
prin portretul exagerat, adesea satiric, al eroului. Eie emanå aceea§i dragos-
te de viapi ca $i cintecele de lume. Ambele dezvåluie in mod remarcabil
o schimbare a climatului mental, aparent neafectat de revigorarea generalå
a viepi intelectuale ce avea loc datoritå influentelor stråine.

Primele incercåri de creape poetica autenticå au fost fåcute de o mina
de scriitori in ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, de?i o nouå conceppe
asupra modului in care trebuia så arate literatura intirzia så aparå. Cam pinå
in jurul anului 1820, valorile didactice §i morale tradiponale continuau så
inspire atit poezia, cit $i proza. Cu toate acestea, relapile politice §i econo-
mice intemationale in plinå dezvoltare, o integrare treptatå in viata cultu-
ralå europeanå ?i aparipa unei etici neinspirate doar de religie promiteau
så elibereze literatura de greul balast al trecutului.

Stilul caracteristic al literaturii culte din acea vreme poate fi cel mai
bine definit drept clasicism. Versurile unor poep ca Gheorghe Asachi

23 M. Anghelescu, Preromantismul romånesc, Bucuresti, 1971, pp. 61-64; D. Si-
mionescu (ed.), Cronici f i povestiri romånefti versificate, sec. XVU—XVIII, Bucuresti,
1967, pp. 5-32.

160

ROMÅNI1, 1774-1866

(1788-1869) §i, Tntr-o oarecare måsurå, Alecu Våcårescu (1769-1799) §i
Costache Conachi (1778-1849) aråtau un respect mai mare pentru måies-
tria artisticå §i modelele stabilite decit pentru impulsul liric $i preferau ra-
(iunea sentimentului. Dar ace§tia nu se sim(eau clasici§ti, Intrucit nu exista
o adevåratå via(å literarå §i anume una care så genereze schimbul de idei
estetice $i så creeze grupåri distincte de scriitori. In consecin(å, clasicis-
mul romånesc era lipsit de un program. Mai mult ca sigur, Våcårescu si
Conachi recuno§teau nevoia unor reguli §i a unor modele, dar n-au reu§it
så formuleze o teorie in acest sens. Ei si-au adus totu§i o contribu(ie impor-
tantå la dezvoltarea unei literaturi moderne prin practicarea con§tiincioaså
a meseriei lor. Pentru prima oarå, au incercat, tn mod sistematic, så trans-
forme limba colocvialå in literaturå §i au adus o oarecare disciplinå masi-
vei infuzii de folclor ce se gåsea in genurile vremii.

Exista o legåturå evidentå intre clasicism §i iluminism, dupå cum se ma¬
nifesta o influentå reciprocå intre intelectualii vremii. Ra(iunea, ordinea §i
utilitatea erau caracteristice ambelor curente. Fabula, care s-a bucurat de
o mare popularitate in Principate intre 1790-1820, ilustreazå perfect co-
relatia dintre subiect, formå ?i scop. 24 Colec(iile de fabule ale lui Esop §i
ale lui La Fontaine erau la modå pentru cå ofereau un mijloc de exprimare
a ideilor politice §i filozofice ce nu puteau fi formulate direct $i pentru cå
satisfåceau gustul precumpånitor al celor cultiva(i pentru literaturå, o lite¬
raturå moralå §i instructivå. Tratamentul asigurat folclorului de cåtre scri¬
itori se potrivea §i el idealurilor iluministe clasice. Våcårescu si Conachi
au ignorat calitåple intrinseci ale folclorului, dispre(uindu-i substan(a pe
care o considerau proprie unor oameni supersti(io§i, neciopli(i ?i, ca atare,
o materie primå ce trebuia prelucratå.

In cadrul curentului dominant al clasicismului, poe(ii de frunte expri-
mau sentimente adesea romantice. Ei vådeau o preocupare permanentå pen¬
tru individ in lumea contemporanå. Examinind sensibilitatea $i via(a lui
interioarå, poe(ii erau adesea cople$i(i de intuirea unor adevåruri mai adinci,
prizonieri ai melancoliei trecerii omului spre moarte §i ai sentimentului
singuråtåtii intr-o lume ostilå.

Aceastå imbinare de clasicism §i de noi impulsuri romantice este evi¬
dentå in poezia lui Alecu Våcårescu $i a lui Ioan Cantacuzino (1757-1828).
Ambii poe(i erau indatora(i unor modele stråine §i cuno?teau mult mai bine
poezia europeanå decit orice genera(ie anterioarå de intelectuali. Influen(a

24 G. Loghin, „La Fable en prose, æuvre-temoin dans le processus de revolulion
de la mentalite et de la formation du gout litteraire å la fin du XV111 e et au debut de
XlX c siecle“, in Revue des etudes sud-est europeennes, 17/3, 1979, pp. 623 -626.

SPIRITUL VREMURILOR, 1774-1829

161

europeanå nu insemna incå prea mult pentru ei in probleme de formå, mai
ales din cauza absentei unei limbi literare standard, dar in tematicå $i at-
mosferå, poezia romåneascå a realizat cel putin un anumit grad de inde¬
pendent fa(å de func(iunile didactice, religioase §i istorice. Poezia lui
Våcårescu dezvåluie un ton intim, ce sugereazå emanciparea artistului in¬
dividual. El a tråit emo(iile cu o intensitate §i cu o ambiguitate de necre-
zut pentru un clasicist $i a exprimat clar sentimentele sale de izolare ca
poet intr-o lume lipsitå de intelegere. Cantacuzino a sondat spiritualitatea
individualå $i virtutile umane simple in cåutarea descoperirii naturii omului
eliberat de toate constringerile exteme. In Veacul de aur sau cel scump
(c. 1796), Cantacuzino prezintå existen(a omului primitiv intr-o viziune idi-
licå rousseauisticå, cu accente critice la adresa societå(ii moderne. Atit el,
cit ?i Våcårescu au insistat asupra caracterului personal al operei lor §i asu-
pra propriei lor plåceri ca principalå motivape creatoare. Astfel, ei nu au
mai exprimat ideile §i aspira(iile colectivitåpi, a§a cum o fåcuserå, de pilda,
vechii cronicari. Totu§i, trecerea cåtre noua sensibilitate n-a fost in nici un
caz bruscå sau completå. Atitudinile clasice §i mijloacele retorice, tonul
grandilocvent §i invocapile solemne mai dominå incå, dar tonul direct, sim-
plu, al exprimårii §i pasiunea celor doi poe(i apartin clar unei viziuni di-
ferite despre om §i emopile sale. 25

Costache Conachi este, de asemenea, o figurå de tranzipe. Crescut in
spiritul prozei iluministe §i al poeziei neoclasice, el a råmas un om al seco-
lului al XVIII-lea. 26 Totu§i, in dezacord clar cu restricpile clasice, a expri¬
mat o stare de nelini§te $i §i-a cåutat in permanentå propriul såu glas poetic.
Inspiratia sa era in primul rind de natura eroticå, iar lucrårile sale cele mai
cunoscute au fost cintecele de lume. In poeziile sale de dragoste, a evocat
natura sålbaticå §i grandioaså, devenitå autohtonå pentru prima oarå in poe¬
zia romåneascå, autorul descriind ceea ce vede, nu ceea ce recomanda
traditia literarå så fie våzut.

Un poet mai tinår, lancu Våcårescu (1792-1863), fiul lui Alecu Våcå¬
rescu, a abordat cu o nouå sensibilitate marile intrebåri cu privire la na-
turå §i la soarta omului. 27 Scria o poezie de observape, descriind ceea ce
era, nu ceea ce ar fi trebuit så fie, contribuind in felul acesta la subminarea
modelelor clasice. Arta care slujea amuzamentul frivol nu-1 mai satisfa-
cea, astfel cå §i-a concentrat atenpa asupra atitudinilor morale contem-
porane. Versul såu era incå rigid, intrucit incerca så mlådieze limba pentru

25 Anghelescu, Preromantismul mmånesc, pp. 69-88.

26 P. Cornea, Originile romantismului romånesc, Bucuresti, 1972, pp. 304-320.
21 Ibid., pp. 343-364.

162

ROMÅNI1, 1774-1866

a se incadra in tiparele preconcepute, dar a dåruit poeziei romåne§ti noi
teme universale, legind tragedia umanå nu de inevitabilitatea morpi, ci
de existen(a inså?i.

in absen(a unei bogate literaturi originale, traducerile au avut un rol de-
cisiv in modelarea gustului §i in pregåtirea publicului cititor pentru lucrå-
rile originale in limba romånå. 28 Traducerile au råspuns nevoii de a avea
o culturå mai cuprinzåtoare §i mai diversificatå, care så reflecte mai mult
sau mai pupn precis gusturile perioadei respective. Acei care preferau ro-
manescul aveau la dispozipe noi versiuni ale cårplor populare. Ceilalp,
care cåutau o lecturå constructivå din punct de vedere moral §i social, erau
atrap de romanul mitologic al lui Fenelon Les Aventures de Telemaque
§i de Belisaire al lui Marmontel. Dupå 1800 s-au bucurat de o audienpi
din ce in ce mai mare lucrårile de facturå sentimentalå sau preromanticå,
precum La Chaumiere indienne a lui Bemardin de Saint-Pierre §i Manon
Lescaut a Abatelui Prevost; este surprinzåtor inså cå, la prima vedere,
Rousseau, Edward Young, Goethe §i alp preromantici de prima mårime
erau absenp. Poate cå publicul romånesc nu era pregåtit din punct de ve¬
dere estetic pentru subtilitåple §i rafinamentul acestora, dar, mai curind,
se pare cå traducåtorii se hotåriserå pur §i simplu så promoveze — prin
lucråri nepretenpoase §i intr-un stil direct — virtutea civicå §i inåparea
moralå, gindind cå aceasta era dorin(a cititorilor.

ILUMIN1SMUL ROMÅNESC

O mårturie clarå cå Principatele se apropiau din ce in ce mai mult de
Europa Occidentalå o constituie influen(a atotpåtrunzåtoare a iluminismu-
lui european printre intelectuali. 29 Acest curent a contribuit la modificarea
doctrinelor politice §i a gindirii tradiponale despre muncå §i despre rela-
pa dintre Dumnezeu §i om; a oferit un impuls reformårii invåpimintului
p a consolidat inclinapile inerente literaturii romåne cåtre clasicism. Ilumi-
nismul nu trebuie våzut inså doar in termenii occidentalizårii §i ai rede§tep-
tårii. O astfel de conceppe ar presupune cå inainte de a doua jumåtate a

28 lbid., pp. 95-114; Anghelescu, Preromantismul romånesc, pp. 91-118.

29 Consideratii generale valoroase se regåsesc in Popovici, La Litterature roumainc,
$i P. Teodor (ed.), Enlightenment and Romanian Society, Cluj-Napoca, 1980. Vezi $i
A . Du(u, „Mi$carea iluministå moldoveanå de la sfir§itul secolului al XVIII-lea“, in
Studii: Revistå de istorie, 19/5, 1966, pp. 911-928, $i N. lsar, „Aspecte ale
iluministe din Moldova la inceputul secolului al XlX-lea (pinå la 1821)“, in Studii
Revistå de istorie, 22/6, 1969, pp. 1127-1144.

SPIRITUL VREMURILOR, 1774-1829

163

secolului al XVIII-lea viata culturalå $i intelectualå din Jårile Romåne ar
fi lincezit intr-un fei de toropealå orientalå, ce ar fi putut fi trezitå doar
de lumina care venea de la Apus. Abordindu-se problema in acest fei, s-ar
ignora faptul cå viata culturalå $i intelectualå romåneascå a avut o dina-
micå proprie, care, mai mult decit atit, ne ajutå så intelegem direcpa spe-
cificå luatå de iluminismul european in Principate.

Schimbårile din gustul literar §i sensibilitatea creatoare, precum §i re-
ceptivitatea sporitå fata de gindirea §i cultura europeanå, a$a cum am vå-
zut, constituiau aspecte ale unei mi§cåri generale de idei in Moldova §i
Jara Romåneascå, ce poate fi cel mai bine definitå drept iluminismul ro-
månesc. Acesta se asemåna cu mi§carea europeanå prin atitudinea sa cri-
ticå fa(å de institutiile existente §i prin increderea sa in ratiune ?i educafie.
Intelectualii din ambele Principate au suspus unei cercetåri asidue ordi-
nea economicå §i politica existentå, precum §i premisele ideologice ce
ståteau la baza ei. Spiritul lor critic i§i gåsea izvorul primar in con§tiinta
cå in afara Jårilor Romåne existau moduri alternative de viatå. Faptul cå
au facut cuno§tintå cu Europa Occidentalå le-a creat posibilitatea så-§i dea
seama de contrastele izbitoare intre modul de viatå al acesteia §i propria
lor existentå „inapoiatå“. Acela$i lucru s-a intimplat atunci cind a fost vor-
ba de Grecia clasicå §i Roma. Valorile culturale §i virtutile civice ale Anti-
chitåtii, ce se predau in academiile domne§ti de la Bucuresti §i la§i, §i o
parte din bagajul de cuno§tinte al fiecårui om educat au constituit o surså
putemicå de relativism social. Progresul cuvintului tipårit §i cre§terea nu-
mericå a publicului cititor au lårgit §i mai mult sfera de cuprindere §i in-
fluenta criticilor.

Preocuparea fatå de problemele specifice ale societåtii romåne§ti a con¬
stituit o caracteristicå a iluminismului din Principate. Pentru boieri §i pen-
tru inaltul cler, ideile erau mai presus de orice un mijloc de a atinge scopuri
practice. Cultivarea ideilor de dragul ideilor §i a teoriilor abstracte de re-
formå politica §i socialå prezenta mai putinå atractie pentru intelectualii
romåni decit pentru confratii lor occidentali intrucit romånii se confruntau
cu permanenta amenintare a dominatiei politice §i culturale stråine. Pro¬
blema indepårtårii acestei amenintåri a acaparat energiile tuturor acelora
care se dedicaserå bunåstårii generale a patriei. In timp ce filozofii euro-
peni erau inclinati så ignore frontierele nationale §i diferentele etnice, inte¬
lectualii romåni i§i concentrau atentia asupra reformei interne §i se gindeau
relativ putin la celelalte natiuni.

Iluminismul romånesc, spre deosebire de cel european, era in general
lipsit de anticlericalism. Cu toate cå intelectualii laici criticau cu aspri-
me, din cind in cind, unele capete ale bisericii, ei nu o faceau din ratiuni

164

ROMÅNIl, 1774-1866

religioase, ci politice, ca, de pildå, sprijinul acordat de cåtre cler marilor
boieri. Ideea cå biserica trebuia combåtutå ca o forta a obscurantismului
?i un obstacol in calea progresului era in mare måsurå absentå. Laicii nu
s-au ferit så recunoascå faptul cå multi eclezia§ti erau tot atit de recep-
tivi la inovatie §i tot atit de energici in promovarea reformei invåtåmintu-
lui §i a bunåstårii generale ca §i ei. Rolul primordial al bisericii in viata
publicå a contribuit in egalå måsurå la tocirea criticii la adresa clerului.
Biserica asigura servicii sociale indispensabile §i era paznicul moralitåtii
publice intr-o vreme cind sistemul etic desprins de invåtåturile religioase
traditionale incepuse de abia så prindå contur printre intelcctuali, dar låsa
neatinså marea maså a populatiei.

O altå tråsåturå caracteristicå a gindirii ?i a culturii romånesti din acea
perioadå a fost laicizarea lor treptatå, intr-o vreme in care, in mod para-
doxal, rena$terea spiritualå inspiratå de Paisie Velicicovschi ajunsese la
culme. Problemele teologice §i chiar Dumnezeu treceau pe planul al doi-
lea, intrucit intelectualii laici, in marea lor majoritate, se stråduiau så inte-
leagå mecanismele ce puneau in mi$care societatea umanå, så adapteze
§i så reformeze institutiile in conformitate cu noile „legi“.

Membrii clerului au råmas fermi in credinta lor. Rede§teptarea monas-
ticismului sub Paisie Velicicovschi, precum $i cre$terea numårului de cårti
liturgice publicate sugereazå cå nu a intervenit nici o slåbire a militantis-
mului acestora. Dar nici nu s-a nåscut o nouå disputå teologicå. Råminind
ceea ce a fost, doctrina n-a ajuns så fæ puså sub semnul intrebårii in rindu-
rile clerului. Discutarea unor probleme fundamentale, precum relatia din-
tre Dumnezeu $i om sau rolul bisericii in conditiile sociale in permanentå
schimbare, a prilejuit doar repetarea unor formule cunoscute. Din cauza
neputintei de a tine pasul cu curiozitatea §i imaginatia unui strat din ce in
ce mai mare de intelectuali laici, inaltul cler §i o datå cu el biserica luatå
ca institutie au cedat incet-incet rolul de conducere intelectualå pe care
il avuseserå in cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea.

Religia nu era in nici un caz absentå din scrierile intelectualilor laici.
Ace§tia invocau adesea Dumnezeirea ca o explicatie a cursului evenimen-
tclor umane, dar apelurile lor sunau formal, aproape de rutinå. Putini ar
fi acceptat afirmafia platå a lui Naum Rimniceanu, un reputat cleric al
acelei perioade, cå Dumnezeu este „cauza tuturor lucrurilor“ 30 , cå adevå-
rul putea fi cunoscut doar prin credinta §i cå §tiinta putea låmuri doar par¬
tial problema existentei. Intelectualii laici au fost atra§i, in schimb, de
explicatiile rationaliste ale fenomenelor din naturå §i din societatea umanå.

30 N. Rimniceanu, Despre originea Romånilor, in C. Erbiceanu, Cronicari grecefii
carii au scris despre Romani in epoca fanariota, Bucuresti, 1888, p. 235.

SPIRITUL VREMURILOR, 1774-1829

165

Majoritatea acestora puteau fi considerati dei§ti. il concepeau pe Dum-
nezeu ca prima cauzå, ca pe Cel ce a pus lumea in mi$care §i apoi a låsat-o
så meargå inainte in conformitate cu legile imuabile pe care le dåduse.
Nu erau inclina(i spre specula|ii in legåturå cu natura lui Dumnezeu §i
cu måsura in care El putea fi cunoscut, dar nu se indoiau citu?i de putin
cå oamenii puteau så descopere legile Sale §i så aducå institu(iile lor in
armonie cu acestea. O asemenea certitudine se afla in centrul optimismu-
lui ce stråbåtea scrierile lor. Aveau o credin^å trainicå in puterea ratiunii
de a indruma cursul treburilor omene§ti. Defineau aceastå facultate ca fiind
numai a omului, considerind cå aceasta ii dåruia capacitatea de a se dez-
volta ca fiintå autonomå $i de a orindui lumea dupå cåile care i se potri-
veau. Un astfel de antropocentrism neostoit sugereazå afinitåti putemice
cu iluminismul european.

O EPOCÅ DE ABORDARE CRTT1CÅ

Schimbårile survenite in modul in care intelectualii romåni se priveau
pe ei in$i§i §i lumea exterioarå reies cu acuitate din atitudinea lor criticå.
Ace§tia cåutau noi solutii la problemele fundamentale de organizare socia-
lå §i politicå, inspirindu-se din experienta istoricå a propriilor lor tåri $i din
cunoa§terea din ce in ce mai bunå a Europei. S-au implicat cum nu o fa-
cuserå nici unii dintre predecesorii lor intr-un proces de autocunoa$tere,
care le-a dat o mai inaltå con§tiintå na(ionalå $i o nevoie neståpinitå de
a-§i defini locul in Europa.

Un mic numår de scriitori romåni §i de personalitåti publice, boieri §i
citiva membri ai burgheziei §i ai clerului, au inceput så priveascå in mod
critic starea societåtii §i a institutiilor ei $i le-au gåsit o serie de defecte.
In ciuda judecåtilor aspre, abordarea lor a fost in esentå constructivå, pen-
tru cå au impårtå§it credinta vremurilor acelora in capacitatea oamenilor
rationali de a contribui la binele general. I§i trågeau puterea dintr-o con-
§tiintå etnicå crescindå §i din convingerea cå erau pe cale de a se alåtura
unei Europe luminate §i progresiste.

Sistemul de valori pe care se intemeiau societatea §i politicå din Jå-
rile Romåne nu fusese supus unei astfel de examinåri sustinute in nici
o perioadå anterioarå, a§a cum s-a intimplat in ultimii ani ai secolului
al XVIII-lea §i in primele decenii ale secolului al XlX-lea. 31 Erau atacati

31 O lecturå indispensabilå pentru cunoasterea gindirii politice a acestei perioade
o constituie V. Georgcscu. ldeile politice f i iluminismul in Principatele Romåne,
1750-1831, Bucuresti, 1972.

166

ROMÅNII, 1774-1866

in§i§i stilpii societåtii. Boierii, luati ca o claså, in special marii boieri, erau
invinuiti pentru lipsa lor de initiativa in probleme economice §i pentru in-
capacitatea lor generalå de a conduce §i, mai grav decit orice, pentru lipsa
dorintei de a impårti puterea. In acest gen de criticå s-au remarcat boierii
de rangul al doilea $i al treilea, dar pinå §i un reprezentant al marilor bo¬
ieri precum Mihai Sturdza, viitor domnitor al Moldovei, §i-a calificat pro-
pria claså drept parazitarå. 32 Nici inaltul cler nu a fost imun la aceastå
examinare. Texte anonime repro§au mitropolitilor §i episcopilor coopera-
rea cu fanariotii §i pretentiile fiscale neincetate ale acestora pe seama såra-
cilor. Totu§i, nici unul dintre ace§ti critici nu a mers atit de departe incit
så cearå abolirea rangurilor boiere$ti sau inlocuirea bisericii traditionale
cu cine ?tie ce religie rationalå. in schimb, ei cereau cu insistentå o refor-
må a institutiilor existente.

Ace§ti critici erau neinduråtori in atacurile lor impotriva suzeranitåtii
otomane §i a administratiei fanariote, pentru cå vedeau in aceastå dublå
supunere principala cauzå a declinului Principatelor. Cei mai multi ii acu-
zau pe „turci §i greci“ pentru nesiguranta permanentå ce ameninta viata
oamenilor §i proprietatea individualå, ca §i pentru dezordinea din trebu-
rile publice. 33 Potrivit lor, stråinii nu numai cå reu§iserå så corupå institu-
tiile politice ?i så intirzie dezvoltarea economicå, dar deformaserå $i sufletul
marii mase a populatiei. Deloc surprinzåtor, reformele promovate de cåtre
critici dådeau prioritate stabilitåtii §i ordinii.

Ei s-au inspirat dintr-o varietate de surse. Miezul ideilor provenea din
scrierile predecesorilor lor din secolul al XVII-lea §i din prima jumåtate
a secolului al XVlll-lea. Marii cronicari — Grigore Ureche (1590-1647)
§i Miron Costin (1633-1691) in Moldova §i Constantin Cantacuzino
(1640-1716) in Tara Romåneascå — le-au låsat mo$tenire idei politice
fundamentale §i un cadru istoric de referin(å. Cronica lui Ureche a fosl
folositå de lon Tåutu (1795-1830), cel mai original teoretician politic al
anilor ’20, iar cronica lui Miron Costin de cåtre cålugårul Naum Rim-
niceanu (1764-1838), unul dintre cei mai progresi§ti ginditori ai vremii,
pentru a stabili identitatea etnicå a romånilor §i a reintåri cererile de cli-
berare de sub domina(ia otomanå. Cea mai mare influen(å a avut-o Dimi-
trie Cantemir (1673-1723), un sprijinitor al monarhiei absolute, luminatc,
de genul celei introduse de Petru cel Mare in Rusia. Cu toate cå a fosl
doar pentru scurt timp domnitor al Moldovei (1710-1711), pierzindu-iji

32 Hurmuzachi, Documente , supliment 1, partea a 5-a, Bucuresti, 1894, p. 30: mc-
moriu intoemit de Sturdza despre situa(ia tårånimii, probabil Jn 1829.

33 Georgescu, IJeile, pp. 31-32, 147-149.

SPIRITUL VREMURILOR. 1774-1829

167

scaunul in uima dezastruoasei campanii de la Prut a lui Petru cel Mare,
si cu toate cå $i-a petrecut restul zilelor in exil in Rusia, ideile sale au fost
bine cunoscute de ginditorii politici romåni la sfir§itul secolului al XVIlI-lea
Si inceputul secolului al XlX-lea. Cererile boierilor de limitare a suzera-
nitåtii otomane, teoria capitulapilor $i diversele argumente in sprijinul drep-
turilor istorice ale Principatelor datorau mult lui Cantemir.

in timp ce izvoarele autohtone asigurau continuitatea, gindirea occi-
dentalå oferea intelectualilor romåni noi cåi de organizare a experientelor
istorice. in afarå de iluminism, Revolutia francezå ?i evenimentele epocii
napoleoniene au lårgit perspectiva romånilor despre ei in§i§i §i despre Eu¬
ropa. 34 Au constatat cå in luptele Marilor Puteri din acea perioadå erau
simple obiecte de troe, dar au incercat, in acelasi timp, så profite de riva-
litåtile intemaponale pentru a dobindi independenta prin eliberarea de sub
dominatia otomanå §i chiar så realizeze o reorganizare politicå intemå. Re¬
volutia inså§i a avut putini sprijinitori printre intelectualii romåni, dar ace§-
tia au adaptat propriilor lor teluri diversele idei din literatura revolutionarå
care a reu$it så påtrundå in Principate. Printre primele lueråri de acest gen
care au ajuns la Bucuresti $i la Ia$i s-au numårat De la souverainete du
peuple, Paris, 1790, $i Le Manuel du citoyen, Paris, 1791. Aceste brosuri,
precum §i altele, erau aduse in Principate de agentii republicani francezi,
iar dupå 1796, de cåtre consulii francezi, care se bucurau de acces liber
la cele mai inalte niveluri ale societåtii din Moldova §i Tara Romåneascå,
in saloanele boierilor $i ale mitropolitilor. Un numår de greci, care foloseau
Principatele drept bazå pentru propriile lor activitåti antiotomane, $i de
emigranti polonezi propagau ideile revolutionare printre boieri, in timp ce
librarii, care aveau grijå de gusturile boierilor, considerau profitabil så aibå
in stoc cårti despre evenimentele recente din Franta. 35

Cu exceptia citorva romåni, mai ales la Bucuresti si la Iasi, care au
fost prinsi de entuziasmul momentului, ideile revolutionare si conspira-
tiile n-au gåsit teren fertil in Principate. In ideile lor despre guvemare §i
organizare socialå, marii boieri si inaltul cler s-au inspirat in primul rind
din experienta istoricå a propriei lor tåri. lntre influentele stråine, cele mai
putemice au fost acelea ale iluminismului conservator, care insista asupra
ratiunii, cunoa$terii si, in special, a ordinii. Mai mult ca sigur, principiul
suveranitåtii nationale proclamat de revolutionarii francezi a gåsit sprijin

14 A. Camariano, Spiritul revolufionarfrancez $i Voltaire in limba greaeå f i romåna,
Bucuresti, 1946, pp. 59-63; A. Zub (ed.), La Revolution Fran<;aise et les Roumains,
Iasi, 1989, pp. 17-52, 95-117, 147-162.

35 Hurmuzachi, Documente, 19, partea I, Bucuresti, 1922, pp. 814-816.

168

ROMÅNII, 1774-1866

imediat in rindurile boierilor, inså programele politice §i sociale ale repu-
blicanilor francezi i-au umplut de teama. Persoanele din Moldova $i din
Jara Romåneascå predispuse så salute extinderea egalitåpi politice §i a
echitåpi economice au fost pupne la numår nu s-au bucurat de popu-
laritate. Burghezia romånå nu avea nici forta numericå, nici coeziunea ne-
cesarå pentru a formula §i a duce la indeplinire o politicå de interes comun.
Acela$i lucru poate fi spus despre elita intelectualå. Existau o surna de in-
divizi, dar nu un grup organizat, care urmåreau teluri comune.

Gindirea liberalå i§i avea §i ea admiratorii ei in Principate, de§i influ-
enta globala a acesteia era mai micå decit a celorlalte curente. Principalul
izvor al acestei gindiri era Anglia, dar putini intelectuali romåni aveau cu-
nostinte directe despre gindirea politicå §i despre institupile engleze. 36 Pri¬
ma vizitå in Anglia a fost fåcutå de marele boier Nicolae Rosetti-Rosnovanu
in 1818. in timpul acestei vizite, se pare cå a facut cuno§tintå cu lucrårile
lui Adam Smith §i David Ricardo, care, dupå unele indicii, au avut o influ-
entå durabilå asupra propriei sale gindiri economice. Dar majoritatea inte-
lectualilor romåni au intrat in contact cu liberalismul englez prin intermediul
Fran^ei, in special al lui Montesquieu, lucrarea sa De VEsprit des lois fiind
cunoscutå aproape de cåtre top boierii reformatori.

Boierii romåni doreau så intemeieze noile lor institupi politice pe baze
teoretice ferme $i ca atare au acordat multå atenpe inceputurilor socie-
tåpi civile §i evolupei ei ulterioare. Gindirea lor nu dovedea prea multå
originalitate, intrucit se multumeau så se inspire din ideile in circulape
in Europa la acea vreme. Acceptau, in marea lor majoritate, teoria contrac-
tului la originea societåpi politice, dar formulårile lor erau atit de gene-
rale, incit este imposibil så se identifice de unde le-au imprumutat. In orice
caz, ideea contractului social devenise destul de larg cunoscutå pe la in-
ceputul secolului al XlX-lea ?i poate fi gåsitå in hrisoave domne§ti §i in
programele politice de la 1821. Scriitorii romåni erau de acord cå trebuiau
incheiate contracte, intrucit oamenii erau din fire fiinte sociale $i realizau
cå aceastå legåturå le oferea cele mai favorabile condipi de dezvoltarc.
Acceptau ideea generalå a evolupei. 37

36 E. Virtosu, „Les Idees politiques de T. Tåutul, candidat au trone de Moldavie en
1829“, in Revue roumaine d'histoire, 4/2, 1965, p. 279; idem , Napoleon Bonaparte si
proiectul unei „republici aristo-democratice$ti" in Moldova, la 1802, cditia a Il-a,
Bucuresti, 1947, p. 34.

37 Idem, 1821: Date $i fapte noi, Bucuresti, 1932, pp. 183-186: un memorandum
din 1822.

SPIRITUL VREMUR1L0R, 1774-1829

169

Dupå pårerea lor, nici institupile sociale §i politice, nici natura inså§i
nu erau imuabile. Se aråtau inså pupn inclinati så facå speculatii in legå-
turå cu cauzele schimbårii.

in aplicarea revolutiei la propria lor istorie, boierii romani au intrevå-
zut trei perioade distincte, pe care le-au denumit, in ordine, de aur, de ar-
gint §i de bronz. Considerau, evident, aceastå succesiune ca un declin $i
erau siguri cå lumea contemporanå lor nu era nici mai bunå, nici mai feri-
citå decit cele care o precedaserå. Pårerea lor sumbrå i§i avea originea in
istoria recentå a Principatelor. Nu au ezitat deloc så clasifice regimul fa-
nariot ca o epocå de bronz, de decadenjå, pe care au pus-o in contrast cu
epoca de aur a celei de a doua jumåtåti a secolului al XVlI-lea, o perioa-
då de relativå stabilitate politicå §i de inflorire culturalå. Aceastå notiune
a declinului apårea adesea in proiectele de reformå §i in alte scrieri poli¬
tice, intre anii ’70 ai secolului al XVlII-lea §i anii ’30 ai secolului al XlX-lea.
Totu§i, in ciuda acestei evaluåri pesimiste a propriei lor istorii recente,
boierii §i intelectualii nu priveau in nici un caz cåtre viitor cu resemna-
re. Dimpotrivå, erau faurari §i reformatori. Aveau exemplul Europei Oc-
cidentale p erau impresionati de inaltul nivel de civilizape §i de putemicele
institupi politice de acolo, convin§i cå, o datå ce se vor elibera de domi-
napa stråinå, vor fi ei in§i§i la inåltimea misiunii de construire a unei so-
cietåp moderne.

Cu toate cå majoritatea ginditorilor politici romani recuno$teau con-
tractul social ca origine a societåpi civile, nu acceptau nicidecum ideea
cå top membrii acesteia trebuie så fie egal i. Aveau o conceppe ierarhicå
a societåtii. Bazindu-§i ideile pe structurile existente in tarå, au impårtit
societatea in douå straturi: privilegiapi §i oamenii de rind. De obicei, se
refereau la cei din urmå, numindu-i „popor“ sau „norod“, care-i cuprindea
pe top locuitorii, cu exceppa boierilor §i a clerului. Pentru a se referi la
boieri, foloseau adesea termenul de stare sau de ordine, ca in sintagmele
„stårile Jårii Romåne$ti“ §i „toate ordinele natiunii“, dar nu era clar in-
totdeauna dacå termenul stare se referea la un strat subpre de privilegiap,
precum boierii, sau era pur §i simplu un termen general mai larg desem-
nind o categorie socialå. Top ginditorii politici ai acestei perioade i-au
tratat pe boieri ca pe o stare, dar nici unul nu a acordat aceea$i distincpe
clerului, preferind så-l includå printre boieri, o practicå sugerind lipsa inte-
legerii ideii de claså socialå. 38 Punind intregul cler, farå discriminare, la

38 Hurmuzachi, Documente, serie nouå, I, Bucuresti, 1962, pp. 99-100: Boierii mol-
doveni cåtre printul Repnin, 27 iulie 1775; ibid ., pp. 110-111: Mitropolitul Ungrovlahiei
cåtre Repnin, august 1775.

170

ROMÅNII, 1774-1866

un loc cu boierii, ginditorii politici ignorau putemicele diferen(e econo-
mice $i sociale intre inaltul cler §i preopi de parohie. Mai mult decit atit,
faptul cå nu au reu$it så recunoascå clerul ca o stare separatå i§i gåsea ori-
ginea in evolupa istoricå a Bisericii Ortodoxe, ai cårei conducåtori, a?a cum
am våzut, se identificau cu boierii in treburile publice. Din aceste motive,
boierii $i intelectualii perioadei pe care o studiem au acordat clerului un
rol pur spiritual in societate, negindu-i importan(a politicå.

Boierii, in marea lor majoritate, erau convinsji cå propria lor claså era
de fapt forta politicå conducåtoare $i tindeau så-§i identifice interesele cu
cele ale (årii in intregime. Dar erau divizap atunci cind era vorba de cine
anume este indrituit så aibå statutul de boier. Boierii care se considerau
påminteni (nu fanariop greci) suspneau cå puteau fi numip boieri numai
cei a cåror genealogie incepea in perioada in care se formaserå Tårile Ro-
måne$ti §i care fuseserå råsplåtip pentru servicii aduse la vremea aceea.
Dar boierii care erau de origine greacå §i care i§i datorau statutul domni-
lor fanariop argumentau cå noble(ea i§i avea originile in funcpile politice
inalte indeplinite. Cu toate acestea, amindouå pårtile erau de acord asupra
specificitåpi rangului nobiliar. 39 Acest sentiment a devenit §i mai putemic
in primele decenii ale secolului al XlX-lea, farå doar §i poate ca rezultat
al sporirii contactelor dintre boieri §i nobilimea vest-europeanå. Folosirea
blazonului, de pildå, a fost adoptatå din practica occidentalå $i a reprezen-
tat o incercare a vechilor familii boiere§ti de diferenpere de noii boieri.
Totu§i, marii boieri, autohtoni §i greci, au strins rindurile impotriva boicr-
na§ilor, a boierilor mijlocii §i a persoanelor ce nu erau de neam nobil, care
cåutau så intre in rindurile elitei. Iordache Rosetti-Rosnovanu §i Mihai
Sturdza au cerut menpnerea unei aristocrapi, considerind-o necesarå pen¬
tru stabilitatea $i continuitatea socialå. Boierii de rang mai mic argumentau
inså cå nu exista decit o singurå claså boiereascå §i se plingeau cå impår-
(irea acesteia in categorii separate, pe criteriul slujbelor la stat, era arti-
ficialå $i nedreaptå. Ocazional, marii boieri puteau fi autocritici, tocmai
datoritå faptului cå erau con§tien(i de råspunderile pe care le asumascrå
in calitate de membri ai unei elite. Iordache Rosetti-Rosnovanu i-a avcr-
tizat pe privilegiati ca nu cumva så devinå o povarå pentru societate, tråirul
pe seama tårii $i nedind nimic in schimb. in mod special, considera ncra
(ional sistemul fiscal care-i scutea de taxe pe cei bogafi ?i a cerut legife-
rarea unui singur impozit, plåtibil de to(i, indiferent de statut social. 40

39 Rimmceanu, Despre originea romånilor, pp. 242-245; D. Fotino, Istoria gene
ralå a Daciei , III, Bucuresti, 1859, p. 139.

40 D. Greceanu, „0 inchipuire a lui I. Rosetti-Rosnovanu", in Arhiva, I II, 1898.
pp. 603-605.

SPIRITUL VREMURILOR, 1774-1829

171

Cei mai multi ginditori din rindurile boierimii care s-au aplecat asupra
problemelor sociale nu erau in nici un caz indiferenti fa{å de celelalte
clase. Manifestau o simpatie autenticå pentru tårani §i au aprobat aboli-
rea iobågiei in 1746 §i in 1749. Apreciind cå, in calitate de fumizori de
hranå, tårani i erau segmentul cel mai valoros al populatiei, multi dintre
ei au sugerat chiar cå trebuie så se facå mai mult pentru ace§tia. Toti boierii
inclinau så considere cå poverile tiscale excesive $i administratia coruptå
se faceau vinovate de persistenta såråciei la sate. Nu concepeau incå exis-
tenta unei probleme tårånegti §i nu aveau nici un plan de rezolvare a raci-
lelor economice $i sociale. N-aveau mare lucru de spus despre burghezie
ca o claså, intrucit aceasta nu reprezenta o fortå socialå semnificativå. Ma¬
nifestau inså o oarecare preocupare pentru ora$e §i pentru orå$eni dato-
ritå rolului acestora in stimularea activitåtii economice.

Adevårata vocatie a scriitorilor boieri era gindirea politicå. Ace$tia au
elaborat proiecte de reformå constitutionalå $i administrativå de mare ori-
ginalitate, dar n-au facut nici o incercare så-§i ascundå prejudecåtile de
claså ?i $i-au rezervat exercitarea puterii. Erau convin?i cå monarhia este
cea mai potrivitå formå de guvemåmint pentru Principate, acceptind-o
ca un produs natural al dezvoltårii constitutionale europene din Evul Me-
diu pinå la inceputul secolului al XVIII-lea. Nu puteau inså cådea de acord
asupra tipului exact de monarhie care ar fi fost cel mai avantajos in epoca
nouå.

Majoritatea preferau absolutismul luminat, o alegere care se potrivea
cu admiratia lor evidentå pentru Ecaterina a Il-a. Dar considerau respingå-
tor regimul fanariot. Aveau pu(ine sperante cå o guvemare luminatå ar pu-
tea fi introduså in Principate atita vreme cit acestea erau administrate de
stråini, de§i recuno§teau cå unii domnitori, precum Alexandru Ipsilanti,
fuseserå, prin intenpe §i faptå, monarhi luminati.

Multi boieri preferau monarhia constitutionalå, prin care intelegeau
pur §i simplu un stat boieresc. Marii boieri, in mod special, preferau aceas-
tå formå intrucit erau siguri cå le va da posibilitatea så-§i extindå propria
putere §i så o limiteze pe cea a domnitorului. Caracteristic in acest sens
a fost un program de actiune intocmit la Ia§i in 1782, intitulat Unirea boie-
rilor påminteni, in care autorii acestuia, la adåpostul anonimatului, $i-au
declarat intentia de a rezista tuturor eforturilor dinåuntrul sau din afara
tårii de a le mic$ora „onoarea“ clasei boiere§ti §i „bunåstarea“ patriei. Sem¬
nificativå in acest document este identificarea propriilor privilegii cu prospe-
ritatea §i ordinea tårii lor in general, o formulå ce s-a repetat in numeroase
scrieri boiere§ti din primele decenii ale secolului al XlX-lea.

172

ROMÅNI1, 1774-1866

Ideea unei republici i§i avea §i ea sprijinitorii ei, dar majoritatea erau
mari boieri, care o concepeau, a§a cum fåcuserå cu monarhia constitutio-
nalå, drept un mijloc de limitare a prerogativelor domnului §i de asigurare
a predominårii propriei lor clase. Se gindeau intr-adevår la o oligarhie
aristocraticå, o idee pe care au prezentat-o pentru prima oarå in memoran-
dumurile moldovene§ti adresate Ecaterinei a Il-a in 1770. Ace$tia propu-
neau ca guvemarea Principatului så fie incredintatå unui numår de 12 boieri,
jumåtate cu puteri legislative, jumåtate cu funcpuni judecåtore§ti. Scopul
lor imediat era preintimpinarea reintoarcerii domnitorilor 1'anariop dupå
incheierea ostilitåplor intre Rusia §i Turcia. Mai cuprinzåtor prin caracte-
rul sau reprezentativ a fost proiectul unei „republici aristo-democratice§ti“,
redactat probabil de cåtre logofatul Dimitrie I. Sturdza in 1802, reprezen-
tind gindirea boierilor mai liberali. De§i nu aveau nici o intenfie så-§i di-
minueze rolul in treburile publice, ei preconizau participarea la guvemare
a unor elemente din intreaga tarå intr-un divan de jos, ai cårui membri ur-
mau så impartå anumite functii executive §i legislative cu marii boieri, care
faceau parte din divanul mare. Boierii liberali §i-au exprimat $i preocupa-
rea pentru invåtåmint §i pentru sånåtatea populapei §i au cerut tratament
egal atit pentru cei mari, cit §i pentru cei mici in instan{ele de judecatå $i
eliminarea abuzurilor in stabilirea §i stringerea impozitelor.

Ideile lui Sturdza au reprezentat limita extremå a republicanismului din
acea perioadå; toti autorii citati s-au opus cu fermitate guvemårii de cåtre
oamenii dc rind. Ion Tåutu vorbea despre „anarhia gloatei“ $i era deose-
bit de critic fatå de evenimentele din 1789 din F ran ta fatå de republica
instauratå in urma acestora; Mihai Sturdza $i-a exprimat convingerea cå
„domnia celor multi“ va duce cu timpul la tulburåri sociale; Naum Rimni-
ceanu se aråta alarmat de amploarea fråmintårilor populare din Jara Ro-
måneascå, din 1821, pe care le-a definit drept anarhie.

Cu toate cå puteau avea idei diferite cu privire la formele de guvemare,
marii boieri $i altii erau intru totul de acord asupra necesitåtii imbunåtå-
tirii structurilor acesteia. Reformele lor vizau in primul rind o administratic
coruptå §i ineficientå §i inegalitåtile in impozitare. Erau unanimi in cerin-
tele lor ca functionarii publici så fie numiti pe termene fixe §i så fie demi§i
doar cind existau motive suficiente pentru aceasta. Principala cauzå a co-
rupiiei le era clarå: modul haotic in care erau plåtiti dregåtorii. De aceea
doreau så aboleascå havaieturile §i så introducå lefuri fixe pentru toate ca-
tegoriile de dregåtori. Aceste inovatii erau menite så ducå, gindeau ei, la
schimbåri fundamentale in rolul dregåtorilor; de aci inainte, ei ar fi ince-

SPIRITUL VREMUR1LOR, 1774-1829

173

tat så mai fie slujitori ai domnitorului, våzindu-?i posturile doar ca surse
de venit, §i ar fi devenit angaja(i ai statului, cu råspunderi fata de populatie,
dind seamå pentru actiuniie lor. Urmind acest rationament, meritele §i edu-
catia, iar nu bogåtia sau neamul, ar fi fost criteriui de numire intr-o slujbå
publicå. Nu vedeau nici o contradictie intre aceste sentimente §i principiul
conducerii boiere$ti, pentru cå ei erau cei care monopolizau invåtåmintul
superior §i experienta in administrape §i nu aveau nici un fei de dubii in
privinta propriilor lor merite. Opiniile despre fiscalitate erau cit se poate
de diverse. Unii boieri sustineau cå impozitele ar trebui, conform tradipei,
så fie percepute pe persoanå, dar un numår din ce in ce mai mare dintre
ace$tia credeau cå un singur impozit pe proprietate §i venit, fårå scutiri
bazate pe clase sau pe ranguri, ar fi mai drept §i ar aduce mai multe veni-
turi. Top cei ce pledau pentru o reforma fiscalå argumentau cå principalul
scop al impozitårii trebuia så fie acela de a asigura statului mijloacele ne-
cesare de indeplinire a funcpilor sale.

Un numår de boieri nu priveau reforma politicå §i fiscalå in sine, ci ca
un mijloc de asigurare a ordinii §i prosperitåpi. Marele boier Dinicu Go-
lescu era un reprezentant tipic al acestui grup. Criticind inapoierea in care
cåzuserå Principatele, Dinicu Golescu se inspira pentru a gåsi remedii din
cele våzute in timpul cålåtoriilor sale in Europa Centralå §i Apuseanå, in¬
tre 1824 §i 1826. 41 Nota in mod special progresul tehnic §i invåtåmintul
pe scarå largå drept bazå a civilizafiei europene $i nu avea nici o indoialå
cå acestea puteau sluji tot atit de bine ca izvoare ale unei rena$teri in Tå-
rile Romåne. Observatiile sale confirmau credinta sa cå progresul uman
depindea in ultimå instantå de ratiune §i de o viguroaså viatå moralå §i spi-
ritualå; in felul acesta a dus mai departe tradipile iluminismului romånesc
pina in cei de-al treilea deceniu al noului veac.

Un semn important de schimbare in mental itåp a fost preocuparea cres-
cindå pentru drepturile individuale. Un astfel de punct de vedere venea in
contradictie cu preocuparea aproape exclusivå a legislatiei romåne§ti in
privinta drepturilor colective, o pozitie evidentå in atitudinea fatå de pro¬
prietate. Un indiciu timpuriu al schimbårii a fost modul in care a fost de-
finitå legea in Sobornicescul Hrisov, din 1785, §i anume, ca un instrument
de garantare a proprietåtii private. 42 Cuprinzåtorul Cod al lui Callimachi
din 1817 a subliniat aceastå idee cu ?i mai multå putere, declarind cå

41 Despre Golescu, vezi Introducerea lui Mircea Anghclescu la Dinicu Golcscu,
Scrieri, Bucuresti, 1990, pp. V-LX1.

42 Sobornicescul Hrisov , edipe criticå, Bucuresti, 1958. p. 20.

174

R0MÅNI1, 1774-1866

dreptul la proprietate este un drept absolut. 43 Intelectualii romani de dupå
1800 au subscris in general acestei idei. De pildå, in 1822, Ion Tåutu a
numit depnerea individualå de proprietate ca un drept imprescriptibil §i
s-a opus confiscårii ei in afara legii, iar Nicolae Rosetti-Rosnovanu a vor-
bit in mod repetat despre „dreptul sacru la proprietatea individualå“. Astfel
de idei reflectau de asemenea pozipa militantå adoptatå de boierii pro-
prietari de mo§ii in privinta proprietåpi, ace§tia fiind angajap in inlocuirea
controlului tradiponal limitat asupra propriilor mo§ii prin proprietatea par-
ticularå deplinå. Aceea$i idee de proprietate a fost imbråp§atå cu entuziasm
de clasa mijlocie in formare.

in spatele apårårii libertåplor personale a stat o conceppe in schimbare
asupra legii. In cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea, domnitorii $i
juri§tii romåni au tratat legea ca un instrument al guvemårii instituite de
Dumnezeu, dar dupå 1800 a cåpåtat din ce in ce mai multa circulape ideea
cå legea era un fenomen natural, $i anume, o institupe creatå de om, rezul-
tind din experienta sa socialå. Cei ce se preocupau de probleme sociale ce-
reau garantarea securitåpi persoanei $i respectarea libertåplor fundamentale;
in numeroase proiecte de constitupe §i de alte reforme intocmite intre 1800
§i 1830 au inclus prevederi asigurind egalitatea in fata legii, libertatea cu-
vintului §i a presei $i dreptul de a cålåtori nestinjenit in stråinåtate. 44

Sprijinitorii drepturilor individuale nu impuneau nici un fei de criterii
religioase in acordarea §i respectarea acestor drepturi, cu exceppa isla-
mismului, pe care il asociau cu dominapa otomanå, intrucit considerau
libertatea religioaså un atribut al omului tot atit de firesc ca §i libertatea
cuvintului. Neglijarea datinilor religioase §i cre§terea spiritului laic in rin-
durile celor instruip in secolul al XVIII-lea au promovat acest spirit de to-
lerantå. Opozitia intelectualilor romåni fata de islamism (unanimå) §i fatå
de catolicism (larg råspinditå) avea putin de a face cu credintele religioase.
Mai curind, intelectualii romåni se opuneau acestor religii pe temeiul cå
o cre§tere a influentei lor ar duce la extinderea puterii politice $i economice

43 Codul Callimach, edipe criticå, Bucuresti, 1958, pp. 223, 225 (§§ 461-465).

44 I. Rosetti-Rosnovanu, „in scurt luare-aminte pentru oarescari indreptåri... in
administrape de acum a Moldovei" (1818), in Documente privind istoria Romåniei:
råscoala din 1821, 1, Bucuresti, 1959, pp. 121-124; D. Sturdza, „Plan sau o formå de
oblåduire republiceascå aristo-democraticeascå“ (1802), in Virtosu, Napoleon Bona¬
parte, pp. 35-36; D. V Bamoschi, Originile demoerafiei romåne, Cårvunarii: Consti
tujia Moldovei dela 1822, lasi, 1922, pp. 155-158, 223-225, 232-239; A. D. Xenopol,
„Primul proiect de constitupune a Moldovei", in Analele Academiei Romåne, Mcmo-
riile Secpunii Istorice, seria a U-a, 20, 1897-1898, pp. 136-160.

SP1RITUL VREMURILOR, 1774-1829

175

otomane $i austriece. „Chestiunea evreiascå“, care a devenit acuta in a
doua jumåtate a secolului al XlX-lea, nu avea incå prea mare importantå
datoritå numårului relativ redus de evrei in fiecare dintre cele douå Jåri
Romåne. Cu excep(ia islamismului, toate celelalte religii se bucurau in mare
måsurå de toleran^a; adeptii acestora aveau dreptul de a-§i construi låca-
$uri de cult, beneficiau de unele scutiri fiscale §i erau admi§i in $colile
publice. Codul lui Callimachi a mentionat succint aceastå problema: „Di-
ferentele religioase nu afecteazå drepturile individuale“ 45

O preocupare constantå a scriitorilor romani era cåutarea unei ideolo-
gii care så lege trecutul cu prezentul $i så reconcilieze drepturile individu¬
ale cu råspunderile colective. Ei au fost atra§i din ce in ce mai mult de ideea
de napune. Cu toate cå scrierile lor despre acest subiect nu au constituit
o doctrinå coerentå privind ideea de napune, separatå $i independentå, ca
så nu mai vorbim de o ideologie naponalå, con§tiin(a etnicå, aflatå la te-
melia amindurora era deja bine definitå. Avea douå izvoare principale: bi-
zantin-ortodox §i, eclipsat, treptat de cåtre aceasta, teoria originii romane
ale romånilor §i latinitatea limbii lor. Autorii memorandumurilor cåtre dre-
gåtorii ru$i din timpul råzboiului cu Imperiul Otoman din 1768-1774 i§i
spuneau coloni§ti romani, farå indoialå o sugestie cå o astfel de descen-
denpi le permitea så se facå auzip la viitoarele negocieri de pace. Autorul
anonim al memorandumului din 1807 cåtre Napoleon, cerind sprijin pen-
tru o Moldovå independentå, descria råzboaiele dintre daci §i romani, ro-
manizarea Daciei §i continuitatea vie^uirii romånilor pe acele meleaguri
dupå retragerea legiunilor romane de cåtre impåratul Aurelian in a doua
jumåtate a secolului al IH-lea. 46 Atyi scriitori — Chesarie de Rimnic, Naum
Rimniceanu §i boierul Dinicu Golescu — evocau originile romane ca un
motiv putemic de re-europenizare a romånilor §i puneau in contrast gloria
vremurilor romane cu decadenta inauguratå de suzeranitatea otomanå $i
administrapa fanariotå. Ideea originii romane nu a fost, desigur, o inventie
a secolului al XVIII-lea. Cronicarii moldoveni §i munteni din secolul al
XVII-lea acceptaserå ca evidentå mo§tenirea stråbunå. Noutatea aduså de
perioada pe care o studiem a fost folosirea acestei origini pentru suspne-
rea revendicårilor politice §i stimularea unei rena§teri naponale.

45 Codul Callimach, 81 (§§ 45, 47).

46 V. Georgescu, Memoires et projets de réforme dans les Principautes Roumaines,
1769-1830 , Bucuresti, 1970, p. XIX; E. Virtosu, „Napoleon Bonaparte $i dorintele mol-
dovenilor la 1807“, in Studii: Revistd de istorie, 18/2, 1965, pp. 411 412.

176

ROMÅNII, 1774-1866

O altå noutate era aten(ia pe care o dådeau dacilor cipva intelectuali
romåni. 47 Romanii, recuno§teau ei, ii innobilaserå pe romani, iar dacii,
ca locuitorii dintii ai acestui påmint, le acordaserå prioritate fa(å de toate
celelalte populapi care se stabiliserå pe teritoriul vechii Dacii. Revendicin-
du-i pe daci ca stråmo§i alåturi de romani, scriitorii romåni puteau så de-
monstreze o prezen{å neintreruptå de peste 2000 de ani pe ambele versante
ale Carpaplor. Acest sentiment dacic era produsul secolului al XVIII-lea.
Cronicarii secolului al XVlI-lea respinseserå fårå ezitare ideea cå romanii
sofisticap §i dacii barbari s-ar fi putut amesteca intre ei. 48

Con?tiinta etnicå crescindå a fost insotitå de un simt mai inalt al pa-
triotismului. Pentru majoritatea scriitorilor no§tri, termenul insemna dra-
goste de Jara. Dar pentru unii, patriotul era §i acela care se stråduia activ
så promoveze binele public §i fericirea generalå. Aceastå obligape avea
citeodatå nuan^e romantice ca, de pildå, in lucrarea lui Naum Rimniceanu
Despre originea romånilor (c. 1801-1802): „Patrie, dulce nume, ca o ve-
che amintire de familie, o mo§tenire de la inceputurile noastre pe care
inima noastrå o imbråpseazå, tu intreci orice dorin{å §i e§ti ve§nic in me-
moria mea.“ 49

in centrul con$tiin|ei etnice in plinå afirmare a intelectualilor romåni
§i al viziunii optimiste a acestora cu privire la viitor se afla certitudinea cå
Principatele erau parte a Europei. Ei indrågeau vechea idee cå Tårile Ro-
måne slujiserå de veacuri intregi ca apåråtori ai Europei impotriva valu-
lui otoman §i considerau regimul fanariot, care le accentuase supunerea
fatå de otomani, drept o rupturå cumplitå in legåtura lor naturalå cu Europa.
Acum, in a doua jumåtate a secolului al XVIII-lea, se stråduiau så resta-
bileascå vechile lor legåturi cu Europa, pe måsurå ce slåbea suzeranitatca
otomanå §i Principatele i$i reluau incet-incet relatiile comerciale §i cul-
turale cu Apusul. Apåruse o imagine a Europei luminate, o lume in care
§tiinta §i invåtåtura deschiseserå calea cåtre o bunåstare materiala neintil
nitå §i cåtre inåltarea gindirii umane. Primul care a scris in termeni elogio^i
despre Europa ca „izvor de culturå §i luminå“ fusese mitropolitul Moldo-
vei, Gavriil Callimachi in 1733, inså dupå 1800 astfel de ginduri incepu
sera så devinå un lucru comun.

47 Rimniceanu, Despre originea romånilor, pp. 245-247; I. Våcårescu, prefatå la
Observalii sau bågåri då seamå asupra regulelor $i orinduelelor gramaticii ruminesli,
Rimnic, 1787, in Bibliograjia romåneascå veche, 1508 — 1830, II, p. 319; T. Codresui,
Uricariul, II, Ia§i, 1852, pp. 198-199: Anaforaua pentru pronomiile Moldovei , 1827
4lt O. Babu-Buznea, Dacii in constiin(a nomanticilor nostri, Bucuresti, 1979, pp. 5 2‘>
49 Rimniceanu, Despre originea romånilor, pp. 247 248.

SPIRITUL VREMURILOR, 1774—1829

177

Cifiva scriitori au mers chiar mai departe. Ei au conceput Europa §i
Råsåritul ca douå iumi total diferite din punct de vedere cultural §i politic:
prima era dinamicå $i susjinea inovatia §i progresul, in timp ce cea de-a
doua era sinonimå cu rutina §i stagnarea. Ei au plasat Principatele clar de
partea Europei. Dacå, argumentau ei, Moldova §i Tara Romåneascå på-
reau atit de diferite de F ran ta $i de Austria, cauza trebuia cåutatå in inde-
lungata lor izolare de restul continentului $i in institutiile §i obiceiurile
nepotrivite firii lor, ce le fuseserå impuse cu de-a sila. Ei au folosit un ast-
fel de rationament ca så-?i justifice cererile de a se pune capåt dominapei
otomane, subliniind cå structurile unei civilizatii orientale nu puteau så
garanteze progresul unui popor european.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

Intre izbucnirea råzboiului grec de independent in 1821 §i revolupile
de la 1848 au inceput så se intrevadå contumrile Romåniei moderne. Mol-
dova §i Tara Romåneascå s-au apropiat $i mai mult de unire $i indepen¬
dent, prin eforturile unei noi elite din rindurile boierimii $i ale burgheziei
§i prin intervenpa Marilor Puteri. Schimbårile instituponale au pus ordine
in administrapa guvemamentalå, au permis experimentul adunårilor repre-
zentative §i au stimulat formarea unor grupåri politice distincte atit prin
ideologie, cit $i prin statut social. Societatea inså$i a devenit mai cosmopo-
litå §i mai complexå pe måsurå ce ora§ele cre$teau ca numår, mårime §i
diversitate etnicå §i pe måsurå ce diferenperea §i mobilitatea socialå se ac-
celerau sub impulsul modelelor economice §i culturale in plinå schimbare.
In economie, producpa a crescut atit in industrie, cit $i in agriculturå, dar
structurile continuau så reziste inovapei. La baza schimbårilor economice
$i sociale se aflau contactele in plinå dezvoltare cu Occidentul. Nici un
aspect semnificativ al viepi publice §i private a elitei $i a celor care aspi-
rau så se incadreze in aceasta nu a scåpat amprentei Europei.

RÅSCOALA DE LA 1821

In primåvara anului 1821, Tara Romåneascå a fost scena unei mi§cåri
sociale §i naponale complexe. O råscoalå de mari proporpi, mai ales tårå-
neascå, ce a izbucnit in Oltenia, a cuprins cea mai mare parte a Princi-
patului. Cauzele sale se regåseau partial in condipile insuportabile alc
påmintului §i partial in abuzurile fiscale $i administrative ale dregåtori-
lor locali. La alt nivel, cipva boieri se stråduiau så punå capåt suzerani-
tåpi otomane, in timp ce alp i se concentrau asupra izgonirii fanarioplor.
Acpunile lor råspundeau direct putemicului sentiment patriotic §i repre-
zentau o manifestare de con§tiint naponalå care-§i gåsise deja expresia

iNCEPUTURILE UNU1 STAT MODERN

179

teoreticå in proiectele boierilor reformatori. Cerin(ele economice §i sociale
ale (åranilor §i aspirapile politice ale boierilor s-au intersectat in mi$carea
conduså de Tudor Vladimirescu, una dintre cele mai influente personali-
tåp din istoria modema timpurie a romånilor.

Vladimirescu, boierii $i tåran i i au fost stimiti så pomeascå la actiune
de revolta generalå impotriva dominapei otomane din Europa de Sud-Est,
inipatå de greci, unip intr-o organizatie secretå, Philike hetairia. Infiintatå
la Odessa in 1814, aceastå societate a crescut numeric neincetat, iar in pri-
måvara anului 1821 avea ramuri aproape in toate centrele comerciale prin-
cipale din Mediterana Råsåriteanå §i din Europa de Sud-Est. La inceput,
a fost exclusiv greacå, dar in curind, pentru a-$i atinge scopurile, condu-
cåtorii acesteia au recunoscut nevoia unui sprijin mai larg. De aceea, pen¬
tru a asigura victoria Crucii asupra Semilunii, au facut o chemare la unire
a tuturor cre$tinilor din Turcia europeanå. Pentru a-i ci$tiga de partea lor
pe conducåtorii romånilor, sirbilor §i bulgarilor, eteri$tii au facut cunoscut
cå proiectul lor se bucura de sprijinul deplin al Rusiei, al cårei prestigiu
printre ace$tia era enorm datoritå apårårii tradiponale a ortodoxiei §i a vic-
toriilor ei militare asupra turcilor. Conducåtorii societåpi au mers atit de
departe incit 1-au infap§at pe tarul Alexandru ca fondator al organizapei
lor. Primele ramuri ale Eteriei din Jårile Romåne au fost infiintate la Galap,
Bucuresti $i Ia$i, dar membrii lor erau in mare majoritate greci. in mod
semnificativ, li s-au alåturat doar cipva boieri romåni. 1

Eteria a luat initiativa organizårii revoltei in Jårile Romåne in 1821,
dar, la inceput, i-a conferit doar un rol secundar, acela al unei actiuni de
intirziere, in timp ce confruntarea decisivå trebuia så aibå loc intre greci
§i turci in Peloponez. Cu toate acestea, pe tot parcursul anului 1820, socie-
tatea s-a pregåtit pentru o eventualå actiune militarå, atit in Moldova, cit
$i in Tara Romåneascå, iar in toamna aceluia$i an, conducåtorii militari
angajati in cauza Eteriei - Iordache Olimpiotul, comandantul gårzilor
domnitorului Jårii Romåne§ti, §i asociapi såi Ioan Farmache §i Sava Fo-
chianos (Bimbaja Sava) — erau gata så pomeascå la semnalul potrivit.
Conducåtorii Eteriei, care s-au intilnit la Ismail, la Dunårea de Jos, in oc-
tombrie, pentru a plånui o revoltå generalå a popoarelor balcanice in spri¬
jinul cauzei grece$ti, au hotårit ca eteri§tii $i simpatizantii lor din Principate
så intre in conflict doar dacå fortele otomane ar fi trecut Dunårea. Pe vre-
mea aceea, o astfel de actiune pårea improbabilå, intrucit ar fi incålcat tra-
tatele existente cu Rusia §i ar fi oferit astfel un pretext pentru o intervenpe

1 N. Camariano, „Planurile revolutionare ale eteri$tilor din Bucuresti si colabora-
rca lor cu Tudor Vladimirescu", Tn Studii: Revistd de i sto ne, 20/6, 1967, p. 1165.

180

ROMÅNII, 1774-1866

rusa. Dar conducåtorii eteri$ti au considerat mtelept sa continue mobil i-
zarea simpatizanplor §i stringerea de provizii la la$i, Bucuresti §i in alte
puncte strategice. S-au stråduit, de asemenea, så ci§tige de partea lor pe
cel pupn unul dintre cei doi domnitori, pentru a garanta un flux neintre-
rupt de provizii din Rusia cåtre ei in§i§i §i cåtre alp insurgenp de la sud
de Dunåre.

Cea mai importantå hotårire luatå la Ismail a fost aceea de a-1 trimite
pe Alexandru Ipsilanti in Grecia pentru a inipa mult a§teptata revoltå. Aces-
ta era fiul lui Constantin Ipsilanti, domnul Tårii Romåne§ti (1802-1806;
1806-1807), general maior in armata rusa §i aghiotant al tarului. Avea le-
gåturi cu familiile din Fanar §i cu marii boieri din Tårile Romåne §i consti-
tuia astfel o legåturå vitalå intre Eterie §i sprijinitorii såi din Europa de
Sud-Est §i, dupå pårerea multora, un garant al sprijinului rusesc. Ipsilanti
era „gardian“ al societåpi. Nu-§i asumase rolul de „conducåtor“, intrucit
eteri^tii considerau cå, pentru succesul activitåpi lor de recrutare, printre
alte popoare ortodoxe, era esenpal ca (arul så fie in fruntea acestei socie-
tå(i. in plus, Ipsilanti se considera el insu$i agent al tarului.

In såptåminile care au urmat intilnirii de la Ismail, Ipsilanti a modifi-
cat drastic planul initial de operapuni. A hotårit så inceapå råzboiul grec
de independentå in Principate, pentru cå rapoartele venite din Grecia arå-
tau clar cå pregåtirile de revoltå erau departe de a fi incheiate acolo, iar
fortele grece§ti ar fl avut putine §anse de succes impotriva unei armate
turce$ti mai bine organizate §i mai bine echipate. in plus, folosirea Moldo-
vei §i a Tårii Romåne§ti ca trambulinå a operapunilor militare se bucura
de mai multe atuuri. Ipsilanti era convins cå in ambele Principate cauza
greacå se va bucura de sprijin entuziast. Atit el, cit §i alpi gindeau cå marii
boieri, prin educape §i prin indelungata lor asociere cu familiile fanariote,
aparpneau lumii grece§ti §i erau siguri cå boierii i§i vor folosi puterea po-
liticå §i resursele economice pentru promovarea cauzei elenismului. Erau
astfel incredintap cå intregul aparat administrativ al celor douå Principate
va cådea rapid in miinile lor. Nu erau mai pupn optimi§ti nici in legåturå
cu contribupile militare la care se a§teptau. in afarå de boieri, de Iordache
Olimpiotul $i de aliapi acestuia, s-au bizuit din ce in ce mai mult pe un
conducåtor in afirmare, originar din Oltenia, Tudor Vladimirescu, care
i$i asigurase adepp devotap in straturile mai umile ale societåpi. Proxi
mitatea Rusiei fatå de Principate era un argument in plus pentru accasta
aepune, eteri§tii legind succesul lor de sprijinul imediat §i neprecupepl
al tarului. Pentru a-§i coordona propriile lor activitåp cu telurile ruse§ti in
aceastå regiune, ei ii inipaserå in planurile secrete ale Eteriei pc consulii

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

181

ru$i de la Ia?i ?i de la Bucuresti, Andrei Pisani §i Aleksandr Pini. Ambii
consuli i§i folosiserå deja influenta lor considerabilå pe lingå domnito-
rii Moldovei §i Tårii Romåne§ti pentru a asigura numirea unor simpati-
zanti eteri§ti in functiile cheie din administratia centralå §i de la judete. 2
Astfel, boierii care se obi§nuiserå cu regimul otoman au fost inlocuip cu
boieri mai tineri §i mai liberali, precum Nicolae Rosetti-Rosnovanu, care
a devenit vistier la virsta de 24 de ani. Poate cå persoana cea mai impor-
tantå recrutatå in sprijinul cauzei grece§ti a fost domnitorul Moldovei,
Mihai Su{u, care a pus resursele tårii sale §i averea personala la dispozi-
tia Eteriei. in schimb, spera så ajungå domn al Moldovei §i al Jårii Romå-
ne§ti indatå ce trupele ruse$ti ar fi intrat in Moldova.

Ipsilanti §i confratii såi au facut pregåtirile finale pentru råscoalå in no-
iembrie 1820. Au plånuit så mobilizeze o for^å micå in Basarabia §i så
pomeascå actiunea armatå prin trecerea Prutului §i prin mobilizarea unui
numår mare de boieri §i de alp simpatizanp in sprijinul cauzei lor. Consi-
derau aceste operatiuni drept un mijloc de a abate fordele otomane din Gre-
cia, care urma totu§i så fie centrul insurecpei. Dupå intrarea in Moldova,
Ipsilanti intentiona så inainteze cit de rapid posibil prin Principate, strin-
gind in drum oameni §i provizii, så treacå Dunårea §i så conducå o revol-
tå generalå a cre§tinilor impotriva dominapei turce§ti.

Ipsilanti §i sprijinitorii såi aveau motive intemeiate så creadå cå boierii
moldoveni ?i munteni ii vor sprijini, intrucit mulp dintre ace$tia erau dor-
nici så punå capåt dominapei politice §i economice otomane. Boierii in-
§i§i erau impresionap in mod deosebit de relatiile aparent strinse intre greci
§i oficialitåple ruse din Principate, precum $i de iminenta unei intervenpi
militare ruse, intrucit continuau så-§i punå speranta in armatele ruse§ti pen¬
tru eliberarea de sub turci. Eteri§tii erau con^tienp de a§teptårile romånilor
(§i ale celorlalte popoare balcanice) §i exagerau in mod continuu sprijinul
rusesc pentru cauza lor.

A$a cum aveau så arate evenimentele, Eteria supraestimase serios sim-
patia de care se bucura propria cauzå in rindurile claselor de sus romå-
ne§ti. Cu toate cå un numår de boieri de frunte — printre care Grigore
Ghica, viitorul domn al Tårii Romåne§ti, $i membri ai familiilor Filipescu,
Våcårescu §i Sturdza — §i de capi ai bisericii din ambele Tåri Romåne sa-
lutau insurectia ca mijloc de a pune capåt dominatiei otomane o datå pentru
totdeauna, ace§tia intentionau, de asemenea, så aboleascå regimul fanariot

2 M. T. Radu, 1821: Tudor Vladimirescu fi revolufia din Jara Romåneascd, Craiova,
1978, pp. 242-261.

182

ROMÅNII, 1774-1866

§i så elimine concurenta greacå in dobindirea unor functii politice $i a unor
avantaje economice. Mai erau al{i boieri care gindeau cå o astfel de actiune
poate fi preludiul necesar al unei reforme sociale §i politice de mult astep-
tate. Practic toti boierii, fie ei conservatori, fie liberali, erau putemic influ-
enta(i de noul patriotism care respingea dominatia stråinå ca de nesuportat.
In consecintå, pupni boieri romåni (si pupni romåni in general) au venit
in sprijinul Eteriei.

Initiativa unei revolte armate a romånilor nu a venit din partea preca-
utilor boieri din Bucuresti §i din Iasi, ci din partea unui conducåtor provin-
cial de origine mai modestå, Tudor Vladimirescu. Nåscut in 1780, intr-o
familie de tårani liberi din Oltenia, acesta a intrat din copilårie in slujba
unui boier din Craiova, unde a invåtat så citeascå in limba matemå §i a
reu§it så se descurce in greacå. La virsta de 18 ani, dupå obiceiul local,
a intrat in rindurile pandurilor. Mai tirziu, a devenit administratorul a douå
mo$ i i apartinind ståpinului såu si, ca atare, avea datoria så ducå animalele
la tirg in Transilvania. Incetul cu incetul, a strins destui bani ca så facå ace-
la§i negot pe cont propriu. In acela§i timp, a intrat in slujba statului ca
våtaf de plai in judejul Gorj, slujbå pe care a cumpårat-o. Era scutit acurn
de toate podvezile (prestatii de transport) §i de toate angaralele (obligatii
in muncå) pe care dregåtorii le puteau cere tårani lor liberi si avea si el drep-
tul la o zi pe an de clacå de la toate capetele de familie din plaiul såu. Ca
våtaf, dobindise o experientå militarå valoroaså in fruntea unui corp de vo-
luntari in armata ruså in timpul råzboiului din 1806-1812. Dupå råzboi
Si-a cumpårat o altå slujbå de våtaf si, treptat, a acumulat o avere consi-
derabilå din negot, mai ales din exportul de animale si de grine in Transil¬
vania si Ungaria, precum $i din arendarea altor mosii boieresti. A inceput
så-si cumpere påmint, intrind astfel in rindurile boiemasilor. Era hotårit si
ambitios, iar in raporturile cu ceilalti se manifesta rezervat. Vladimirescu
a fost atras in plånuirea revoltei grecesti din Principate de cåtre Iordache
Olimpiotul, cu care råmåsese in contact strins de pe vremea råzboiului din
1806-1812, si de cåtre Constantin Samurcas, mare boier si caimacam (adi-
cå loctiitor al domnului) in Oltenia. Acestia, impreunå cu altii, care erau
hotåriti så råstoame ståpinirea otomanå, 1-au considerat pe Vladimirescu
cel mai capabil si cel mai nimerit comandant militar så mobilizeze o armata
destui de numeroaså.

Vladimirescu a dus negocieri ample atit cu eteristii, cit si cu boierii
din Bucuresti, in perioada noiembrie 1820 — sfirsitul lunii ianuarie 1821
A fost initiat in planurile de operatiuni ale Eteriei in Tårile Romåne si a
fost prezentat consulului rus, Pini, care pusese contactele si prestigiul 1'unc-
tiei sale la dispozitia Eteriei. in ciuda cooperårii sale strinse cu eteristii.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

183

Tudor Vladimirescu nu a devenit membru al acestei societåji. 3 Nici nu a
intentionat så-$i subordoneze propriile sale obiective jelurilor lor. Vladi¬
mirescu vedea revolta, mai intii de toate, ca un prilej de a pune capåt stå-
pinirii otomane $i de a reafirma independenta Tårii Romånesti. Urmårea
inså in plus så realizeze o schimbare economicå §i politicå, in special så
promoveze interesele politice ale boiema?ilor impotriva marilor boieri §i
så usureze poverile economice ale (arånimii. Urmårirea acestor teluri natio-
nale §i sociale 1-au pus intr-un grav, §i in cele din urmå, tragic conflict
cu grecii §i cu marii boieri.

Negocierile lui Vladimirescu cu boierii din Bucuresti au fost compli-
cate. Recunostea cå propriul såu succes va depinde de sprijinul celorlalti,
in special al boierilor care se angajaserå så elibereze {ara de sub domnia
fanariotå §i suzeranitatea otomanå §i care suspneau reforma, in ceea ce-i
prive§te, boierii au salutat sprijinul de maså pe care Vladimirescu putea
så-1 asigure promovårii obiectivelor lor politice, dar s-au opus oricårei in-
cercåri de a schimba de jos structura economicå §i politicå a tårii. Cele douå
pårti au ajuns in sfirsit la o intelegere, la 27 ianuarie 1821. Cei trei mari
boieri — Grigore Bråncoveanu, Grigore Ghica §i Barbu Våcårescu —
1-au desemnat pe Vladimirescu drept conducåtor al pandurilor §i „al ri-
dicårii norodului in arme“, actiune ce urma så coincidå cu inaintarea lui
Ipsilanti prin Principate cåtre Bucuresti. Sprijinul acestor boieri era crucial,
intrucit dejineau functii importante in Comitetul de Oblåduire, ce preluase,
la 27 ianuarie, administrarea temporarå a Tårii Romånesti de la domnitorul
Alexandru Suju, care era grav bolnav §i avea så moarå trei zile mai tirziu.
Comitetul a råmas in functie pinå la 7 martie, råstimp in care au fost in-
cheiate pregåtirile pentru insurectie.

Vladimirescu a plecat in Oltenia sa natalå la 30 ianuarie, cu scopul de
a organiza o oaste si de a aduna provizii. De la Tismana, la 4 februarie,
a adresat o proclamatie generalå locuitorilor Tårii Romånesti, promitind
tuturor celor care se vor alåtura oastei sale un loc in Adunarea norodului,
un organ reprezentativ imputemicit så actioneze pentru binele tuturor. l-a
denuntat pe toji asupritorii, dar nu a atacat boierimea, la nivel de claså.
Vladimirescu fåcea o distinctie clarå intre boierii „tirani“, ale cåror „averi
råu agonisite“ le oferea drept pradå u$oarå celor ce il urmau, pe de o parte,
Si membrii Eteriei, ceilalfi boieri, care se alåturau miscårii sale, pe de altå
parte, persoana si proprietatea acestora trebuind så råminå neatinse. li
invinuia pentru poverile excesive si pentru asuprirea de la tarå pe indivizii

3 D. Berindei, L'Annee revolutionnaire 1821 dans les pays roumains, Bucuresti,
1973, pp. 106-111; A. Otetea, „Legåm!ntul lui Tudor Vladimirescu fata de Eterie“, in
Studii: Revistd de istorie , 9/2-3, 1956, pp. 125-133.

184

ROMANII, 1774-1866

lipsi(i de scrupule care puseserå mina pe administrere pentru a-§i atinge
propriile lor scopuri, dar, in mod semnificativ, il absolvea pe sultan de
aceastå responsabilitate. Era conciliant. A expediat un arz sultanului pentru
a denunta proasta guvemare a fanario(ilor §i pentru a cere trimiterea unui
reprezentant imperial (care så nu fie grec) ca så cerceteze starea jalnicå
a lucrurilor. 4

Nici proclama(ia, nici arzul nu au reflectat adevåratele inten(ii ale lui
Tudor Vladimirescu. Prima a fost o incercare de a ascunde diferendele fun¬
damentale intre el insu§i, boieri §i eteri$t i §i fusese, de fapt, intocmitå ina-
inte de plecarea sa din Bucuresti. Mesajul cåtre sultan, care fusese redactat
in acela^i timp, a fost menit så-i facå pe turci så creadå cå revolta sa era
indreptatå impotriva grecilor §i a boierilor $i, ca atare, nu ameninfa suze-
ranitatea otomanå. Acfiunile ulterioare ale lui Tudor Vladimirescu au aråtat
inså cå i§i asumase pe deplin obligat ia de a elibera Tara Romåneascå atit
de ståpinirea fanariotå, ett $i de cea otomanå $i cå dorea så coopereze cu
Alexandru Ipsilanti §i cu Eteria atit timp cit va fi necesar pentru a-i alunga
pe turci. Era evident, de asemenea, cå nu avea nici o intenfie så prelungeas-
cå administrafia greceascå, intrucit insista ca Ipsilanti §i for(ele sale så på-
råseascå Xårile Romåne cit se poate de repede. Mai pufin clara este måsura
in care era pregåtit så ducå la indeplinire reformele economice §i sociale.
Con§tient de nevoia unui sprijin boieresc, in proclama(ie nu fåcea nici o
men(iune despre abolirea clåcii sau despre recunoa§terea dreptului de pro-
prietate al (åranilor asupra påmintului pe care il luerau. in schimb, promi-
tea o uijurare generalå, §i anume så se punå capåt „abuzurilor“ dregåtorilor,
„tiraniei“ boierilor §i scutirii de biruri a acestora.

in ciuda caracterului vag al programului social al lui Tudor Vladimi¬
rescu, pinå §i o promisiune de reformå era suficientå pentru a-i aduce pe
tåran i i din toatå Oltenia de partea sa. Mul(i credeau chiar cå proclamase
sfir§itul regimului agrar §i au inceput så ia problemele in propriile lor miini.
Au nåvålit peste mo§iile boiere$ti §i månåstire?ti, distrugind vii, golind piv-
nitele de vinuri ?i tåind copacii, o actiune direetå menitå så aboleascå mo-
nopolurile mo$ierilor §i så reafirme vechile lor drepturi asupra pådurilor.
Din Oltenia, violentele s-au intins intii in Cimpia Dunårii, unde tåranii, in
numår mare, majoritatea clåcagi, au incetat så mai plåteascå dijma; apoi au
cuprins judetul Buzåu, din råsåritul Munteniei, unde tåranii, mai ales cci
din satele libere, au refuzat så mai presteze orice fei de obligafie in muneå.

in Bucuresti, Comitetul de Oblåduire nu a luat nici o måsurå pentru a
inåbu§i violentele ce se råspindeau §i nu a dat in vileag starea de lucruri

4 Documente privind istoria Romåniei: Rdscoala din 1821. I, Bucuresti, I95 1 ),
pp. 207-210.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

185

fatå de autoritåple otomane. Manifestind deplinå simpatie cu telurile ex-
primate de Eterie, Comitetul de Oblåduire incerca så ci§tige timp pinå cind
råscoala din Oltenia ar fi ajuns la un punct fara intoarcere §i ar fi sosit
Ipsilanti §i ru§ii. Doar la 14 februarie, cind a aflat cå pa§a de Vidin avea
cuno§tintå de adevårata stare a lucrurilor in Oltenia, Comitetul a trimis un
raport la Constantinopol, inså, pentru a intirzia intervenpa militarå oto-
manå, a prezentat violen(ele drept simple tilharii.

Alti boieri, mai ales membrii Divanului, care nu era controlat de cåtre
simpatizanpi eteri§ti, au avut o atitudine diferitå fafå de evenimente. Te-
mindu-se de tulburåri sociale, au hotårit så cearå trimiterea unor trupe
otomane care så apere proprietatea §i så restabileascå ordinea, iar la 16 fe¬
bruarie 1-au informat pe consulul rus de intenpile lor. Pini era autorizat
de cåtre ambasadorul rus de la Constantinopol så le aprobe cererea, dar
i-a facut råspunzåtori pe boieri pentru ce se va putea intimpla in cazul
in care trupele turce§ti intrau in tarå. Lini§tit in felul acesta, Divanul a
hotårit så amine acpunea, trim i tind, in schimb, un emisar la Tudor Vla-
dimirescu pentru a-1 convinge så-§i imprå§tie oastea. Vladimirescu a res-
pins apelul lor farå så stea pe ginduri $i a continuat så-§i måreascå efectivele,
care numårau acum 8 000 de oameni, inclusiv 2 000 de amåup.

Moldova devenise scena unor evenimente hotåritoare. La 6 martie,
Ipsilanti, in fruntea unui mic grup de partizani de-ai såi, a trecut Prutul
§i a intrat in Ia§i. A luat imediat in primire administra{ia §i polifia §i a doua
zi a emis o proclamape cåtre populapa intregii (åri, anuntind inceputul råz-
boiului de eliberare de sub dominatia turceascå a tuturor popoarelor cre§-
tine din Europa de Sud-Est $i garantindu-le moldovenilor pacea §i
securitatca. I-a asigurat cå nu va fi nici o invazie turcå pentru cå „o stra§-
nicå putere“ (pe care tofi au in(eles-o a fi Rusia) va pedepsi orice incål-
care a teritoriului Principatului. La 8 martie — impreunå cu domnitorul
Mihai Su(u — au trimis o scrisoare (arului Alexandru, care se afla la Lai-
bach, la un congres al Marilor Puteri, reamintindu-i sprijinul tradifional
dat de Rusia ortodoc§ilor §i grecilor §i cerindu-i så trimitå imediat trupe
ruse§ti pentru a-i apåra pe locuitorii Moldovei de råzbunarea turcilor. 5

Trecerea Prutului de cåtre Ipsilanti §i primirea bunå de care s-a bucurat
inipal din partea domnitorului §i a unor boieri au luat in considerare spe-
ranta unei interventii militare ruse rapide. Eteria §i sprijinitorii ei romani
au urmårit tot timpul crearea unei asemenea situatii in Principate care så
justifice o interventie ruså sub pretextul restabilirii ordinii $i mentinerii
påcii generale in Europa. O astfel de acpune, calculau ei, ar fi fost in deplin

5 lb id., pp. 304-305; V. Georgescu, Memoires et projets de réforme dans les princi-
pautes roumaines, 1769-1830, Bucuresti, 1970, pp. 101-102.

186

ROMÅNII, 1774-1866

acord cu obligatiile intemationale ale tarului fa(å de partenerii såi din Sfin-
ta Aliantå $i din Quintupla Aliantå. Existenta unui astfel de plan este su-
gerat intr-o scrisoare din 29 iulie 1821, trimiså de contele Capodistria
(loannis Antonios Capodistrias), unul dintre principalii consilieri ai taru¬
lui in probleme de politicå extemå, fostului mitropolit al Ungrovlahiei,
Ignatie, in care mentiona cå Rusia ar putea interveni in favoarea grecilor
doar in caz de „imperioaså necesitate“, situatie definitå de el ca necontro-
labilå de cåtre turci §i reprezentind, ca atare, o amenintare la adresa påcii
europene. 6 Dar Ipsilanti a socotit cå o astfel de situatie a fost creatå in luna
martie §i cå, in consecintå, trupele ruse§ti il vor urma in curind peste Prut.
A comis inså o gravå eroare anuntind public cå a$tepta ajutor rusesc. Pro-
cedind in felul acesta, potrivit lui Stroganov, care sprijinea cu cåldurå in-
terventia, Ipsilanti stricase „toate socotelile Rusiei“ $i aceasta a fost deci
nevoitå så råminå inactivå.

intre timp, la Ia§i, Ipsilanti stringea cu febrilitate provizii $i inrola re-
cruti pregåtindu-se pentru mar^ul cåtre sud. Boierii §i inaltul cler §i-au ofe-
rit sprijinul atit timp cit credeau cå interventia ruså este iminentå. lordache
Rosetti-Rosnovanu, cel mai bogat proprietar de påmint din tarå, a contri-
buit cu 10 000 de ducati olandezi §i 300 de cai, iar alp boieri au dat cai,
arme $i enorma sumå de 3 000 000 lei. Astfel intårit, la 13 martie Ipsilanti
a pomit in ffuntea unei o$ti de 2 000 de oameni cåtre Bucuresti, unde plå-
nuia så facå joncpunea cu Vladimirescu.

In ziua plecårii sale din Ia$i, sprijinul dat Eteriei in Moldova incepusc
så se nåruiascå. Domnitorul a aflat cå circa 4 000 de militari turci sosiserå
la Bråila §i cå alp 6 000 erau pe drum. Apoi, domnitorul §i boierii au des-
coperit cå tarul dezavuase acpunile lui Ipsilanti $i cå, probabil, nu se va
opune intervenpei turce§ti. Comportamentul diplomatilor ru$i a creat o sta¬
re aproape de panicå. Stroganov 1-a admonestat pe consulul Pisani pentru
cå nu a protestat impotriva trecerii Prutului de cåtre Ipsilanti §i i-a dat in-
strucpuni så inchidå consulatul §i så påråseascå Ia?ii. Pisani a intrerupt ime-
diat relapile cu Sutu $i, din Basarabia, unde se afla in siguran(å, la 28 martie,
in numele tarului, le-a cerut tuturor moldovenilor så se supunå „autoritåpi
legitime a puterii suzerane“. A doua zi, Sutu a abdicat $i a påråsit tara, ur
mat de cåtre mitropolitul Veniamin Costachi §i acei boieri care semnasern
apelul inipal cåtre iar prin care ii cerea så trimitå trupe. Domic så salve
ze tara de o invazie turcå, Divanul a intocmit in grabå o adreså cåtre sultan,
aruncind intreaga vinå pentru cele intimplate asupra lui Sutu. lncercårile
disperate ale eteri$tilor de a prelua guvemarea tårii au e$uat, iar, in anarhia

6 A. Otetea, Ttidor Vladimirescu fi revolufia din IH21, Bucuresti, 1971, p. 290. ( n
privire la implicarea ruså in actiunile eteri$tilor, vezi Radu, 1X21, pp. 168-176.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

187

ce a urmat, Principatul nu a mai putut opune o rezistentå efectivå armatei
turce^ti de ocupape.

In Oltenia, dupå ce a primit vestea sosirii lui Ipsilanti la Ia§i, Tudor
Vladimirescu $i-a mutat oastea spre råsårit, cåtre Slatina, pe Olt, unde a
ajuns la 18 martie. intr-o declarape publicå, a facut cunoscut in mod des-
chis cå obiectivul sau era independenta Tårii Romåne$ti. Ca §i boierii mol-
doveni, Tudor Vladimirescu considera, bineinteles, sprijinul rusesc drept
o condifie decisivå a succesului mi$cårii sale. A mers atit de departe incit
så anunte cå §i-a asumat aceastå misiune la instrucpunile tarului, o decla-
ra(ie care probabil se datora asigurårilor primite in sensul cå tarul cuno§tea
planurile Eteriei §i cå le aproba. Vladimirescu continua så afirme cå sosirea
la Bucuresti a marii armate a lui Ipsilanti va fi urmatå la scurt timp de tru-
pe ruse$ti §i cå ru§ii impreunå cu muntenii il vor ajuta pe Ipsilanti så treacå
Dunårea §i vor lua inapoi de la turci raialele Tumu, Giurgiu §i Bråila. Vladi¬
mirescu a promis cå ru$ii se vor retrage apoi peste Prut, låsindu-i pe mun-
teni liberi så „guvemeze ei in$i§i in conformitate cu propriile lor legi“. 7

Vladimirescu a pomit cåtre Bucuresti la 22 martie, hotårit så-§i impunå
autoritatea pe plan militar ?i politic in Principat. A stråbåtut distanta intr-o
såptåminå, oastea sa de 8 000 de oameni parcurgind cite 25 de kilometri
pe zi, inaintarea medie pentru o forpi organizatå in acea regiune cu drumuri
proaste. in calea sa nu a intilnit o opozipe efectivå. Doi caimacami provi-
zorii, Constantin Negri §i $tefan Vogoridi, reprezentindu-1 pe domnitorul
nou-numit, Scarlat Callimachi, au desfiintat Comitetul de Oblåduire, dar
n-au luat nici o måsurå impotriva lui Tudor Vladimirescu pentru cå simpa-
tizau cu (elurile Eteriei §i cunosjteau rolul jucat de el. Cind Vladimirescu
a ajuns la marginea Bucure§tilor, la 28 martie, ei au påråsit ora$ul $i s-au
indreptat spre Giurgiu. Mulp le-au urmat exemplul. Data fiind apropierea
de Bucuresti a trupelor lui Vladimirescu §i ale lui Ipsilanti, consulul rus
§i numero§i boieri, care simteau cå se compromiseserå (inind partea fie
a turcilor, fie a ru§ilor, au fugit la Bra$ov §i la Sibiu, in Transilvania. Doar
pupni boieri au råmas pe loc, pentru cå fie erau devotap intru totul lui
Ipsilanti, fie nu doreau ca fugind så stimeascå suspiciunea turcilor. Ace§tia
erau boierii cu care Vladimirescu trebuia så negocieze.

Dindu-iji seama de imprejurårile primejdioase in care se gåseau, cele
douå pårp au incheiat rapid negocierile. Speran(a unei intervenpi ruse§ti
se spulberase. Apelul trimis de Vladimirescu (arului la Laibach fusese res-
pins pe loc, iar agenpi lui Vladimirescu au putut constata absenta oricåror

7 Radu, 1821, pp. 285-294; D. Berindei, Revolufia romånå din 1821, Bucuresti,
1991, pp. 124-125.

188

ROMÅNII, 1774-1866

trupe rusegti sau a vreunui sprijin de alt fei pentru Ipsilanti. Boierii gi Vla-
dimirescu mai aveau gi alte motive serioase så colaboreze. In ceea ce-1 pri-
vegte, Vladimirescu dorea sa devinå domnitor, scop pe care era sigur cå
nu il va putea atinge dacå nu-gi demonstra capacitatea de a påstra ordinea
gi dacå nu respecta traditiile legate de aceastå functie. Cu aceste ginduri,
a fost de acord så modereze cerintele sociale gi economice ale adeptilor
såi, gi anume så punå capåt atacurilor lor impotriva proprietåplor boieregti
gi så asigure indeplinirea de cåtre tårani a prestapilor in muncå gi a altor
obligatii fa(å de boieri. A renuntat astfel, cel pupn pentru un timp, la promi-
siunile incluse in proclamapa de la Tismana, care stimiserå un entuziasm
atit de larg. In schimb, boierii au acordat migcårii sale o recunoagtere legalå
gi, procedind astfel, au oferit speran{a unor modeste reforme sociale ce ar
fi putut avea loc mai tirziu. Ambele pårp au cåzut prompt de acord in pri-
vin{a abolirii regimului fanariot gi a restabilirii domniilor påmintene. Vladi¬
mirescu, inså, era hotårit så påstreze administrarea tårii in propriile sale miini
pentru o perioadå nelimitatå, folosind boierii ca tehnicieni, in timp ce el in-
sugi urma så supravegheze indeplinirea reformelor politice gi economice. 8

Vladimirescu gi-a indreptat acum atenpa cåtre Ipsilanti, care a ajuns
la Bucuregti la 6 martie. Relatiile lor se schimbaserå dramatic in luna ante-
rioarå evoluind de la o cooperare tacitå la rivalitate deschiså pentru con-
trolul Principatului. Cauza imediatå a fost faptul cå Rusia nu a acordat
sprijin Eteriei. Ipsilanti nu mai era sigur cå-gi putea realiza margul plånuil
la sud de Dunåre, intrucit armata sa, degi crescuse la circa 5 000 de oameni,
nu se putea måsura cu fordele otomane superioare, iar el insugi era foartc
dezamågit din cauza faptului cå moldovenii gi muntenii nu s-au raliat cau-
zei lui. Vladimirescu se bizuise gi el pe trupele rusegti gi, cind Ipsilanti n-a
putut garanta sosirea acestora, a refuzat så-gi angajeze propriile forte in-
tr-o confruntare inegalå cu armata turcå. Vladimirescu cerea, de asemenca,
ca Ipsilanti gi oamenii såi så påråseascå Principatul cit mai curind posibil,
pentru a nu provoca o invazie otomanå. Dar, pentru moment, pinå cind
Ipsilanti igi putea organiza retragerea, cei doi au hotårit så-gi separe for-
tele, regiunile de deal revenindu-i lui Ipsilanti, iar cele situate la ges gi dc-a
lungul Dunårii lui Vladimirescu. Ca atare, Ipsilanti s-a dus cåtre nord, la
Tirgovigte, in timp ce Vladimirescu a råmas la Bucuregti asumindu-gi con
trolul efectiv al guvernårii.

Aga cum s-a sugerat mai sus, Vladimirescu nåzuia så devinå domm
tor, dar intentiona så se urce pe scaunul domnesc nu ca revolutionar, ci

8 Cu privire la relatiile lui Vladimirescu cu boierii, vezi pe larg in Radu, 1X21,
pp. 303-336.

[NCEPUTURILE IJNUI STAT MODERN

1X9

dupå datinå, ales de cåtre boieri $i binecuvintat de mitropolit. O data im-
plinitå aceastå dorintå, era sigur cå va ti in stare så ducå la indeplinire
promisiunile de dreptate economicå pc care le facuse in mod repetat adep-
tilor såi.

Situapa intemå nesigurå §i amenintarea permanentå a unei invazii stråi-
ne 1-au impiedicat så procedeze la vreo reformå socialå semnificativå. Ne
putem face inså o idee despre ceea ce spera så indeplineascå din Cererile
norodului roman, o combinape de program politic §i de constitupe, redac-
tate §i facute publice la mijlocul lunii aprilie. 9 Acest document continea
o serie nesistematizatå §i adeseori vagå de proiecte de reformå, care expri-
mau totu§i aceea$i nemulpimire fa(å de vechiul regim intilnitå in scrierile
mai elaborate ale boierilor reformatori. Vladimirescu nu avea in vedere inså
indepårtarea imediatå a fananoplor, din moment ce i-a permis noului dom-
nitor så-§i primeascå numirea ca de obicei din partea sultanului si så adu-
cå patru consilieri greci de la Constantinopol. Dar, inainte ca domnitorul
så treacå Dunårea, Vladimirescu a insistat ca acesta så jure cå va respecta
o cartå a drepturilor, care så includå reducerea numårului si volumului de
dåri, incetarea cumpårårii dregåtoriilor, abolirea havaieturilor $i introduce-
rea unor lefuri fixe pentru top dregåtorii, indepårtarea grecilor din toate
funcpile ecleziastice, hirotonisirea exclusivå a preoplor care aveau studi-
ile necesare, desfiintarea privilegiilor de care se bucurau stråinii, renun(a-
rea la accizele pentru mårfurile ce intrau in ora§e §i pentru exporturile din
Tara Romåneascå cåtre Imperiul Otoman $i infiintarea unei armate perma¬
nente de 4 000 de panduri, care så apere ffuntariile patriei. Poate cå dintre
toate prevederile cea mai importantå a fost aceea care definea rolul pe care
Vladimirescu §i-l rezerva pentru el insu$i. Urma så-§i asume funcpa de „co-
mandant suprem §i guvemator“ al „tuturor romånilor“, råspunzind atit pen¬
tru politica intemå, cit §i pentru cea extemå. A låsat inså nerezolvatå relapa
sa cu domnitorul §i modul in care el §i fanariotul urmau så lucreze impre-
unå pentru binele tuturor.

Problema cea mai stringentå cu care s-a confruntat Vladimirescu ca
§ef de facto al guvernului a fost amenintarea unei invazii turce§ti. 10 Pen¬
tru a salva mi§carea §i pe el insu§i, s-a stråduit så-l convingå pe sultan
cå nu avusese nimic de-a face cu Eteria $i cå, de fapt, i§i indreptase revolta

9 Otetea, Tudor Vladimirescu, pp. 387-391; Berindei, Revolufia romånå,

pp. 221-228.

10 Despre re!a(iile lui Vladimirescu cu guvemul otoman, vezi A. Stan, „Revolu(ia
de la 1821 $i statutul international al Principatelor Romåne", Tn Revista de istorie , 33/5,
1980, pp. 850-857.

190

ROMÅN1I, 1774-1866

impotriva regimului fanariot, care, sublinia el, nu adusese decit privatiuni
§i oprimåri poporului såu. In aceastå fazå, nu-;ji considera incå situapa dis-
peratå ?i credea cå dacå Rusia §i Imperiul Otoman påstrau pacea, sultanul
va respecta integritatea teritorialå a Tårii Romåne§ti §i se va multumi så
trimitå un emisar care så cerceteze abuzurile comise de cåtre domnii fana-
riop §i de cåtre eteri$ti. Vladimirescu a sesizat astfel interesul comun —
al såu §i al turcilor — de a Tnåbu§i mi§carea eteristå, un efort care, era si-
gur, 1-ar ridica atit in ochii boierilor, cit $i ai adepplor såi tårani. Dar, dacå
turcii ar fi invadat Jara Romåneascå, i§i facea el socoteala, o astfel de cra-
så incålcare a tratatelor lor cu Rusia 1-ar forta pe tar så intervinå, iar el in-
su$i ar conduce din nou o råscoalå generalå a poporului såu.

In cele din urmå, Vladimirescu nu §i-a atins nici unul dintre aceste obiec-
tive. Negocierile cu turcii au e§uat pentru cå sultanul era hotårit så-§i redo-
bindeascå drepturile depline de suzeranitate asupra Principatelor. De la
bun inceput, otomanii consideraserå invadarea de cåtre eteri§ti a Moldovei
§i mi$carea lui Tudor Vladimirescu ca douå actiuni separate, urmårind te-
luri diferite. Dar nu s-au indoit nici o clipå in legåturå cu implicarea Rusiei
in ambele actiuni §i au respins pe loc protestele lui Stroganov in legåturå
cu bunele inten^ii ale guvemului såu. Otomanii au respins propunerile fa-
cutc dc Vladimirescu §i peti{iile inaintate de cåtre boieri ca pure strata-
geme, „in conformitate cu practica ru$ilor“, pentru a submina incercårile
de reafirmare a suzeranitåpi otomane. 11 Turcii s-au abtinut inså så-$i tri¬
mitå imediat trupele peste Dunåre, pentru cå se temeau de un råzboi cu
Rusia. in luna mai, au primit totu§i autorizapa tarului de a restabili ordinea
in Principate. Alexandru dorea neapårat så evite orice complicatii cu Im¬
periul Otoman ce ar fi putut duce la pråbu$irea ordinii europene pe care
o construise cu atita sirguintå §i, oricum, nu avea nici o intenpe så-i ajutc
pe „rebeli“, dar insista ca guvernul otoman så garanteze viata §i proprieta-
tea supu§ilor cre§tini.

Armatele otomane au intrat in Jara Romåneascå §i in Moldova la
25 mai. Chiar la aceastå orå tirzie, Vladimirescu a incercat så parlamen-
teze, dar a refuzat invitapa reprezentanplor sultanului de a se alåtura cam-
paniei impotriva grecilor. A preferat så råminå neutru, pnindu-$i oastea
intactå pentru a fi folositå mai tirziu ca monedå de schimb. La 27 mai,
a påråsit Bucuresti i, indreptindu-se spre Oltenia sa natalå, unde spera så
foloseascå månåstirile §i terenul accidentat pentru a ståvili inaintarea turci¬
lor. A doua zi, turcii aveau så ocupe ora§ul.

11 V. Veliman, „Noi documente turcesti privind evenimentele din 1821- 1822", in
Revista arhivelor , 43/1, 1981, pp. 67-69.

iNCEPUTURILE UNU1 STAT MODERN

191

Invazia turcå a agravat relatiile dintre munteni §i greci. Refuzul lui Vla-
dimirescu de a-i ajuta pe eteri§ti §i suspiciunile lui Ipsilanti legate de faptul
cå fostul såu aliat era pe cale så se alåture turcilor, atacindu-i fortele In re-
tragere, 1-au facut så ordone arestarea lui Vladimirescu. In urma unui sitnu-
lacru de proces, acesta a fost condamnat la moarte §i executat la 8 iunie.
Aproape imediat, armata sa a inceput så se dezintegreze. Cu toate cå cei
mai mulp din cei 4 000 de o§teni au ajuns in Oltenia $i au rezistat in fata
fortelor superioare otomane, pinå cind au råmas farå munitii, disparitia con-
ducåtorului lor §i lipsa unor teluri clare au dus la dizolvarea armatei ca
fortå de luptå. 0§tenii ei nu aveau nici o intentie sa-$i sacrifice viata pentru
cauza eteristå, care le era complet stråinå.

Sfir?itul mi§cårii lui Ipsilanti era foarte aproape. Acesta a påråsit ora§ul
Tirgovi§te la 9 iunie pentru a nu fi capturat de turci §i s-a indreptat cåtre
Oltenia. La 19 iunie, mica lui fortå a fost invinså de turci la Drågå§ani,
pe Olt; citeva zile mai tirziu trecea granita in Transilvania, unde a fost in-
temnitat. Ceea ce mai råmåsese din propria-i oaste s-a risipit. in Moldova,
grupuri izolate de eteri$ti au rezistat pinå in octombrie, cind ultima lor for-
tåreatå, månåstirea Secu, a cåzut in mina fortelor turce$ti de ocupatie.

Cu toate cå mi§carea lui Tudor Vladimirescu n-a avut viatå lungå, telu-
rile pe care a incercat så le realizeze s-au inrådåcinat adinc in experienta
istoricå recentå a romånilor. Proclamarea de cåtre el a dreptului la autode-
terminare intruchipa vointa generalå de eliberare de sub dominatia turceas-
cå §i fanariotå; promisiunile lui de a u$ura (åranul de poverile de nesuportat
ale obligatiilor fatå de mo§ier §i perceptor, precum §i entuziasmul cu care
au fost primite aratå cit de profiindå era problema agrarå; propunerile sale
de a u§ura restrictiile asupra comertului §i de a aboli privilegiile negusto-
rilor stråini se adresau aspiratiilor tinerei clase mijlocii. infringerea lui nu
a descurajat in nici un caz mi§carea de independentå $i nu a inabujit nici
curentele de reformå politicå §i economicå.

SUZERANITATEA OTOMANÅ
$1 PROTECTORATUL RUS

Armata otomanå intrase in Principate in mai 1821, pasåmite ca så iz-
goneascå resturile eteri$tilor §i så restabileascå ordinea, dar comandantii
ci, dupå ce au indeplinit aceastå misiune, in loc så piece, au constituit o
administratie militarå, cu scopul vådit de a consolida suzeranitatea otoma¬
nå. Acest regim, care a durat pinå in toamna anului 1822, reprezenta o

192

R0MÅN1I, 1774-1866

mare povarå economicå in circa populajiei, aceasta fiind nevoitå så su-
porte in intregime costurile prezen^ei fortelor de ocupape — 11 000 de
militari turci in Moldova §i 9 000 in Jara Romåneascå. Cu toate cå ac-
tele de violentå impotriva populapei locaie erau rare, intrucit comandanpi
turci s-au stråduit så impunå disciplina in rindurile trupeior lor, adminis-
tratia militarå era, totu§i, atotcuprinzåtoare §i arbitrarå. 12 Nu exista nici o
activitate publicå semnificativå in care så nu fie implicatå. Vechile insti-
tupi administrative, precum Divanul, continuau så funcponeze, dar nici
o decizie importantå nu putea fi luatå fårå aprobarea guvematorului mi-
litar. Acesta råspundea §i de numirea ispravnicilor $i a altor dregåtori din
judete. Venalitatea era in floare, intrucit dregåtoriile le ci§tigau cei care ofe-
reau mai mult. Era o afacere profitabilå. Un ispravnic, de pildå, care in
mod obi$nuit avea un venit de 5 000 de pia§tri pe an, putea agonisi pinå
la 80 000 de pia?tri din vinzarea funcpilor subordonaplor såi §i din alte
tipuri de extorcare de bani de la populatie. Ca asigurare, el impårtea grati-
ficatiile cu oficialitåtile otomane, care, in schimb, ii dådeau minå liberå
fa(å de populatia localå.

Alte elemente ale societåtii beneficiau §i eie de ocupatie, mai ales boie-
rii care råmåseserå in tarå sau se intorseserå in grabå din exilul lor autoim-
pus. Ace$tia cooperau cu administrapa militarå, ca unicå autoritate politicå
stabilå in (ara, bizuindu-se pe aceasta cå va menpne ordinea $i va prein-
timpina noi vidende din partea tåran i lor. Ei in§i§i constituiau acea admi-
nistratie civilå chematå så indeplineascå unele indatoriri obi§nuite, precum
cele din domeniul fiscal. Turcii, la rindul lor, erau interesati så se inteleagå
cu boierii. Doreau så aibå o bazå de sprijin in tarå pentru a-§i consolida
controlul politic §i pentru a asigura un flux neintrerupt de provizii cåtrc
Constantinopol. De aceea, administratia militarå a luat toate måsurile necc-
sare pentru a proteja proprietatea §i privilegiile boierilor §i pentru a sili tå-
ranii så-§i indeplineascå obligatiile in muncå §i så-$i plåteascå dijmele. in
reciprocitate, boierii s-au abtinut så se opunå deschis administratiei militarc.

Un numår semnificativ de boieri, totu§i, a privit altfel situatia. Preocu-
parea pentru dobindirea independentei politice nu $i-a pierdut nimic din
inflåcårare dupå infringerea din 1821. Din locurile in care se refugiascra,
in Austria si Rusia, au spus lucrurilor pe nume, denuntind ocupatia militara
§i suzeranitatea otomanå in general. De la Chi$inåu, in Basarabia, in iulic
1821 Nicolae Rosetti-Rosnovanu a prezentat succint sentimentele accs
tora printr-un memorandum adresat ambasadorului rus la Constantinopol.
in care a apårat cu vigoare principiul autonomiei Moldovei §i a condam

12 Otetea, Tudor Vladimirescu, pp. 450—467.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

193

nat incå o data domnitorii fanarioti pentru complicitatea lor in distrugerea
acestui principiu. El §i-a dat toatå osteneala så arate cå Moldova a intrat
de bunåvoie in relatii de vasalitate cu Imperiul Otoman (a datat evenimen-
tul in 1512) pentru a ci§tiga protectia unei Mari Puteri §i a mentine integri-
tatea teritorialå a tårii. Pentru aceste servicii, Moldova a fost de acord så
plåteascå anual o sumå de bani, dar, argumenta el, acest act nu-i dådea drep-
tul sultanului de a se amesteca in treburile ei interne. 13 Alp boieri au for-
mulat acelea§i argumente istorice §i legale §i au cerut o restaurare completå
a autonomiei Moldovei §i Jårii Romåne§ti, sub cirmuirea unor domni på-
minteni, nu fanarioti. Boierii reformatori aspirau §i la autonomie economi-
cå: o reducere a tributului pinå la nivelul stipulat in tratatele ini(iale dintre
Principate $i sultan; relatii comerciale neingrådite cu alte tåri ?i o politicå
tarifarå proprie care så protejeze industria §i agricultura autohtone; con-
trol asupra veniturilor unor institufii, ca de pildå månåstirile inchinate.

Pentru a-?i atinge scopurile, boierii nu §i-au propus så se bizuie doar
pe dreptul istoric $i pe argumente rationale. Dar nici nu intentionau så-§i
incredinteze soarta bunåvointei unei singure mari puteri (Rusia). Experien-
tele nefericite de o jumåtate de veac, in care cele douå Principate fuseserå
obiectul råzboiului §i tirguielilor dintre Rusia §i Imperiul Otoman, le-au
aråtat absurditatea unei astfel de politici, pentru cå rezultatul ei nu fusese
o autonomie mai mare, ci doar o dominatie ruså §i mai putemicå. Scopul
lor principal era, astfel, så internationalizeze statutul Principatelor. Pentru
a-§i atinge telurile intentionau så submineze §i mai mult suzeranitatea oto-
manå §i så limiteze protectoratul rus, convingind Marile Puteri så fie, lao-
laltå, garanti ai autonomiei Moldovei §i Tårii Romåne§ti.

Boierii legau restaurarea autonomiei de inlocuirea fanariotilor cu domni
påminteni. Acest obiectiv a fost realizat rapid, in parte din cauza furiei oto-
mane impotriva „perfidiei“ grecilor, dar $i datoritå faptului cå, intr-ade-
vår, soarta Principatelor devenise o chestiune intemationalå. Råscoala lui
Tudor Vladimirescu alåturi de greci a obligat Austria, Franta §i Marea Bri-
tanie, pe lingå Rusia §i Imperiul Otoman, så aibå un rol mai activ in rezol-
varea treburilor inteme ale Moldovei $i Jårii Romåne$ti, care, constalau
acum Marile Puteri, nu puteau ti ignorate cind se cåutau solutii pentru
Chestiunea Orientalå.

Ocupatia turcå din Principate a precipitat o nouå crizå in relatiile
ruso-otomane. Jarul considera viitorul Principatelor o chestiune exclu-
siv ruseascå §i, in iulie 1821, a cerut ca sultanul så respecte tratatele exis-
tente §i så-§i retragå trupele. Dat fiind cå nu se intrevedea un råspuns

13 Gcorgescu, Memoires et projets , pp. 103-106.

194

ROMÅNI1, 1774-1866

satisfacåtor, tarul a rupt relapile in iulie §i a condiponat restabilirea lor
de evacuarea Principatelor. Rezultatul unor negocieri ulterioare depindea
mai ales de rezolvarea chestiunilor militare §i de numirea unor domni-
tori påminteni.

Turcii erau hotåriti så otyinå o intelegere care så le consolideze po-
zipa in Principate §i så-i reducå Rusiei capacitatea de interventie. Arå-
tindu-se prea putin inclinati så accepte un compromis, turcii au respins
incercarea de mediere a lui Mettémich. Domic så impiedice Rusia så folo-
seascå tulburårile continue din Imperiul Otoman ca pretext pentru ocupa-
rea Principatelor sau pentru o altå actiune care ar fi provocat complicatii
cu Marile Puteri europene, cancelarul austriac a propus, in ianuarie 1822,
evacuarea imediatå a Principatelor §i convocarea unei conferin^e a comi-
sarilor ture §i rus in vederea discutårii viitoarei forme de guvemåmint a
Jårilor Romåne. Sultanul a refuzat, intrucit succesele militare repurtate in
Grecia, unde continua lupta eteri$tilor pentru independent, precum §i riva-
litåtile Marilor Puteri 1-au convins cå orice fei de concesii erau inutile.
A crezut chiar cå Marile Puteri, pentru a-§i apåra interesele vitale in regiune,
vor impiedica Rusia så pomeascå un atac.

indeplinirea a douå conditii era, dupå pårerea dregåtorilor otomani, de
o important capitalå: in primul rind, så nu li se mai permitå grecilor så
ocupe scaunul Moldovei §i al Jårii Romåne§ti, dat fiind cå ura musulma-
nilor fusese afifata atit de mult de revolta greaeå incit numirea unor fana-
riop ar fi dus aproape cu siguranfå la noi tulburåri la Constantinopol; in
al doilea rind, Rusia trebuia cu orice pre{ så fie impiedicatå så mai ocupc
Principatele. Ca o solutie la ambele probleme, sultanul §i consilierii såi au
preferat o prelungire nelimitatå a administrapei militare, dar au ajuns in
cele din urmå la concluzia cå inråutåprea relatiilor cu Rusia, neråbdarea
crescindå a Marii Britanii $i a Austriei ?i nelini§tea permanentå din Princi¬
pate faceau pu^in probabil un astfel de rezultat.

In cazul acesta, {elurile guvemului otoman $i ale boierilor romani au
coincis. Un memoriu al lui Nicolae Golescu, vomicul Tårii Romåne§(i.
cåtre marele vizir cu privire la mazilirea grecilor §i numirea in locul lor
a unor domnitori påminteni a fost primit favorabil $i a dus la invitarea ad-
ministratiilor eivile din ambele Principate så trimitå delegatii de boieri la
Constantinopol in aprilie 1822. Din aceste negocieri a rezultat un soi de
condominiu turco-romån, care exeludea Rusia, ceea ce corespundea inte-
reselor ambelor pårti. 14 Turcii erau mulpimiti cu acest aranjament, intru-

14 M. A. Mehmet, „Actiuni diplomatice la Poartå m legåturå cu mi$carea rcvolu(io
narå din 1821“, in Studii: Revistå de istorie , 24/1, 1971, pp. 63-76.

INCEPUTURILE UNU1 STAT MODERN

195

cit le permitea så-§i men(inå influensa in Principate prin intårirea rolului
dregåtorilor otomani, mai ales a unui divan-effendi. In ceea ce ii prive§te,
boierii se puteau simti linigtiti cå de aici inainte domnitorii vor fi numi(i
din rindurile lor, chiar dacå negociatorii otomani refuzau så recunoascå
oficial intiietatea boierilor in viata politicå.

Restaurarea politicå a inceput in 1822. Noii domnitori — Grigore Ghi-
ca in lara Romåneascå (1822-1828) ?i Ioan Sandu Sturdza in Moldova
(1822-1828) — au fost numi(i la 1 iulie, iar for(ele otomane de ocupape
au påråsit cele douå (åri ceva mai tirziu, in acela$i an. Vechile structuri
politice au fost revitalizate, dar nici domnitorii, nici boierii nu erau satis-
tåcu(i. Cea mai arzåtoare problema internå a devenit reforma constitupo-
nalå. Boierii de toate rangurile §i-au intensificat cererile de adoptare a unor
legi fundamentale care så limiteze prerogativele domne$ti ?i så le garan-
teze propria lor predominan(å in viafa politicå. Domnitorii in§i§i nu se arå-
tau in nici un caz potrivnici acestei reforme, dar principala lor preocupare
era så-§i påstreze §i, dacå era posibil, så-$i lårgeascå prerogativele. Lupta
ce a rezultat intre domnitori $i boieri in aceastå privin(å va domina poli-
tica intemå pinå la sfir§itul deceniului al treilea.

Domnitorul Jårii Romåne§ti, Grigore Ghica, apaifinea uneia dintre cele
mai distinse familii din (arå. In timpul råscoalei din 1821 a fost membru
al Comitetului de Oblåduire $i a colaborat cu Tudor Vladimirescu in vede-
rea izgonirii fanario(ilor. Dar (elurile sociale ale adep(ilor lui Vladimirescu
asociate cu dezavuarea mi§cårii sale de cåtre (ar 1-au fåcut pe Ghica så fugå
in Transilvania in martie 1821. S-a reintors in noiembrie §i a fost salutat
de turci, care erau domici så se foloseascå de acest mare boier pentru a-§i
consolida pozifia.

Ghica a incercat så domneascå precum un despot luminat al secolului
al XVIII-lea. Era receptiv la inova(ie, in special in chestiuni economice §i
culturale, §i, in 1827, a infiinfat un comitet care så se ocupe de reforma
administrativå. In acela$i timp inså a domnit intr-un stil absolutist ?i nici
nu voia så audå de vreo limitare a prerogativelor sale. Rezultatul a fost in-
stråinarea sa crescindå de boieri §i un impas politic. 15

Fierberea politicå era mai pronun(atå in Moldova decit in Jara Romå¬
neascå. Domnitorul Ioan Sandu Sturdza, provenit dintr-o ilustrå familie
boiereascå, s-a conffuntat cu probleme politice interne similare cu acelea
ale lui Grigore Ghica, dar in Moldova boierimea era adinc divizatå. Rezul¬
tatul a fost o luptå continuå intre marii boieri, care dominau via(a politicå

15 A. lordache, Principii Ghica: O familie domnitoare din istoria Romåniei , Bucu¬
resti. 1991, pp. 111 136.

196

ROMÅNII, 1774-1866

a tårii, §i boierii de rangul al doilea §i al treilea, care i§i revendicau un loc
in guvemarea tårii $i, ca urmare, partea lor din beneficiile materiale ce in-
soteau exercitarea puterii politice. Sturdza a fåcut gre§eala de a fi pårtini-
tor. I-a sprijinit pe boierii mai mici cu scopul de a-i pne-n ffiu pe cei mari,
pe care ii considera principala primejdie pentru propria pozipe. 16

Marii boieri i$i arogau pur §i simplu rolul hotåritor in cirmuirea trebu-
rilor Principatului. Memoriile pe care le-au intocmit in 1821 §i 1822 pri-
vind reorganizarea politicå §i economicå nu låsau nici un dubiu asupra
intenpilor lor. Mihai Sturdza (nu are legåturå cu domnitorul) a fost purtåto-
rul lor de cuvint cel mai elocvent. A cerut infiin(area unei forme monarhice
de guvemåmint, dar cu limitarea prerogativelor domnului §i recunoa$terea
mari lor boieri ca for(å conducåtoare in tarå. Mihai Sturdza a obiectat ve-
hement Tmpotriva numirii unor persoane din „straturile de jos“ in func-
(ii influente §i a cerut garanti i constituponale pentru privilegiile politice
$i economice ale boierilor. 17

Boierii mai mici aveau propriile lor pretenpi, pe care, in 1822, le-au
consemnat intr-unul dintre cele mai radicale doeumente politice ale vremii,
Constitufia Cårvunarilor, nume dat autorilor acestuia de cåtre marii boieri,
care cu dispre( ii comparau cu revoluponarii carbonari italieni. In acest
doeument, cårvunarii cereau legiferarea drepturilor cetå(ene§ti fundamen¬
tale, precum libertatea presei, a cuvintului §i de adunare, $i egalitatea in
fata legii. Recomandau de asemenea limitarea strietå a prerogativelor dom-
ne?ti §i cåutau så transfere unui sfat ob§tesc reprezentativ autoritatea deci-
sivå. Ca §i marii boieri, nu aveau intenpa de a impårti puterea cu alte clasc
§i au restrins drepturile $i privilegiile la propria lor claså. Difereau de marii
boieri mai ales prin accentul pe care il puneau pe caracterul colegial. Do
reau ca deciziile så fie luate la toate nivelurile guvemårii prin votul majo-
ritåtii tuturor boierilor, indiferent de rang, un procedeu de care erau convin§i
cå le va asigura propria lor superioritate. 18

Controversa dintre marii §i micii boieri a pålit in comparatie cu rup
tura ireconciliabilå dintre domn §i marii boieri. Cei din urmå se opuneau
hotårit cererilor fiscale crescinde ale lui Sturdza $i erau ingrijora(i din cauza

16 I. C. Filitti, Fråmintårile politice fi sociale in Principatele Romåne de la IR21
la 1828, Bucuresti, 1932, pp. 150-170.

17 M. Sturdza, „Considerations sur la Moldavie et la Valachie au commenccnicnt
de 1825“, in Hurmuzachi, Doeumente, supliment I, partea a 4-a, Bucuresti, 1891,
pp. 65-69.

18 V. Sotropa, Proiectele de constitutie, programele de reforma f i petitiile de dreptun
din (drile romåne, Bucuresti, 1976, pp. 65-79.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

197

numårului din ce in ce mai mare de noi boieri facuti de cåtre acesta din
rindul negustorilor. In nemultumirea lor s-au adresat, in mod repetat, sulta-
nului, peste capul domnitorului, un act de neloialitate pe care Sturdza 1-a
sanctionat cu areståri, amenzi §i surghiunirea din capitalå.

in politica extemå, domnitorii nu dådeau sultanului vreun motiv evident
så le punå sub semnul intrebårii loialitatea, dar continuau så caute cåi de
reducere a dependenjei de Constantinopol prin curtea pe care o faceau Aus-
triei §i Rusiei. Ambii domnitori trebuiau så fie circumspecp in relapile cu
alte tåri, pentru cå se aflau sub permanenta supraveghere a unui divan-ef-
fendi §i a comandantului ture al gårzilor personale ale domnitorului. To-
tu§i, faptul cå au putut så mentinå relatii cu numeroase state då o måsurå
a declinului autoritåtii otomane, Ghica mergind atit de departe incit så-§i
numeascå in 1823 propriul såu ministru de Exteme. Cea mai mare influ-
en(å politicå o exercitau cele trei puteri conservatoare — Rusia, Austria
§i Prusia —, in timp ce relapile cu Franfa §i Marea Britanie erau de micå
importantå.

Ambii domnitori duceau in esentå aceea§i politicå extemå, inså Ghica
era mai activ. La inceput, §i-a indreptat privirea cåtre Austria, pentru a
primi sprijin in eforturile sale de slåbire a legåturilor cu Constantinopo-
lul. Domnitorul i-a urmat sfatul lui Mettemich, transmis cu regularitate
de cåtre Friedrich von Gentz, secretarul de nådejde al lui Mettemich, cu
care a purtat corespondentå pinå la påråsirea tronului in 1828. 19 Metter-
nich $i alte oficialitåp austriece i§i concentrau atenpa in primul rind asu-
pra problemelor mai generale ale Chestiunii Orientale. $tiind cå una dintre
indatoririle domnitorului era så stringå informapi din capitalele Europei
$i så le transmitå la Constantinopol, aceste oficialitap au folosit legåtura
dintre Gentz §i Ghica pentm a influensa politica otomanå. in ceea ce-1 pri-
ve§te, Ghica il consulta adesea pe consulul austriae la Bucuresti cu privire
la probleme de politicå extemå §i era reprezentat la Viena de cåtre propriul
såu agent. Dar, in ciuda acestor relatii personale strinse, Austria se bucura
de putinå popularitate printre boieri, care ii criticau politica, considerind
cå servea propriilor ei interese.

Boieri i de frunte continuau så astepte din partea Rusiei sprijin in efortul
lor de dobindire a autonomiei, mai ales pentru cå fiecare limitare semni-
licativå a suzeranitåtii otomane asupra Principatelor, incepind cu 1774, surve-
uise ca urmare a interventiei mse. Nutrind sentimente profund antiotomane,

V. Georgescu (ed.), Din corespondenfa diplomaticd a fdrii Romåncsti (1823-1828),
Hiieure$ti, 1962.

198

ROMÅNII, 1774-1866

sperau så izbucneascå un råzboi care så aducå trupele ruse$ti din nou peste
Prut. Aceasta se va intimpla mai curind decit i§i inchipuiau.

Nici termenii intelegerii, nici modul in care a fost incheiatå dupå eve-
nimentele din 1821 din Principate nu au gåsit aprobarea Rusiei, intrucit
nu existau garanti i cå interesele ruse§ti vor fi protejate, in timp ce suzera-
nitatea otomanå, cel putin pe hirtie, fusese total restabilitå. Cele mai supå-
råtoare fuseserå inså negocierile directe dintre boieri §i dregåtorii otomani
cu privire la autonomie, care s-au desfa$urat farå participarea ru$ilor. Au
mai fost §i alte probleme care agravaserå relatiile ruso-turce, cum ar ti
disputele teritoriale din Caucaz, luptele prelungite din Grecia $i pretinselc
incålcåri de cåtre turci ale angajamentelor din vechile tratate. Råzboiul nu
a izbucnit inså, mai ales datoritå retinerii continue a tarului Alexandru, carc
incerca så plaseze ambitiile imediate ale Rusiei din Orientul Apropiat in-
tr-un cadru mai larg de cooperare intemationalå. Dar fra tele såu Nicolac,
care i-a urmat la tron in 1825, a avut o altå atitudine. Hotårit så urmåreas-
cå energic interesele Rusiei in zonå, cu sau farå cooperarea puterilor occiden-
tale, Nicolae nu a aminat prea mult o confruntare cu turcii. La 17 marlie
1826, guvemul rus va trimite un ultimatum la Constantinopol, cerind ca
prevederile Tratatului de la Bucuresti din 1812 så fie complet indeplini
te §i ca guvemul otoman så-§i trimitå plenipotentiarii imediat intr-un loc
de la granita ruså pentru a negocia o rezolvare definitivå a diferendclor
existente. Neconformarea cu aceste cerinfe in decurs de §ase såptåmini,
avertiza nota, va duce la deschiderea ostilitåtilor. Sultanul Mahmud al II-lca
(1808-1839) a cedat §i in luna mai a trimis o delega(ie in micul porl
Akkerman din estuaml Nistrului.

Rezultatul acestor negocieri a fost Convenpa de la Akkerman (7 oc
tombrie 1826), care a reafirmat prerogativele Rusiei, in calitate de „putcre
protectoare“ in Moldova §i in Jara Romåneascå. Convenfia recomanda alc
gerea domnitorului de cåtre boieri $i stipula durata domniei la §apte am,
reitera obligafia plå(ii haraciului cåtre puterea suzeranå de cåtre ambclc
Tåri Romåne in conformitate cu hati$eriful din 1802 §i declara libertalca
comertului practicat de Principate, sub rezerva asigurårii aprovizionai ii
P or(ii. in toate problemele referitoare la privilegiile Principatelor, Con
venfia cerea domnitorului, boierilor §i guvemului otoman så (inå scama
de observa(iile ambasadorului rus la Constantinopol §i ale consulilor ruyi
din Principate, mecanism care asigurase in trecut respectarea intereseloi
ruse§ti §i, a^a cum vor dovedi evenimentele, va avea acela§i cfcct pinn
in 1848.

iNCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

199

Guvemul rus, in mod evident, considera Conventia doar un simplu pas
dintr-un proces care så scoatå in cele din urmå complet Principatele de sub
suzeranitatea otomanå, pentru cå a cerut domnitorului §i Divanelor så pro-
cedeze imediat la redactarea unui statut general, in scopul reorganizårii
viepi politice §i economice interne. Pentru a se asigura cå aceastå acpune
se desfå§oarå conform planului, Ministerul rus de Exteme a redeschis con-
sulatul de la Bucuresti. Noul consul general, Matei Liovevici Minciaki,
se bucura de o influenpi enormå, dat fiind cå boierii reveniserå la o atitu-
dine proruså, dar popularitatea sa inifialå avea så se risipeascå in curind
din cauza intervenpilor sale frecvente §i energice in treburile Tår i i Romå-
ne§ti, in incercarea de a promova interesele Rusiei.

Relapile ruso-turce s-au deteriorat in permanentå dupå incheierea Con-
venpei de la Akkerman. Mahmud a indeplinit, de§i cu reticente, prevede-
rile acesteia §i a respins ofertele Rusiei §i ale altor tåri de rezolvare pe calea
negocierilor a Råzboiului grec de Independentå. Infringerea dezastruoaså
a flotei turco-egiptene la Navarino, la 20 octombrie 1827, a intårit rezisten-
(a fa{å de o mediere a Marilor Puteri. La 30 noiembrie, Mahmud al 11-lea
a repudiat Convenpa de la Akkerman §i, la scurt timp dupå aceea, (arul §i
comandanpi såi militari au decis så pomeascå råzboiul. Au considerat in-
deplinirea termenilor Convenpei mai importantå in acel moment decit re-
zolvarea intemaponalå a chestiunii grece§ti.

Rusia a declarat råzboi Turciei la 26 aprilie 1828. Armatele ei au trecut
Prutul la 7 mai $i au inaintat rapid cåtre sud, neintilnind nici un fei de re-
zistentå semnificativå pinå la Dunåre. Au ocupat Bucure§tii la 12 mai §i
au asediat Bråila la 15 mai. Cåderea Bråilei la 6 iunie a deschis drumul
cåtre sud, spre ceea ce pårea a fi o victorie rapidå, inså apårarea turcå a
rezistat, iar operapunile militare au fost oprite pinå in primåvara urmåtoare.

In timp ce luptele continuau la sud de Dunåre, Principatele au fost puse
sub administrape civilå provizorie conduså de contele Feodor Petrovici
Pahlen, consilier privat al tarului. Intrucit cei doi domnitori nu aråtaserå
cine §tie ce zel in indeplinirea dorin(elor Rusiei, autoritåtile ruse§ti ii vor
izgoni in mai, iar Pahlen i$i va asuma puteri aproape dictatoriale. Ambele
tåri vor fi curind nåpådite de dregåtori ru§i de toate felurile. Sarcina ime-
diatå a acestei birocratii numeroase $i greoaie era så asigure alimente ar-
matei §i så intrepnå liniile de aprovizionare. Jarul i-a dat instrucpuni lui
Pahlen §i comandanplor militari så nu aibå alt gind decit victoria pe cimpul
dc båtålie. Astfel, au fost rechiziponate provizii, s-au fixat prepiri, au fost
rcduse exporturile §i chiar §i vistieriile celor douå Principate au fost puse la
dispozipa armatei ruse. Nici boierii, nici altcineva nu au avut un cuvint de
spus in aceste chestiuni. lama anului 1828/1829, coincizind cu intreruperea

200

ROMÅNII, 1774-1866

operatiunilor la sud de Dunåre §i incartiruirea in Jara Romåneascå a unui
numår mare de trupe ruse$ti, a fost deosebit de grea pentru populatia lo-
calå, iar nemultumirea fata de ocupatia ruseascå a crescut in rindurile tu-
turor claselor sociale. Boierii aveau motive speciale de nemultumire.
Pahlen incepuse så reorganizeze de capul sau administratia tårii. A intro-
dus principii $i regulamente ce intrau in conflict cu modul indolent de gu-
vcmare practicat de cåtre majoritatea boierilor s?i nu s-a gindit aproape deloc
la sensibilitåtile lor politice §i la bunastarea lor economicå. 20

In ciuda activitåtii sale sustinute, Pahlen era våzut la Sankt Petersburg
ca lipsit de fermitate, poate din cauza problemelor permanente de aprovi-
zionare §i a opozitiei indirjite manifestate de boieri fatå de administratia
provizorie. Pahlen a demisionat la 25 ianuarie 1829 §i a fost inlocuit cu
generalul Piotr Jeltuhin, fostul guvemator militar al Kievului. Jeltuhin era
un administrator energic, care a indeplinit riguros instructiunile primite in
legåturå cu impulsionarea redactårii unor noi regulamente administrative
pentru Principate. Ii lipsea inså talentul diplomatic al predecesorului sau
§i, foarte curind, bruschetea sa a facut ca boierii §i inaltul cler så se inde-
pårteze de el. Neputinta sa de a stabili o colaborare cu elementele de frunte
ale societåtii romånesti, de care depindea realizarea telurilor ruse$ti in Prin¬
cipate, a dus la demisia sa la 14 septembrie.

Armatele ruse §i-au reluat inaintarea in iunie 1829. In iulie au realizat
o operatiune de rupere a apårårii otomane din Muntii Balcani $i au ajuns
in cimpiile din Tracia råsåriteanå. Ora§ul Adrianopol a cåzut la 20 august,
iar Constantinopolul se afla la o depårtare de doar douå-trei zile de mar$.
Turcii au cerut pace $i, renuntind la obi§nuita lor tacticå de tergiversåri,
s-au gråbit så semneze tratatul final de pace, la 14 septembrie.

Tratatul de la Adrianopol, care reglementa o multime de probleme afla-
te de mai mult timp in disputå intre Rusia §i Imperiul Otoman, s-a dove-
dit o piatrå de hotar in dezvoltarea politicå $i economicå a Principatelor. 21
Sultanul a fost de acord, o datå in plus, så respecte prevederile tratatelor
anterioare cu Rusia privitoare la Jårile Romåne, mai ales Tratatul de la
Bucuresti §i Conventia de la Akkerman. A recunoscut autonomia admi-
nistrativå a Moldovei $i a Tårii Romånesti, a acceptat numirea pe viatå a
domnitorilor §i a afirmat cå va restitui Tårii Romånesti fortåretele turce$ti
de pe malul sting al Dunårii (vechile raiale Tumu, Giurgiu §i Bråila), prc-
cum §i insulele de lingå eie. Prevederile economice ale Tratatului au con

20 I. C. Filitti, Principatele romåne de la 1828 la 1834, Bucuresti, 1934, pp. 25-26.

21 Cu privire la negocierile finale pentru incheierea tratatului, vczi V. 1. $ercincl,
Turtiia i Adrianopotskii mir 1829 g., Moscova, 1975, pp. 129-156.

INCEPUTURILE UNU1 STAT MODERN

201

dus in timp la schimbåri spectaculoase in productia agricolå §i in comertul
exterior, intrucit turcii au renunjat la toate pretentiile lor de aprovizionare
a Constantinopolului de cåtre Principate $i au recunoscut dreptul locuito-
rilor Tårilor Romåne de a comercializa liber toate mårfurile lor agricole
$i industriale. Au fost, de asemenea, de acord så confirme noile statute ad¬
ministrative ale Principatelor, redactate sub supraveghere ruså. Ca o condi-
pe a retragerii trupelor lor din Principate, ru$ii au obligat Turcia så plåteascå
o compensatie considerabilå. Se pare cå se a$teptau la o staponare indelun-
gatå, intrucit au cerut o sumå cu adevårat imenså, pe care turcii nu ar fi
putut-o plåti pe loc. Astfel, in felurite moduri, Tratatul a consolidat autori-
tatea ruså asupra Principatelor, dar, in acela§i timp, a venit in intimpinarea
aspirapilor boierilor reformatori de a scåpa de dominapa otomanå. Singu-
rele vestigii ale suzeranitåpi otomane au fost haraciul anual §i dreptul sul-
tanului de a confirma alegerea domnitorilor.

GUVERNARE RATIONALÅ

Ocupapa ruså a adus schimbåri majore in vi apt publicå din Principate.
De o importanpi crucialå a fost introducerea unei noi legi fundamentale
pentru fiecare dintre eie, Regulamentul Organic, care a oferit cadrul unei
guvemåri riguroase §i eficiente. Dar rapunile dregåtorilor ru$i erau departe
de a fi altruiste. Ei au promovat ordinea $i eficienfa, ce trebuiau asigurate
de cåtre clasele avute, drept calea cea mai sigurå de realizare a obiectivelor
lor pe termen lung in Principate.

Jarul Nicolae l-a insårcinat pe contele Pavel Kiseleff, offier energic
$i administrator luminat, care se distinsese in råzboaiele napoleoniene $i
in conflictul de curind incheiat, ca reprezentant al såu in Principate, cu res-
ponsabilitatea de a aplica prevederile Tratatului de la Adrianopol. Kiseleff
n-a pregetat nici o clipå §i s-a apucat de treabå. in ziua sosirii sale la Bucu¬
resti, la 24 noiembrie 1829, s-a intilnit cu Divanul. Recunoscind fafå de
boierii adunap in Divan cå multe dintre plingerile lor impotriva fostei ad-
ministrapi militare fuseserå justificate, i-a asigurat cå va acpona diferit de
predecesorii såi. Aceastå declaratie era de naturå så-i lini§teascå pe boieri.
Cu toate cå titlul oficial al lui Kiseleff era de presedinte plenipotenpar al
Divanului, era, de fapt, de§i nu cu numele, domn al fiecåruia dintre cele
douå Principate.

in timpul mandatului såu, care a durat pinå in 1834, Kiseleff a folo-
sit puterile sale aproape nelimitate pentru a reorganiza vi apt politicå §i

202

ROMANII, 1774-1866

economicå in conformitate cu principiile acceptate ale vremii. Cu toate
cå multe dintre actele sale påreau la vremea aceea revolutionare, nu a avut
nici o intenpe så råstoame ordinea socialå stabilitå. 22 A incercat, de fapt,
så o perpetueze definind precis drepturile §i obligapile tuturor claselor
$i asigurind aparatul administrativ $i legal necesar aplicårii lor. Spre de-
osebire de predecesorul såu, a vrut cu tot dinadinsul så infeleagå tårile
ale cåror institupi fusese chemat så le revizuiascå. Astfel a adunat o co-
lectie vastå de documente, datind din secolul al XVI-lea pinå la zi, §i a
solicitat participarea activå a boierilor de frunte, mai tineri, la munca sa.
S-a orientat bine. Mihai Sturdza, Barbu §tirbei, Gheorghe Bibescu, tot i
viitori domni, precum $i Ion Cimpineanu, un reformator de frunte, s-au
aflat printre sfetnicii såi cei mai apropiati.

KiselefF nu-$i putea permite luxul de a a$tepta intrarea in vigoare a
noilor legi §i institupi. La sosire a gåsit Principatele intr-o situatie aproapc
disperatå in urma ocupapei militare: bolile bintuiau necontrolat; domnea
foametea; aparatul administrativ $i finantele erau total dezorganizate, iar
inventarul viu de animale de povarå, de care depindeau tåranii pentru arat
$i transport, fusese primejdios såråcit. A luat, de aceea, måsuri imediatc
pentru ståvilirea ciumei ce izbucnise in 1828. A numit comisii sanitare la
Bucuresti §i la la$i, pentru a coordona eforturile din fiecare Principat, a
infiintat spitale §i a trimis medici in zonele cele mai afectate de molimå,
a impus o carantinå strictå de-a lungul Dunårii. 23 Aceste måsuri au dat
rezultate §i, in primåvara anului 1830, nu s-au mai raportat cazuri noi dc
imbolnåvire. Pentru a rezolva lipsa criticå de alimente, Kiseleflf a adus gri¬
ne de la Odessa $i, ca o måsurå pe termen lung, incepind cu 1830, a or-
donat ca o parte din fiecare recoltå så fie depozitatå ca rezervå. A initiat
o reformå fiscalå, abolind statutul de scutelnic §i de poslu$nic, o måsurå
care a adåugat circa 40 000 de familii pe rolurile fiscale. In pregåtirea unci
reorganizåri cuprinzåtoare a finantelor $i a sistemului administrativ $i ju-
decåtoresc, a intreprins un recensåmint general al populapei in 1831. Pro-
blemele agriculturii inså s-au dovedit de nerezolvat $i KiselefF s-a våzul
nevoit så mårturiseascå faptul cå nu putea face aproape nimic pentru solu-
ponarea acestor chestiuni complexe inainte de adoptarea unei legislatii
cuprinzåtoare cu privire la agriculturå.

Realizarea cea mai importantå a lui KiselefF a fost elaborarea unei legi
fundamentale, de fapt cite o constitupe, pentru fiecare Principat. Aceste

22 V. I. Grosul, Reformi v dunaiskih kniajepvah i Rossiia (20-30 godi XIX veka),
Moscova, 1966, pp. 200-237.

23 D. Panzac, La Peste dans LEmpire Ottoman, 1700-IHS0, Louvain, 1985,
pp. 459-460.

iNCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

203

Regulamente Organice au fost produsul unei cooperåri strinse intre auto-
ritåple ruse §i boierii romani.

in iama anului 1828/1829, in timp ce råzboiul se afla in plinå desfa-
§urare, la Sankt Petersburg se discutau in amånuntime directivele pentru
elaborarea Regulamentelor. Printre romånii care au participat la discupi s-a
atlat Mihai Sturdza, care ii reprezenta pe marii boieri. In mai 1829, (arul
a aprobat liniile directoare, iar in iulie o comisie compuså din patru bo¬
ieri din Tara Romåneascå §i patru din Moldova, jumåtate din ei fiind ale§i
de Divane $i cealaltå jumåtate de cåtre pre$edintii plenipotenpari ai aces-
tora (Kiseleff), au inceput så-§i indeplineascå misiunea de redactare a Re¬
gulamentelor. Aveau douå indatoriri principale: så reformeze institutiile
farå så dea peste cap structurile fundamentale $i så elimine, in måsura po-
sibilului, diferenfele instituponale dintre cele douå Principate. Definitivate
in martie 1830, proiectele au fost trimise la Sankt Petersburg, unde altå
comisie, constituitå din trei ru§i §i doi romani (Mihai Sturdza pentru Mol¬
dova §i Alexandru Vilara, mare boier, pentru Jara Romåneascå), le-a exami-
nat §i a operat schimbåri minore. Au fost supuse apoi discupei Ob§te§tilor
Adunåri Extraordinare de la Bucuresti §i de la Ia$i, in a cåror componen(å
se aflau mari boieri. Adunarea din Tara Romåneascå a aprobat textul Re-
gulamentului in mai 1831, iar acesta a intrat in vigoare la 1 iulie acela§i
an, in timp ce Ob§teasca Adunare din Moldova a adoptat textul in octom-
brie, Regulamentul intrind in vigoare la 1 ianuarie 1832. Kiseleff, care cu-
no§tea bine tactica otomanå a tergiversårilor, nu s-a mai deranjat så a§tepte
aprobarea Regulamentelor de cåtre sultan, a§a cum cerea Tratatul de la
Adrianopol, §i a procedat la aplicarea lor imediatå.

Regulamentele Organice (numite astfel, in parte, pentru a evita terme-
nul de „constitupe“, ce avea conotapi revoluponare la Sankt Petersburg)
aveau ca obiectiv general consolidarea ordinii sociale existente §i mentine-
rea privilegiilor boierilor. 24 Acestea au perpetuat predominanta boierilor
in via(a politicå, recunoscindu-le dreptul exclusiv de a fi reprezentap in
noul legislativ, acordindu-le funcfii conducåtoare in administratia centralå,
scutindu-i de dåri $i confirmindu-le drepturile de proprietate asupra mo§i-
ilor lor. Dar autorii Regulamentelor s-au simpt constrin^i, de asemenea,
så accepte cel pupn o participare limitatå a clasei mijlocii in conducerea
treburilor (årii §i au considerat in(elept så creeze un climat mai favorabil

24 Pentru o analizå detaliatå a Regulamentelor Organice, vezi Filitti, Principatele
Romåne de la IR2R la 1834, pp. 101-222. O edipe criticå a Regulamentelor a fost pre-
gåtitå de P. Negulcscu $i G. Alexianu, Regulamentele Organice ale Valahiei $i Moldovei,
Bucuresti, 1944.

204

ROMÅNII, 1774-1866

pentru dezvoltarea activitåtilor economice ale acesteia. O astfel de indul-
gentå nu s-a extins, totu§i, §i la tårånime, a cårei stare economicå §i socialå
a råmas tot atit de precarå ca $i inainte. Regulamentele au introdus §i schim-
båri drastice in fiecare ramurå a administrapei din Principate. Vechile prac-
tici $i institutii au fost modificate sau abolite, dat fiind cå functiile politice,
juridice §i fiscale ale guvemului au devenit mai ordonate §i mai bine orga-
nizate. In felul acesta, aspiratiile mult a$teptate ale boierilor reformatori au
fost indeplinite cel putin in parte, iar tranzitia de la formele esential me-
dievale la cele moderne a devenit o tråsåturå caracteristicå a viet» publice
in anii ’30 §i ’40 ai secolului al XlX-lea.

Regulamentele au introdus inovatii cruciale in administratia publicå.
Unul dintre principiile cålåuzitoare a fost separarea puterilor. Obi§nuita Ob-
§teascå Adunare a fost investitå cu autoritatea legislativå, aprobarea pre-
alabilå a acesteia fiind necesarå inainte ca un proiect så fie legiferat. Chiar
dacå Adunarea nu avea puterea så initieze legi, ea putea så prezinte obser-
vapile sale domnitorului, cel putin in ultimå instanjå, §i så aducå plinge-
rile tårii in atenfia suzeranului §i a puterii protectoare (Imperiul Otoman
§i, respectiv, Rusia). Nu era in nici un caz un organ reprezentativ, ci, mai
curind, instrumentul unei elite restrinse, hotåritå så-§i mentinå privilegiile.
Aleaså pe o perioadå de cinci ani, aceasta era constituitå in Tara Romå-
neascå din Mitropolitul Bisericii Ortodoxe, ca pre§edinte; episcopii de Rim-
nic, Buzåu ?i Arge§; 20 de boieri de rangul intii; 18 boieri, ale§i la nivel
de jude^e, insumind 42 de deputafi. Drepturile de vot erau extrem de limi-
tate: 70 de mari boieri alegeau 20 de deputati, iar 3 000 de boieri de rangul
al doilea §i al treilea alegeau 18 deputati. Cele patru inalte fete biserice§ti
intrau de drept in compunerea Adunårii. Ob§teasca Adunare a Moldovei
era organizatå in acela$i fei. Compozitia §i functiile celor douå Adu-
nåri erau mai precis definite decit in cazul predecesoarelor lor din seco-
lul al XVIII-lea $i, intr-un fei, reprezentau o tranzitie intre Divanul domnesc
al vechiului regim $i Parlamentul de la sfir§itul secolului al XlX-lea.

Regulamentele menfineau traditia unui executiv putemic. Domnitorul
i§i påstra astfel prerogative considerabile, in ciuda incålcårilor de cåtre le-
gislativ §i råminea o figurå-cheie in sistemul politic. Ca §ef al ramurii exe¬
cutive a administrafiei, el numea ?i revoca mini^tri §i alti dregåtori, carc
erau astfel råspunzåtori fatå de el §i nu fatå de Ob§teasca Adunare. Cu toa-
te cå era obligat så impartå puterea legislativå cu Adunarea, era singurul
indrituit så introducå proiecte de legi §i era necesar acordul såu ca proicc-
tul så treaeå prin legislativ pentru a deveni lege. Continua så fie reprczen-
tantul claselor de sus, pentru cå era ales pc viatå dintre marii boieri de cåtre

FNCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

205

Ob§teasca Adunare Extraordinarå, constituitå in cea mai mare parte din
boieri. Reprezentatå de cåtre delegapi breslelor de me§te§ugari si negus-
tori, clasa de mijloc participa la decizii, dar se bucura de o micå influensa.

Sistemul judecåtoresc a fost supus unei reorganizåri profunde de la
nivel såtesc pina la Divanul domnesc. Cu toate cå era separat de execu-
tiv — pe temeiul cå justitia la nivelul individului putea fi astfel mai bine
administratå—, judecåtorii continuau så fie råspunzåtori fatå de domni-
tor; acesta ii numea pe termene de trei ani, reinnoibile, $i putea så-i desti-
tuie dupå cum ii dictau interesele. Totu§i, Regulamentul Organic declara
cå inamovibilitatea judecåtorilor este de dorit in cel mai inalt grad, prevå-
zind introducerea acestui principiu in decurs de zece ani. La nivel local,
såtesc, au fost instituite judecåtoriile de impåciuire, compuse din preot
§i trei jurap, ale§i de cåtre såteni pentru a rezolva cazurile minore. Tribuna-
lele provinciale, unul pentru fiecare judet, au devenit curti de primå instan-
tå. in Jara Romåneascå, apelurile puteau fi facute la Divanul judecåtoresc
din Bucuresti, iar in Moldova, la Divanul de apelatie din Ia$i. Forul suprem
de apel era Inaltul Divan domnesc, ale cårui decizii erau socotite definitive.
Aceastå stipulatie a pus capåt litigiului uneori interminabil pe care 1-a per-
mis obiceiul påmintului potrivit cåruia un reclamant care a pierdut un pro-
ces sub un domnitor putea så-1 redeschidå sub urmåtorul. Noul procedeu
era o binefacere pentru activitatea economicå intrucit stabiliza relatiile
de proprietate $i asigura valabilitatea contractelor comerciale $i financiare.

Administratia guvemamentalå s-a extins §i a devenit mai precis struc-
turatå. Tråsåtura cea mai izbitoare a fost tendinta de centralizare, care era
evidentå peste tot. Pentru a-1 ajuta pe domnitor, s-a creat Sfatul Adminis¬
trativ Extraordinar, de fapt un consiliu de mini§tri, compus din §ase Tnalfi
functionari ai Executivului (lntemele, Finantele, Afacerile Stråine, Jus¬
titia, Cultele §i Armata). Competenta lor se extindea la nivelul intregii tåri
§i, astfel, incetaserå så existe acele inalte posturi administrative din trecut
ca Ban al Craiovei in Tara Romåneascå sau de Mare Vomic de Tara de
Sus sau Tara de Jos in Moldova, care fuseserå numiti in secolul al XVl-lea
si isi exercitaserå autoritatea (in special judecåtoreascå) doar asupra unor
por(iuni din Principat. La nivel local, judetele si plåsile (ocoale in Mol¬
dova) au råmas in mare parte intacte si erau administrate de ocirmuitori
si, respectiv, subocirmuitori, in Tara Romåneascå (ispravnici $i privighetori
in Moldova), toti fiind alesi dintre boieri. Aceste oficialitåti nu mai erau
inlocuite in fiecare an si nu mai exercitau puteri judecåtoresti, a$a cum
tåcuserå in secolul al XVlIl-lea si la inceputul secolului al XlX-lea. Eie
inså slujeau dupå bunul plac al domnitorului, care le numea pe un termen
de trei ani si putea så le demitå oricind.

206

ROMÅNII, 1774-1866

Autoritåtile centrale supravegheau §i treburile såte§ti prin reprezentanti,
numiti pircålab de sat in Jara Romåneascå §i vomicel in Moldova. Cu toate
cå responsabilitåtile lor erau in primul rind fiscale — så asigure cå diver-
sele dåri locale erau strinse la timp §i plåtite dupå cuviintå —, ca reprezen¬
tanti ai domnitorului aveau o influentå mai largå. La sate, sfaturile båtrinilor
alese ca §i in trecut de capii de familie se ocupau de cazurile minore, coti-
diene. Dar aceste activitåti nu reprezentau autoguvemare, deoarece comuna
ruralå ca persoanå juridicå nu apåruse incå. Cirmuirea satului råmåsese sub
tutela ocirmuitorilor judetelor §i a mo$ierilor locali, intrucit ace$tia aveau
puterea de a confirma alegerea båtrinilor.

La ora$e, autonomia completå a continuat så ocoleascå clasa de mijloc,
dat fiind cå administratia centralå continua så tina sub strictå supraveghere
administratia urbanå: Adunarea Ob§teascå a Principatului alegea pre§edin-
tele sfatului orå$enesc, iar domnitorul numea un ispravnic „care så apere
interesele statului“. Totu§i, negustorii §i me§te§ugarii de frunte ci§tigau
teren. Prin corporatiile breslelor lor, care li alegeau pe cei cinci membri ai
sfatului orå§enesc, i$i asumau responsabilitatea administrårii treburilor co-
tidiene ale ora§ului lor.

Regulamentele Organice au conferit o nouå eficientå sistemului fiscal
§i au dat posibilitatea fiecårui Principat så-§i formuleze, chiar dacå nu så
aplice deplin, propria sa politica fiscalå. 25 Structura fiscalå a fost simpli-
ficatå prin inlocuirea numeroaselor dåri indirecte — rusumaturi $i huzme-
turi — §i a taxelor percepute de våtafi — havaieturi — printr-o singurå
capitatie pe familie. S-au desfiintat liuzii ca §i råspunderea colectivå pen-
tru plata dårilor, dat fiind cå acum povara birurilor råminea pe umerii con-
tribuabililor individuali. Totu?i, anumite categorii ale populafiei, mai alcs
boierii §i clerul, erau scutite de impozitarea obi$nuitå. In afarå de capita¬
tie, vistieria statului continua så-§i obtina veniturile din minerit, din tarife
pe comertul exterior, dintr-o parte a veniturilor månåstire§ti §i din patenta
impuså negustorilor §i me§te§ugarilor. Prin desfiintarea vistieriei personale
a domnului, ale cårui fonduri se amestecau adesea cu cele ale statului, §i
prin introducerea unor metode moderne de contabilitate, noua vistierie a
procedat la asigurarea unei administråri sistematice a finantelor in ambelc
Principate. (Ca o compensatie pentru pierderea acestor venituri, Adunarea
i-a acordat domnului o listå eivilå.) Poate cå cea mai importantå inovatie
in materie de fiscalitate a fost adoptarea unor proceduri moderne de for-
mare a bugetului. S-a introdus bugetul anual bazat pe estimarea veniturilor

25 Filitti, Principatele Romåne de la 1828 la 1834, pp. 139-157.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

207

§i cheltuielilor, elaborat de cåtre Executiv ?i aprobat de Ob$teasca Adu-
nare. Regulamentele Organice au inipat incercåri modeste de a folosi poli-
tica fiscalå pentru stimularea economiei, dat fiind cå au fost abolite multe
tarife interne $i s-a prevåzut infiintarea unei bånci naponale. In schimb,
nu s-a inregistrat cine §tie ce progres in stabilizarea monedei naponale, din
cauza opozipei permanente a otomanilor fatå de crearea unui sistem mo-
netar national.

Regulamentele Organice au accelerat subordonarea Bisericii Ortodoxe
fatå de stat. Cu toate cå Regulamentele Organice au sporit ordinea $i efi-
cienta cu care se rezolvau treburile bisericii, acestea ofereau domnitorului
§i dregåtorilor såi §i mai multe prilejuri de a se amesteca in chestiuni ecle-
ziastice, prin extinderea §i oficializarea puterilor lor de control. Regula¬
mentele Organice reglementau alegerea mitropolitilor §i a episcopilor (pe
lingå inaltul cler luau parte §i boierii de rangul intii, iar domnitorul confir-
ma alegerea facutå) §i prescriau normele de selectare a preoplor §i a egu-
menilor (domnitorul avea ultimul cuvint). S-a adincit separapa bisericii de
stat (sau, mai curind, cea dintre factorul religios §i cel laic). Cu toate cå
mitropolipi §i episcopii au råmas ståpini in eparhiile lor in probleme spi-
rituale, participarea lor la treburile ob$te§ti s-a redus drastic. O datå cu des-
fiintarea Divanului domnesc, ace§tia §i-au pierdut puterile judecåtore§ti
§i administrative, påstrindu-§i doar locul in Ob§teasca Adunare. Au pierdut
§i puterea de a dispune dupå bunul plac de proprietåtile §i veniturile epar-
hiei lor. Sub vechiul regim, domnitorul intervenea in astfel de chestiuni
doar atunci cind era in cåutarea unei contribupi extraordinare, dar acum,
potrivit Regulamentelor, påminturile biserice§ti puteau fi arendate doar
in urma unei licitatii in cadrul Adunårii legislative, iar un comitet format
din clerici §i mireni a fost imputemicit så decidå cit trebuie så contribuie
eparhiile la acpunile de caritate. Råspunderea directa pentru supravegherea
tuturor acestor probleme §i pentru coordonarea politicii de stat fa(å de bi-
sericå ii revenea unui logofat al credintei, care era omul domnitorului. Aces-
ta trebuia så se asigure cå intreg clerul se conforma noii legisla(ii ?i cå se
abpnea så intervinå in administrapa publicå, intruziune interziså in mod
specific de Regulamente. A sporit dependen(a financiarå a bisericii fa(å de
stat. Preo(ii primeau un fei de salariu din partea statului, in valoare de douå
parale pentru fiecare leu plåtit de cåtre enoria§ii lor (100 parale = 1 leu),
dar ei au continuat så primeascå grosul venitului lor din partea mo$ierilor,
care erau obliga(i så le asigure påmint, $i din partea såtenilor, care le asigurau
for(a de muncå §i plåteau taxe in schimbul efectuårii ceremoniilor reli-
gioase necesare.

208

ROMÅNII, 1774-1866

Una peste alta, Regulamentele Organice au deschis calea spre o pro-
fundå schimbare in Principate. Acestea au sporit spiritul de previziune al
administratiei, in special in problemele fiscale, §i astfel s-au asigurat garan-
tii mai ferme decit inainte pentru investitii §i contracte, condipi esentiale
ale progresului economic. Eie au gråbit, de asemenea, unirea Moldovei cu
Jara Romåneascå, inzestrindu-le cu institupi aproape identice §i acordind
locuitorilor lor cetåtenie comunå. Totu§i, in ciuda acestor inovatii, Regu¬
lamentele Organice nu au constituit o rupturå bruscå cu trecutul. Mai cu-
rind, in multe domenii ale vietii publice, eie au amplificat idei $i proiecte —
precum o administrare raponalå a fman^elor — avansate de boierii refor-
matori in deceniile precedente. Concentrarea puterii in miinile domnitorului
§i extinderea birocratiei centrale pe seama administratiei locale §i regionale
corespundeau unor tendinte in curs de desfa^urare.

Ru§ii au continuat så ocupe Principatele ?i dupå adoptarea Regulamen-
telor Organice sub pretextul cå guvemul otoman nu plåtise despågubirea
prevåzutå in Tratatul de la Adrianopol. in realitate, (arul §i consilierii såi
doreau så-1 påstreze pe Kiseleff §i personalul sau la fata locului pentru
a supraveghea aplicarea Regulamentelor. Ei au sprijinit aceste constitutii
mai ales pentru a dobindi simpatia boierilor §i, prin aceasta, pentru a conso-
lida pozitia predominantå a Rusiei in Jårile Romåne. Tratamentul acordat
Moldovei $i Jårii Romåne$ti corespundea cu noua politicå fata de impe-
riul Otoman, care punea accentul pe dominatia pa§nicå $i nu pe conflict,
drept calea cea mai eficientå de a menene stabilitatea in regiune $i de a
evita complicatiile internationale. Jarul a respins ca atare propunerile dc
a anexa Principatele. El a preferat så mentinå un protectorat asupra lor, fo-
losind domnitorii pentru a påstra ordinea, iar pe consuli pentru a se asi-
gura cå interesele Rusiei vor fi bine servite.

Un simplu protectorat, totu§i, nu coincidea cu obiectivele lui Kiseleff.
Acesta a incercat så convingå Ministerul de Exteme de la Sankt Peters-
burg §i pe prietenul såu Aleksei Orlov, care a fost numit ambasador la
Constantinopol in 1833, cå interesele Rusiei cereau incorporarea Princi-
patelor §i extinderea frontierelor Rusiei pinå la Dunåre. 26 Doar in fclul
acesta, argumenta el, Rusia putea fi sigurå cå-$i va mentine influenta asu¬
pra crestinilor din Råsårit, care priveau tradibonal spre ea pentru a do¬
bindi protectie impotriva turcilor. Kiseleff era sigur cå, dacå Rusia §i-ai
putea prelungi ocupatia in Principate, pentru cel putin zece ani, Marilc
Puteri s-ar obi§nui cu aceastå situatie, iar anexarea ar fi in consecintå o

26 A. P. Zablotskii-Desiatovskii, GrafP. D. Kiselev i evo vremia , Sankt Petcrsburn,
1882, I, p. 415, $i IV, pp. 90-98.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

209

simplå formalitate. Cererea lui imperioaså s-a bucurat de pu(inå atenpe la
Sankt-Petersburg, Curtea men(inindu-se la planul sau de a exercita un pro-
tectorat §i a cultivat relatii prietene§ti cu Austria, principalul såu rival !n
Principate.

Ocupa(ia in Tårile Romåne a luat sfir§it ca urmare a imbunåtåtirii rela-
tiilor dintre Rusia §i Imperiul Otoman. Politica de conciliere a tarului la
care s-a adåugat amenintarea militarå la adresa sultanului exercitatå de cå-
tre putemicul conducåtor al Egiptului, Mohamed Ali, au condus la un nou
tip de relatii, oficializat prin Tratatul de la Unkiar-Skelessi (8 iulie 1833).
Prin stabilirea a ceea ce a fost in realitate un protectorat rusesc asupra Im-
periului Otoman, tratatul a garantat in mod satisfacåtor interesele ruse§ti
in Principate, ceea ce a facut ca anexarea acestora så nu mai fie necesarå.
Tratatul a fost urmat de Conventia de la Sankt Petersburg (29 ianuarie
1834), prin care sultanul a aprobat Regulamentele Organice, iar (arul a pro-
mis så evacueze Principatele in termen de douå luni de la publicarea hati-
§erifului prin care se puneau in aplicare prevederile Conventiei. Kiseleff
s-a intors in Rusia in aprilie, iar sub succesorul såu, generalul Feodor Mir-
kovici, administra(ia ruseascå a luat sfir§it, iar guvemarea Principatelor
a fost incredin(atå unor noi domnitori — Alexandru Ghica in Tara Romå-
neascå §i Mihai Sturdza in Moldova. La inceputul lui septembrie 1834,
Mirkovici §i trupele ruse§ti råmase, cu exceptia unei mici gamizoane de
la Silistra, pe Dunåre, au påråsit Jårile Romåne.

PRACTICA POLITICA

Intre sf!r§itul ocupa(iei ruse §i izbucnirea revolu(iei de la 1848, socie-
tatea romåneascå a fost intr-o stare de flux. A fost o perioadå de ciudate
juxtapuneri. Råmå$i(e ale suzeranitåpi otomane au supravietuit alåturi de
tendin(a cåtre independen(å; guvemarea reprezentativå a ci§tigat teren,
chiar dacå amestecul rus s-a intensificat; tradipa råsåriteanå a continuat
så se confrunte cu inovatia apuseanå. Contraste izbitoare se manifestau
pretutindeni — in imbråcåminte, in limbå §i in obiceiuri.

Via(a politicå a perioadei stå mårturie unei speran(e §i unei nelini§ti ge-
nerale. in Tara Romåneascå, domnitorul Alexandru Ghica (1834-1842) s-a
aflat in permanen(å in conflict cu diplomatii ru§i, pe de o parte, §i cu bo-
icrii din Ob?teasca Adunare, pe de altå parte. Situa(ia sa a devenit cu atit
mai delicatå cu cit fusese numit domn, a§a cum ceruse Rusia, §i nu ales,
a§a cum prevedeau Regulamentele Organice. Fusese inseåunat la virsta

210

ROMÅNII, 1774-1866

de 38 de ani, recomandat de merite deosebite. in timpul domniei fratelui
sau, Grigore Ghica, a dobindit o experien(å administrativå valoroaså intr-un
numår de posturi inalte, iar mai tirziu a devenit un colaborator apropiat
al lui KiselelT. Totu§i, ca domnitor, s-a simtit frustrat de incapacitatea de
a conduce tara a§a cum gindea cå o cere tradifia. Mindru de familia sa, care
dåduse (årii nu mai putin de §apte domnitori, s-a simtit iritat de tutela Ru-
siei, tntructt nu putea lua nici o måsurå serioaså fara aprobarea consulu-
lui rezident. Dorea så fie un domnitor påmintean, care så se ridice deasupra
partidelor, dar ideea sa de conducåtor puternic, realizind o cooperare cu
boierii liberali §i patrioti din Ob§teasca Adunare, s-a dovedit imposibilå.

Necazurile lui Ghica cu boierii au venit atit de la stinga, cit $i de la
dreapta §i i§i gåsesc originea, partial, in suspiciunea marilor boieri cå dom-
nitorul ar fi fost mai curind interesat in sporirea propriilor sale puteri decit
in apårarea privilegiilor clasei sale, o acuzatie nu lipsitå de temei. Dar dispu-
tele lor s-au iscat $i din natura Regulamentelor, care plasaserå cei doi mindri
rivali fatå in fatå — un domn suveran §i o Adunare suveranå — farå o
definire adecvatå a puterilor pe care le detineau.

Caracteristicå relatiilor dintre Ghica $i boieri a fost disputa asupra a$a-nu-
mitului „articol aditional“ al Regulamentului. 27 De-a lungul negocierilor
cu turcii din 1833 privind confirmarea Regulamentelor, reprezentantii Ru-
siei adåugaserå o clauzå care, intr-adevår, impiedica domnitorii §i Aduna-
rea så modifice Regulamentele farå aprobarea expreså a guvemului rus
§i a guvemului otoman. Astfel, libertatea Adunårii §i a domnitorului de a
legifera a fost grav subminatå, iar puterea Rusiei de a interveni in toate do-
meniile vietii publice a fost spectaculos sporitå. Cind articolul aditional
a fost adus in fata Adunårii pentru ratificare, majoritatea boierilor 1-a res-
pins, dupå o fiirtunoaså dezbatere desfa$uratå in lunile iunie-iulie 1837.
Doar presiunile extreme din partea Rusiei $i a Turciei, sub forma unui fir-
man, emis de cåtre sultan, dar redactat la Sankt Petersburg, ordonind Adu¬
nårii så aprobe imediat respectivul articol, a pus capåt opozitiei boierilor.
La 21 mai 1838, Adunarea s-a conformat in silå. Rusia triumfase, dar cu
pretul indepårtårii boierilor liberali, care aveau så formeze nucleul genc-
rafiei antiruse de la 1848.

Opozitia din Adunare a luat o intorsåturå radicalå la sfir$itul anilor ’30
ai secolului al XlX-lea. Condu§i de Ion Cimpineanu (1798-1863), un cam-
pion plin de entuziasm al independentei atit fatå de Rusia, cit $i fatå dc
lmperiul Otoman, boierii liberali, care formaserå o partidå nationalå in

27 1. C. Filitti, Domniile romåne sub Regulamentul Organic, 1834-1848, Bucuresti,
1915, pp. 38-58.

IMCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

211

Adunare, au redactat o declaratie afirmind deschis hotårirea de a apåra
suveranitatea romånå impotriva incålcårilor din exterior §i de a face din
nou din Tara Romåneascå o tara liberå §i independentå. 28 Ei au negat le-
gitimitatea unui domnitor (Ghica) care fusese „impus“ tårii printr-un fir-
man otoman §i au respins valabilitatea legii fundamentale (Regulamentele
Organice), care fusese elaboratå in timpul ocupafiei stråine si ratificatå de
cåtre o Adunare nationalå aleaså intr-un mod arbitrar. Ei au denuntat, de
asemenea, continua vasalitate fatå de Imperiul Otoman $i au cerut alege-
rea liberå a unui domnitor ereditar, al cårui prim act trebuia så fie asigu-
rarea independentei tårii $i recunoasterea suveranitåtii sale de cåtre Marile
Puteri. Cimpineanu, care era alesul lor ca domnitor, $i Felix Colson, un
fost ata§at pe lingå Consulatul ffancez de la Bucuresti, au purces la redac-
tarea unei constitutii liberale pentru noul $i independentul stat, care pre-
vedea votul universal si emanciparea clåcasilor. Constient cå nu se putea
realiza decit prea putin farå un sprijin international, Cimpineanu s-a dus
in 1839 la Constantinopol, Paris $i Londra, pentru a pleda cauza boierilor
liberali, in sensul unei schimbåri a statutului Principatelor. 29 Totul a fost
in zadar. S-a compromis in ochii Rusiei si Turciei si, la reintoarcerea acaså,
a fost surghiunit la o månåstire pinå in 1841.

Solutii chiar mai radicale pentru problemele politice si sociale ale Prin¬
cipatelor au venit din partea unui grup secret, mic, condus de cåtre Dimi-
trie Filipescu (1808-1843), un mare boier, care obtinuse licenta in drept
la Paris. 30 Pozitia lor in problema independentei era asemånåtoare cu aceea
a Partidei Nationale, dar in problemele reformei politice si sociale ei mer-
geau mult mai departe: emanciparea clåcasilor, prin improprietårire si acor-
darea doar a unei despågubiri simbolice pentru mosier; desfiintarea tuturor
rangurilor si privilegiilor $i egalitatea tuturor cetåtenilor in fata legii; inlo-
cuirea statului boieresc printr-o republicå democraticå. Filipescu, la fei ca
si Cimpineanu, a recunoscut imposibilitatea atingerii oricåruia dintre obiec-
tivele sale atita vreme cit Imperiul Otoman si Rusia i§i exercitau ståpini-
rea. Punindu-si sperantele in izbucnirea unei noi crize intemationale in
Orientul Apropiat, care så tulbure statu-quoul, el a salutat råzboiul tur-
co-egiptean din 1840, considerindu-1 providential. Pårea så se deschidå
calea pentru o implicare britanicå si ffancezå activå in problemele otomane
si chiar så se realizeze o impårtire teritorialå a Imperiului, ceea ce, dupå

2I< C. Bodea, Lupta romånilor pentru unitatea nationalå, 1834-1849, Bucuresti,
1967, pp. 17-18, 216-224.

29 C. Vlådut, lon Cimpineanu, Bucuresti, 1973, pp. 163-175.

111 G. Zane, Le mouvement revolutionnaire de 1840, Bucuresti, 1964, pp. 55-94.

212

R0MÅNI1, 1774-1866

pårerea lui Filipescu, ar fi adus libertatea, in cele din urmå, popoarelor
subjugate. Dar intreaga sa activitate a fost bruse intreruptå de arestarea
$i incarcerarea sa in 1840. Descoperirea unor asemenea conspiratii $i inås-
prirea relafnlor dintre Ghica §i boierii din Adunare, care a condus la de-
nunturi repetate impotriva sa la Sankt Petersburg §i Constantinopol, au
convins in cele din urmå guvemele rus $i otoman cå domnitorul era inca-
pabil så mentinå ordinea §i så le promoveze interesele. Astfel, 1-au inlå-
turat de la domnie in octombrie 1842.

Gheorghe Bibescu, succesorul lui Ghica, era unul dintre cei mai instå-
rip boieri din {ara §i fusese ales de Ob$teasca Adunare Extraordinarå, a§a
cum se stipula de cåtre Regulamentul Organic. Dar relapile sale cu un le-
gislativ dominat de cåtre boieri nu erau mai plåcute decit acelea pe care
le avusese predecesorul såu §i acest lueru avea in esen{å acelea$i motive.
intrucit lupta nu dådea nici un semn cå s-ar domoli, mulp boieri, atit con-
servatori, cit §i liberali, au inceput så-§i punå problema daeå sistemul inau-
gurat de Regulamentul Organic era potrivit societåpi din Jara Romåneascå.
Pentru a contracara opozi{ia, Bibescu $i-a intors privirile din ce in ce mai
mult cåtre Rusia. Cu aprobarea Sankt Petersburgului §i inarmat cu un fir-
man din partea sultanului, ce confirma drastica sa aepune, Bibescu a pro-
rogat sine die Adunarea §i a domnit prin decrete din martie 1844 pina in
decembrie 1846. $i-a asigurat sprijinul Rusiei, luerind in strinså legåturå
cu consulul acesteia la Bucuresti.

Anii de domnie personala a lui Bibescu au fost produetivi §i sugestivi
in privin^a a ceea ce a intentionat så faeå pentru a duce {ara sa mai aproape
de standardele europene de civiliza^ie. Acceptind ideea cå prosperitatea
unei natiuni depinde de comert, a luat måsuri viguroase pentru a imbunå-
tåti drumurile, ce se aflau intr-o stare dezastruoaså, s-a stråduit så eliminc
tarifele vamale ce mai existau intre Jara Romåneascå $i Moldova, aepune
care, in consecintå, ar fi condus la o uniune vamalå §i la o inevitabilå apro-
piere politicå intre cele douå {åri. 31 Bibescu a incercat så protcjeze inte¬
resele economice ale tårii, inclusiv cele ale me§te§ugarilor §i ale tinerelor
manufaeturi, cerind cu insisten^å guvemului otoman acordul pentru o crc§-
tere a taxelor de la 3 la 5 la sutå la bunurile manufaeturate de import. Cu
toate cå a fost putemic preoeupat de educatie, solupa sa de rezolvare a ina-
poierii culturale, a$a cum o numea el, s-a deosebit substantial de planu-
rile generatiei mai tinere de boieri liberali. in loc så sporeascå rolul limbii
romåne, pe care o considera nepotrivitå pentru o culturå modema, a pro-

31 A. Macovei, Moldova $i Jara Romåneascå de la unificarea economicå la unimt
politicå din 1859 , Ia$i, 1989, pp. 46-55.

iNCEPUTURILE UNU1 STAT MODERN

213

pus introducerea limbii franceze ca limbå de predare in invåtåmintul se-
cundar §i liceal §i transformarea Academiei de la Sf. Sava din Bucuresti
intr-un colegiu francez.

In ciuda tuturor bunelor intenpi ale lui Bibescu, opozipa fafå de el nu
s-a potolit, numai cå acum cea mai mare parte a elementelor liberale era
concentratå in afara (årii, in special la Paris, alcåtuitå fiind din numårul
crescut de fii de boieri plecap acolo så studieze dreptul §i istoria. Cind, in
noiembrie 1846, s-au pnut alegeri pentru o nouå Adunare, Bibescu s-a fo-
losit de toate mijloacele posibile pentru a zdrobi opozipa, asigurindu-§i ast-
fel un organism supus, constituit aproape in intregime din sprijinitorii såi.
Adunarea 1-a servit cu credinpi §i, fåra indoialå, §i-ar fi exercitat autorita-
tea pe parcursul mandatului normal de cinci ani, pina in 1851, dacå re-
volupa nu ar fi izbucnit in 1848.

in Moldova, domnitorul Mihai Sturdza s-a confruntat cu o opozipe si-
milarå celei exprimate fafå de domnitorii din Tara Romåneascå, inså a avut
mai mult succes in infringerea acesteia. Nåscut in 1795, intr-una din cele
mai ilustre familii ale Moldovei, §i fiind mare mo§ier, Mihai Sturdza i-a
convins cu u§urinfå pe marii boieri cå era un apåråtor al privilegiilor de
claså.

in ciuda sentimentelor de solidaritate cu marii boieri, Sturdza nu avea
nici o intenpe så devinå dependent de bunåvoinfå lor. Avea o pårere total
diferitå despre ceea ce insemna un domnitor, pårere ce trimitea la abso-
lutismul luminat al secolului al XVlII-lea. Educatia sa clasicå $i inclina-
pile aristocratice, care se regåseau in numeroasele sale memorandumuri,
elaborate in anii ’20 ai secolului al XlX-lea, in privinfå guvemårii §i a so-
cietåpi, 1-au indepårtat de institutiile reprezentative, chiar $i de cele limi-
tate, precum Ob§teasca Adunare a Moldovei, intrucit considera cå erau
incompatibile cu o guvemare eficientå $i beneficå. Totu§i, idealul såu de
domnitor nu a fost niciodatå acela de despot, intrucit s-a simtit obligat så
domneascå in conformitate cu legile påmintului. Nu s-a opus constitup-
ilor — era, la urma urmelor, unul dintre autorii Regulamentelor Organice
sji suspnea o astfel de lege fundamentalå, dat fiind cå oferea un cadru stabil
in limitele cåruia funcfionarii publici puteau lucra pentru progresul gene¬
ral al fårii —, dar insista ca aceste constitupi så nu incalce puterea abso-
lutå a domnitorului de a-§i duce la indeplinire obligapile. 32

in timpul lungii sale domnii (1834-1849), Sturdza a urmårit cu fermi-
tate douå obiective: extinderea propriilor sale puteri $i menpnerea unor

32 Pentru o privire generalå asupra domniei lui Sturdza, vezi D. Ciurea, Moldova
sub domnia lui M. Sturdza , la§i, 1947, pp. 52-99.

214

ROMÅNII, 1774-1866

relalii bune cu Rusia. Ambele 1-au pus inevitabil tn conflict cu boierii.
Condamnind ca intolerabile pretentiile politice ale aristocrapei boiere$ti,
Mihai Sturdza a cåutat så dobindeascå autoritatea de a numi §i demite toti
dregåtorii §i de a dizolva Adunarea ori de cite ori aceasta dovedea „ten-
dinte de råzvråtire". A pledat §i pentru separatia totalå a ramurilor legisla-
tivå $i executivå ale administratiei, dar nu a avut nici o intenpe de a impårp
cu cineva puterea. A cåutat, mai curind, så impiedice Adunarea så se ames-
tece in prerogativele domne§ti. Totu$i, aceasta nu a manifestat niciodatå
vreo opozipe serioaså fatå de el §i, ca atare, domnitorul nu a fost nici¬
odatå nevoit så recurgå la måsurile extraordinare luate de Bibescu in Jara
Romåneascå. Sturdza putea conta, de obicei, cå oficialitåtile ruse de la
Petersburg §i consulii de la Ia$i i se vor alåtura in lupta impotriva oricå-
rei manifeståri de liberalism, pentru cå impårtå$eau ideea cå domnitorul
avea datoria så descurajeze toate activitåtile ce ar fi putut submina ordi-
nea politicå §i socialå existentå. Totu?i, sprijinul rusesc dat lui Sturdza nu
a fost neconditionat. Consulii interveneau in chestiunile politice ori de cite
ori considerau necesar, dar nu intotdeauna de partea domnitorului. 33 Se
pricepeau de minune så-i opunå pe boieri domnitorului pentru a spori in-
fluenta ruså, dar in cele din urmå aceastå practicå s-a dovedit contrapro-
ductivå pentru cå ii instråina atit pe boieri, cit §i pe domnitor.

Ca despot luminat al acelor zile, Sturdza era domic så infnngå practicile
nera{ionale $i demodate $i så dea societåtii haotice tradiponale a tår i i sale
o måsurå de ordine occidentalå. Aceste preocupåri au stat la baza hotåririi
sale, adoptatå in 1844, privind emanciparea robilor (igani, care apartineau
statului §i månåstirilor, a subordonårii in continuare a bisericii suprave-
gherii statului, a preocupårii sale constante pentru sånåtate §i sanitatie $i
a eforturilor sale de sporire a posibilitåtilor de educatie, in special pentru
cei avuti, prin infiintarea la la§i, in 1835, a unei institupi de invå|åmint
superior, Academia Mihåileanå. Astfel, in timpul domniei lui Sturdza, pen¬
tru intiia oarå, populapa din Moldova a simtit partea bunå a administra¬
tiei, neavind de suportat doar poverile care i se impuneau in mod obi$nuit.

In ciuda bunelor sale intentii §i a puterilor considerabile pe care le avea.
procedind la manipularea alegerilor §i la o cenzurå strictå, Sturdza nu a
reu$it så ståvileascå nelini§tea crescindå din rindurile elitei. Cindva refor¬
mator el insu§i, Sturdza nu a reu§it så tinå pasul cu schimbårile fundamcn
tale ce aveau loc in societatea moldoveneascå. In consecintå, lipsa de
intelegere dintre el $i tinerii fii de boieri, in majoritatea lor avind studi-
ile facute in Occident, s-a transformat intr-un conflict deschis. Acc^tia

33 Filitti, Domniile romåne, pp. 462—466, 501-505.

iNCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

215

din urmå vedeau in Sturdza doar un apåråtor al vechiului regim, al siste-
mului politic imperfect al Regulamentelor Organice §i al respectului umi-
litor aråtat unei puteri stråine.

SOCIETATE SI ECONOMIE

Intre mi$carea lui Tudor Vladimirescu $i restaurarea domnilor påmin-
teni !n 1821 §i 1822 $i Revolupa de la 1848, societatea moldoveanå §i
cea munteanå s-au indepårtat §i mai mult de normele economice §i sociale
ale secolului al XVIII-lea indreptindu-se spre cele ce vor caracteriza statul
national unitar al sfir§itului de secol XIX. Schimbarea a fost treptatå $i inegalå,
dar a fost marcatå de douå evenimente ce vor avea consecinte profunde
pentru dezvoltarea Romåniei moderne: cre§terea acceleratå a populatiei
§i extinderea legåturilor economice cu Europa Occidentalå. Totu$i, in ciu-
da presiunilor ce au rezultat asupra capacitåtii productive a {årii, structura
agriculturii, care determina sånåtatea economicå a Principatelor, a råmas
in esenja neschimbatå. Consecintele cumplite ale imobilismului din aceastå
zonå vitalå aveau så fie suportate de toate segmentele societåtii.

Cea mai izbitoare evolutie socialå a perioadei a fost sporirea populatiei.
Acest fenomen, ce a avut loc in toatå Europa, a inceput in Principate mai
tirziu decit in Apus. A fost caracterizat de o cre$tere mai mult decit dublå
a populatiei urbane in prima jumåtate a secolului al XlX-lea. Mi^carea popu¬
latiei de la sat la ora§ §i imigrarea sporitå din alte tåri, care viza in primul
rind centrele urbane, au fost neintrerupte.

Aceste schimbåri demografice au subminat echilibrul social existent in
secolul al XVIII-lea. Eie au deschis in acela$i timp calea spre restructu-
rarea economiei, prin stimularea dezvoltårii capacitåtilor de productie §i
a resurselor materiale ale tårii. Presiunea demograficå a fost resimtitå cel
mai putemic in agriculturå. La inceputul secolului, påmintul disponibil
pentru agriculturå fusese indestulåtor pentru a hråni populatia existentå,
chiar in conditiile metodelor traditionale de cultivare, intrucit, a§a cum am
våzut, suprafata de påmint arabil pårea inepuizabilå. Dar, pe la mijlocul
secolului, dat fiind cå pådurile $i alte rezerve se diminuaserå, devenise evi¬
dent cå farå ni§te schimbåri fundamentale in organizare §i in metodele sale,
agriculturå n-ar mai putea satisface necesitåtile unei populatii in cre§tere
sau råspunde cerintelor din ce in ce mai mari ale pietelor intemationale,
de care economiile celor douå tåri deveneau din ce in ce mai dependente.

216

ROMÅNII, 1774-1866

Schimbarea demograficå era evidentå pretutindeni. 34 Popula(ia Mol-
dovei a sporit de la 1 115 325 de locuitori in 1826 la 1 463 927 in 1859,
iar aceea a Tårii Romåne§ti de la 1 920 590 in 1831 la 2 400 000 in 1860.
Densitatea populajiei a crescut semnificativ: in 1803, in Moldova erau doar
11,8 persoane pe km 2 , iar in 1859, cifra era de 36,1. Numårul zonelor lo-
cuite, in special al satelor, a sporit de asemenea: in 1831, in Oltenia erau
1 189 de sate, iar in 1848, numårul acestora ajunsese la 1 350. in Moldova
tendinja a fost similarå, astfel cå numårul satelor a crescut de la 1 647 in
1826 la 2 135 in 1859, iar al ora$elor de la 35 la 81.

Cauzele exacte ale acestor schimbåri izbitoare råmin obscure, $i de data
aceasta din cauza datelor insuficiente. Fåra indoialå, principala cauzå a
cre§tcrii populapei a fost scåderea ratei mortalitåtii, care, cu toate acestea,
a råmas inaltå in comparatie cu alte (åri europene. Sf?r§itul råzboaielor stråi-
ne duse pe teritoriul romånesc §i al impovåråtoarelor ocupapi militare de
dupå 1812 (ocupatia ruseascå din anii 1828-1834 trebuie så fie conside-
ratå beneficå) a inlåturat o cauzå majorå a mortalitåtii din epocile ante-
rioare. Bolile care bintuiau periodic in Europa de Sud-Est continuau så
secere numeroase vieti in Principate, in special in ora$e, dar måsurile in
privinta sånåtåtii §i in domeniul sanitar adoptate dupå 1821, in special cre-
area unei carantine stricte de-a lungul Dunårii, au inceput så aibå un oare-
care efect. Ciuma a fost eradicatå, iar epidemiile de holerå (in 1831 §i 1848)
n-au mai fost a§a de virulente ca in trecut. Vaccinårile au facut §i eie pro-
grese: de pildå, in Moldova, intre 1834 §i 1844, 197 000 de copii au fost
imunizati impotriva variolei.

Activitatea economicå acceleratå §i mai marea stabilitate fiscalå au in-
fluen(at, de asemenea, farå nici o indoialå, cre§terea popula(iei. Abolirea
restric(iilor comerciale otomane $i sporirea interesului economic al Aus-
triei, Marii Britanii $i Fran(ei pentru Jårile Romåne, dupå 1829, au con-
tribuit la un nou dinamism in agriculturå. De§i prosperitatea care a rezultat
s-a råsffint direct doar asupra unei pår(i a popula(iei, se pare cå aceasta a
oferit multe alte noi speran(e pentru viitor $i, ca atare, s-ar fi putut så li
incurajat familiile mai numeroase. Restringerea numårului impunerilor
fiscale greie §i ocazionale din partea statului, in special dupå inscåunarea
domnitorilor påminteni in 1822, §i introducerea Regulamentelor Organicc,
zece ani mai tirziu, au redus emigrarea (åranilor spre Transilvania §i spre
regiunea de la sud de Dunåre. Consolidarea ordinii administrative a måril

34 In legåturå cu schimbarea demograficå in mediul rural, intre 1821 $i 1848, ve/i
E. Negrufi, Sat ul moldovenesc in prima jumatate a secolului al XlX-lea; contrihufit
demografice, la§i, 1984.

INCEPUTURILE UNU1 STAT MODERN

217

stabilitatea socialå si a contribuit chiar la atragerea unor imigranti. Deose-
bit de importante au fost a$ezarea slavilor de la sud de Dunåre in Tara Ro¬
måneascå §i a§ezarea evreilor din Gallia in Moldova. Afluxul populatiei
in Principate a fost substantial §i, pe la mijlocul secolului al XlX-lea, in
Moldova, de exemplu, stråinii constituiau in mare 19 la suta din populatie.

Schimbåri semnificative au apårut in privinta numårului §i caracterului
centrelor urbane. In Tara Romåneascå, noile ora$e ce s-au dezvoltat de-a
lungul Dunårii sau in apropierea sa — Alexandria, in 1834, §i Tumu Se-
verin §i Tumu Mågurele, in 1836 —, mai ales ca urmare a desfiintårii raia-
lelor turcesti si a sporirii securitåtii, au stimulat activitatea economicå in
aceastå zonå bogatå de la natura. Oracle mai vechi, aflate de-a lungul flu-
viului, au cunoscut o perioadå de rena$tere. Cel mai bun exemplu il repre-
zintå Bråila, care a fost reconstruitå, pe locul unei fortårete turcesti demolate,
potrivit noilor idei de sistematizare urbana. In Moldova, numeroase cen-
tre semiurbane, tirguri sau tirgu$oare, au apårut acolo unde anterior fuse-
serå doar ni$te tirguri temporare. 35 Eie i§i datoraserå existenja caracterului
agricol al economiei moldovene§ti §i schimbårilor intervenite pe pia^a in-
temå, care reduseserå nevoia unor tirguri periodice mari. Nici tirgurile
ocazionale, nici centrele urbane mai mari, care erau situate departe de ma-
joritatea satelor, nu puteau satisface nevoile de consum ale unei populapi
in cre§tere. Tirgurile §i tirgu§oarele, pe de altå partc, au concentrat intr-un
singur loc schimbul de mårfuri dintr-o zonå ruralå datå §i au oferit me?te-
§ugarilor un centru stabil §i convenabil unde så-§i serveascå clientela. in
prima jumåtate a secolului al XlX-lea s-au constituit cam 60 de tirguri
§i tirgusoare, cea mai dinamicå perioadå a cresterii inregistrindu-se intre
1831 §i 1838. Tirgurile si tirgusoarele nu s-au dezvoltat la aceeasi scarå
in Tara Romåneascå. Aici, pia(a intemå $i-a mentinut caracterul traditional
timp mai indelungat decit in Moldova, intrucit populajia neagricolå a sporit
mai incet decit in Principatul vecin, din cauza unei imigråri mai pu{in in¬
tense si din cauzå cå accesul in centrele urbane existente al celor din me-
diul rural era in general mai usor decit in Moldova, unde predominau
zonele deluroasc.

Cifrele privind popula(ia certificå in mod elocvent dezvoltarea cen¬
trelor urbane. In Tara Romåneascå, intre 1835 $i 1853, populapa Bucu-
restilor a crescut de la 50 370 locuitori la 64 860, a Buzåului de la 2 860
la 6 805, a Giurgiului de la 2 105 la 7 140. Aceleasi tendinte sint evidente
in Moldova: intre 1832 si 1859, totalul populatiei oraselor, al tirgurilor

15 V. Tufescu,,,Tirgusoarele din Moldova si importanfa lor economicå", in Bulelinul
Societåtii Regale Romåne de Geogrqfle, 60, 1942, pp. 92-131.

218

ROMÅNII, 1774-1866

§i tirgu$oarelor a crescut cu 122 la suta, adicå de la 129 413 locuitori la
288 161 fatå de aproximativ 50 000 de locuitori la inceputul secolului, iar
intre 1832 §i 1845, populatia Ia§ilor a crescut de la 48 314 la 68 655 lo¬
cuitori, a Boto$anilor de la 13 796 la 28 290, a Galafilor de la 8 606 la
22 635. Din totalul populapei Moldovei, in 1803, 8,8 la suta locuia in ora-
$e, tirguri $i tirgusoare; in 1832, procentul era de 10,2 la suta, iar in 1859
de 23 la sutå.

Cauzele acestei cre§teri urbane farå precedent erau diverse. Sporul na-
tural, cu toate acestea, nu se regåse§te printre eie intrucit intr-un numår
de localitåfi, in special in Ia$i §i Gala(i, mortalitatea depå§ea rata natali-
tåtii. Populatia urbana a crescut in primul rind datoritå fluxului constant
de populafie din mediul rural. Astfel cå, in perioada 1774-1821, satele au
reprezentat marele rezervor pentru populatia ora§elor. Tipurile de migrafie
intre anii ’20 §i ’50 fuseserå stabilite incå in ultimele decenii ale secolu¬
lui al XVIll-lea, iar cauzele råmineau in esenfå acelea§i: diminuarea supra-
fetelor agricole §i a på§unilor de care puteau dispune (åranii in multe regiuni
$i sporirea obligatiilor in muncå $i a impozitelor, determinate de o comer-
cializare a agriculturii, inceatå dar neintreruptå. Imigratia stråinå a råmas
$i ea o surså constantå de sporire a populafiei urbane.

Pe måsurå ce populatia urbana sporea, compozitia sa socialå se schim-
ba substanfial 36 . La inceputul secolului, negustorii §i me§te$ugarii se aflau
in minoritate, iar persoanele angajate in ocupafii agricole sau mixte — agri¬
cole §i comerciale, sau agricole §i me§te§ugåre§ti — formau clar majori-
tatea. Chiar §i in 1831, cei ce se ocupau de agriculturå formau aproximativ
48 la sutå din populatia ora§elor §i tirgurilor din Moldova §i Jara Romå-
neascå (negustorii §i me$te$ugarii reprezentau 24 la sutå, slugile 15,1 la
sutå, robii (igani 6,4 la sutå, boierii 3,6 la sutå, iar clerul 2,3 la sutå). In
1845, inså, in cele cinci ora$e principale ale Moldovei, familiile de negus-
tori $i me$te$ugari reprezentau 64 la sutå din totalul familiilor.

Prin anii ’40, clasa mijlocie devenise cea mai dinamicå forfå ce se afla
in spatele dezvoltårii ora$elor, tirgurilor §i tirgu§oarelor. Profesiunile libe¬
rale au contribuit semnificativ la aceastå cre§tere. Numårul invåtåtorilor
?i profesorilor a crescut constant drept rezultat al impulsului dat invåtåmin-
tului de cåtre Regulamentele Organice; inginerii, in special cei cadastrali,

36 E. Negruti-Munteanu, „Date noi privind structura demograficå a tirgurilor $i
ora$elor moldovene$ti, in 1832“, in Populafie $i societale, 1, Cluj, 1972, pp. 239-257;
E. Negruti, „Factorul demografic urban $i dezvoltarea social-economicå a Moldo¬
vei in prima jumåtate a secolului al XIX-lea“, in Revista de islorie, 28/8, 1975,
pp. 1183-1196.

1NCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

219

se bucurau de mare cåutare din partea mo§ierilor, domici så-§i delimite-
ze proprietå(ile, pentru a profita de cre§terea preturilor påmintului incepind
cu ultimele decenii ale secolului al XVIIl-lea; medicii, farmaci§tii §i avo-
ca(ii au devenit componente indispensabile ale societå(ii urbane. Mai erau
$i cåmåtarii, zarafii $i ci(iva bancheri de tip modem, dar me$te$ugarii §i
negustorii erau elementul dominant al burgheziei in formare. Relafia nu-
mericå dintre negustori $i me§te§ugari $i compozi(ia lor etnicå oferå crite-
rii utile pentru evaluarea cursului general al dezvoltårii urbane, in Moldova,
in 1832, numårul lor era aproape egal — 5 602 negustori §i 5 080 me§-
te§ugari, dar, in 1845, me§te§ugarii au ajuns så depå§eascå negustorii ca
numår, raportul fiind de 8 139 la 5 952, pentru ca in 1859, så fie de 16 455
la 4 015. Aceste cifre sugereazå cå procesul de prelucrare, mai curind decit
schimbul de mårfuri, devenise dominanta economiei ora$elor, tirgurilor
§i tirgu§oarelor. Cifrele privind Ia$ii dau substan(å acestei generalizåri.
in 1831, erau 2313 negustori ?i 2 164 me$te§ugari, dar in 1845 me§te§u-
garii i-au depå§it ca numår pe negustori, raportul fiind de 3 381 la 2 765.
in privin(a rela(iilor etnice, stråinii, in special evreii, constituiau majori-
tatea negustorilor din Moldova. in 1845, 3 901 negustori påminteni erau
implicati in 24 de branne comerciale, fatå de 6 049 evrei in 41 de bran§e
$i al(i 1 066 stråini, cea mai mare parte sudi(i, activi in 40 de bran$e. Si-
tuatia in rindul me$te§ugarilor era aproximativ aceea§i: 4 620 påminteni —
majoritatea acestora apartinind stårii a treia (potrivit mårimii patentei plå-
tite de ei) — erau angajati in 61 de meserii diferite, 5 153 evrei erau ac¬
tivi in 85 de meserii, iar 1 091 supu§i stråini in 101 meserii.

Negustorii $i me§te§ugarii, atit autohtoni, cit $i stråini, n-au constituit,
cu toate acestea, o burghezie in sensul clasic al cuvintului. 37 Majoritatea
acestora apartineau stårii a treia. Aveau afaceri mårunte §i, cu pu(ine ex-
cepfii, nu aveau o legåturå directå cu industria §i dispuneau de Capital pu-
tin. Burghezia mare §i burghezia mijlocie (prima §i a doua stare) erau mai
pu(in numeroase §i mai pu(in unite. In Moldova, in special, acestea erau
lipsite de omogenitate. Erau despår(ite de apartenenfa etnicå §i credin(ele
religioase, de rivalitå(ile economice §i sociale intre negustori §i me§te$u-
gari, cårora le era imposibil så ac(ioneze impreunå in importante probleme
economice $i sociale. In Jara Romåneascå, pe de altå parte, impår(irile pe
criterii etnice §i confesionale erau mai pu(in pronun(ate §i astfel burghezia

37 C. C. Giurescu, Contribu(iuni la studiul originilor f i dezvoltårii burgheziei mmåne
pirtå la 1848 , Bucuresti, 1972, pp. 156-202. In legåturå cu geneza clasei mijlocii, vezi,
de asemcnea, §. Zeletin, Butghezia rotnånå; originea $i rolul ei istoric, Bucuresti, 1925,
pp. 33-81.

220

ROMÅNII, 1774-1866

a fost capabilå så exercite o mai mare influentå in treburile publice, a§a
cum avea så se dovedeascå in primåvara anului 1848. Totup, in ambele
Principate, statutul de boier continua så fie idealul la care aspirau negus-
torii p alp membri ai clasei de mijloc. Mulp continuau så-p cumpere ran-
guri boierepi p påmint ca mijloace de dobindire a unui statut social mai
inalt (påmintul era in plus o investipe profitabilå, intrucit cererea cres-
cindå de cereale a fåcut så sporeascå in mod semnificativ valoarea sa).
Consolidarea unei adevårate burghezii, caracterizatå de o conpiintå de
claså mai inaltå, avea så se intimple de abia in a doua jumåtate a secolu-
lui al XlX-lea.

Aveau så aparå p alte schimbåri in compozipa populapei urbane. Slu-
gile p, in special, funcponarii, care fuseserå aproape complet absenp ina-
inte de 1800, aveau så devinå mai numerop decit alte clase, pe måsurå ce
alte clase depindeau de ei in indeplinirea a nenumårate treburi noi. Ne-
gustorii p mepepigarii, de exemplu, aveau nevoie de personal pentru pro-
priile pråvålii, pe måsurå ce afacerile se lårgeau, iar boierii, care incepuserå
så tråiascå majoritatea anului la ora§, aveau nevoie de slugi de caså de toa-
te felurile. Nici unul dintre acepia nu intimpina probleme cu angajarea ce-
lor de care aveau nevoie intrucit exista o fopå de muncå disponibilå mai
mare decit cea pe care ora?ele o puteau absorbi. Mai mult decit atit, me-
seria de servitor era de obicei prima ocupape pentru persoanele nou sosite
de la sate, care nu aveau o calificare. In 1832, servitorii impreunå cu robii
pgani alcåtuiau aproape 20 la sutå din populapa urbana a celor douå Jåri
Romåne.

Un alt rezultat al creperii rapide p anarhice a ora§elor a fost aparipa
unei populapi flotante numeroase, farå ocupape p fårå domiciliu perma¬
nent. In Iap, in 1845, de pildå, erau cel putin 1 000 de asemenea persoa-
ne. Populapa crescuse atit de rapid incit vechile structuri urbane nu puteau
gåzdui pe top cei care soseau. Consecintele nefericite au fost cer§etoria,
prostitupa p copiii abandonap, intr-o måsurå care nu mai fusese våzutå
inainte in ora§ele Moldovei p Jårii Romåne§ti.

Satul a cunoscut p el schimbåri importante in structura socialå. Tå-
ranii dependenp, in special clåcapi, reprezentau marea majoritate a popu¬
lapei in ambele Principate — 75 la sutå in Tara Romåneascå p 70 la sutå
in Moldova —, iar numårul piranilor liberi continua så se diminueze, pe
måsurå ce boierii ip consolidau controlul asupra påmintului. In cadrul
fiecåreia dintre aceste largi categorii de tårani, deosebirile provocate de
schimbarea economicå p de actele oficiale deveniserå mai pronuntate. Di-
ferenta dintre o påturå ingustå de tåran i instårip p restul såtenilor devenea
mai mare dat fiind cå cei mai nevoiap dintre ei cådeau la nivelul prole-

INCEPUTUR1LE UNUI STAT MODERN

221

tariatului rural. Pe de altå parte, era in ascensiune o claså mijlocie ruralå
pupn numeroaså. 38 in afarå de cler, aceasta includea invå(åtori — care
dobindiserå o proeminenpi in treburile satului pe måsurå ce se extindea in-
våtåmintul —, neamurile §i mazilii. De$i aceastå claså era compuså din
elemente eterogene, top membrii ei aveau in comun nivelul de instruire
$i de proprietate §i, in special, aspirapa de a-?i imbunåtåp statutul social
§i de a juca un rol in via(a politicå.

Au avut loc schimbåri semnificative in compozitia socialå a clasei boie-
re§ti. 39 Mai mult ca sigur, Regulamentele Organice consolidaserå puterea
politicå a marii boierimi, dar fortele sociale §i economice, pe care acestea
nu le puteau controla, subminau predominanta ei. In primul rind, intreaga
claså boiereascå i$i pierdea caracterul exclusivist, intrucit numårul de bo-
ieri cre§tea in permanen(å (in Moldova, de pildå, de la 902, in 1828, la
3 325, in 1853), mai ales prin cumpårarea de dregåtorii. Majoritatea noilor
boieri provenea din påturile sociale in ascensiune, precum negustorii §i
fiii acestora, slujba$ii statului §i indivizii care dobindiserå avere adminis-
trind mo§iile boiere§ti. Diferen(ele de conceptii intre noii §i vechii boieri
erau adesea izbitoare. Cei dintii priveau cåtre viitor §i men(ineau in cel mai
bun caz o legåturå nesemnificativå cu valorile vechiului regim, in timp ce
majoritatea marii boierimi continua så preamåreascå virtutile stilului aris-
tocratic de via(å. in rindurile cercului limitat al marii boierimi a apårut
o pråpastie de netrecut intre generapi. Multi dintre fiii boierilor care se re-
intorseserå acaså dupå studiile §i cålåtoriile in Europa Occidentalå nu mai
puteau accepta farå rep ro § stilul de via tå tihnit al pårintilor lor.

Procesul de imburghezire, evident incå inainte de 1821, s-a accentuat
in anii ’30 §i ’40 ai secolului al XlX-lea. Boierii de rang inferior, care i§i
administrau singuri proprietå(ile, erau domici så dezvolte comerful §i så
imbunåtå(eascå agricultura. Mul(i dintre ei au investit in mici intreprinderi
industriale. Aceste interese nu le erau stråine nici marilor boieri. Dar bo-
iema§ii au fost cei care s-au aflat mai aproape de valorile §i aspirapile
clasei mijlocii $i care au contribuit la crearea burgheziei liberale. Aceasta
din urmå a infruntat cu succes ascendenta marii boierimi in a doua jumå-
tate a secolului.

38 Giurescu, Coniribu(iuni, pp. 217-228.

39 G. Platon, „Consideratii privind situatia mimericå $i structura boierimii din
Moldova Tn preajma rcvohniei de la 1848“, Tn Populafie ,v/ societate, 11, Cluj-Napoca,
1977, pp. 351 442; P. Barbu, „01tenia in perioada premergåtoare revolutiei de la 1848“,
in Revista de istorie, 32/1, 1979, pp. 144-146.

222

ROMÅNII, 1774-1866

Afluxul constant de stråini i-a tåcut pe domnitori §i pe boieri så elabo-
reze o legislape care så råspundå complexelor probleme economice §i so-
ciale implicate de imigrape. Intr-o perioadå de inflorire a sentimentului
naponal, multe grupuri sociale exprimau cererea de a se reglementa acti-
vitåple §i de a se limita drepturile noilor venip. in 1847, in Jara Romå-
neascå, a fost adoptatå legea care stabilea procedurile ce trebuiau så fie
urmate de acei care cåutau så obpnå naturalizarea. A§a-numita mica im-
påmintenire, care fusese incluså in Regulamentele Organice §i care acor-
da negustorilor §i me$te$ugarilor stråini drepturile obi§nuite ale cetå^enilor
påminteni, a råmas neschimbatå. Dar pentru a obpne marea impåminteni-
re, care fusese stipulatå §i ea in Regulamentele Organice §i care ii acorda
solicitantului ce reu§ea så o obpnå toate drepturile politice de cetåtenie,
stråinul trebuia så parcurgå o procedurå lunga ?i complicatå, care in ulti-
må instantå prevedea §i acordul domnitorului, §i un vot al legislativului
in fiecare caz in parte. 40

Autoritåple din Moldova s-au confruntat cu o problemå deosebit de
acutå, ridicatå de imigrapa evreiascå. Domnitorul Alexandru Ghica a luat
primele måsuri serioase pentru descurajarea imigrapei evreie§ti, in 1834,
cind a poruncit dregåtorilor locali så tina evidenta tuturor evreilor din $arå,
så-i expulzeze pe top cei care nu puteau dovedi cå au mijloacele necesare
de intrepnere §i, in viitor, så le permitå intrarea in farå doar celor ce aveau
råvare de drum $i, in cazul acesta, doar pentru o lunå. Ca råspuns la plinge-
rile din ce in ce mai numeroase ale negustorilor autohtoni privind „concu-
ren{a“ evreiascå neloialå $i la „preocupårile morale“ ale altor cetåteni, in
1844 s-au propus mai multe legi ce restringeau activitatea economicå a
evreilor. A fost adoptatå o singurå måsurå, care le interzicea evreilor så
ia in arendå circiumile din sat $i så vindå acolo båuturi alcoolice pe credit,
dar se pare cå nu a fost puså in aplicare. O altå lege, care i-ar fi impiedi-
cat pe evrei så tinå circiumi in tirguri, a fost respinså de Adunare, in primul
rind pentru cå ar fi mic§orat profiturile organizatorilor acestora. 41

In anii ’30 §i ’40 ai secolului al XlX-lea au avut loc schimbåri econo¬
mice modeste in ambele Tari Romåne. Volumul producpei agricole a cres-
cut continuu, iar industria se zbåtea så satisfacå cerinfele unei populapi
de consumatori in cre§tere. Dar structura agriculturii cit §i cea a industrici
au råmas, in esentå, neschimbate. Agricultura mai depindea incå de tåran,
in ceea ce prive§te mina de lucru, animalele §i uneltele, iar spiritul intrc-
prinzåtor nu se regåsea incå in comportamentul majoritåpi mo§ierilor
arenda§ilor. La ora§, acumularea de Capital a råmas slabå, iar investipilc,

40 Filitti, Domniile romåne , pp. 356-358.

41 Ibid., pp. 495-497, 533-535.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

223

cu excepjia påmintului, erau putine, in timp ce producpa de bunuri se mai
afla incå in mare måsurå in mina me§te§ugarilor.

Regulamentele Organice au afectat agricultura in citeva moduri deci-
sive. Autorii lor incercaserå så plaseze relapile dintre boieri §i (årani pe baze
rationale de drepturi §i obligapi reciproce. Dar nu au avut nici o intenpe
så creeze un echilibru intre cele douå parti. In fiecare problemå impor-
tantå, ace§tia luaserå partea mo§ierilor impotriva tåranilor, care, bineinte-
les, nu fuseserå consultap la redactarea Regulamentelor.

Pomind de la prevederile hrisovului lui Alexandru Moruzi din 1805,
Regulamentele au recunoscut drepturile depline §i absolute de proprietate
ale mo$ierului pe o treime din domeniul såu. Astfel, Regulamentele au
confirmat din punct de vedere legal transformarea unei parti semnificative
a domeniului feudal — asupra cåruia tåranii locuind pe domeniul respec-
tiv avuseserå timp de secole drept de uzufruct — intr-o proprietate parti-
cularå, un scop pe care, a§a cum am våzut, boierii il urmåriserå din a doua
jumåtate a secolului al XVIII-lea. Regulamentele nu mai vorbeau de stå-
pini de mo?ie, ci de proprietari. Aceste schimbåri au avut consecinte teri-
bile pentru clåca§i. Drepturile lor traditionale, ereditare, de posesie asupra
påmintului pe care il lucrau (redus acum la douå treimi din domeniu, care
nu erau recunoscute drept proprietatea particularå a mosierului), au fost
inlocuite prin obligatiile de a-1 lua in arendå. Suprafata de påmint pe care
o primeau nu mai depindea de necesitåtile lor, ca inainte, ci de numårul
de animale aflate in posesia familiei sau, cu alte cuvinte, de cantitatea de
fortå de muncå §i de alte beneficii pe care mo$ierul ar fi putut så le obtinå
de la ace§tia. in mod corespunzåtor, clåca$ii erau impårtiti in trei catego-
rii: frunta§i — care aveau patru animale de povarå §i o vacå; mijloca§i —
care aveau douå animale de povarå §i o vacå; codagi — care nu aveau ani¬
male $i care nu se puteau oferi decit pe sine. Fiecare categorie a primit o
suprafatå de teren arabil, fineatå §i på$une, in functie de capacitatea de a
le munci: frunta$ii — aproximativ 4,5 ha; mijloca§ii — ceva mai putin; iar
coda§ii — nici fineatå, nici på§une. Una peste alta, clåca$ii aveau o treime
pinå la o jumåtate din suprafata de påmint pe care o lucraserå inainte de
introducerea Regulamentelor. Nu numai cå Regulamentele au procedat
astfel la o extensivå expropriere a tårånimii, dar au permis de asemenea
mo§ierului så decidå el insu$i care anume påmint urma så fie dat tåranilor,
un drept care i-ar fi permis nu doar så-§i rezerve pentru propria folosintå
cel mai bun påmint, dar chiar så ofere tåranilor mai putin decit prevedeau
Regulamentele. 42

42 Miti(å Constantinescu, L Evolution de la pmpriete rurale et la réforme agraire
en Roumanie, Bucuresti, 1925, pp. 83-91.

224

R0MÅNI1, 1774-1866

Toate aceste prevederi au sporit dependenja tåranilor de mosjieri. Ace-
lora care aveau mai multe animale decit numårul stipulat sau care aveau
prea pupn påmint le era permis så obtinå o suprafatå de påmint in plus
(prisoase) prin intermediul unor invoieli cu mo$ierii. Ace§tia din urmå erau
liberi så impunå orice condipi ar fi vrut, singura limitare cu adevårat se-
rioaså fiind nevoia lor de a-§i asigura forta de muncå necesarå. Totu$i, auto-
rii Regulamentelor le-au dat asiguråri mo§ierilor impotriva fugii tåranilor,
prin limitarea severå a mi§cårii de pe o mosie pe alta. Ace§tia §i-au dat sea-
ma cå tåran i i aveau motive putemice så se mute de pe o mo$ie pe alta, din
moment ce obligapile lor de muncå, potrivit prevederilor Regulamentelor,
erau mai oneroase decit cele prevåzute de Legiuirea lui Caragea din 1818.
Cu toate cå numårul zilelor de muncå a råmas stabilit la 12, eie erau må-
surate acum potrivit anumitor norme, care dublau sau triplau efectiv zi-
lele de clacå.

Productia agricolå a crescut putemic ca råspuns la amplificarea rela-
tiilor comerciale intre Principate §i Europa Apuseanå dupåTratatul de la
Adrianopol. Mo§ierii, arenda$ii §i tåranii erau incurajap så cultive mai mult
din ceea ce se cerea pe piata intemationalå. Cerealele, in special griul, adu-
ceau cele mai multe profituri, iar negustorii §i statul cereau boierilor $i må-
nåstirilor så cultive din ce in ce mai mult påmint. Tåranii, de asemenea,
au sporit suprafata de påmint cultivatå cu cereale, pe care o lucrau pentru
ei in$i$i in speranta så aibå §i ei parte de prosperitate.

Griul reprezenta principala culturå cerealierå §i era destinat in primul
rind pentru export, a§a cum fusese inainte de 1821. 43 Dar in loc så fie fo-
lositå pentru a satisface cererile otomane de aprovizionare, recolta de griu
a luat calea spre piata intemationalå liberå ?i astfel a trebuit så se supunå
la tot felul de fluctuatii economice. in Jara Romåneascå, in 1829, supra¬
fata de påmint insåmintatå cu porumb a fost de §apte ori mai mare decit
cea insåmintatå cu griu, dar in 1840, suprafata rezervatå griului a egalat-o
pe aceea destinatå porumbului §i a continuat så sporeascå de-a lungul de-
ceniului urmåtor. in Moldova, pe de altå parte, porumbul s-a dovedit com-
petitiv. De?i suprafetele plantate cu griu aproape s-au triplat intre 1832 $i
1848, cele plantate cu porumb s-au dublat.

in ciuda presiunii exercitate de piatå, nici o schimbare semnificativå
nu a apårut in organizarea agriculturii sau in metodele folosite de aceasta.
Grosul cerealelor continua så fie produs de mica tårånime, care decidca
in privinta insåmintårii ?i recoltårii, la fei ca §i in trecut. Aceasta a mårit

43 I. Corfus, L’Agriculture en Valachie duranl la premiere moitie du XIX*' siei le,
Bucuresti, 1969, pp. 61-62, 172-174.

iNCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

225

suprafetele cultivate cu griu nu pe seama loturilor plantate cu porumb, ci
prin defri$area a noi terenuri sau, mai frecvent, prin arendarea prisoase-
lor de la mo§ieri. Ace§tia din urmå §i cei care arendaserå påminturile lor
erau multumiti, in genere, så lase producpa pe seama tåranului, care pose-
da aproape toate animalele de povarå §i uneltele necesare. In acela$i timp,
mo§ierii ?i-au intensificat eforturile pentru a-$i extinde drepturile de pro-
prietate §i peste cele douå treimi pe care Regulamentele Organice le rezer-
vaserå tåranilor. Mo§ierii erau domici sa profite de pe urma cre$terii pretului
terenurilor arendindu-§i mo§iile celui care oferea mai mult $i care nu era
stinjenit de obligatii sociale §i economice fatå de tåran i me. Unii dintre mo-
$ieri erau minati §i de dorinta de a imbunåtåti productia mo§iilor lor, dar
pentru a reu§i acest lucru trebuiau så smulgå controlul påmintului din mina
tåranilor. Mårturii ale incercårilor lor in acest sens se pot gåsi ici §i colo
in extinderea rezervei $i intr-o cre§tere modestå a productiei de griu pe aces-
te terenuri in anii ’40.

Citiva mo§icri $i oameni de afaceri au recunoscut beneficiile pe termen
lung ce se puteau obtine din reconsiderarea de fond a practicilor agricole.
incå din 1830, un antreprenor, pe care il chema Krateros, solicitase spri-
jin financiar din partea guvernului Tår i i Romåne$ti pentru a importa noi
unelte agricole §i a demonstra utilitatea acestora in imbunåtåtirea produc¬
tiei. Guvemul, la rindul såu, a dat instructiuni ispravnicilor så-i convingå
pe mo§ieri så contribuie la acest proiect, dar ace§tia din urmå nu au mani-
festat nici un interes §i chestiunea a fost låsatå baltå. In 1834, in Jara Ro-
måneascå a fost infiintatå o societate agricolå pentru introducerea celor mai
noi tehnici din Europa Occidentalå. Acesteia i se datoreazå aducerea in tarå,
in 1835, a primelor ma$ini agricole, a cåror folosire a fost inså sporadicå
pinå dupå anul 1850. in anii ’40 s-au facut incercåri ocazionale de cre§tere
a productiei de griu §i de porumb prin introducerea unor noi soiuri de se-
minte $i de imbunåtåtire a calitåtii vitelor §i oilor prin importul de animale
de reproducere, dar rezultatele initiale au fost dezamågitoare.

Rezerva, acea parte a mo§iei pe care proprietarul o rerinea pentru pro-
pria sa folosintå, s-a dezvoltat incet ca intreprindere agricolå comercialå.
In anii ’30 ai secolului al XlX-lea, prevederile Regulamentelor Organice
privind separarea loturilor tåråne§ti de acea treime apartinind mo$ierului
påreau så fi fost aplicate doar in putine locuri. Mo§ierii §i arenda^ii pre-
fcrau så le permitå tåranilor så cultive atita påmint cit puteau §i acolo unde
doreau. Ei preferau, de asemenea, så adune dijma §i så primeascå plå(ile in
bani in locul clåcii. Erau influentati in parte de dorintele tåranilor in§i§i,
care insistau pentru convertirea obligatiilor lor in pla(i båne^ti — din cauza
neregulilor pe scarå largå in calcularea muncilor prestate — §i care opuneau

226

ROMÅNII, 1774-1866

o rezistentå putemicå fatå de restricpile impuse in folosirea påmintului.
Mulp mo$ieri se temeau så acponeze in alt mod intrucit stricta conformare
la prevederile Regulamentelor in privinta propriilor lor mo$ii ar fi provo-
cat probabil o masivå fugå a tåranilor in cåutarea de condipi mai bune. Dar
majoritatea mo$ierilor erau, de asemenea, domici så lase tradipa så guver-
neze relapile agrare, intrucit atit ei, cit $i arenda§ii lor nu erau interesap in
investipile substanpale necesare care så dea valoare rezervei. Gindeau cå
e mai in{elept så obpnå un venit regulat §i garantat sub forma dijmei §i a
plåpi in bani in locul prestårilor in muncå $i erau reticenp in mod justifi-
cat in privinta investipei in rezervå, o intreprindere prejudiciatå incå de la
inceput de uneltele $i tehnicile primitive $i constanta ostilitate a tåranilor.

Doar in anii ’40 s-a facut un efort mai evident pe linia extinderii pro-
ducpei de grine pe suprafata rezervei, o måsurå aparent legatå de cei trei
ani de secetå consecutivi — 1839, 1840 §i 1841 — care au provocat o lip-
så de cereale pentru piatå $i o cre§tere putemicå a preturilor. Indicii ale
schimbårii de atitudine din partea unui mic numår de mo$ieri se gåsesc
in invoielile de arendare ale månåstirilor neinchinate din Jara Romåneas-
cå, in 1841, care specificå obligapa tåranilor de a presta cel pupn o jumå-
tate din zilele de clacå pe care le datorau, acestea neputind fi acoperite in
bani. Asemenea limitåri ale conversiunii clåcii in bani coincideau cu ce-
reri sporite de cereale romåne$ti in Europa Occidentalå, dar acestea nu au
schimbat in mod semnificativ caracterul rezervei.

In condipile intensificårii producpei agricole $i ale unei revizuiri gene-
rale a institupilor economice ?i politice, tåranii se aflau in defensivå nu
doar in probleme legate de posesia påmintului §i de obligapile in muncå,
ci §i in aproape fiecare aspect al modului tradiponal de viatå la sate. Deo-
sebit de izbitoare au fost schimbårile in configurapa satelor introduse de
Regulamentele Organice. Inaintea acestora, simplitatea gospodåriilor §i re-
lativa u^urintå cu care proprietarii lor se mutau reprezentau o caracteristicå
a viepi tåråne§ti, in special la cimpie. Atit la deal, cit $i la cimpie, prin-
tre tåranii liberi ^i dependenti, locuintele individuale tindeau så fie risipite
$i izolate una de alta §i departe de orice centru såtesc posibil. Regulamen¬
tele au introdus organizarea satelor pe coordonate moderne. Acestea ce-
reau mo$ierilor så grupeze toate suprafetele pe care le distribuiau tåranilor
intr-o anumitå parte a mopei, iar guvemul insu§i s-a angajat så promoveze
o dispunere raponalå a satelor sub supravegherea nou-creatului departa-
ment al Treburilor din Låuntru. Scopul acestei legislapi a fost acela de a
le permite mo§ierilor så poatå urmåri mai u§or pe tåranii lor dependenti
§i astfel så descurajeze tentativele acestora de a scåpa de dijmå §i de obli-
gapile in muncå. S-ar fi produs, de asemenea, o mai sistematicå alocare a

INCEPUTURILE UNU1 STAT MODERN

227

loturilor tåråne§ti §i, lucru nu mai pu{in important, måsura ar fi facilitat
stringerea birurilor statului. Cu toate acestea, tåranii n-au våzut nici un
avantaj pentru ei in$i$i in aceastå drasticå reconsiderare a modului lor de
via{å §i s-au opus cu indirjire mutårii lor fie de cåtre mo$ier, fle de cåtre
guvemamentali, neavind motive så se increadå in nici unul dintre ei. Fåra
putinta de a face uz de fortå, care era interzisa de cåtre lege, programul
de sistematizare a satelor nu putea fi realizat in concordantå cu grandio-
sul plan initial. Mai curind, aceasta s-a produs ici ?i colo dupå cum o per-
miteau conditiile locale $i fårå nici o coordonare din partea guvemului. 44

Industria §i-a påstrat modestele ei dimensiuni in anii ’30 §i ’40 ai seco-
lului al XlX-lea. De§i a crescut volumul productiei $i s-au introdus im-
bunåtåtiri tehnologice, organizarea productiei a råmas in mare måsurå ceea
ce fusese in deceniile anterioare. Acumularea de Capital era micå §i era fo-
lositå in principal pentru a finanta operatiunile comerciale $i a acorda im-
prumuturi individuale pentru persoanele care aveau nevoie de fonduri, in
special pentru a cumpåra påmint. Så investesjti in „fabrici“ era considerat
incå o afacere riscantå. O astfel de precautie era, de fapt, justificatå intru-
cit persistenta „regimului capitulatiilor “ — sistemul tratatelor comerciale
otomane cu tårile europene — impiedica guvemele Principatelor så ofere
noilor intreprinderi protectie fa{å de concurenta stråinå, in timp ce slaba
putere de cumpårare a populatiei continua så lipseascå industria autohtonå
de o putemicå piatå intemå pentru produsele sale.

Påstrarea sistemului breslelor a descurajat inovatia. Cu toate cå Regu-
lamentele Organice proclamaserå principiul libertålii economice, sistemul
breslelor, cu reglementårile sale nenumårate, devenise mai putemic decit
inainte. 45 Regulamentele, de fapt, incurajau monopolul in aproape fie-
care ramurå de productie, stipulind cå meiter i i trebuiau så apartinå unei
bresle. Altfel, li se interzicea så practice o meserie sau så cumpere materii
prime $i så vindå produsul finit. Asemenea restrictii drastice in privinta
intreprinderii economice erau justificate pe temeiul cå nu era corect så se
bucure cineva de avantajele unei bresle farå så impartå responsabilitåtile
acesteia. De§i aceste prevederi intentionau så protejeze §i så revigoreze
breslele, in realitate eie au deschis calea distrugerii lor in ultimele decenii
ale secolului, intrucit au incurajat pe membrii acestora så reziste schimbårii
$i prin aceasta au slåbit capacitatea lor de a comunica cu alte forme ale
industriei autohtone §i cu importurile stråine.

44 Ibid., pp. 180-189.

45 V. Diculcscu, Bresle, negustori f i meseriafi in Tara Romåneascå, 1830-1848,
Uueure$ti, 1973, pp. 65-70.

228

ROMÅNII, 1774-1866

Manufacturile au sporit ca numår, iar citeva au dobindit un inalt nivel
de eficientå tehnicå — ceramicå la Tirgu Jiu, textile la Ploie§ti, tutun la
Craiova, construcpi navale la Galati §i Giurgiu. 46 Intreprinderile de pre-
lucrare a produselor alimentare råmineau cele mai numeroase, intrucit pu-
teau utiliza materiile prime agricole ieftine §i abundente, dispuneau de o
pia^å pentru mårfurile lor — paste fainoase, ulei, zahår §i came — $i pu-
teau, ca atare, så ofere investitorilor un profit sigur §i rapid. Negustori-
lor §i arenda$ilor mosjiilor le aparpn majoritatea manufacturilor, o situape
care sugereazå de unde provenea grosul capitalului pentru investipi. Mun-
citorii acestor intreprinderi continuau så provinå mai ales din mediul rural,
dar ei erau acum liberi, minå de lucru salariatå, nu mai erau tåran i depen¬
dent . Numero§i muncitori continuau så fie angajati in agriculturå, intrucit
un numår de manufacturi, in special acelea care realizau produse alimen¬
tare, lucrau doar o parte a anului. Pupne manufacturi, in ciuda condipilor
lavorabile, au supravietuit mai mult timp §i aceasta, dupå cite se pare, par¬
tial din cauza lipsei de Capital $i de credite pentru extindere §i imbunåtå-
tiri tehnologice §i partial din cauza concurentei stråine.

Fabricile folosind ma§ini, in locul muncii manuale, au inceput så aparå
in anii ’40 ai secolului al XlX-lea. Fondatorii lor fuseserå impresionap
de succesul unor manufacturi §i tindeau, ca atare, så-§i limiteze intreprin¬
derile la prelucrarea materiilor prime u§or disponibile §i så satisfacå nevoile
imediate ale consumatorilor. Demnå de remarcat este fabrica de hirtie des-
chiså de cåtre Gheorghe Asachi la Petrodava, in Moldova, in 1841, care
a primit sprijin din partea guvemului sub forma monopolului asupra pro-
ducpei de hirtie timp de doisprezece ani; fabrica infiintatå in 1841 la la§i
pentru a produce ma$ini agricole; abatorul de la Tighina in apropiere de
Galati (1844), care folosea ma§ini acponate cu abur din Marea Britanie
?i exporta conserve de came in Marea Britanie §i mai tirziu in Franta §i
Austria; moara infiintatå la Påcurari, lingå la$i, in 1846, cu echipament adus
de la Paris, o intreprindere care a marcat inceputul investipilor regulate dc
Capital francez in Moldova. 47

Numåml manufacturilor, §i „fabricilor“ a sporit constant intre 1830 i#i
1850, de-a lungul acestei perioade infiintindu-se 4 025 de asemenea in-

46 S. Vianu, „Cu privire la problema descompunerii feudalismului Tn Tårile Romå-
ne“, in Studii }i referate privind istoria Romåniei, 1, Bucuresti, 1954, pp. 829-833;
L. Boicu, „Despre stadiul manufacturier al industriei In Moldova", in Studii $i cercetari
ftiinfifice (Ia$i), Seria Istorie, 11/1, 1960, pp. 127-137.

47 G. Platon, Geneza revolufiei romåne de la 1848, Ia$i, 1980, pp. 222-224; A. Ma-
covei, „Prima intreprindere din Moldova pentru fabricarea uneltelor $i ma^inilor agn
cole, la$i, 1841", in Cercetari istorice, 4, 1973, pp. 207 -222.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

229

treprinderi. Morile (2 443) §i distileriile (458) au fost cele mai numeroase.
Dar industrializarea, in adevåratul inteles al cuvfntului, se afla incå in sta-
diul copilåriei ei, intrucit cea mai mare parte a intreprinderilor erau mici,
adesea func(ionind doar cu unu sau doi oameni, iar multe dintre eie n-au
supravietuit. in 1850, toate acestea foloseau la un loc doar 8 432 de munci-
tori; dacå erau inclu§i §i func(ionarii §i al(i salaria(i, personalul ajungea
la aproape 11 000. Existau §i excep(ii notabile — abatorul de la Tighina,
de exemplu, folosea 150 de muncitori —, dar sistemul de fabricå moder-
nå, ca bazå a produc(iei industriale, avea så aparå doar peste citeva decenii.

Dezvoltarea generalå a economiei a stimulat industria minierå. Prelu-
crarea §i exportul produselor alimentare cereau cantitå(i mai mari de sare;
nevoia de petrol in industrie §i in transporturi a condus la explorarea unor
noi surse §i la cre§terea produc(iei; construc(ia de drumuri §i poduri $i o
nouå preocupare pentru sistematizarea ora$elor au sporit numårul cariere-
lor de piatrå. Minele de sare au fost cele mai importante dintre aceste intre-
prinderi. in Moldova, de pildå, numårul muncitorilor s-a dublat, ajungind
de la 511 in 1810 la 1 006 in 1852, iar produc(ia a crescut de la aproxi-
mativ 18 milioane ocale (1 oca = circa 1,3 kg) in 1810 la 20 de milioane
la mijlocul secolului, din care douå treimi erau exportate. Vistieria statu-
lui ob(inea venituri substanpale din exploatarea salinelor §i i§i mentinea
controlul exclusiv asupra tuturor zåcåmintelor din (arå. Ji(eiul se plasa pe
plan secundar ca importantå, iar exploatarea se limita la zåcåmintele aproa¬
pe de suprafa(å, a§a cum se intimpla in regiunea din jurul Buzåului in Jara
Romåneascå, din cauza tehnologiei inadecvate. Cu toate acestea, produc(ia
a crescut de la 2 841 hectolitri in 1832 la 14 762 in 1848. Spre deosebire
de sare, (i(eiul nu era monopol de stat $i, in consecin(å, mo$ierii erau liberi
så-§i exploateze zåcåmintele a§a cum doreau. 48

Schimbul de bunuri s-a intensificat, dar s-au produs pu(ine modificåri
in organizarea comer(ului. Tirgurile §i-au påstrat importan(a atit pe plan
local, cit $i la nivel intema(ional, iar in ora§e §i in orå§ele negustorii conti-
nuau in mare måsurå så procedeze la fei ca inainte. Era inså in curs o pro-
fesionalizare semnificativå a clasei negustorilor, reglementarea de cåtre
stat a activitåt» lor devenind mai sistematicå. Regulamentele Organice pre-
vcdeau ca, in scopul unei organizåri mai uniforme a negustorilor, ace$da
så fie grupa(i in corpora(ii §i så li se pretindå så plåteascå o taxå (patentå)
bazatå pe volumul afacerilor lor. Negustorii, in marea lor majoritate, plå-
teau o patentå la nivelul stårii a treia; erau aproape to(i autohtoni §i se

48 C. M. Boncu. Contribu(ii la istoriapetrolului mmånesc, Bucuresti, 1971, pp. 70-75,
til 356.

230

ROMÅNII, 1774-1866

ocupau cu comertul cu amånuntul. Comertul pe scarå largå, cu grine §i ani-
male, continua så råminå in principal in miinile negustorilor stråini, care
beneficiau enorm datoritå legåturilor lor cu marile case intemationale de
comert. Numeroase din vechile impedimente pentru comertul intem nu fu-
seserå incå depå§ite. Slaba putere de cumpårare a marii mase a populatiei,
comunicatiile §i transporturile inadecvate $i facilitåtile bancare §i de credit
primitive stinjeneau cre$terea pie^ei interne.

Relatiile comerciale dintre Moldova §i Jara Romåneascå s-au dezvol-
tat, stimulind economiile lor $i aducindu-le mai aproape de unificarea po-
liticå. lntelegerea economicå din 8 iulie 1835 proteja principalele produse
ale uneia din tåri de concurenta produselor celeilalte, in mod special ce-
realele §i vitele. $i mai importantå a fost conventia din 1846, care a facut
din Moldova §i Tara Romåneascå, in esentå, o singurå piatå, protejatå de
bariera unui tarif vamal unic. S-au anulat taxele vamale intre eie §i, modi-
ficind intelegerea din 1835, s-a permis ca toate produsele, cu exceptia så-
rii, så fie transportate liber dincolo de frontiere §i s-a stipulat ca pentru
mårfurile stråine så se plåteascå taxe vamale o singurå datå, la frontiera
tårii in care intrau. 49

Cea mai spectaculoaså dezvoltare economicå din Principate a inregis-
trat-o in acea vreme, farå doar §i poate, comertul extern. Marea Britanie
§i Franta au intrat acum in competitie pentru materiile prime §i pietele
romåne§ti, alåturi de lmperiul Otoman §i Austria, care pinå atunci domina-
serå comertul Principatelor. 50 Exporturile romåne§ti spre Apus se constitu-
iau din produse agricole, in special cereale §i animale. Importurile constau
in special din bunuri de consum destinate celor avup, precum textile, sti-
clårie §i blånuri, dar putine articole contribuiau la dezvoltarea industriei
sau la consolidarea bazei economice a Principatelor. Valoarea comertului
exterior a urcat constant — in Jara Romåneascå de la 21 514 000 lei in
1835 la 64 448 000 lei in 1847, iar in Moldova de la 26 000 000 lei in
1843 la 52 000 000 lei in 1847. Volumul a crescut, la rindul såu, a$a cum
o aratå §i numårul de vapoare stråine ce acostau la Bråila: 480 in 1832,
685 in 1839 §i 1 002 in 1846. Portul Galati a cunoscut o cre§tere similarå:
1 383 vase sosite in 1847,418 dintre acestea fiind britanice. Controlul oto-

49 A. Macovei, „Unificarea vamalå intre Moldova $i Jara Romåneascå (1)“, in
Anuarul Inslitutului de Istorie f i Arheologie, 7, 1971, pp. 201-244.

50 R Cemovodeanu, Relatiile comerciale mmåno-engleze in contextul politicii orien-
tale a Marii Britanii (1803-1878), Cluj-Napoca, 1986, pp. 51-132; T. lonescu, „L’Echange
maritime de marchandises entre les Pricipautes Danubiennes et la France durant la
periode 1829-1848“, in Revue roumaine d’histoire , 13/2, 1974, pp. 269-284.

iNCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

231

man asupra acestui comert a slåbit treptat. Cu toate cå tratatele comerciale
dintre Imperiul Otoman §i alte tåri mai guvemau incå relatiile comerciale
ale Principatelor, dupå 1843 taxele de import-export erau strinse de romåni
mai curind decit de functionarii vamali otomani.

DE LA ILUMINISM LA ROMANTISM

Douå generatii de intelectuali — aceia care au aderat la tradipile ilumi-
nismului ?i clasicismului din secolul anterior $i romanticii $i revolutio-
narii, care §i-au indreptat privirile cåtre viitor — §i-au pus amprenta asupra
vietii culturale §i a gindirii politice in perioada scurtå dintre Tratatul de
la Adrianopol din 1829 $i izbucnirea Revolutiei de la 1848. Granitele din¬
tre eie erau neclare. Ambele erau energice §i pregåtite så se confrunte cu
orice sfidare, oricit de infrico§åtoare. Entuziasmul lor, adesea naiv, $i pu-
temicul sim| patriotic, proiectele lor grandioase §i ambipile lor enciclope-
dice erau ancorate in spiritul epocii, la care se face cel mai bine referire
cu termenul de „pa§optism“. Erau inspirati de un singur scop atotcuprinzå-
tor — så scoatå napunea romånå din starea sa de „inapoiere“ §i så o apro-
pie mai mult de Europa Apuseanå.

Diferenjele dintre cele douå generatii se manifestau in mijloacele prin
care acestea cåutau så atingå scopul lor comun. Generatia mai veche i§i
dobindise maturitatea in anii de sfir§it ai regimului fanariot. Convinså de
decaderga acestuia, ea a cåutat så elimine toate reminiscentele acestuia, ca
o condipe pentru progresul social ?i cultural. Dar, in acela§i timp, ea s-a
stråduit så påstreze valorile traditionale, intrucit societatea lor idealå nu
se deosebea de comunitatea ruralå patriarhalå, patronatå de o claså boie-
reascå binevoitoare §i patrioticå. Ambitia sa era de a transforma ideile ilu-
minismului in institutii; ca atare, metodele sale erau clasice, iar gindirea
sa aristocraticå. Membrii acestei generatii erau ata§a(i ideii cå invåtåmintul
$i reforma rationalå, care ar fi transformat individul, erau cheile progresu-
lui social. Deloc surprinzåtor, råscoala lui Tudor Vladimirescu i-a låsat in-
diferenti, cåci nu doreau så aibå nimic de-a face cu revolutia. Soarta grea
a tårånimii le-a stimit sentimente umanitare, dar nu s-au putut hotåri så in-
cludå in programul lor abolirea clåcii §i a dijmei zdrobitoare. Nici nu au
considerat privilegiile boierilor patrioti drept excesive.

Mai tinerii lor contemporani n-au renuntat in nici un chip la telurile
culturale ale iluminismului, dar metodele lor erau, prin comparatie, revo-
lutionare, atitudinea lor era democraticå, iar gusturile lor, romantice. Aceastå

232

ROMÅNII, 1774-1866

generape ajunsese la maturitate in perioada de schimbare socialå §i eco-
nomicå ce a urmat evenimentelor din anii ’20 ai secolului al XlX-lea. In
tinerefea lor, ideile de naponalitate, libertate individualå §i justipe socialå
fuseserå larg råspindite, gr ape in mare måsurå vechii generatii de boieri
reformatori. Pentru ei, Tudor Vladimirescu se ridica deasupra tuturor con-
temporanilor såi, era un campion al oamenilor de rind §i un apåråtor al
demnitåpi naponale. Educapa, realizatå la inceput cu tutori §i apoi in noile
$coli naponale, precum Academia Sf. Sava de la Bucuresti §i Academia
Mihåileanå de la Ia$i, le-a consolidat simtul responsabilitåpi civice §i mi-
litantismul patriotic. Dar noi elemente s-au dovedit decisive in formarea
lor intelectualå. Au fost prima generape care a studiat in stråinåtate §i care,
ca atare, s-a confruntat cu teorii p modele sociale de dezvoltare incitante
$i tulburåtoare. in politicå erau putemic atra§i spre liberalism §i au dedi-
cat romantismului crezul lor estetic ?i sentimental. Prin modul lor de gindire,
erau remarcabil de bine integrap in Europa §i vorbeau ?i scriau cu u$u-
rin{å in limba francezå. N-au manifestat nici rezervele prudente ale vechii
clase boiere$ti ortodoxe §i nici admirapa naivå necriticå fa(å de Apus a
unor boieri luminap precum Dinicu Golescu. Pe scurt, nu mai gindeau de-
spre ei in§i$i ca fiind in afara Europei. Au intimpinat civilizapa apuseanå
cu infelegere §i spirit critic.

Literatura a reflectat cu fidelitate diferentele $i evolutia stårii de spirit
individuale §i aspirapile sociale §i politice colective ale celor douå gene-
rapi. Cei mai reprezentativi scriitori ai ambelor categorii proveneau din
clasele de sus, dar nu dintre fanariop sau dintre romånii grecizap, a$a cum
s-a intimplat in secolul al XVIII-lea. Mai curind, in frunte s-au aflat bo-
ierii mijlocii §i chiar mici, care se ridicaserå pe scara socialå in primele
decenii ale noului secol prin serviciile in slujba statului sau prin comerp
Ace§tia fuseserå educap in Apus sau cel pupn in spiritul Apusului, cårple
lor §i ideile lor constituind o legåturå intelectualå comunå. in lecturile
lor din literatura apuseanå a vremii, in special cea francezå, au manifestat
o preferinfa aparte pentru operele romanticilor. De§i, in propriile lor scrieri,
mulp dintre ei se conformau incå simbolurilor clasicismului §i mai aveau
incå så tråiascå universul interior al romanticilor, sincronizarea intre cultu-
ra romånå §i Europa s-a realizat pentru prima oarå prin intermediul roman¬
tismului.

Reacpa exterioarå a intelectualilor romani fafå de romantism a fost
in mare måsurå condiponatå de ideile lor privind rolul pe care ei in§i§i
ar fi trebuit så-1 aibå in societate. Au simpt in mod evident cå erau pio-
nieri §i cå trebuiau så reconstruiascå institupile de la temelie. Con§tienp

FNCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

233

de nevoia acutå de reforma §i aproape copleijip de responsabilitatea pen-
tru binele comun pe care $i-o asumaserå, §i-au rezervat prea pupn timp
pentru introspecpe. Ca atare, lucrårile lor literare aveau de obicei un ca-
racter practic, care låsa propriul lor eu neexplorat. Erau conducåtori po-
litici §i oameni de acpune, fiind preocupap de prezent §i de nevoile sale,
chiar dacå aduceau un omagiu trecutului §i sperau intr-un viitor mai bun.

Poezia §i proza din anii ’30 §i in special din anii ’40 au constituit o
literaturå cu mesaj. Creativitatea, in ansamblul ei, era subordonatå idea-
lurilor unitåtii §i independentei naponale, simpatiei pentru clasele de jos,
in special pentru tårånime, §i eforturilor de a autohtoniza inspirapa, direc-
tionind-o spre istorie, folclor $i peisajul local. Multe din scrierile acestei
perioade au fost de asemenea inspirate de credinta mo?tenitå de la ilumi-
nism, potrivit cåreia literatura avea o valoare didacticå inerentå $i ca atare
autorii puneau accentul pe util in raport cu esteticul §i se gindeau in primul
rind la binele general mai curind decit la satisfacpa personala. Asemenea
principii erau ingrediente esenpale ale pa§optismului.

Astfel de preocupåri au determinat alegerea autorilor din literatura fran-
cezå §i din alte literaturi europene, care aveau så influenteze atit de de-
cisiv doctrina literarå pa$optistå. Intelectualii romani erau atra$i in mod
deosebit de acei autori care ii puteau ajuta så-§i upeleagå timpul §i så le
arate direcpa potrivitå pentru a aduce Principatele in Europa. N-au cåutat
metafizica, ci un mesaj clar aplicabil propriei lor condipi. Ca atare, cato-
licismul conservator, socialismul utopic sau romantismul delirant al unui
Nerval n-au avut decit un ecou redus. Ii preferau pe Lamartine, Hugo, Mi-
chelet §i Lamennais, scriitori care se adresau popoarelor subjugate din Eu¬
ropa pe un ton umanist §i sentimental $i care acordau pre{uire identitåpi
etnice. Cea mai importantå influensa literarå asupra scriitorilor romani a
exercitat-o romantismul 51 . Tipic inså pentru via(a intelectualå in general
era faptul cå nu predomina un singur curent, chiar dacå era vorba de opera
unui singur autor. Ideile literare se aflau intr-o stare de flux, in special din
cauza absentei unor $coli bine definite, care ar fi putut asigura o oarecare
uniformitate de gindire §i care ar fi stimit reacpi creatoare fajå de tendin-
tele opuse. Nici clasicismul, nici romantismul din Principate nu au fost
guvemate de doctrine rigide, intrucit aderenpi acestora erau mai mult in-
divizi decit grupuri. Scriitorii individuali, fiecare pe cont propriu, au se-
lectat ceea ce era plåcut §i folositor la un moment dat §i nu au vådit o

51 tn legaturå cu influen(ele romantismului european asupra romånilor, vezi
E. Tacciu, Romantismul romånesc; un studiu al arhetipurilor, I, Bucuresti, 1982,
pp. 217-512.

234

ROMÅNII, 1774-1866

inclinape prea mare pentru respectarea principiilor abstracte fåra legåtu-
rå cu condipile sociale ?i politice. Drept rezultat, ei erau receptivi la orice
§i cele mai diverse curente — clasicism, preromantism $i romantism —
au coexistat ori s-au interferat, producind uneori combinapile cele mai
bizare. 52

In ciuda unor asemenea preocupåri practice din partea autorilor, lite-
ratura tråia o schimbare fundamentalå. Ea a incetat så fie pur §i simplu un
apendice emoponal al iluminismului. Acum, autorii, a cåror principalå in-
tenpe putea fl incå didacticå, produceau lucråri care explorau laturile per¬
sonale $i ascunse ale viepi spirituale sau erau pur §i simplu menite så
delecteze. Cu toate cå literatura nu dobindise incå un statut autonom, scri-
itorii erau preocupap så respecte distincpa dintre beletristicå §i alte ge-
nuri de prozå. Scriitorii profesioni§ti §i semiprofesioni§ti care i§i facuserå
aparipa in jurul anilor ’30 au jucat un rol important in acest proces. 53 Pu-
pni dintre ei puteau tråi doar din scris, dar aceia care il practicau ca o me-
serie trebuiau så se preocupe de ceea ce era specific literaturii $i ca atare
trebuiau så o diferenpeze de alte feluri de scrieri.

Un element nou a apårut pe scena literarå dupå 1830: publicul cititor.
Era incå pupn numeros, dar devenea din ce in ce mai democratic sub ra-
portul compozipei sale. Procentul boierimii mari §i mijlocii era in scådere,
in timp ce numårul negustorilor, me$te$ugarilor, funcponarilor de stat §i
de intelectuali ai satelor (preop, invå(åtori, notari) cre§tea rapid. Cititorii
ziarelor, de pildå, se recrutau in principal din clasa mijlocie. In 1834, erau
douå sute de abonap la Curierul romånesc, care fusese fondat la Bucuresti
in 1829, de cåtre Ion Heliade Rådulescu (1802-1872), personalitate lite¬
rarå de frunte a acestei perioade. De§i numårul lor era modest, dupå stan-
dardele de mai tirziu, ace§tia constituiau o prezen(å de care trebuia så se
pnå seamå. Chiar un om ca Heliade Rådulescu, a cårui motivape nu era
in primul rind de ordin comercial, trebuia, cu toate acestea, så pnå cont
de gustul cititorilor, care era adesea nesofisticat, pentru a-§i putea påstra
gazetele $i tipografiile pentm o muncå realå de educape §i luminare. Dis-
tan(a intre ceea ce „intreprinzåtorii“ sau „indrumåtorii“ de culturå, ase¬
menea lui Heliade, considerau a fi dezirabil pentru societate §i ceea ce
publicul cititor dorea pentru sine era adesea enormå. Heliade, de exemplu,
nutrea planul ambipos de a traduce in limba romånå cele mai importante
lucråri ale literaturii universale, intrucit le considera indispensabile pentru

52 P. Comea, Originile romantismului romånesc, Bucuresti, 1972, pp. 512-574.

53 L. Volovici, Aparifia scriitorului in cultura romåneascå, Ia§i, 1976, pp. 11-18,
87-122.

'INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

235

cre§terea nivelului intelectual §i spiritual al concetåtenilor såi. Dar publi-
cul cititor larg avea gusturi mai simple. Cåuta o literaturå de evadare sau
compensatorie: pove$tile sentimentale cu sfir§it fericit §i pove§ti de senza-
tie. Cititorii erau mai interesap de ceea ce se spunea decit cum se spunea.
Asemenea gusturi reprezintå motivul principal pentru care grandioasa „Bi-
bliotecå universalå“ a lui Heliade a e§uat.

Aparitia literaturii romåne moderne a coincis cu inflorirea romantis-
mului in ambele Jåri Romåne. De§i exemplul romantismului francez era
atrågåtor, scriitorii romåni n-au experimentat direct ambivalentele interioare
ale acestuia. 54 Pentru ace$tia, romantismul era in primul rind o influensa
extemå. Ei nu trecuserå printr-o crizå demoniaca sau egoistå ca epigonii
lui Byron §i Chateaubriand in alte (åri. Totu§i, in Jara Romåneascå, de
exemplu, poepi anilor ’30 §i ’40 au introdus treptat o noutate izbitoare in
lucrårile lor — descoperirea eului. De aci inainte, ei au fåcut din eu un fac-
tor determinant al creativitåpi lor. Acordind prioritate subiectului in raport
cu obiectul, care era fundamental esteticii clasicismului, ei au deschis o
nouå perspectiva poeziei romåne§ti. Din ce in ce mai mult, ei au cåutat ade-
vårul in interiorul con§tiin(ei $i emopilor proprii §i nu in fapte exterioare.
Totu§i, nu s-au putut elibera niciodatå de simpil de responsabilitate fata de
binele general. Pe de o parte, se låsau in voia melancoliei solitudinii, dar,
pe de altå parte, imbråpsau cauza independentei nationale; puteau så se ri-
dice impotriva absurdului vietii intr-o clipå, pentru ca in urmåtoarea så com-
punå versuri patriotice care implicau ideea cå viata avea la urma urmei un
tel. Contextul istoric a dat astfel romantismului din Tara Romåneascå (§i
Moldova) tråsåtura sa specificå.

Patru poeti au intruchipat in mod special tråsåtura sa esenpalå. in frun-
tea lor s-a aflat lon Heliade Rådulescu. Ca publicist, ziarist §i protector
al noilor talente, acesta, mai mult decit oricare dintre contemporanii såi,
a dat o orientare literaturii. Ca intreprinzåtor literar, a avut drept principal
scop aducerea cit mai curind posibil a literaturii $i culturii romåne in lumea
modemå. Era el insu§i prea plin de proiecte §i chema cu entuziasm $i pe
altii så actioneze pe toate fronturile. 55 Europa a fost intotdeauna modelul
såu; a fost stimulentul såu §i måsura implinirilor sale. Ghidat in tot ceea
ce a intreprins de didacticismul §i optimismul iluminismului — omul era
perfectibil, progresul era una din legile istoriei, iar literatura, teatrul pu-
tcau contribui la amindouå — , Heliade era totodatå omul timpului såu,

54 N. 1. Apostolescu, L'Influence des romantiques franqais sur la poesie roumaine,
Paris, 1909, pp. 14-130.

55 M. Anghelcscu, Ion Heliade Rådulescu, Bucuresti, 1986, pp. 38-71.

236

ROMÅNII, 1774-1866

intrucit in persoana sa putemicul sentiment national lua locul umanismului
cosmopolit al secolului al XVlll-lea. Ca poet a dovedit talent §i multilate-
ralitate. Capodopera sa este Sburåtorul (1844), o baladå tipic romanticå,
de iubire tragicå. Sonetele publicate in volumul Visul (1836), avind un ca-
racter autobiografic, sint remarcabile pentru timpul sau, datoritå analizelor
consacrate subcon§tientului. Heliade a fost un romantic prin temperament.
Vizionar, a aspirat så fie deopotrivå bard $i profet, asemenea lui Hugo si
Lamartine, $i så-§i asume misiunea sacrå de a propovådui cele douå cre-
zuri, cel al patriotismului §i cel al iubirii de oameni.

Vasile Cårlova (1809-1831), primul poet care s-a bucurat de patronajul
lui Heliade, a dovedit o remarcabilå §tiin(å — datå fiind starea limbajului
poetic romånesc — de a-$i comunica sentimentele in versuri deopotrivå
clare §i curgåtoare. 56 Poeziile sale nu mai erau simulåri sau predici morale
asemenea acelora ale c!asici§tilor din secolul al XVIII-lea, sau declamatii
in maniera multor romantici, ci monologuri tot atit de fire§ti in apelul lor
la Dumnezeu, ca §i in exprimarea grelelor poveri ale sufletului omenesc.
lnserare (1830) il aratå pe Cårlova ca un adevårat poet romantic. Este o eloc-
ventå mårturie a influen(ei lui Lamartine §i a asimilårii elegiei romantice,
care a subminat popularitatea cintecelor de lume ale lui Conachi $i ale Vå-
cåresjtilor. Ruinurile Tirgovi$tii (1828) este cea mai cunoscutå poezie. Dar
contemplarea minelor nu devine o surså de melancolie §i de meditapi filo-
zofice pesimiste, a§a cum s-a intimplat in cazul romanticilor francezi. Mai
curind, gloriile trecutului rede§teptau sentimentele de patriotism §i impli-
cau o atitudine criticå fatå de inerpa publicå a prezentului.

Grigore Alexandrescu (1810-1885) §i Cezar Bolliac (1813-1881) ilus-
treazå alte fa(ete ale romantismului muntean. 57 Chinuit de ideea cå Dum¬
nezeu este absent §i cå omul e singur, Alexandrescu era obsedat de im-
perfecpunile existen(ei umane. Ezitårile sale intre scepticism §i resemnare
dau impresia de modemitate. In timp ce cåuta un punct de echilibru in
lume §i pårea så-l fi gåsit in analiza realistå $i lucidå pe care o face natu-
rii umane in Fabule (1832 §i 1838), pe drept cuvint renumite, contem-
poranul såu Bolliac manifesta un soi de satanism byronian. in Meditafii
(1835) acesta exprima dispre(ul fa(å de solupa cre§tinå a dilemei umane
§i lua in deridere consolårile oferite de rapune ce nu erau in nici un fei
acte solitare.

56 V. Mu$at, Vasile Cårlova, Bucuresti, 1981, pp. 35-95.

57 E. Lovinescu, Grigore Alexandrescu: Viafa f i opera lui, Bucuresti, 1928,
pp. 91-151; O. Papadima, Cezar Bolliac, Bucuresti, 1966, pp. 95-147.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

237

Scriitorii din Moldova au urmårit obiective similare acelora promo-
vate de confrapi lor din Jara Romåneascå, dar au imbråpsat cu mai multa
repnere literatura apuseanå, iar elanul lor romantic a fost mai estompat.
Aceastå reticentå a reflectat natura societåpi moldovene§ti, care, mai pupn
avansatå economic decit cea din Jara Romåneascå, era mai conservatoare
in gusturi §i moravuri. Mai mult decit atit, nu a existat nici o personali-
tate cu un caracter atit de putemic ca Heliade pentru a promova noile idei.
Personalitate literarå de frunte, Gheorghe Asachi, care a ocupat un loc si-
milar cu acela al lui Heliade, era un clasicist $i un conservator, dovedind
neputin(a de a stimula tinerele talente. Cel mai proeminent autor romantic
a fost Costache Negruzzi (1808-1868). Måiestria poetica §i sensibilitatea
lui Negruzzi erau modeste, dar Aprodul Purice (1837) a introdus un nou
gen — poemul istoric — care a ridicat eroii la proporpi de legendå $i a
transformat båtåliile in intilniri epice, toate proiectate pe un fiindal local
viu. Totu§i, nuvela este aceea care i-a asigurat lui Negruzzi locul sau in li¬
teratura romånå. 58 Capodopera sa, Alexandru Låpu$neanu (1840), poves-
tea plinå de dramatism §i patimå a domnitorului moldovean din secolul
al XVI-lea, era romanticå, dar dovedea o repnere emoponala §i stilisticå
conformå cu filozofia sa u§or scepticå §i epicurianå.

Tråsåtura caracteristicå a romantismului, atit in Moldova, cit §i in Tara
Romåneascå, precum $i a viepi culturale §i intelectuale in general consta
in preocuparea deosebitå pentru napune. ldeea inså$i de napune a cunoscut
o transformare semnificativå de la ceea ce fusese in secolul al XVlIl-lea.
Cårturarii generapei anterioare vorbiserå cu mindrie despre originea roma-
nå §i, uneori, chiar despre originea dacå a romånilor $i utilizaserå aceastå
asociere ca måsurå a propriului lor caracter §i propriei lor nobilitåp. in lu-
crårile scriitorilor de dupå 1800, ideea de napune incepea inså så-§i asume
contururi moderne. Pentru Naum Rimniceanu, calitatea de membru al na-
punii romåne era determinatå de consanguinitate $i de religie (ortodoxå)
§i ca atare aceasta transcendea granpele politice, pe care le-a respins ca tem-
porare, pentru a-i include pe romånii de pretutindeni. 59 in memoriile pe
care micii boieri le-au redactat dupå 1821 pentru a convinge marii boieri
så impartå puterea politicå cu ei, ace§tia subliniau cå ei toti aparpneau ace-
leia$i natiuni. Preten(ia lor, formulatå simplu, era aceea cå drepturile poli¬
tice egale derivau in mod firesc dintr-o istorie comunå §i din calitatea de

58 L. Leonte, Constantin Negruzzi , Bucuresti, 1980, pp. 119-153.

59 Asupra ideii de na(iune la Naum Rimniceanu, vezi $. Bezdechi, „Protosinghe-
lul Naum Rimniceanu despre originea ncamului §i limbii noastre", in Transilvania,
74/3 4, 1943, pp. 231-237.

238

ROMÅNII, 1774-1866

membri ai aceleia§i comunitåp etnice. Prin anii ’40, asemenea ginduri i§i
pierduserå caracterul de noutate. Vechea conceppe juridicå despre natiune,
bazatå pe privilegii, care a§eza o claså socialå deasupra tuturor celorlalte
§i astfel asigura ascendenja politica §i socialå a boierilor, fåcuse loc unei
conceppi etnice care imbråp§a toate clasele sociale, chiar §i pe clåca§i. Ti-
nåra generape de intelectuali, in mod special, nu mai facea uz de ranguri
$i stare socialå drept criterii ale calitåpi de membru al napunii. Pentru ei,
comunitåple etnice deveniserå celule primare ale umanitåpi. Semnificativ
pentru preoeuparea sporitå fa(å de napunea etnicå a fost schimbarea inter-
venitå in atitudinea intelectualilor fatå de folclor. 60 Descoperirea folclo-
rului s-a produs in Principate relativ tirziu — in jurul anului 1840 — in
comparape cu Europa Apuseanå. Principala rapune pentru o asemenea in-
tirziere pare så fi fost lipsa de dorinpi a intelectualilor de a trata producpile
imaginapilor mai modeste altfel decit expresii ale ignorantei §i superstip-
ilor. Erau con§tienp de datoria lor de a råspindi informapi utile §i de a pro-
mova deprinderi bune in masa populapei $i considerau folclorul §i tradipile
såte$ti drept o simplå perpetuare a inapoierii. Erau siguri cå doar o elitå
(ei in?i§i, adicå) ar putea imbunåtåp societatea §i cå, in consecin(å, nu aveau
nimic de invå(at de la oamenii de rind. Treptat, sub influensa romantismu-
lui §i a ideii moderne de napune, s-a nåseut o nouå apreciere asupra crea-
tivitåpi populare. O atmosferå de simpatie §i in(elegere fa(å de modul de
via(å de la (arå §i fa(å de produepile sale culturale a inlocuit disprepil ante-
rior. Folclorul a incetat så fie judecat potrivit criteriilor iluminismului —
adevår §i rapune — §i a fost in cele din urmå acceptat ca o altå conceptie
valabilå despre lume §i ca o manifestare a unui mod de viatå distinet, nu
neapårat inferior.

Scrierile din domeniul istoriei din anii ’30 §i ’40 au fost de asemenea
influentate de romantism §i de noua idee despre natiune. Istoricii au conti-
nuat så studieze originea naponalå in scopul de a adåuga noi elemente
dovezilor privind descendenta romanå, cu toate cå, incå de pe atunci, teo-
ria era universal acceptatå in rindurile celor educap. Dar o atractie tot atit
de putemicå pentru istorie au reprezentat-o misterele inceputurilor §i emo-
tia descoperirii trecutului prin intermediul ruinelor §i al inscrippilor cc
supravietuiserå aproape ca un miracol. Istoricii au fost, de asemenea, atra$i
de vremurile de glorie. Concentrarea atenpei asupra domnitorului Mihai
Viteazul, care unise pentru scurt timp Moldova, Jara Romåneascå §i Tran-

60 In legåturå cu preoeuparea pentru folclor a lui Ion Heliade Rådulescu a lui
Mihail Kogålniceanu, vezi A. Bistnpanu, Teorie $i inspirafie folcloricå la predecesorii
lui V. Alecsandri, Bucuresti, 1977, pp. 154—243.

iNCEPUTURILE UNU1 STAT MODERN

239

silvania sub sceptrul såu, in 1600, nu era in nici un fei intimplåtoare, ci
reflecta perfect preocuparea sporitå pentru unitate naponalå $i indepen-
den(å. in miinile celor mai buni profesioni§ti ai ei, istoria devenea nu doar
povestea conducåtorilor §i eroilor, ci povestea intregului popor. Un exem-
plu ie$it din comun de istorie nouå 1-a reprezentat Histoire de la Valachie,
de la Moldavie et des Valaques Transdanubiens (Berlin, 1837) de Mihail
Kogålniceanu (1817-1891), un tinår moldovean care studiase istoria la Uni-
versitatea din Berlin §i care avea så ocupe un loc central in via(a publicå
romåneascå in urmåtoarele patru decenii. Ideea de na(iune a fåcut o impre-
sie cople§itoare asupra sa. El a conceput istoria ca actul de crea(ie al unui
intreg popor, nu numai al conducåtorilor såi $i, deci, argumenta cå este
esen(ial så se procedeze la o investigare multilateralå a trecutului pentru
a scoate pe deplin in eviden(å activitatea popoarelor §i, in mod special, spi-
ritul lor. Pentru el, societatea nu era o simplå juxtapunere de indivizi sau
de clase, ci un tot organ ic, interdependent, care, pe nenumårate cåi, faurea
unitatea comunitå(ii etnice. 61 Pentru intelectualii vremii, istoria, a$adar, nu
putea fi un exerci(iu deta§at §i savant. Dimpotrivå, istoria era o armå pe
care au folosit-o pentru a consolida con$tiin(a na(ionalå §i pentru a mobi-
liza sprijin in vederea realizårii unitå(ii $i independen(ei na(ionale. Istoria
servea asemenea scopuri nu doar prin lucråri de erudi(ie, ci §i prin intro-
ducerea in literaturå a unor idealuri patriotice. Prin poezii, nuvele $i piese
de teatru, con§tiin(a istoricå nationalå a devenit a doua naturå a publicu-
lui cult din ce in ce mai numeros.

Intelectualii romani considerau, de asemenea, limba din noua lor per-
spectivå asupra ideii de na(iune. Pråbu§irea regimului fanariot §i declinul
limbii grece§ti, ca limbå administrativå §i culturalå, precum §i cre§terea ra-
pidå a importan(ei limbii romåne au stimulat interesul teoretic pentru lim¬
ba na(ionalå. in anii ’20, intelectualii (precum §i domnitorii §i aristocra(ii)
exprimaserå påreri putemic divergente in privin(a posibilitå(ii limbii ro¬
måne de a servi ca vehicul al unei culturi rafinate, dar, dupå 1830, vigoa-
rea sentimentului na(ional i-a redus la tåcere pe cei ce se indoiau de acest
lucru. Vechea reticen(å a låsat rapid locul unei mindrii pentru acele cali-
tå(i care erau percepute ca fiind valorile superioare ale limbii. Principala
preocupare a unor personalitå(i culturale precum Ion Heliade Rådulescu
§i Costache Negruzzi a fost nu så cerceteze originea — latinitatea romå-
nei nu era disputatå —, ci så descopere spiritul acestei limbi. Scriitori §i
cårturari deopotrivå ii cåutau caracterul specific §i tråsåturile particulare,
pentru a §ti cum poate fi modemizatå mai bine sintaxa §i pentru a-i lårgi

61 A. Zub, Mihail Kogålniceanu, istorie, la$i, 1974, pp. 393-439.

240

ROMÅNII, 1774-1866

vocabularul. 62 La baza tuturor acestor eforturi se afla ideea — chiar dacå
nu incå explicit afirmatå — cå limba nu este o simplå conventie, ci expri-
må tråsåturile esenjiale ale spiritului national.

Misiunea impletirii curentelor de gindire disparate cu privire la istorie,
limba ?i literaturå intr-o doctrinå culturalå coerentå, care s-ar putea numi
„pa$optism literar“, a fost asumatå de scriitorii strin$i in jurul Daciei lite-
rare, revistå infiintatå la Ia$i, in 1840, de cåtre Mihail Kogålniceanu. Titlul
acesteia era simbolic pentru telurile lui Kogålniceanu §i ale confraplor såi:
promovarea unui simt al unitafii §i a unui tel printre toti romånii ce tråiau
in interiorul granitelor istorice ale vechii Dacii, prin cultivarea unei lite-
raturi cu adevårat nationale. Pentru a fi nationalå, sustinea Kogålniceanu,
literatura trebuie så reflecte tråsåturile distinctive ale poporului roman, a$a
cum sint relevate in istorie §i in folclor, $i trebuie så aibå drept principalå
surså de inspiratie experientele istorice §i aspiratiile contemporane ale pro-
priului popor.

Aceste preocupåri i-au confruntat pe editorii Daciei literare cu douå
pericole larg percepute la adresa unei literaturi nationale viguroase. Unui
a fost extern: „frantuzomania“, care ameninta „så inece spiritul romånesc“
intr-un val de traduceri §i imitatii. Kogålniceanu a negat orice intentie de
interzicere a lucrårilor stråine sau de promovare a xenofobiei. $i-a reafir-
mat convingerea cå legåturile normale cu alte culturi erau benefice pentru
dezvoltarea unei literaturi nationale sånåtoase. Dar a subliniat faptul cå
principalul criteriu pentru selectarea unor lucråri frantuze§ti sau a altor lu-
cråri stråine ca modele trebuie så fie compatibilitatea cu spiritul autohton
§i cu nivelul general de culturå al tårii. Un alt pericol identificat de el
era intern: subordonarea creativitåtii artistice scopurilor sociale §i politice
imediate. El respingea ideea cå o lucrare era bunå pur §i simplu datoritå
continutului national sau mesajului ei. Cerind cu insistentå un mai mare
discemåmint estetic, Kogålniceanu declara cå s-a sfir$it epoca lui „scrieti,
scrieti, båieti, numai scrieti“, care dura de treizeci de ani. Cu toate acestea,
el (§i confratii såi) a råmas angajat fatå de o literaturå con§tientå din puncl
de vedere social, iar idealul creator pe care el insu§i a incercat så-1 intru-
chipeze a fost cel de autor-cetåtean. 63 Dacia literarå a fost interziså dupå
doar trei numere de la aparitie, din ordinul domnitorului Mihai Sturdza.

62 1. Ghetie $i M. Seche, „Discu(ii despre limba romånå literarå intre anii 1830-1860“,
!n Studii de istorie a limbii romåne literare: Secolul XIX , I, Bucuresti, 1969, pp. 261 2‘X >;
I. Heliade Rådulescu, Opere , editia D. Popovici, II, Bucuresti, 1943, pp. 185-403.

63 M. Platon, Dacia literarå, Ia§i, 1974, pp. 36-55.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

241

Pretextul pare så fi fost un articol al lui Kogålniceanu ce critica clasele de
sus pentru dispretul lor fa^å de lucrårile literare in limba romånå §i ati-
tudinea lor servilå fata de culturile stråine. Sturdza, care promova la acea
vreme educapa in limba francezå, a interpretat articolul ca un atac la per-
soanå.

Kogålniceanu a fost de neinduplecat. Cu o energie inzecitå, a continuat
programul Daciei literare in alte publica(ii $i de la catedra sa de la Acade-
mia Mihåileanå. Istoria råminea pentru el primul stimul al con$tiintei na-
tionale. In anii 1840-1845, a editat Arhiva romåneascå, prima revistå
romåneascå ce a publicat studii istorice $i izvoare originale. In introduce-
rea la primul volum, a pus in mod succint problema istoriei: dacå cineva
dorea så cunoascå cine au fost romånii, de unde au venit §i incotro se in-
dreptau trebuia så priveascå doar la istoria acestora, care a fost „intreaga
noastrå fiintå“. In 1844, a fondat Propåfirea, care avea inså så aparå ca
Foaie ftiinfiftcå fi literard, intrucit cenzorul respinsese titlul initial con-
siderindu-1 subversiv. 64 Scopul declarat al lui Kogålniceanu a fost så stir-
neascå in rindul cititorilor un simt al patriotismului; el insu§i a publicat
un numår de articole dedicate unor evenimente majore ale istoriei Romå-
niei. A deschis paginile sale unor poeti §i prozatori de frunte, cu scopul
de a incuraja dezvoltarea unei literaturi nationale originale. Dar preocupa-
rea sa pentru problemele politice $i sociale contemporane a facut ca auto-
ritåtile så interzicå in 1844 §i aceastå publicatie.

Programul Daciei literare avea numero§i aderenti in Jara Romåneas¬
cå. Unul dintre cei mai entuzia§ti a fost Nicolae Bålcescu (1819-1852),
care fusese implicat in conspiratia lui Filipescu din 1840 §i fusese, de ase-
menea, colaborator la Propåfirea. La fei ca §i Kogålniceanu, Bålcescu
cra un infocat cercetåtor al istoriei, care credea farå limite in capacitatea
acesteia de a educa natiunea $i de a mobiliza resursele sale in scopul impli-
nirii telurilor sociale §i politice. Asociind cele mai bune calitå(i ale eruditu-
lui cu acelea ale militantului politic, a manifestat dorinta så ridice cercetarea
istoricå romåneascå la un nivel egal cu acela al natiunilor avansate din Apus. 65
Subiectele care i-au atras in mod special aten(ia au fost istoria §i proble¬
mele sociale contemporane, mai ales problema agrarå. Impreunå cu un
confrate din Transilvania, August Treboniu Laurian, a fondat Magazin

M in legåturå cu cenzura periodicelor in timpul domniei lui Sturdza, vezi R. Rosetti,
..Despre censurå in Moldova", in Analele Academiei Romåne , Memoriile Sectiunii
lslorice, seria a ll-a, 29 (1906-1907), pp. 351-361.

hS G. Zane, N. Bålcescu: opera, omul, epoca , Bucuresti, 1975, pp. 23-62.

242

ROMÅNII, 1774-1866

istoric pentru Dacia (1845-1848), prin intermediul cåruia intenpona så
ducå mai departe programul Daciei literare. Publicapa a luat forma unei
reviste §tiinpfice, intrucit cenzorul n-ar fi acceptat editarea unei publi-
ca(ii politice. Dar titlul sugera obiectivele politice pe care le aveau Tn ve-
dere fondatorii ei. in asemenea lucråri de pionierat in materie de istorie
socialå, precum Despre starea socialå a muncitorilor plugari ip Principa-
tele Romåne in deosebite timpuri (1846), Bålcescu nu a ezitat så atace
ordinea existentå de lucruri, care le permitea citorva indivizi så inrobeascå
o fntreagå napune.

Instituponalizarea culturii a fost o altå caracteristicå a timpului. Au rå-
sårit societåp §i asociapi de toate felurile ce au reunit oameni cu acela§i mod
de gindire pentru a promova o mare varietate de cauze. in anii ’30 §i ’40,
teatrul a devenit o parte obi§nuitå a vie(ii sociale §i literare; s-au pus bazele
unui sistem de invå(åmint modem, de la §coala primarå såteascå pånå la
universitate; ziarele $i-au inceput misiunea de modelator al opiniei publice.

Teatrul ca institupe $i-a datorat originea in anii ’30 spiritului ilumi-
nismului. Principalii såi promotori, Gheorghe Asachi in Moldova §i Ion
Heliade Rådulescu in Tara Romåneascå, il apreciau ca un factor civiliza-
tor, ca un mijloc putemic de educape moralå §i esteticå, deosebit de potri-
vit pentru o napune care tocmai på§ea in lumea culturii moderne. Heliade
gindea de asemenea cå noul teatru ar putea servi chiar scopuri sociale mai
ample, devenind un forum in care cele mai diverse grupuri din societatea
urbanå s-ar fi putut reuni pentru a cugeta la cele mai arzåtoare probleme
ale zilei. in ciuda eforturilor unor sprijinitori entuzia$ti, teatrele din Bucu¬
resti $i Ia$i n-au prosperat de-a lungul primului lor deceniu de existentå. 66
Trebuiau så concureze deopotrivå cu companiile stråine aflate in tumeu,
care se bucurau de un mai mare prestigiu decit injghebårile locale, §i cu
trupele locale itinerante, care se mulpjmeau så satisfacå gusturile simple
ale marelui public. Situatia financiarå a teatrului nu a incetat så fie precarå,
intrucit publicul era pupn numeros, iar guvemul nu ii acorda nici un spri-
jin. in Moldova s-a adåugat problema vigilenfei cenzurii. Conservatorul
Filodramatic al lui Asachi, infiin(at la Ia$i in 1836, a trecut prin toate aceste
greutåp $i, in ciuda montårii unor produetii atit de ambitioase ca Nornut
de Bellini, a fost nevoit så-$i inchidå porple in scurt timp. Succesul teatru¬
lui romånesc avea så depindå pånå la urmå de alcåtuirea unui reperloriu
na(ional, inspirat din experien(a autohtonå $i avind personaje u?or de rccu

66 Massoff, Teatrul romånesc: Privire istoricå, I, Bucuresti, 1961, pp. 145 274.

fNCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

243

noscut. Acest lucru se va intimpla in anii ’40, o data cu aparipa pieselor
primului mare poet roman modem, Vasile Alecsandri.

Caracteristicå pentru organizapile create de cåtre intelectuali §i de cå-
tre boierii liberali in aceastå perioadå a fost Societatea Filarmonicå din
Bucuresti. Infiintatå in 1833 de Ion Cimpineanu §i Heliade Rådulescu, ea
avea drept scop declarat promovarea limbii, literaturii §i muzicii romå-
ne$ti. Societatea a cåutat, in mod special, så dea teatrului o bazå institu-
ponalå prin infiin(area unei §coli de „muzicå, declamape §i literaturå“ in
1834. In anul urmåtor, Heliade a inceput så predea cursuri de literaturå
dramaticå §i de actorie, iar studentii såi vor interpreta in curind piese pre-
cum Mahomet sau fanatismul de Voltaire §i Saul de Alfieri. Alp membri
ai societålii aveau inså §i un program politic, care includea idei radicale
precum unirea principatelor, egalitatea in fa(a legii $i o impårpre echita-
bilå a poverii fiscale. Societatea §i-a incheiat activitatea in 1838, probabil
din cauza divergen(elor legate de politica culturalå apårute intre membrii
acestei organizapi cu caracter eteroclit, ce cuprindea mari boieri, intelec¬
tuali liberali §i reprezentanp ai clasei mijlocii.

Printre numeroase alte asociapi se pot cita cele dedicate propå$irii eco-
nomice §i sånåtåpi publice. Cimpineanu §i Petrache Poenaru (1799-1875),
directoml §colilor nationale din Jara Romåneascå, au infiin(at Societatea
de Agriculturå la Bucuresti, in 1835, §i o §coalå de agronomie in apropie-
re de Bucuresti, in comuna Pantelimon. in Moldova, care sub domnia lui
Mihai Sturdza s-a dovedit neprimitoare pentru societåp, intrucit acestea
erau suspectate de liberalism §i, ca atare, potenpal subversive, Gheorghe
Asachi a infiin(at la Ia§i, in 1833, impreunå cu citiva prieteni, Societatea
dc Medicinå §i Istorie Naturalå. Toate aceste organizatii §i tendin(a gene-
ralå de asociere au reprezentat primele mlådpe ale spiritului de inipativå
privatå ce urmårea reformarea societålii ^i scoaterea napunii din inapoie-
rca sa recunoscutå. Dupå 1840, caracterul unui mare numår dintre aceste
organizapi s-a schimbat. Eie au devenit deschis politice pe måsurå ce ti-
nerii radicali luau locul moderaplor mai in virstå. Telurile lor erau napo-
nale $i democratice, dat ftind cå romantismul absorbea iluminismul.

Dupå 1830, invå(åmintul a devenit o preocupare curentå a statului, care
i-a asigurat cadrul administrativ §i o finan(are modestå. Dar reu§ita pri-
melor ini(iative a depins mai ales de activitatea unor oameni devotap, ca
Asachi in Moldova §i Poenaru in Jara Romåneascå, §efii comitetelor $co-
larc din (årile respective. Receptivi la inovajie la toate nivelurile, ace§tia
au plånuit så deschidå in capitalele de jude( §coli de tip lancasterian, care,
iuvapndu-i pe elevii din clascle mai mari så-i ajute pe cei din clasele mai

244

ROMÅNII, 1774-1866

mici, ar fl dat posibilitatea folosirii la maximum a numårului redus de pro-
fesori disponibili, $i au infiin(at $coli normale la Bucuresti (1831) §i la Ia§i
(1832) pentru formarea invå(åtorilor. 67 A fost facut un efort general pen-
tru imbunåtå(irea invå(åmintului superior. La Ia§i, vechea Academie Dom-
neascå a fost reorganizatå in 1835, devenind Academia Mihåileanå, cu
sec 1 i i de filozofie, teologie §i drept. Mai tTrziu, s-au adåugat cursurile de
agronom ie §i de istorie romånå. La Bucuresti, programa analiticå a Aca-
demiei Sf. Sava (devenitå Colegiu) s-a extins in 1840, pentru a cuprinde
§ase cursuri de §tiin(e umaniste in loc de patru. Promotorii reformei s-au
stråduit så creeze un sistem de invå(åmint superior care så slujeascå ne-
voile unui popor ce aspira så dobindeascå independen(a na(ionalå §i så cre¬
eze o culturå na(ionalå. Dar progresul lor a fost impiedicat de unii boieri
influen(i, care au respins ideea posibilitåtilor egale pentru to(i §i au incer-
cat så impunå franceza ca limbå de instruire. Boierii $i-au atins tinta $i, in
1847, Adunårile din cele douå Principate au votat transformarea §colilor
superioare din Bucuresti §i Ia$i in colegii franceze, inså planurile lor au
fost råstumate de izbucnirea Revolupei de la 1848.

Ziarele §i-au fåcut apari(ia sub o formå modemå in 1829, in Jara Ro-
måneascå, prin Curierul Romånesc al lui Heliade Rådulescu §i in Mol-
dova prin Albina Romåneascå (1829-1849) a lui Asachi. Autoritå(ile ruse
de ocupa(ie au permis publicarea amindurora, ca mijloc de cultivare a spri-
jinului pentru regimul lor in rindurile populapei cultivate, dar le-au atras
aten(ia ambilor editori så respecte statul, så venereze religia $i så susfinå
„moravurile ?i decen(a“. In limitele impuse de cenzurå, aplicatå riguros
in Moldova $i mai blind in Jara Romåneascå, editorii au adus la cunojtin-
(a cititorilor chestiuni importante §i actuale de interes public, informindu-i
despre cursul general al evenimentelor europene $i despre ultimele desco-
periri §tiin(ifice ?i prezentindu-le noi opere ale autorilor romåni. Asachi
era un conservator in problemele de naturå socialå, care sprijinea stabilita-
tea §i reforma realizatå de sus in jos. Principiile sale au råmas cele ale ilu-
minismului — ra(iunea §i råspindirea cuno§tin(elor. Heliade era mai strins
legat de idealurile tinerei gen era (i i §i a deschis paginile ziarului såu tutu-
ror celor care sprijineau schimbarea beneficå §i erau domici så „dezbatå
[diverse] opinii §i så gåseascå adevårul“. Cele douå gazete au dat posi¬
bilitatea opiniei publice så se formeze §i så se exprime §i au deschis dru-
mul presei viguroase §i diversificate a deceniilor ulterioare.

67 N. C. Enescu, Gheorghe Asachi, organizatorul fcolilor nafionale din Moldova ,
Bucuresti, 1962, pp. 47-174; G. Potra, Petrache Poenaru, ctitor al invdfdmintului in
(ara noastrå , Bucuresti, 1963, pp. 77-163.

INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

245

Pajjoptismul a reprezentat mai presus de orice o nouå viziune, cuprin-
zåtoare, asupra natiunii. Teoreticienii pa$optismului nu numai cå au reunit
curentele disparate de gindire cu privire la autonomie §i reforma politicå,
ce circulaserå incå din ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, dar au
dat §i aten|ie maximå dimensiunilor sociale $i culturale ale fauririi natiunii.
Prin tot felul de mijloace, dintre care asociatiile literare, ?colile §i ziarele
nu erau cele mai putin importante, teoreticienii pa^optismului s-au strå-
duit så impunå ideea lor despre natiune dincolo de limitele cercurilor lor
restrinse. Procedind in acest mod, ei s-au apropiat mai mult de popor decit
orice altå generatie anterioarå §i au dat conceptului de natiune un continut
vådit modem. Prima mare incercare la care a fost supuså noua lor viziune
a avut loc in timpul primåverii popoarelor din 1848.

ROMÅNII DIN MONARHIA
HABSBURGICÅ

Numero§i romani tråiau in afara Principatelor Moldovei $i Tårii Ro-
måne§ti, in Transilvania $i Bucovina, ambele posesiuni ale Casei de Habs¬
burg. intrucit erau in covir§itoare majoritate (årani, ace§ti romåni nu au jucat
un rol semnificativ in structurile politice aristocratice ale timpului, chiar
a tune i cand au constituit majoritatea populapei in ambele teritorii. Dintre
romånii din Transilvania, o micå elitå intelectualå §i-a asumat indrumarea
vietii culturale $i politice §i a manifestat preoeupåri similare cu acelea ale
boierilor reformatori §i ale generapei pa§optiste din Moldova §i Jara Ro-
måneaseå. Energiile lor au fost, de asemenea, absorbite de ideea de natiune
§i, in condipile unei ståpiniri stråine, ei au luptat pentru a dobindi autono-
mie politicå §i culturalå. Asemenea omologilor lor din Principate, au fost
atra$i in curentele de idei majore din Europa timpului lor — iluminism,
romantism, liberalism — §i s-au stråduit så le adapteze condipilor lor spe-
cifice. Preocuparea lor privind natiunea §i folosirea de cåtre ei a limbii §i
a istoriei pentru a trezi con$tiinta naponalå in rindurile unui segment mai
larg al populapei corespundeau perfect spiritului timpului. Situatia romå-
nilor din Bucovina, cuprinzind jude{ele din nordul Moldovei, anexatå de
Austria in 1775, a fost diferita. Ace$tia au fost brutal despårtip de izvoarele
traditiilor lor politice $i culturale §i istoria lor de-a lungul acestei perioadc
este o istorie a integrårii in structurile monarhiei habsburgice multinatio-
nale. Våzutå intr-o largå perspectivå, sosirea Habsburgilor atit in Transil¬
vania, cit §i in Bucovina a reprezentat un amestec al Apusului in lumea
satului patriarhal romånesc. In Transilvania, aceasta a constituit un stimu-
lent pentru con§tiinta naponalå, dar in Bucovina a subminat comunitatca
etnicå compactå.

RELIGIE §1 NAJIUNE

Pozipa pe care au ocupat-o romånii in via{a politicå ?i socialå a Tran-
silvaniei, intre deceniile de sfir§it ale secolului al XVlII-lea §i anii ’40 ai

ROMÅNI1 DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

247

secolului al XlX-lea, a fost determinatå in mare måsurå de inså§i struc-
tura societåpi romåne§ti 1 . Diverse statistici aratå cå ei reprezentau in aceas-
tå perioadå peste 50 la suta din populape, iar in 1850-1851, potrivit unei
estimåri, din totalul de 2 062 000 de locuitori, romånii numårau 1 227 000
de persoane (59 la sutå). 2 Peste 90 la suta dintre romani erau tåran i, iar
dintre ace$tia trei påtrimi erau dependenti de mosjier sau erau muncitori cu
ziua, restul fiind liberi. Doar putini §tiau så citeascå sau så serie. Modul
lor de viatå — dominat incå de un curios amestec de tradipi populare
§i religioase $i in mare måsurå incå impermeabil la influen(ele culturale
§i intelectuale din afarå — se schimbase prea pupn de la inceputul seco¬
lului al XVllI-lea. De abia daeå exista o claså mijlocie comercialå §i in-
dustrialå in rindurile romånilor. Dintre toate ora$ele Transilvaniei, doar
Bra§ovul avea o majoritate relativå de populape romåneaseå. In alte pårp,
negustorii §i me§te§ugarii romani erau putini la numår §i slabi din punet
de vedere economic §i, ca atare, puteau juca doar un rol modest in treburile
locale. Nobilimea romåneaseå posesoare de påminturi, clasa care asigura
conducerea intr-o societate agrarå, ierarhicå, precum aceea a Transilvaniei,
dispåruse practic vorbind, fiind asimilatå de nobilimea maghiarå inainte
de secolul al XV-lea. Råmå$i{e ale clasei nobiliare romåne§ti mai puteau
fi gåsite in unele zone, in special in sudul Transilvaniei, in rindurile micii
nobilimi de tarå. Ace$ti nobili de tarå (cunoscup ca boieri) dispuneau de
o putere neinsemnatå in treburile såte§ti §i duceau un mod de viatå care
nu diferea cine §tie ce de acela al tårånimii libere.

In secolul al XVIIl-lea §i la inceputul secolului al XlX-lea, inaltul cler
al Bisericii Ortodoxe Romåne §i al Bisericii Unite (sau Greco-Catolice)
a jueat un rol mult mai important in via(a politicå a romånilor transilvå-
neni decit acela implinit de clerul ortodox din Moldova $i Jara Romå¬
neaseå. Acesta §i-a asumat conducerea aproape prin absen(å, intrucit nici
un alt grup ?i nici o altå claså nu posedau un prestigiu $i o coeziune com-
parabile, iar cele douå biserici, in absen(a institupilor politice romåne?ti,
ofereau romånilor singurul cadru de via(å comunitarå. Inaltul cler, in spe¬
cial cel al Bisericii Unite, a fost purtåtorul initial al con§tiintei naponale
$i cel ce a formulat o nouå idee despre napune, bazatå mai curind pe etni-
citate decit pe lege sau regulile de castå.

1 Ve/i analiza exhaustivå !n L. Gyemånt, Mifcarea nationalå a romånilor din Tran-
'iilvania intre anii 1790 $i 1848 , Bucuresti, 1986, pp. 336-431.

2 E. A. Bielz, Handbuch der Landeskunde Siebenbiirgens, Bra$ov, 1857, pp. 159-161.
Vezi si Erdelv tortenete , III, Budapesta, 1986, pp. 1195-1197, $i 1.1. Adam $i I. Pu$ca$
(cd.), Jzvoare de demo^rafie istoricå, II, Bucuresti, 1987, pp. 53-57, 77-78, 106-116.

248

ROMANII, 1774-1866

De-a lungul domniei Mariei Tereza (1740-1780) §i a lui losif al 11-lea
(1780-1790; a domnit impreunå cu mama sa in anii 1765-1780), romånii
erau exclu?i din via(a politicå a Transilvaniei, o situape care dåinuia cel
putin din secolul al XV-lea. in 1437, conducåtorii a§a-numitelor Trei Na-
puni — nobilii (in cea mai mare parte maghiari), secuii, o populape inru-
ditå cu maghiarii, care vorbeau maghiara $i care se a§ezaserå in råsåritul
Transilvaniei, §i sa$ii, nume prin care erau cunoscup colonii germani, care
sosiserå pentru prima data in Transilvania in secolul al Xll-lea — au for¬
mat o uniune pentru a-§i proteja drepturile impotriva unei råscoale ma-
sive a (åranilor. Legislapa ce a urmat in secolele XVI-XVII a consolidat
dominapa lor. in acea vreme, calitatea de membru al unei napuni nu era
determinatå de etnicitate. Ideea de napune ( natio ) a implicat mai curind
calitatea decit cantitatea; ea nu cuprindea pe oricine avea aceea$i origine
etnicå, ci doar acele persoane care aveau drepturi §i imunitåp speciale. Ca
atare, tåran i i maghiari, secui §i sa§i nu aparpneau respectivelor lor napo-
nalitåp. O napune romånå nu exista deloc, intrucit romånii erau in prin-
cipal tåran i §i, ca atare, avind un statut social inferior §i fiind lipsiti de
privilegii, au fost trecup sub tåcere in legislapa care stabilea sistemul na-
punilor. 3

Romånii fuseserå exclu$i din via(a politicå §i din cauza religiei lor. Re¬
forma protestantå, care ii facuse pe mulp så se converteascå la luteranism,
la calvinism sau så treacå la Biserica Unitå — sa§ii la luteranism, maghia¬
rii §i secuii la calvinism §i greco-catolicism — a impus o redefmire a pri-
vilegiilor religioase. in cea de-a doua jumåtate a secolului al XVI-lea Dieta
Transilvaniei a recunoscut deplina egalitate a bisericilor protestante cu Bi¬
serica Romano-Catolicå: membrilor fiecåreia dintre acestea le era garan-
tatå libertatea de credintå; fiecårei biserici i se acorda o egalå reprezentare
(cel putin in teorie) in toate ramurile administrapei centrale §i i se permi-
tea så-§i conducå treburile doar cu un minim de intervenpe din partea sta-
tului; clericii celor patru biserici „receptate“ sau constitutionale se bucurau
de acelea§i drepturi ?i privilegii ca ?i nobilii. Nu se facea nici o men(iunc
despre romani. Biserica Ortodoxå, cåreia ace^tia ii aparpneau, $i clerul or-
todox nu aveau parte de nici unul dintre aceste avantaje. Incorporarea Tran¬
silvaniei — un Principat autonom aflat sub o slabå suzeranitate otomanå
incepind din secolul al XVI-lea — in monarhia habsburgicå a adus sem-
nificative schimbåri in via(a culturalå $i intelectualå a romånilor. Curtca
de la Viena a considerat dobindirea Transilvaniei drept o mo$tenire a Co-

3 D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum: Din istoria formårii nafiunii romdiw,
edipe revizuitå, Bucuresti, 1984, pp. 94-101.

R0MÅN1I DIN MONARH1A HABSBURGICÅ

249

roanei ungare. §i-a dat cu toate acestea osteneala så legitimeze dominatia
sa prin negocierea unui fei de contract cu cele trei natiuni. A$a-numita Di¬
ploma Leopoldinå din 1691, care avea så serveascå drept bazå dreptului
public in Transilvania pinå la Revolutia de la 1848, a recunoscut autono-
mia politicå a Principatului §i a confirmat drepturile §i privilegiile celor trei
natiuni §i ale bisericilor lor. Totu§i, in ciuda acestor asiguråri solemne, ofi-
cialitåtile habsburgice au purces imediat la integrarea noii achizitii in sis-
temul economic §i politic imperial. Planificarea §i luarea deciziilor au fost
treptat transferate de la nivelul legislativului §i administrafiei provinciale
la nivelul organismelor centrale de la Viena, precum noua Cancelarie a
Transilvaniei. in acpunea sa de centralizare, Curtea de la Viena s-a bizuit
pe birocratia in cre§tere, pe armatå, pe Biserica Romano-Catolicå, folosite
ca instrumente principale. 4

Romånii au cåpåtat o nouå importantå o datå cu venirea Habsburgilor.
Curtea de la Viena privea Biserica Ortodoxå Romånå ca o potentialå con-
trapondere la nobilimea maghiarå calvinistå, care constituia coloana ver-
tebralå a opozitiei fatå de centralizare. Urmårirea obiectivelor politice a
coincis cu dorinta ierarhiei romano-catolice a Ungariei de a accentua in
continuare Contrareforma in teritoriile de est ale monarhiei.

Negocierile purtate intre episcopul Bisericii Ortodoxe Romåne, Atana-
sie, pe de o parte, §i iezuiti — care au servit drept intermediari ai Cur^ii —
§i Leopold, Cardinal ul Kollonich, primat al Ungariei, pe de altå parte, au
condus, in 1700, la acceptarea de cåtre episcopul Atanasie §i o parte a cle-
rului såu a unirii cu Biserica de la Roma. In schimbul recunoa§terii Papei
de la Roma drept cap necontestat al Bisericii cre§tine $i al acceptårii citor-
va modeste schimbåri in doctrinå, impåratul Leopold 1 (1657-1705) a dat
douå diplome, in 1699 §i 1701, acordind tuturor preoplor ortodoc§i, care
acceptaserå unirea, acelea§i drepturi §i acelea$i privilegii de care se bucura
clerul romano-catolic, inclusiv scutirea de obliga(iile in muncå §i de dijmå
fa(å de mo§ier. 5 Noua Bisericå Unitå a luat fiin(å atunci cind episcopul
Atanasie a intrerupt in mod oficial legåturile sale cu Mitropolia Ungro-
vlahiei de la Bucuresti §i cind, la 25 martie 1701, a fost uns episcop al noii
biserici. Curtea de la Viena $i cardinalul Kollonich au presupus cå Biserica

4 Z. Trocsanyi, Habsburg-politika es Habsburg-Kormånyzat Erdelvben, 1690-1740,
Budapesta, 1988, pp. 218-271, 315-356, 398—413.

5 N. Nilles, Symbolae ad illusirandam historiam Ecclesiae Orientalis in Terris
Coronae S. Stephani, I, Innsbruck , 1885, pp. 224—227, 292-301. Pentru o analizå a ce-
Ici de-a doua diplome vczi Z.I. Toth, Az erdelyi roman nacionalizmus elso szåzada,
1697-1792, Budapesta, 1946, pp. 34 44.

250

ROMÅNII, 1774-1866

Ortodoxå din Transilvania inceta astfel så existe. Dar, in realitate, ea §i-a
continuat activitatea la nivelul satelor, in intreaga Transilvanie, timp de
aproape 60 de ani, pina la numirea unui nou episcop in 1759.

Unirea Bisericii a adus pupne schimbåri substanpale in via(a religioaså
a romånilor. In materie de doctrinå §i de practicå religioaså, cele douå bi-
serici romåne§ti au råmas råsåritene. Dar unirea a avut un efect profund
asupra evolupei politice a romånilor. Diplomele imperiale din 1699 §i 1701
asigurau clerului romån baza legalå pentru a infrunta monopolul puterii
exercitat de cåtre cele trei napuni. Unirea a dat de asemenea o nouå direc-
pe viepi intelectuale romåne§ti. Prin deschiderea pentru romani a porplor
unor institutii de invåtåmint romano-catolic in Transilvania §i in alte pårp
ale monarhiei, unirea a contribuit direct la crearea unei elite intelectuale,
care, in anii ’30 ai secolului al XVIII-lea, a dobindit un rol dominant in
Bisericå, precum §i in via(a socialå §i culturalå a romånilor. In ultimå in-
stanpi, unirea a reprezentat påtrunderea Apusului in societatea romåneascå
tradiponalå §i, drept consecin(å, clerul unit devenea mediator intre cele douå
lumi culturale distincte.

Episcopul Ion Inochentie Klein 6 (1700-1768; episcop: 1729-1751) a
fost primul lider unit care a desfa$urat o campanie sistematicå pentru a ob-
pne drepturile ce fuseserå promise clerului unit prin cele douå diplome im¬
periale. La inceput a pus accentul pe drepturile clericale, intrucit acestea
fuseserå formulate clar in diplome $i li ofereau, ca atare, o bazå constitu-
ponalå solidå pentru a-§i suspne cauza. Dar el nu considera clerul separat
de popor. Distincpa pe care o facea era pur juridicå p avea rapuni tactice,
fiind o reacpe fatå de modul de gindire aristocratic existent.

Conceppa lui Inochentie Micu despre unire pare, la prima vedere, pa-
radoxalå. Pe de o parte, intr-un $ir neintrerupt de petipi adresate Curpi,
el a afirmat in mod deschis totala devopune fatå de unirea cu Roma §i a
contribuit destul de mult la consolidarea ei administrativå. Dar, pe de altå
parte, nu a facut nici un efort de a face prozelip in rindurile populapei ru-
rale, netulburind via(a religioaså a satului §i a rezistat tuturor incercårilor
de atragere a Bisericii Unite intr-o comuniune mai strinså cu Roma. Expli-
catia se regåse$te in ideile sale despre napune. Acestea fuseserå modelatc
de simpil såu profund al apartenenjei la o comunitate bazatå pe credin(elc
§i obiceiurile ortodoxiei, care formaserå temelia trainicå a viepi sociale la
sate. Astfel, pentru el, unirea era intotdeauna subordonatå comunitåpi.

6 Cind a primit titlul nobiliar din partea impåratului, in 1729, el a urmat practica
zilei, $i anume de a-p germaniza numele de familie, care era Micu.

ROMÅNII DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

251

Inochentie Micu nu a ajuns la nici un rezultat cu petipile sale adresate
gubemiului Transilvaniei (consiliu executiv al Principatului, condus de
un guvemator) §i Dietei, care erau dominate de cele trei natiuni. De aceea,
$i-a concentrat eforturile asupra Curt» de la Viena, unde, spera el, interesele
imperiale de anvergurå vor invinge provincialismul stårilor transilvånene.
Cu toate cå la inceput Curtea a mani festat in|elegere pentru campania sa,
intrucTt il considera drept un promotor loial al unirii, in cele din unna i-a
respins toate ståruintele fierbinti de a-i ridica pe romani la rangul de a patra
natiune, dat fiind cå nu avea nici o intense så submineze structura socialå
a Principatului §i så ri§te o revoltå deschiså a stårilor, atit catolicå, cit §i
protestantå. In 1774, Curtea ajunsese så-1 considere pe Inochentie Micu
un du§man al unirii §i 1-a silit så piece in exil la Roma. 7

Suspiciunile Curt i i in privinja lui Inochentie Micu erau doar partial
justificate. Conceppa sa cu privire la natiune era indiscutabil de naturå et-
nicå §i nu religioaså. 8 Petipile sale in numele drepturilor romånilor demon-
streazå cu prisosintå cå ii considera pe toti romånii din Transilvania drept
o entitate naponalå distinctå, indiferent de afilierea lor religioaså. Faptul
cå a identificat romånii cu unirea a fost, astfel, in primul rind, un mijloc
de infaptuire a telurilor politice $i sociale, mai curind decit o profesiune
de credintå. In urmårirea acestor teluri, angajarea sa fatå de unire a avut
momente de §ovåialå §i s-a apropiat mai mult de ortodoxism, dar de un
ortodoxism care så reprezinte spiritul comunitåtii ?i nu o serie de princi-
pii religioase. Cu toate acestea, n-a pierdut niciodatå din vedere realitatea
situapei sale: ortodoxismul nu putea sluji cauza drepturilor politice romå-
ne$ti pentru cå era lipsit de un statut legal ?i nu avea un loc al såu in cadrul
sistemului stårilor. Era convins cå doar printr-o aliantå cu catolicismul pu¬
tea spera så-§i atingå telurile.

in primul an de exil al lui Inochentie Micu, o mare råscoalå a popu-
lapei rurale ortodoxe, conduså de cålugårul Visarion Sarai, a zguduit din
temelii unirea $i a inaugurat o perioadå de cincisprezece ani de nelini§te
aproape neintreruptå la sate. Fråmintarea a culminat cu o råscoalå §i mai
amplå, conduså de alt cålugår, Sofronie din Cioara, care a durat din toamna
anului 1759 pinå in primåvara anului 1761. Obiectivele lui Visarion §i
Sofronie §i ale adepplor lor erau religioase — libertatea credintei §i dreptul

7 F. Pall, Ein Siebenbiirgischer Bischofim Romischen Exil: Inochentie Micu-Klein,
1745-1768, Koln, 1991, pp. 21-42.

H Toth, Az erdelvi roman nacionalizmus, pp. 121 122; Hurmuzaki, Documente, VI,
Bucuresti, 1878, pp. 575-576.

252

ROMÅNII, 1774-1866

de a-§i alege propriii preop §i de a avea un episcop al lor. 9 Ei au manifes-
tat o ostilitate intransigentå fatå de unirea cu Roma §i se simteau mai in-
rudip cu sirbii ortodoc^i decit cu romånii unip. Mi§carea lor s-a incheiat
relativ pa§nic, de$i, ca o consecinjå a ei, comandantul militar austriac a dis-
trus sistematic micile månåstiri din sudul Transilvaniei, ce serviserå drept
centre ale råscoalei. Ortodoc§ii au repurtat o victorie notabilå: recunoa$te-
rea de cåtre Curtea de la Viena a existenjei legale a bisericii lor §i numirea
unui episcop, in persoana lui Dionisie Novacovici (Novakovic), episcopul
sirb de la Buda.

Mi$cårile conduse de Visarion §i Sofronie permit o påtrundere in esenja
notiunilor populare de comunitate. Climatul existent la sate, a§a cum 1-a
dovedit rezistenta ortodoxå fatå de unire, are un vådit caracter anistoric,
nenaponal §i, intr-o anumitå masurå, milenarist. Cei care i-au urmat pe
Visarion $i Sofronie aveau un simt redus al istoriei. Mai mult ca sigur, §tiau
cå sint romani §i prin tradipe s-ar putea så fi auzit cå se trågeau din romani,
dar nu se plasau intr-un context istoric. i§i vedeau incå propriile viep in
termenii dramei biblice a pierzaniei §i mintuirii omului. Trecutul cre§tin
era astfel prezentul lor, adus mereu la realitate prin ceremoniile religioase.
intr-un anumit sens, tråiau intr-un prezent continuu, in care vechile credin-
te $i practici constituiau modele pentru via{a de zi cu zi. Religia le deter-
mina cadrul påmintesc de referinfa, intrucit ori de cite ori se gindeau la
apartenenja la o comunitate mai mare, ce depå$ea limitele familiei sau ale
satului, se considerau ca parte a lumii ortodoxe. Exista clar o con§tiintå
etnicå — erau instinctiv con§tienp de diferen(a dintre ei in§i§i §i sirbi, de
pildå, §i se agåtau de „religia lor valahå“ —, dar ideea de napune ca un
cadru firesc in care trebuiau så tråiascå le era stråinå. Forma pe care a
luat-o rezistenta lor fatå de unire sugereazå §i anumite afinitåp cu mile-
narismul. Numeroasele lor petipi adresate Curpi de la Viena §i apelurile
cåtre autoritåtile transilvånene constituiau un protest impotriva unei lumi
påcåtoase ?i un strigåt de mintuire. Totu$i, ca ?i milenari§tii de aiurea, nu
aveau o idee preciså asupra felului in care va aråta viitorul §i nici o stra-
tegie efectivå pentru atingerea scopurilor lor. Mai curind, sperau intr-o
schimbare bruscå, miraculoaså, ca aceea ce se regåsea in vieple sfinplor
sau in faptele eroilor populari, §i sperau cå vreun om sfint, ca Visarion
sau Sofronie, le va aråta calea.

9 I. Lupa§, Douå anchete oficiale in satele din scaunul Sibiului, 1744 f i 1745, Sibiu.
1938, pp. 15-19; S. Dragomir, Istoria desrobirei religioase a romånilor din Ardeal in
secolul XVIII, l, Sibiu, 1920, Anexå, pp. 222-224.

ROMÅNII DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

253

Aceasta nu era calea de dezvoltare pe care napunea romånå avea så
på§eascå. In timp ce intelectualii uniti !mpårtå§eau numeroase credinte re-
ligioase ale populapei rurale, oameni ca episcopul Inochentie Micu aveau
un acut simj al istoriei $i al propriului lor loc in evolupa societåpi umane.
Ace$tia recuno?teau capacitatea §i responsabilitatea oamenilor de a exer-
cita un control asupra propriului lor destin $i respingeau ideea de a fi o ju-
cårie in miinile unor forte nevåzute. Intelectualii uniti gindeau din ce in
ce mai mult in termenii „natiunii“, adicå ai unei institutii care dådea sens
§i orizont existentei omului pe Påmånt. in deceniile de mijloc ale secolu-
lui al XVIII-lea, ei le-au oferit romånilor din Transilvania o nouå cale
de dezvoltare.

Unirea cu Roma a supravietuit loviturilor puternice date de Visarion
§i Sofronie, in parte, intrucit Curtea de la Viena a refuzat så renunte la tru-
da de o jumåtate de secol in numele catolicismului de la Roma. Dar mai
importantå, pe termen indelungat, a fost perseverenta unui cler devotat,
care a ajuns så priveascå legåtura cu Roma dintr-o perspectivå ce a depå-
§it religia, pentru a imbrå{i$a o nouå idee despre natiune.

Unirea bisericeascå le-a oferit justificarea teoreticå pentru credinta lor
in progres $i a dat substantå ideii de natiune romånå. A dat o explicatie is¬
toriei romånilor de la cucerirea Daciei de cåtre romani — cre$terii $i des-
cre§terii lor — §i a prevestit o nouå epocå de glorie. Ingemånarea acestor
idei intr-o doctrinå coerentå nu a insemnat nici mai mult, nici mai putin
decit o reconciliere intre Råsårit §i Apus, care, in plus, oferå cheia inte-
legerii tuturor teoriilor moderne ale nationalismului romånesc. in incerca-
rea de a armoniza tradipa ortodoxå patriarhalå a unei lumi esentialmente
rurale cu spiritul dinamic al Europei urbane, intelectualii uniti au adus o
contributie indispensabilå la crearea unei noi entitåti distincte: entitatea
romånå.

ldeile lor au dobindit pentru intiia oarå o formå clarå in Despre schis-
maticia grecilor, scriså in 1746, de Gerontie Cotorea, mai tirziu vicar ge¬
neral al Bisericii Unite. 10 Cotorea afirma descendenta directå a romånilor
din cuceritorii romani ai Daciei. Aceastå idee era obi$nuitå printre inte¬
lectualii romåni ai epocii. Noutatea argumentårii lui Cotorea rezida in iden-
tificarea vechilor romani cu Biserica de la Roma $i in legåtura declinului
natiunii romåne in Evul Mediu cu abandonarea de cåtre aceasta a Biseri¬
cii Apusene in favoarea ortodoxiei råsåritene. El identifica o analogie izbi-
toare intre „decadenta“ romånilor de-a lungul Evului Mediu §i explicatia

10 Z. 1. Toth, ..Cotorea Gcrontius es az crilclyi roman nemzeti ontudat ebredese",
llitcl, 9/2, 1944, pp. 89 -91.

254

ROMÅNII, 1774-1866

larg acceptatå a cåderii Constantinopolului in miinile turcilor otomani. Cau-
za ambelor tragedii, argumenta el, fusese separarea romånilor §i grecilor
de Roma. Era prea tirziu pentru o reinviere a Bizantului. Dar Cotorea era
sigur cå romånii s-ar afla in pragul unei rena§teri, dacå s-ar intoarce la Bise-
rica Mamå. El vedea unirea ca o reafirmare a latinitåpi inerente a romånilor.
Dar el nu avea nici o intentie så abandoneze cultura spiritualå a ortodoxiei
råsåritene, intrucit el (§i confratii såi) o recuno§tea drept un factor hotå-
ritor al caracterului national cel putin egal cu romanitatea. Sarcina pe care
$i-a asumat-o Cotorea era aceea de a lega Roma lui Traian cu Roma lui
Petru §i Pavel §i de a le rede$tepta concetåtenilor såi romåni con§tiinta ori-
ginilor apusene, farå ca, in acela§i timp, så le cearå acestora så-§i sacrifice
mo§tenirea råsåriteanå.

Cotorea $i confratii såu au conceput astfel biserica lor ca o entitate di-
feritå de aceea a episcopului Inochentie Micu. In timp ce el o tratase ca
pe ceva impus din afarå §i ca un mijloc de implinire a unor teluri sociale
§i politice, ei au slåvit-o ca pe o institutie specific romåneascå. O aseme-
nea interpretare este sugeratå de folosirea termenului „romano-valah“ ince-
pind cu anul 1740, pentru a-i descrie pe romånii care se uniserå cu Roma.
Ei acceptau clar o identificare cu ortodoxia råsåriteanå, care se regåse§te
in cuvintul valah, intrucit acesta ii diferentia pe romåni de alti locuitori
ai Transilvaniei — sa§ii luterani $i maghiarii calvini sau romano-catolici.
Dar in mintile lor, legåtura cu Roma (romano), stabilitå prin unire, dife¬
rentia §i mai mult pe romåni de slavii ortodoc§i care ii inconjurau — de
sirbi in mod special. Astfel, prin scoaterea romånilor transilvåneni din co-
munitatea ortodoxå intemationalå, Cotorea §i ceilalti au plasat interesele
etnice, reprezentate de Biserica Unitå, inaintea religiei.

O astfel de pozitie este de asemenea evidentå in opozitia lor fatå de
orice incercare de latinizare a bisericii lor. Pe de o parte, se mindreau deo-
sebit de mult cu unirea, ca o reintoarcere la mo§tenirea lor romanå, dar,
pe de altå parte, ei refuzau så facå mai romanå biserica lor. Rationamentul
lor sugereazå o conceptie etnicå §i culturalå despre natiune in deplin acord
cu spiritul modem.

ILUMINISM $1 NAJIUNE

Domnia lui Iosif al 11-lea a exercitat o influentå izbitoare asupra inlc-
lectualilor romåni §i a afectat decisiv soarta na(iunii lor. In cursul reorgani-
zårii §i centralizårii administratiei imensului såu domeniu, el a zdruncinal
din temelii vechea ordine din Transilvania. Tratarea de sus a celor trei na-

ROMÅNII DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

255

puni de cåtre acesta i-a convins pe intelectualii romåni cå era loc pentru
ei, pentru poporul lor, intr-un sistem care rezistase cu incåpåpnare schim-
bårii. Reformele sale au atins fiecare aspect semnificativ al viepi sociale
§i economice romåne§ti — agricultura, invåtåmintul, drepturile civile §i
religia — ?i adm i rap a pentru absolutismul såu luminat s-a perpetuat prin-
tre intelectualii romåni mult timp dupå moartea sa.

in cursul unei cålåtorii in Principat, in 1783 u , Iosif al ll-lea a inipat
o reforma importantå a relapilor agrare din Transilvania, care råmåseserå
in mare måsurå neschimbate de la inceputul ståpinirii habsburgice. La 16
august, el a dat un decret preliminar cu privire la emanciparea iobagilor,
care modifica regimul aspru pe care erau obligap så-1 indure tåranii romåni
(§i alpi). Le interzicea mo§ierilor så ia de la tårani loturile de påmint pe
care le lucrau sau så stråmute tårani dintr-un sat intr-altul, cu exceppa ca-
zurilor unui proces in regulå. Le-a dat, de asemenea, tårani lor o oarecare
libertate personalå prin acordarea dreptului de a se cåsåtori §i de a prac-
tica orice meserie, la alegere, fårå consimtåmintul mo?ierilor. Oricit de
benefice ar fi fost aceste måsuri, eie nu aveau in vedere cauzele funda¬
mentale ale såråciei §i nemulpimirii din rindul tåranilor: distribuirea unor
suprafeje insuficiente de påmint, mic$orate de o cre$tere a populapei ru-
rale, de incålcarea påminturilor ob§te§ti §i a proprietåplor individuale de
cåtre mo?ieri §i obligapile economice zdrobitoare fa{å de mo§ieri §i fatå
de stat sub forma dijmei, prestårii de muncå §i dårilor.

Jåranii §i-au exprimat nemulpimirea printr-o mare råscoalå in toamna
anului 1784, råscoala conduså de Horea, tåran el insu§i, care le reprezen-
tase cauza la Viena cu citeva prilejuri. Violenta s-a indreptat in primul rind
impotriva nobililor proprietari de påmint, iar obiectivele tåranilor au fost
mai ales economice, cu toate cå izbucnirile tåranilor romåni impotriva no¬
bililor maghiari sugereazå o tentå naponalå. 12 In ianuarie 1785 råscoala
fusese reprimatå, iar in februarie Horea $i unul dintre locotenenpi såi au
fost executap in prezenta a 2 500 de tårani care fuseserå adu§i din peste
400 de sate så fie martori ai consecintelor nesupunerii.

Iosif al II-lea nu s-a multumit doar cu inåbu§irea råscoalei. El s-a gindit
cå este necesar så descopere cauzele acesteia §i så ia måsuri pentm a pre-
intimpina noi violente in viitor. O comisie de anchetå, constituitå in 1785,
a identificat cauzele råscoalei in asprimea §i nedreptatea cu care mo^ierii

11 In legåturå cu reformele agrare ale lui Iosif al Il-lea in Transilvania, vezi D. Pro-
clan. Problema iobdgiei tn Transilvania, 1790-1848, Bucuresti, 1989, pp. 147-199.

12 D. Prodan, Råscoala lui Horea, II, cdipa a Il-a rcvizuitå, Bucuresti, 1984,
pp. 709 721.

256

ROMÅNII, 1774-1866

i§i trataserå tåranii, in incapacitatea autoritåtilor provinciale $i locale de
a pune in aplicare reglementårile existente ce guvemau relatiile tårani-mo-
§ieri §i in absen(a aproape totalå a unei „educatii morale §i religioase" prin-
tre romåni. Se recomanda imediata introducere a unui pachet cuprinzåtor
de legi ( urbarium ) reglementind condipile de proprietate asupra påmintu-
lui, $i stipulind stricta lor aplicare, stabilirea unui sistem de §coli finan^ate
de stat pentru romani §i construirea unui seminar pentru imbunåtåtirea in-
struirii preo(ilor ortodoc§i.

Iosif al 11-lea a actionat pentru aplicarea imediata a acestor recoman-
dåri. La 22 august 1785, el a dat un al doilea §i ultim decret de emancipare
a iobagilor. I se acorda (åranului libertatea individualå, permipndu-i-se strå-
mutarea dintr-un sat intr-altul dacå i?i achita in intregime obligatiile fata
de mo§ier. Putea acum dobindi påmint §i proprietate personala §i putea
dispune de ea dacå dorea. in ciuda acestor måsuri, emanciparea råminea
incompletå, intrucit Iosif al 11-lea nu asigurase pe tåran cu påmint. In con-
secintå, acesta era incå obligat så presteze muncå pentru mo§ier ca platå
pentru påmintul pe care il lucra, un sistem care va servi pe deplin mo§ie-
rilor ca mijloc de coercipe.

Recomandårile comisiei de revizuire generalå a invåtåmintului romå-
nesc au coincis cu un program de construcpi §colare $i de publicare de
manuale aflat in curs de desfa$urare. Ratio Educationis, un plan ce viza
dezvoltarea invåtåmintului elementar in rindurile populatiei negermane
a monarhiei, plan incluzind Ungaria, dar nu Transilvania, fusese promul-
gat in 1777. Acesta prevedea o conducere centralizatå §i o programå uni-
formå, dar permitea folosirea limbilor mateme respective in procesul de
invåtåmint. Cu toate acestea, germana avea så fie obiect special de studiu,
datoritå preeminentei sale in viata culturalå ?i folosirii ei ca limbå oficialå
de stat, §i, in acest scop, urmau så fie introduse in §coli cit de curind posi-
bil manuale bilingve. Iosif al 11-lea a extins prevederile planului Ratio
Educationis la Transilvania in 1781. A luat måsuri de organizare a unui
sistem de §coli elementare pentru romånii uniti §i, in decurs de un dece-
niu, numårul §colilor a ajuns de ordinul sutelor. Iosif al 11-lea a aprobat,
in 1786, $i planurile referitoare la o retea de §coli ortodoxe, dar in cazul
acesta progresul a fost mai lent, din cauza lipsei de resurse financiare dis-
ponibile pentru Biserica Ortodoxå §i a absentei unor spatii potrivite pen¬
tru instruirea invåtåtorilor. inainte de domnia lui Iosif al 11-lea, nici Curtea
de la Viena, nici gubemiul Transilvaniei nu manifestaserå vreun interes
pentru educarea „schismaticilor“ §i, in consecintå, respinseserå toate cerc-
rile ortodoc§ilor de ajutor pentru construirea de §coli §i pentru plata sala-
riilor invåtåtorilor.

ROMÅNII DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

257

Dacå educarea romani lor reprezenta o amenintare incertå pe termen lung
pentru dominatia celor trei napuni, desconsiderarea evidentå manifestatå
de cåtre Iosif al II-lea fatå de traditiile politice din Transilvania a lovit in-
se$i fundamentele vechiului regim. Sa§ii au fost primii care au avut de su-
ferit din cauza restringerii privilegiilor lor. Potrivit Patentei lui Iosif al 11-lea,
din 4 iulie 1781, Concivilitåt , top locuitorii a§a-numitului Fundus regius
(regiunea din sudul Transilvaniei dintre Sibiu §i Bra§ov, unde sa§ii se bucu-
rau de autonom ie §i de drepturi aproape exclusive de cetåtenie) urmau de
aici inainte så se bucure de drepturi civile egale. Aceasta a deschis romå-
nilor calea participårii depline la viata politicå, intrucit acum li se permi-
tea så dobindeascå påmint in proprietate §i så intre in breslele din ora$ele
§i tirgurile såse$ti. Iosif al 11-lea a dat o loviturå §i mai uluitoare structu-
rii Principatului, la 3 iulie 1784, cind a decretat abolirea vechiului sistem
de impårtire administrativå in comitate nobiliare §i le-a inlocuit cu unspre-
zece noi comitate, in care cuvintul prefectului — Obergespann — numit
de cåtre gubemiul central §i råspunzåtor fatå de el era lege. Granitele noi-
lor comitate nu tineau prea mult seama de impårtirile pe criterii etnice §i
traditiile istorice. De aici inainte, toate nationalitåtile urmau så aibå ace-
la§i tratament in fa(a legii, iar criteriul principal de ocupare a unei functii
publice erau meritele §i nu pozipa socialå sau legåturile de familie. In in-
teresul eficientei, germana urma så fie introduså cit mai repede posibil ca
limbå in administratie. Efectele imediate ale acestor schimbåri råsunåtoa-
re asupra romånilor s-au dovedit slabe, dat fiind cå stårile privilegiate s-au
opus cu putere aplicårii lor.

Iosif al II-lea a mai sfidat puterea celor trei natiuni §i prin proclama-
rea principiului tolerantei religioase. Patenta de tolerantå, emiså la 13 octom-
brie 1781, acorda necatolicilor libertatea practicårii credintei lor la ei acaså
§i dreptul de a construi biserici §i de a deschide §coli in acele locuri unde
numårul lor se ridica la cel putin o sutå de familii. In ceea ce ii prive$te
pc ortodoc?i, patenta stipula cå credinta lor nu ii va mai exclude de la posi-
bilitatea ocupårii unor functii publice $i nici de la tratamentul egal in fata
legii. Totusji, Patenta de tolerantå nu a deschis o erå de libertate religioaså
deplinå, pentru cå a avut rezultate pe care Iosif al II-lea nu le anticipase.
in anumite zone, unit» au inceput så se intoarcå, in numår mare, la Bise-
rica Ortodoxå. Cu toate cå nu era deloc un fiu credincios al Bisericii Ro-
mano-Catolice, Iosif al II-lea nu avea totu$i nici un chef så pericliteze
unitatea pe care aceasta o reprezenta. La 20 august 1782, a emis un decret
amenintind cu pedepsirea asprå a tuturor celor care incercau så-i convingå
lic altii så påråseascå Biserica Romano-Catolicå sau Biserica Unitå pentru
a trece la Biserica Ortodoxå, impunind obligativitatea unui curs de $ase

258

ROMÅNII, 1774-1866

såptåmini de instruire in catolicism inainte ca orice romano-catolic sau unit
så poatå fi primit de Biserica Ortodoxå. 13

Cu toate cå losif al II-lea a continuat astfel politica mamei sale de im-
piedicare a dezvoltårii Bisericii Ortodoxe, el a incercat, de asemenea, så
introducå ordinea §i stabilitatea in treburile acesteia. §i-a propus så facå
acest lucru prin investirea unui episcop permanent care så inlocuiascå epis-
copii administrativi temporan numip de Maria Thereza incepind cu 1759.
Scopul såu nu a fost acela de a da bisericii mai mare autonomie, ci de a
folosi reteaua sa de parohii pentru a influenta opinia publicå §i pentru a
påstra masele de tårani sub control. In 1783,1-a numit episcop pe Ghedeon
Nichitici (Nikitic), un cålugår sirb, iar prin decretele din 30 septembrie
§i 9 octombrie, acela$i an, 1-a facut pe episcopul Transilvaniei dependent
de mitropolitul sirb de Karlowitz, in probleme de dogmå §i ritual. Nu a
facut nici un secret din faptul cå biserica råminea subordonatå statului in
toate celelalte probleme $i, in esentå, i-a exclus pe romani de la privi-
legiile politice acordate sirbilor de cåtre Leopold I, la sfir$itul secolului
al XVII-lea.

In fiecare parte a imperiului såu, desconsiderarea tradipei locale de cå¬
tre losif al 11-lea a generat opozipa privilegiaplor fafå de reformele sale.
In Transilvania, in 1790, nobilii maghiari §i orå$enii sa$i incepuserå så
organizeze adunåri publice de protest $i refuzau så aprovizioneze armata
atita timp cit revendicårile lor nu aveau så fie satisfacute. O crizå financia-
rå declan$atå de un råzboi prelungit impotriva Imperiului Otoman, im-
preunå cu incertitudinile din relafiile Internationale cauzate de Revolutia
francezå 1-au obligat pe losif al 11-lea så purceadå la o reconciliere cu stå-
rile privilegiate. Pe cale de consecintå, cu putin timp inaintea mortii sale,
losif al 11-lea a semnat, farå tragere de inimå, un decret revoeånd toate
reformele sale, cu exccptia acelora privind iobågia $i toleranta religioaså.

in Transilvania, acest act a semnificat restaurarea sistemului celor trei
napuni. Totu$i, efectele reformei lui losif al 11-lea au persistat in fiecare
domeniu al vietii publice $i private. Pentru romåni, benefieiile imedialc
§i cele mai palpabile ale domniei au fost impulsul dat de losif al II-lea
invåtåmintului $i recunoa§terea oficialå acordatå Bisericii Ortodoxe, care
putea acum så reprezinte comunitatea romåneascå intr-un mod mai efici
ent. Dar, probabil, cele mai mari beneficii nu erau palpabile. Prin zdruncinn
rea strueturii politice $i sociale a Principatului, el a incurajat (neintenponal)
intelectualii romåni så-§i inzeceascå eforturile pentru a dobindi un statut

13 T. V. Påcåtian, „Contributiuni la istoria roinånilor ardeleni in sec. XVIIl“, in
Anuarul Institutului de Istorie Na/ionald , 3, 1924- 1925, pp. 174-178.

ROMÅNI1 DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

259

constituponal pentru napunea lor. El a fåcut astfel de neconceput o reve-
nire la o epocå anterioarå.

losif al II-lea §i-a ci?tigat loialitatea unei noi generapi de intelectuali
romåni. Adesea invocatå ca „§coala Ardeleanå“, datoritå similitudinii de
idei privind progresul social §i napunea, majoritatea acestei generapi de
intelectuali era produsul §colilor secundare ale uniplor, care infloriserå la
Blaj, re§edintå diocezanå, in cea de-a doua jumåtate a secolului al XVHI-lea
§i al institupilor romano-catolice de invåtåmint superior de la Viena §i Roma.
Ace§tia erau receptivi la ideile iluminismului, in special in expresia lor
austriacå. Punind un mare accent pe invåtåmint §i rapune in rezolvarea
problemelor umane, ei erau deosebit de optimi§ti in legåturå cu viitorul.
Convin§i de propriul lor rol conducåtor in socictate, erau siguri cå schim-
barea beneficå trebuia så vinå de sus, de la cei „luminap“, termen prin care
se aveau in vedere pe ei in§i§i. Caracteristic de asemenea pentru aceastå
generatie a fost simtul såu practic. Membrii acesteia erau prea pupn incli-
nap spre speculapi abstracte, astfel incit atenpa lor a fost absorbitå de
problemele imediate ale societåtii romåne§ti — emanciparea politicå §i
invåtåmintul. Producpa lor uria§å de cårti de toate tipurile — istorii, gra-
matici, tratate teologice §i morale, precum §i manuale §colare — era me-
nitå så promoveze bunåstarea generalå. Asemenea preocupåri sugereazå
o altå tendintå semnificativå a societåtii romåne§ti — laicizarea clasei inte-
lectuale, un proces in plinå desfa§urare, in ciuda faptului cå majoritatea
membrilor ei erau preop. In cele din urmå, un singur element dådea acti-
vitåtii lor diverse §i intereselor lor enciclopedice coeziune §i dirccpe, §i anu-
ine ideea de napune, pe care ei in§i§i au inzestrat-o cu o bazå modemå,
istoricå §i lingvisticå. Mai curind etnicå decit religioaså, noua lor concep-
tie despre napune §i-a gåsit cea mai purå expresie in teoria continuitåpi
daco-romane.

Samuil Micu (1745-1806), istoric, lingvist $i preot unit, a fost primul
care a dezvoltat aceastå teorie intr-o serie de lucråri istorice, culminind
cu opera sa monumentalå in patru volume Istoria $i lucrurile $i intimplå-
rile romanilor, pe care a terminat-o in ultimii såi ani de viatå. El a cåutat
så dovedeascå faptul cå romånii secolului al XVIII-lea erau descendent»
direcp ai romanilor care colonizaserå Dacia in secolul al II-lea §i a pus sem-
nul egalitåpi intre inceputurile istoriei romånilor §i fondarea Romei de cå-
ire Romulus $i Remus. A insistat, de asemenea, asupra faptului cå romånii
erau descendenpi puri ai romanilor, din moment ce råzboiul impotriva da-
cilor fusese, in viziunea sa, unul de exterminare. El a aråtat cå §i cre$ti-
uismul provenea tot de la Roma intrucit coloni^tii romani au ocupat o Dacie
lipsitå de alp locuitori. Cind impåratul Aurelian a retras administrapa §i

260

ROMÅNI1, 1774-1866

armata romanå din Dacia, in 271, sustinea Micu, grosul populatiei a råmas
pe loc. In secolele urmåtoare, argumenta el, cind Dacia a fost invadatå
de populapile barbare, una dupå alta, locuitorii ei romani au supravietuit
adåpostindu-se in munti; pe descendentii acestora i-au gåsit maghiarii
atunci cånd au påtruns in Transilvania in secolul al X-lea. Ace§ti romani,
a§a cum ii nume§te acum Micu, organizap intr-un ducat sub conducerea
lui Gelu, au incheiat o aliantå cu maghiarii ?i au ales drept voievod al lor
pe conducåtorul acestora, Tuhutum. Micu a subliniat cå acest acord nu
i-a subordonat pe romani maghiarilor, ci, dimpotrivå, a stabilit un con-
dominiu al egalilor. Totu§i, recuno§tea el cu amåråciune, referindu-se la
uniunea celor trei natiuni din secolul al XV-lea, statutul legal §i social al
romånilor a intrat in mod inexorabil in declin. El a identificat o schim-
bare a sortii lor doar la sfir§itul secolului al XVII-lea, o data cu sosirea
Casei de Habsburg, $i nu avea decit cuvinte de laudå pentru Leopold 1
§i succesorii acestuia. 14

In elaborarea lucrårii sale cu privire la inceputurile glorioase §i declinul
ulterior al romånilor, Micu s-a inspirat dintr-o mare varietate de manuscrise
§i izvoare publicate, atit stråine, in special ungare, cit §i romåne, mai ales
din marii cronicari moldoveni §i munteni ai secolului al XVII-lea. Lucrå-
rile sale dau dovadå de multe dintre calitåple istoriografiei moderne, dar
atitudinea sa criticå, pe care a incercat så §i-o menpnå fata de surse, palea
ori de cite ori se punea problema nobletei descendentei romånilor sau a
drepturilor lor istorice. Insistenta sa privind puritatea descendentei romå¬
nilor din romani este un exemplu tipic in acest sens. El a permis altor po-
poare cucerite de romani, ca de pildå galii, så supravietuiascå, dar le-a negat
acest avantaj dacilor. Asustinut cå toti coloni$tii care au repopulat Dacia
veneau doar de la Roma sau din Peninsula Italicå. Istoriografia modema
aratå exact contrariul, si anume cå dacii au continuat så locuiascå in numår
mare in Dacia §i in teritoriile de la periferia acesteia dupå cucerirea provin-
ciei de cåtre Traian §i ca populatia civilå §i militarå romanå a acesteia prove-
nea din toate pårtile lmperiului. Afirmatia lui Micu cå o populatie romanizatå
a råmas in Dacia dupå evacuarea ei de cåtre Aurelian constituie un subiect
de disputå pinå in zilele noastre, dar acumularea din ce in ce mai mare de
mårturii, in special arheologice, vine in sprijinul tezei lui Micu.

Deficientele din opera lui Micu pot fi atribuite in parte nivelului cerce-
tårii istorice de la acea datå, dar atitudinea sa generalå fatå de ceea ce fa-

14 S. Micu, Istoria fi lucrurile fi tntimplårile romånilor, I, pp. 49, 64-65 s?i IV.
pp. 18-19, Biblioteca Academiei Romåne, Cluj, Mss rom. pp. 436 -439; idem, Scurhi
cunoftinfd a istorii romånilor, Bucuresti, 1963, pp. 9-10, 18-23, 36.

ROMÅNI1 DIN MONARH1A HABSBURGICÅ

261

cea a fost mult influentatå de conditiile sociale §i politice. Ca pe vremea
episcopului Inochentie Micu, nobletea sau calitatea §i nu forta numericå
constituiau criteriul principal pentru a avea drepturi politice. In consecin(å,
Micu s-a stråduit så dovedeascå latinitatea, pentru a da o bazå solidå pre-
tentiilor romånilor ca a patra natiune.

Ideile sustinute de Micu au fost impårtå§ite de cåtre contemporanii såi.
Gheorghe $incai (1754—1816), director de §coalå unitå sub domnia lui Io-
sif al 11-lea, preot, istoric §i lingvist, a desfå$urat o armatå impresionantå
de izvoare de prima mina In cele trei volume ale lucrårii sale Hronica ro¬
månilor , pe care le-a scris intre 1805 §i 1812, pentru a dovedi valabilitatea
teoriei continuitå(ii daco-romane.' 5 De departe cea mai influentå lucrare
istoricå romåneascå a perioadei a fost inså Istoria pentru inceputul romå¬
nilor in Dachia , publicatå in 1812 de cåtre Petru Maior (1756-1821), pro-
topop unit, istoric §i lingvist. Lucrarea sa a diferit substantial de opera lui
Micu §i a lui $incai. Ea constituia o sintezå intr-un volum, din care s-au
eliminat toate detaliile nerelevante pentru tema principalå. Aceasta nu con¬
stituia o istorie generalå a romånilor, ci, a§a cum ii aratå titlul, o cercetare
asupra originii §i supravietuirii lor in Dacia pinå la invazia maghiarå din
secolul al X-lea. Ea n-a constituit nici opera de o via(å, cu toate cå eruditia
lui Maior nu era nicicum inferioarå celei a lui Micu sau $incai; era, mai
curind, o polemicå sau o replicå, a§a cum a numit-o Maior insu§i, råspun-
zind calomniilor pe care istoricii stråini le aruncaserå cu gråmada asupra
romånilor. 16

Micu $i conffa(ii såi au considerat limba un criteriu indispensabil al na-
(iunii. Pionieri in studiul limbii romåne, ei au alcåtuit primele gramatici
§tiintifice $i primul dic(ionar etimologic. Erau motiva(i, cel pu(in in parte,
de dorin(a de a rafina §i improspåta limba, pentru a o face capabilå så slu-
jeascå drept vehicul eficient de exprimare a noilor idei §i de instruire pen¬
tru noile genera(ii. Dar, in acela§i timp, ei au recunoscut valoarea politicå
$i socialå a limbii §i au folosit mårturia pe care o putea asigura pentru a
da un plus de for(å argumentelor istorice in priv in (a nobletei romånilor.

Micu §i $incai au pus bazele teoretice ale studiului limbii romåne in
lucrarea lor Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, Viena, 1780.
Micu a alcåtuit prima variantå; §incai a redactat-o §i i-a scris prefa(a. Ambii

15 G. $incai, Hronica romånilor , I, Bucuresti, 1967, pp. 13, 48-50, 65-67, 136-137,
263-266, 337-338.

16 D. Popovici, La Litterature roumaine å 1'epoque des lumieres, Sibiu, 1945,
pp. 241 -243. Tcxtele polcmicilor stirnite tie opera lui Maior se gåsesc in P. Maior,
Scrieri, II, Bucuresti, 1976, pp. 198-246.

262

ROMÅNII, 1774-1866

erau domici så dovedeascå latinitatea romånilor §i, prin extensiune, ori-
ginile romane ale romånilor. Intrucit considerau romåna ca derivind din
latina clasicå, ei au crezut cå este necesarå o reintoarcere, cit mai aproape
posibil, la „forma originarå“. Ca atare, nu este cu nimic surprinzåtor cå
ei au inlocuit alfabetul chirilic, folosit in mod tradiponal de limba romånå,
cu alfabetul latin p au folosit un sistem de transcriere latinå care voia så
demonstreze, dincolo de orice indoialå, relapa intre romånå §i ilustrul ei
inainta§. Ortografia pe care au ales-o era mai curind etimologicå decit fo-
neticå p fiisese inventatå de Micu in 1779 pentru mica sa lucrare Carte
de rogacioni.' 1 O a doua edipe revizuitå a gramaticii, care a apårut in 1805,
avea inscris pe copertå doar numele lui §incai. In aceastå a doua editie,
§incai se dovedea a fi mai pupn riguros in materie de latinizare, dar nu
a cedat deloc insisten(elor lui Micu, suspnind cå romåna este pur §i simplu
o formå alteratå a latinei clasice.

Afirmarea de cea mai mare autoritate a crezului lingvistic latinist a ie-
pt din pana lui Petru Maior. In prefaja la lucrarea Lexicon valachico-la-
tino-hungarico-germanicum, primul dicponar etimologic al limbii romåne,
care a fost publicat la Buda in 1825, el explica originile p natura limbii
romåne sub forma unei conversatii intre unchi p nepot. Nepotul declarå
cå acceptå tezele promovate in Istoria pentru inceputul romånilor in Da-
chia, potrivit cårora romånii sint descendent» direcp ai vechilor romani,
dar admite cå originile limbii romåne il nedumereau incå. Unchiul ii rås-
punde cå, intr-adevår, erau douå limbi latine, una clasicå sau literarå p o
alta vulgarå, utilizatå de oamenii de rind. Aceasta din urmå, insista el, era
cea vorbitå de colonipii adup de cåtre Traian in Dacia p ea a constituit
baza limbii romåne moderne. 18

Ideea de napune sustinutå de Micu, §incai, Maior p generapa lor dife-
rea semnificativ de aceea exprimatå in activitatea p scrierile episcopului
Inochentie Micu p ale lui Gerontie Cotorea in prima jumåtate a secolului
al XVIII-lea. Divergentele cele mai evidente apar in felul in care acepia
trateazå istoria p limba. Klein s-a preocupat de originile romånilor doar
in trecere, cu toate cå era pe deplin conpient de caracterul etnic unic $i
de evolupa lor istoricå distinctå in Transilvania. Cotorea a dispus de un
fond de informapi similar, dar a conceput dezvoltarea istoricå a romåni
lor in special in termenii religiei. Cit prive$te limba, nici Micu-Klein, nici

17 loan Bianu p Nerva Hodo$, Bibliografie romåneascå veche, 1508-1830 , 4 vo
lume, Bucuresti, 1910-1944.

18 P. Maior, „Dialog pentru inceputul limbei romåne intre nepot si unchiu“, in Lc\i
con valachico-latino-hungarico-germanicum, Buda, 1825, p. 63.

ROMÅNII DIN MONARHIA HABSBURG1CÅ

263

Cotorea nu au acordat o aten^ie specialå romånei. Ei nu au speculat in pri-
vinta originii acesteia §i nici nu au compus gramatici. Pentru scrieri se-
rioase au preferat latina, care le era mai familiarå decit limba lor matemå.
Micu $i colegii såi, pe de altå parte, faceau din istorie §i limbå, a§a cum
am våzut, tråsåturile care distingeau o napune de alta §i au stabilit origi-
nile acestora.

Cele douå generapi aveau de asemenea puncte de vedere divergente
privind relatia intre religie §i napune. Mai mult ca sigur, Micu, §incai §i
Maior råmineau cre§tini §i i$i serveau biserica lor cu devopune in diverse
moduri, dar erau in acela§i timp oameni ai iluminismului. Ei faceau o dis-
tinctie clarå intre preocupårile spirituale ale bisericii §i aspirapile imedia-
te, practice, ale fiintelor umane. De o deosebitå importantå printre acestea
din urmå era reinvierea napunii etnice, iar ei considerau asimilarea noilor
idei, råspindirea cuno§tin{elor utile §i aplicarea ratiunii la problemele socia-
le ca indispensabile progresului napunii etnice. Din punctul lor de vedere,
deci, biserica, våzutå ca o institute, nu mai putea asigura conducerea, iar
religia nu mai putea servi in continuare ca ideologie a progresului intr-o lu-
me modema, luminatå. Toate scrierile lor afirmau clar cå ideea de natiune
depå§ise limitele confesionalismului §i ale privilegiilor teocratice ce fu-
seserå predominante in prima jumåtate a secolului.

Ideea de natiune suspnutå de Micu §i confratii såi nu era incå modema.
Atitudinea lor fata de masa oamenilor de rind sugera un punct de vedere
elitist, potrivit simbolurilor existente ale iluminismului. Ei au manifestat
o profundå compasiune pentru tårånime, si au acfionat in propriul lor fei
pentru a-i imbunåtåfi soarta. Au fost mai direct implicap in activitåtile so-
ciale decit generafiile anterioare ?i au manifestat, chiar dacå incå modest,
un mai mare interes pentru obiceiuri §i pentru viafa cotidianå a satului.
Samuil Micu, de pildå, cuno§tea greutåtile lumii rurale din observatii di-
recte §i cerea imperios mo§ierilor så-§i trateze tåran i i in spiritul milei cre$-
tine. El identifica, de asemenea, in obiceiurile (åranului dovada originii
romane a romånilor §i notele luate de cåtre acesta pe teren pot fi consi-
derate drept prima lucrare privind folclorul romånesc. Contributiile lui
$incai la educafia ruralå §i predicile lui Petru Maior, toate la un loc, su-
gereazå o preocupare neostenitå pentru binele general.

In ciuda compasiunii lor, atitudinea intelectualilor fafå de masa popu-
lapei a råmas ambivalentå. Pe de o parte, ei au folosit termenul „nafiune“
in sensul etnic $i au gindit poporul ca un intreg, dar, pe de altå parte, ei
nu i§i puteau imagina tåran i i ca o componentå a natiunii politice. Aseme¬
nea predecesorilor lor, ii considerau pe ace§tia drept ignoranti §i supersti-
tiosji §i aprcciau cå le era necesarå o lungå perioadå de tutelå, inainte de

264

ROMÅNII, 1774-1866

a putea participa pe deplin §i in mod raponal la treburile publice. Epoca
suveranitåtii populare, in mod clar, nu sosise incå.

Reactia intelectualilor fatå de råscoalele tåråne§ti sugereazå cit de pu-
tinå considerape aveau pentru oamenii de rind ca ståpini ai propriilor lor
destine §i cit de mult apreciau ratiunea §i cunoa§terea ca pirghii potrivite
pentru treburile umane. Micu a exprimat perfect aceste simtåminte atunci
cand a notat contrastul putemic dintre adeptii lui Sofronie din Cioara §i
clerul unit. L-a calificat pe Sofronie ca pe un ignorant, apartinind gloatei,
care nu se preocupa de binele general al napunii. Dar i-a pre(uit pe preo-
|ii unifi ca instruiti, cultivap §i nezdruncinati in credinta lor. 19

Marea råscoalå {åråneascå, de sub conducerea lui Horea, izbucnitå in
toamna anului 1784, a provocat o crizå de con§tiintå in rindurile multor
intelectuali. Ei au recunoscut dreptatea cererilor tåranilor, dar nu se puteau
hotåri så-i ierte pentru marile pierderi omene§ti §i pentru distrugerile de
proprietåti. Spre deosebire de mi§cårile conduse de Visarion Sarai $i So¬
fronie din Cioara, råscoala lui Horea a avut ca principale obiective u§u-
rarea de poverile iobågiei, o mai echitabilå stabilire a impozitelor statului
pentru toate clasele §i o impårtire a domeniilor nobiliare tåranilor. Cu toate
cå existau aspecte religioase $i nationale, cum ar fi rebotezarea nobililor
calvini maghiari in credinta ortodoxå, precum §i cereri ocazionale, ca Tran-
silvania så fie un påmint romånesc, asemenea acte nu aveau legåturå cu
programul intelectualilor. Eie erau mai curind expresii spontane ale con-
§tiintei populare. Condamnarea de cåtre Samuil Micu a revoltei in general
§i a lui Horea, in mod special, drept un om blestemat, §i pledoaria sa pen¬
tru o reformå treptatå, sistematicå, infaptuitå de „ilumini§ti“, laså prea pu-
tine dubii privind neconcordanta ce continua så existe intre simtåmintelc
populare §i ratiunea celor cultivati.

Ca atare, intelectualii s-au plasat in fruntea mi§cårii pentru ci§tigarea
de cåtre romani a unor drepturi egale cu acelea de care se bucurau cele-
lalte natiuni (in sensul etnic al termenului) din Transilvania. Eforturile
lor erau doar un aspect al intensei activitåti politice ini(iate de cåtre cele
trei na(iuni dupå moartea lui Iosif al Il-lea, in scopul de a-§i redobindi
privilegiile. Romånii §i-au formulat programul intr-o petitie impresionantå,
adresatå impåratului Leopold al Il-lea (1790-1792) — Supplex Libelhis
Valachorum — cel mai important document politic elaborat de cåtre ro¬
mani in secolul al XVIII-lea. 20 intocmitå in iama anului 1790/91, petitia

19 Micu, Istoria, IV, pp. 661, 663.

20 in privinta naturii petipei, vezi Prodan, Supplex Libellus Valachorum , pp. 412 434.

ROMÅNII DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

265

a fost opera mai multor cårturari, incluzindu-i pe Micu, §incai ?i Maior,
care au redactat forma initialå. Prima din cele douå parti ale sale dezvol-
tå teoria continuitåpi daco-romane ?i constituie o explicatie a modului in
care romånii fusescrå pe nedrept exclu§i din sistemul privilegiat al celor
trei natiuni $i al celor patm biserici. Cea de-a doua parte a formulat o serie
de cereri, care scoteau in evidenja triumful etnicita(ii in definirea natiuni i,
intrucit petiponarii nu faceau nici o distinctie intre elitå $i oamenii de rind
sau intre uni(i §i ortodoc§i. Ei cereau cu putere så se redea natiunii romåne
toate drepturile §i privilegiile de care aceasta se bucurase inaintea unirii
celor trei natiuni in 1437; så se acorde nobililor, tåranilor §i clemlui ambe-
lor biserici, Unitå $i Ortodoxå, romani de origine, acelea§i drepturi §i imuni-
tå{i de care se bucurau respectivele categorii sociale apartinind celorlalte
natiuni; så se asigure o reprezentare proportionalå a romånilor in adminis-
tratia comitatelor, a districtelor §i a comunelor §i in Dietå; så se asigure
o repartizare echitabilå a dårilor §i a celorlalte poveri publice la nivelul tu-
turor locuitorilor Principatului, potrivit situatiei lor economice §i sociale,
farå så se pnå seama de nationalitate sau religie; så se organizeze un con-
gres national alcåtuit din nobili §i clerici, sub pre^edintia episcopului unit
§i a celui ortodox, in care så poatå fi discutate cele mai bune mijloace de
satisfacere a cererilor.

Nici Curtea de la Viena, nici Dieta Transilvaniei nu erau dispuse så sa-
tisfacå cererile romånilor intr-o vreme de tulburåri la nivel general euro¬
pean. Preocuparea lor era aceea de a mentine statu-quoul prin calmarea
stårilor privilegiate traditionale. Singurul succes romånesc palpabil a fost
promulgarea unei legi de cåtre Dieta Transilvaniei, in august 1791, care
a garantat libertatea practicårii credintei ortodoxe.

Activitatea politicå romåneascå importantå avea så ia practic sfir§it pen-
tru aproape patm decenii. O datå cu venirea la tron a conservatorului Fran-
cisc al II-lea (1792—1835), era iluminismului josefinian s-a stins. Criza gravå
prin care a trecut Monarhia habsburgicå in timpul mi§cårilor revolutionare
§i al råzboaielor napoleoniene §i reactia conservatoare de dupå 1815 au
facut imposibil tipul de efervescentå politicå pe care il produsese Supplex
Libellus Valachorum.

GENERATIA DE LA 1848

in ultimul deceniu al domniei lui Francisc, in rindurile elitei romåne$ti
s-au produs importante schimbåri. lntelectualii laici, in mod special invå-
tålorii $i avocatii, infruntau acum clerul unit §i ortodox pentm conducerea

266

R0MÅN11, 1774-1866

napunii. Domici så punå poporul lor pe o cale nouå de dezvoltare, esen-
palmente europeanå, ei erau hotårip så nu accepte nimic altceva decit de-
plina emanicipare economicå §i politicå, obiective pe care — gindeau ei —
clerul era incapabil så le implineascå. Sarcinile pe care §i le-au asumat erau
extraordinare. Cu toate cå schimbarea plutea In aer, viata politicå a Transil-
vaniei purta incå pecetea secolului precedent. Dieta §i gubemiul tårii con-
tinuau så fie controlate de cåtre nobilimea posesoare de påmint sau de cåtre
mica nobilime de tara, care era maghiarå, §i de cåtre burghezia urbanå, care
era såseascå, §i, intr-o mai micå måsurå, maghiarå. La fei ca §i inainte, po-
litica era fåcutå de cåtre administrapa centralå de la Viena. Candidapi la
funcpi erau incå obligap så facå fa{å nu doar unui criteriu social, ci §i unuia
religios, intrucit apartenenta la una sau alta din bisericile privilegiate —
Romano-Catolicå, Calvinå, Luteranå sau Unitå — era obligatorie pentru
cei care i§i doreau avansarea.

Economia Transilvaniei de-a lungul acestei perioade era, de asemenea,
in mare måsurå inrådåcinatå in trecut. Marea majoritate a populapei conti-
nua så depindå, intr-un fei sau altul, de agriculturå pentru satisfacerea ne-
voilor de zi cu zi. Dar påmintul producea putin in raport cu potenpalul såu,
intrucit metodele de lucru folosite råmåseserå netulburate de orice inovape.
Doar ici §i colo pe mo§iile mai mari se introduseserå noi tehnici sau forme
capitaliste de organizare. Gospodåriile tåråne§ti erau in majoritate mici, fi-
§iile de teren erau risipite §i uneltele primitive; din cauza nenumåratelor
dåri §i a altor poveri, nu exista un stimulent prea mare pentru cre$terea
producpei.

Din toate punctele de vedere — politic, religios $i economic — romånii
au råmas pe ultima treaptå a scårii sociale. Ei nu erau reprezentap in Dietå
ca o napune. intr-adevår, intr-un organism dominat de maghiari §i, in mai
micå måsurå, de sa§i, exista doar un singur deputat roman — episcopul
unit —, care i§i datora scaunul nu naponalitåpi sale, ci statutului såu de
mare proprietar de påmint. Pupni romåni erau membri ai consiliilor, comi-
tatelor sau ai consiliilor orå$ene§ti $i doar o minå de oameni depneau func-
pi in administrapa provincialå. Credin(a lor unitå sau ortodoxå a continuat
så fie un dezavantaj tot atit de serios ca $i originea lor socialå „plebee“.
Una peste alta, romånii erau tratap ca Bauernvolk §i, ca atare, in conformi-
tate cu tradipa, erau exclu$i de la treburile publice.

Cu toate acestea, Transilvania anilor ’30 §i ’40 ai secolului al XlX-lca
nu era aproape deloc imobilå. In viata economicå, numårul intreprinde-
rilor manufacturiere capitaliste (companii pe acpuni) cre$tea lent; s-au
introdus treptat ma§inile cu abur in minerit §i agriculturå §i s-au deschis

ROMÅNII DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

267

citeva ateliere mecanice. Populapa urbana cre§tea constant, chiar dacå nu
spectaculos. Toatå aceastå activitate era incå modestå $i inainte de 1848
nu a afectat caracterul general al Transilvaniei de ti nut agricol. Dar refor¬
ma devenise o problema publicå, intrucft o påturå a nobilimii mijlocii ma-
ghiare, ai cårei membri activau ca profesori, judecåtori, medici ?.a. sau se
apucaserå de politicå, conducea o mi§care din ce in ce mai zgomotoaså
§i eficientå pentru a pune capåt råmå§i(elor feudale din viata economicå
?i politicå a Transilvaniei. lnspiratå de ideile liberale ale lui Istvån Sze-
chenyi $i ale altor figuri reprezentative ale perioadei Reformei din Unga-
ria, ace§tia cereau abolirea atit a iobågiei, cit §i a puterilor restrictive ale
breslelor me§te§ugåre§ti. Ei s-au stråduit de asemenea så determine o mai
mare receptivitate din partea institupilor politice fa{å de vointa (år i i in an-
samblul ei §i så acorde drepturi egale de cetåtenie tuturor locuitorilor. In
zelul lor de a rivaliza cu reformatorii din Ungaria propriu-ziså, ei nu au
dat o atenpe prea mare granmei or politice dintre cele douå tåri. Pentru ei,
nu putea fi decit o singurå problema maghiarå, iar pe måsura inaintårii de-
ceniului al cincilea cereau cu tot mai mare vehementå unirea Transilvaniei
cu Ungaria $i introducerea maghiarei ca limbå in administrape $i invåtå-
mint. 21 Aceastå mi§care de liberal ism politic §i economic $i de autodeter-
minare naponalå ii va afecta pe intelectualii romani in varii §i contradictorii
moduri.

Acei intelectuali, pupni la numår, care i§i asumaserå conducerea ro-
månilor erau urma§ii spirituali ai $colii Ardelene, dar aveau o conceppe
despre societate §i schimbarea socialå izbitor de diferitå de aceea a inain-
ta§ilor lor. Generapa care a ajuns la maturitate intre 1830 §i 1848 s-a strå¬
duit så-i aducå pe romani in marile curente ale viepi economice §i culturale
europene. Membrii acesteia au oferit bazele teoretice ale mi§cårii nationale
moderne romåne§ti, iar in primåvara revoluponarå a anului 1848 au for-
mulat primul program national modem cuprinzåtor.

Ace?ti intelectuali au adus gindirea romåneascå intr-o comuniune mai
strinså cu Europa Occidentalå decit oricind inainte. Propriile lor idei trådau
un spirit distinct, Occidental §i modem. Totu§i, ei nu erau occidentalizap.
Universul lor specific de idei datora mult unei tradipi autohtone, care era
ea inså§i un amalgam unic de tradipi, uneori contradictorii: vest-europeanå,
in mod special iluminismul in forma sa austro-germanå, romantismul $i li-
bcralismul; ortodoxå, care combinase resursele primare ale lumii tradipo-
nale rurale cu formele religioase §i spiritualitatea Bizantului; §i, in st7r§it,

21 F.rdely torlencle. III, pp. 1267-1306.

268

R0MÅN11, 1774-1866

tradi{ia transilvåneanå, un complex de forme politice, sociale $i culturale,
la care contribuiserå toate neamurile Principatului incepind din Evul Mediu.
Nu pot fi ignorate nici contactele cu Moldova §i Jara Romåneascå. In spe-
cial religioase, inainte de secolul al XlX-lea, eie au contribuit in mod sem-
nificativ la intårirea sentimentului national de ambele parti ale Carpatilor
incepind cu anii ’30.

in ciuda originilor lor intelectuale diverse, membrii generatiei de la
1848, a§a cum sint cunoscuti in mod obi§nuit, nu au avut nici o ezitare så
se proclame parte integrantå a Europei. Ace§tia $i-au våzut propriile strå-
danii ca un simplu aspect al unei mi§cåri general-europene de stimulare
a progresului politic §i social $i au incercat så se apropie de modelele pe
care le descoperiserå in gindirea francezå, germanå §i englezå. In acela§i
timp, totugi, ei påstrau un simt al echilibrului. Cu toate cå erau dureros de
constienti de contrastul dintre inapoierea propriei lor lumi §i rationalismul
§i iluminismul existente in Occident, in dorinta lor de a-1 ajunge din urmå
au evitat anarhia imitatiei fårå discemåmint, preferind så modeleze im-
prumuturile $i så adapteze aspiratiile la realitåtile transilvånene.

Aceastå generatie apartinea, in general, straturilor mai umile ale socie-
tåtii. Doar cu citeva exceptii, membrii ei proveneau din påturile educate
ale satului §i au råmas sentimental ata§a{i de lumea ruralå mult dupå ce ?i-au
inceput carierele urbane. Toti au primit o educatie $colarå, un lucru excep-
tional pentru romånii din acea perioadå, cu toate cå, de regulå, nu au depå-
§it nivelul gimnaziului. Citiva s-au specializat, studiind teologia, filozofia
$i dreptul. intr-un anume sens, erau autodidacti. Lectura de mare diversi-
tate le-a dat o largå culturå generalå, dupå cum o dovede§te problematica
variatå — politicå, economicå, socialå §i filozoficå — pe care s-au anga-
jat cu indråznealå så o rezolve. 22

Ei i§i ci§tigau traiul din profesiuni liberale — profesori de §coalå se-
cundarå, avocaturå, ziaristicå. Gråitor pentru starea de spirit a acestei ge-
neratii este faptul cå, in general, membrii ei nu erau atra$i de preotie. Cu
toate cå toti fuseserå in contact, intr-o mai micå sau mai mare måsurå,
cu teologia §i unii dintre ei deveniserå preoti, doar unul dintre ace§tia $i-a
fåcut din slujirea bisericii o carierå. In felul acesta se aflau intr-un con-
trast izbitor cu inainta§ii lor intelectuali din secolul al XVllI-lea, care fu-

22 G. Barijiu, Parti alese din istoria Transilvaniei, II, Sibiu, 1890, pp. 70-71; G. I
Marica, Studii de istoria f i sociologia culturii romåne ardelene din secolul a! XlX-lea,
I, Cluj-Napoca, 1977, pp. 19-54; S. Dragomir, Studii f i documente privitoare la revolutio
romånilor din Transilvania in anii 1848-1849, II, Sibiu, 1944, pp. 144-160.

ROMÅNII DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

269

seserå in majoritatea lor preop. Aceastå nouå atitudine fa{å de religia prac-
ticatå in mod organizat in anii ’30 §i ’40 reflecta procesele economice §i
sociale in curs de desfa$urare in Transilvania ?i in intreaga Monarhie habs-
burgicå dupå inceputul secolului. Romånii, de§i mai pupn favorizap din
punct de vedere economic decit celelalte nationalitåti din Principate, cu-
no$teau o pråbu§ire similarå a modelelor tradiponale de comportament
§i aceea§i laicizare a viepi sociale.

Interesele intelectuale ale generapei romåne de la 1848 erau larg cu-
prinzåtoare. Membrii ei erau receptivi la noile idei, indiferent de prove-
nien(a lor §i aproape ca nu era vreun domeniu — istorie, filologie, filozofie,
literaturå, folclor, educape, §tiinte naturale — care så scape atenpei lor. Nu
se multumeau doar så cocheteze cu ideile, pentru cå i§i asumaserå obliga-
pa de a rezolva problemele politice §i economice urgente. Sim|eau, intr-a-
devår, o obligape moralå så se confrunte cu realitåtile de zi cu zi §i, in
consecintå, scrierile lor poartå, in general, amprenta unei gindiri practice.

Nu au creat opere de mare originalitate $i nici nu au incercat — cu rare
exceppi — så devinå experti intr-un anume domeniu al gindirii. Mai cu-
rind, se preocupau de råspindirea ideilor generale §i a informapilor utile.
In conceppa lor, acestea erau sarcinile ce se potriveau mai bine nevoilor
societåpi romåne§ti decit elaborarea unor tratate abstracte de filozofie sau
a unor lucråri erudite de istorie. Fårå doar §i poate, menpnerea traditiilor
iluminismului §i propriilor lor inclinapi didactice se datora in mare måsurå
pretuirii deosebite de cåtre ace§tia a rapunii §i cunoa§terii practice. Aceste
preocupåri explicå §i suspnuta lor activitate jumalisticå. Presa a devenit
in miinile lor un putemic instrument de mobilizare a sprijinului pentru o
schimbare politicå §i socialå.

Gindirea romåneascå din perioada premergåtoare Revolupei de la 1848
nu se preteazå u§or la o clasificare. Conceppa despre lume a intelectuali-
lor era un amalgam de influen^e apusene §i de realitåp autohtone ce putea
fi despåpit doar cu greutate in componentele sale. Cu toate acestea, se pot
desluiji citeva tendin^e care sugereazå un ata§ament fatå de curentele ma-
jore ale gindirii occidentale din ultima parte a secolului al XVlIl-lea §i
primele decenii ale secolului al XlX-lea. Mo§tenirea iluminismului i§i fa-
cea incå simptå prezenla, dar, in acela^i timp, intelectualii vådeau o sim-
patie pentru sentimentalismul §i avintul romantismului §i s-au angajat cu
entuziasm in promovarea liberalismului economic §i politic.

O incercare de clasificare a generapei de la 1848 ca iluministå, roman-
ticå sau liberalå ar putea incepe, in mod profitabil, cu examinarea modu-
lui ei de receptare a filozolici occidenUiie. Membrii acestei generapi cåutau

270

ROMAN II, 1774-1866

in filozofie temelia trainicå pe care så fondeze o nouå ordine socialå §i po-
liticå in Transilvania $i så asigure progresul nafiunii romåne. Ca grup, ei
nu au construit sisteme originale. Mai curind, scrierile lor au luat forma
traducerilor, a adaptårilor $i comentariilor, menite, mai intii, så serveascå
drept materiale didactice. Mai mult ca sigur, au scris numeroase eseuri con-
tinind ginduri originale despre probleme umane fundamentale, precum
viata §i moartea, moralitatea, adevårul, dar aceste lucråri nu erau excursuri
abstracte in universul ideilor; eie erau menite så serveascå la elucidarea
unor probleme sociale presante $i så fie o chemare la acfiune. Lipsa de dis-
curs filozofie abstract poate fi explicatå in parte prin misiunea eminamente
practicå pe care o atribuiserå ideilor — reforma socialå §i de$teptarea na-
(iunii romåne la simful propriei ei demnitåp §i misiuni istorice — §i, in
parte, prin absenfa unei iraditii filozofice autohtone. Pentru romånii seco-
lului al XVlII-lea, speculatia filozoficå se redusese la teologie. Pe vremea
aceea, de asemenea, intelectualii romani proveneau aproape exelusiv din
rindurile clerului, iar scrierile lor reflectau invå^åturile cre^tine tradiponale
despre intrebårile fundamentale ale existen(ei omului. Pinå §i Samuil Micu,
Gheorghe $incai $i Petru Maior, ale cåror interese depå$eau cu mult limi-
tele teologiei, nu s-au aråtat prea inclinafi så urmeze tiparele occidentale
ale cercetårii metafizice. 1-a revenit generapei de la 1848 ca — intr-o so-
cietate care putea så ofere un stimulent prea mic sau nu era decit in micå
måsurå capabilå så critice ni$te pure aventuri in domeniul ideilor— misi¬
unea de a crea o tradifie filozoficå separatå de teologie.

Gindirea filozoficå a intelectualilor dovede$te måsura indatorårii lor
fa^å de Occident. Cea mai mare influentå a avut-o fara indoialå Kant, nu
atit direct, cit mai ales prin interpretårile date sistemului såu de cåtre suc-
cesorul lui la catedra de filozofie de la Konigsberg, Wilhelm Traugott
Krug. 23 O dovadå a popularitåtii lui Krug (§i a lui Kant) printre romani
sint cele patru traduceri ale lucråri lor acestuia in anii ’30 $i ’40. Krug i§i
datora popularitatea atitudinii sale critice $i antidogmatice pe care a ab-
sorbit-o de la Kant. O astfel de pozifie i-a incurajat pe intelectualii romåni
så persevereze in opozifia lor atit fatå de statu-quoul politic din Transil¬
vania in general, cit $i fata de dominarea culturii de cåtre cler in cudrul
propriei lor nafiuni in special. Ei au fost atra$i de Krug datoritå accentu-

23 A. Andea, „Cultura romåneaseå §i filozofia kantianå in prima jumåtate a secolului
al XIX-lea“, in Anuarul Institutului de Istorie f i Arheologie Cluj-Napoca , 22, 1979,
pp. 157-178; I. Petrescu, „Un discipol pa$optist al lui W.T. Krug: Aron Puinnul", in
Studia Universitatis Bahes-Bolyai, seria Filologic, fascicula 1, 1968, pp. 89-97.

ROMÅNII DIN MONARH1A HABSBURG1CÅ

271

lui pus de acesta pe continutul etic al gindirii, pentru cå, precum majo-
ritatea romånilor de pe vremea aceea, socoteau de§teptarea nafionalå o
cauzå fundamental rnoralå.

Romånii il preferau pe Krug maestrului såu probabil pentru cå era mai
pufin abstract, mai pufin speculativ §i mai preocupat de aplicarea ideilor
la solutionarea problemelor sociale. Simtul practic era o calitate mult ad-
miratå de intelectualii romani, pentru cå i§i intelegeau in termeni con-
crefi propria lor funcfie in societate — promovarea dezvoltårii politice,
economice §i culturale. Ca §i Krug, ei considerau cå filozofia oferea prin-
cipiile supreme pe baza cårora indivizii puteau så emitå propriile lor jude-
cåfi cu privire la ce era bun, adevårat §i etem. Ace§tia sustineau cå scopul
filozofiei era de a organiza datele experienfei §i de a oferi criteriile adevå-
rului. Pentru generafia de la 1848, deci, filozofia oferea un ghid de acfiu-
ne, un mijloc de evaluare a obiceiurilor $i institufiilor vremurilor lor.

Rafionalismul §i empirismul lui Kant, in interpretarea lui Krug, §i-au
regåsit expresia cea mai elocventå printre romånii din Transilvania in scrie-
rile lui Simion Båmutiu (1808-1864), care preda filozofia la §colile secun-
dare din Blaj $i avea så devinå principalul teoretician al conceptului de
nafiune in timpul Revolupei de la 1848. A fost singurul din generafia sa
care s-a angajat in speculafii filozofice originale. 24 Totu§i §i el a manifes-
tat aceea^i inclinatie practicå ce §i-a pus pecetea pe intelectualitatea romå-
nå a timpului. il interesa mai pufin så rezolve probleme filozofice, dorind
mai curind så foloseascå perspectiva indispensabilå pe care aceasta o ofe¬
rea pentru analiza $i solutionarea problemelor politice §i sociale. Asemenea
altor membri ai generafiei sale, a våzut in filozofie un instrument care, fo-
losit corespunzåtor, putea aduce schimbåri benefice in societate. Ca atare,
pentru el, sarcinile filozofiei erau cultivarea ratiunii §i investigarea naturii
umane pentru a aråta omului ceea ce a fost $i ceea ce trebuie så devinå o
fiin(å rafionalå, liberå, inzestratå cu drepturi inalienabile. Din aceastå per-
spectivå, afirma cå filozofia, prin inså$i natura sa, trebuie så se preocu-
pe de aspirafiile omului contemporan $i, ca atare, trebuie så aibå libertatea
nelimitatå de a examina toate aspectele comportamentului individual §i
social. Era foarte preocupat så separe filozofia de teologie, pe care o consi-
dera sterilå §i nepotrivitå realitåtilor vietii moderne. Din acest motiv, era
convins cå teologia nu-i putea servi omului modem ca bazå a sistemului
såu etic. in schimb, a pus pe picior de egalitatc råspunderea rnoralå a indi-
vidului cu promovarea binelui public.

24 D. Ghi$e $i P. Teodor, „Contributii la cunoa$terea activitåtii filozofice a lui Simion
Båmutiu", in Revista de filozofie, 11/3, 1964, pp. 357-369.

272

ROMÅNII, 1774-1866

Måsura in care intelectualii romani din Transilvania participau la mi§-
carea romanticå este mai discutabilå decit ata$amentul lor fata de idealu-
rile iluminismului. Ei nu s-au implicat in revolta impotriva rationalismului
$i materialismului iluminist, care a avut loc in Europa de Apus §i in unele
pår{i ale Europei Råsåritene dupå 1790. 25 lrationalul nu i-a atras, cu excep-
tia doar poate a måsurii in care erau interesati de folclor. Mai curind, a$a
cum am våzut, pretuiau ratiunea ca prim instrument de realizare a progre-
sului social §i cultural $i acceptau ideea cå lumea este in esen^å rationalå.
Pentru ei, structura acestei lumi rationale fusese pur $i simplu ascunså de
secole de traditie §i ignorantå. Sarcina lor, deci, a§a cum o vedeau, nu era
aceea de a crea o ordine socialå cu totul nouå, ci aceea de a dezvålui prin-
cipiile generoase pe care lumea veche fusese orinduitå.

O importantå tråsåturå a romanticilor in general a fost cultul trecutu-
lui §i al exoticului. Vremuri $i locuri indepårtate ofereau romanticilor un
refugiu din rcalitate sau un izvor de inspiratie creatoare. Romanticul era
adesea atras så repete sau så incerce så reinvie trecutul la o nouå viatå.
Intelectualii romåni, mai mult ca sigur, au impårtå§it aceastå atractie fatå
de trecut, care, dupå pårerea lor, dådea individualitatea etnicå §i oferea ar-
gumente in favoarea drepturilor nationale. Erau mindri de descendenta lor
din romani §i de mo§tenirea lor lingvisticå latinå, dar angajarea lor fatå
de trecut nu era necriticå. Erau prea con§tienti de declinul pe care il sufe-
rise natiunea lor in veacurile trecute ca så nu caute så reinvie trecutul. In
plus, subscriau cu toatå inima ideii de progres $i astfel s-au intors cu incre-
dere spre viitor, a$teptind ca acesta så le implineascå toate aspiratiile.

Egoismul de tipul celui cultivat de romanticii din Europa Apuseanå,
care considerau cå individualismul putemic este un mod de a fi $i cå repre-
zintå un scop in sine, nu se bucura de rezonantå printre romåni. Preocupa-
rea pentru colectivitate, pentru natiune ca intreg §i sentimentul råspunderii
fatå de promovarea bunåstårii generale au triumfat asupra oricårei inclina-
tii spre ingåduintå fatå de slåbiciuni personale. Introspectia nu era in nici
un fei absentå, dar a fost intermitentå §i a avut un loc secundar in preocu-
pårile lor privind societatea in totalitatea ei.

Cercetåtorii au atribuit fuga de prezent a romanticilor apuseni — in
special a celor germani — cel putin in parte sentimentului acestora cå erau
oameni inutili, farå nici o contributie folositoare la faurirea societåtii exis-
tente. Ace^tia citeazå ca primå cauzå a simtåmintului lor de inadecvare

25 D. Popovici, Romantismul romånesc , Bucuresti, 1969, pp. 326-338. O. Papadiirui,
Ipostaze ale iluminismului romånesc , Bucuresti, 1975, pp. 324-360, contestå existcn(a
unui curent romantic printre romånii din Transilvania.

ROMÅNII DIN MONARIIIA HABSBURGICÅ

273

virtuala excludere din via(a politicå a statelor germane. Intelectualii romani
aveau o viziune complet diferitå in privinta locului lor in societate. Impli-
carea in renasterea naponalå a fåcut ca energiile lor så se concentreze asu-
pra unor scopuri concrete si i-a salvat de efectele istovitoare ale inactivitåtii
$i ale unei prelungite indoieli de sine. Meritå, de asemenea, så reamintim
cå rolul intelectualului roman in Transilvania a fost in sine diferit de accla
al omologului german din Prusia sau din majoritatea altor state germane.
Cu toate cå oameni asemenea lui Båmupu au fost efectiv exclu$i din viata
politicå §i, in consecintå, au avut o micå influentå — dacå au avut vre-
una — asupra conturårii politice publice, ei s-au bucurat de o pozitie inal-
tå in rindul comunitåtii romånesti. Ca ginditori §i scriitori, intr-o societate
in mare måsurå analfabetå, ei erau numiti intelectuali §i li se acordau pos-
turi de onoare $i de conducere.

Nu se poate spune cå spiritul romantic nu a avut influentå printre inte¬
lectualii romani. Entuziasmul §i idealismul ce stråbåteau simtul misiunii
lor sociale ar råmine altfel inexplicabil. Erau in mod clar prin§i de spiri¬
tul vremurilor. in persoana lui Avram lancu (1824-1872), un tinår avocat,
mai tirziu principalul erou militar romån al Revolutiei de la 1848, elanul
romantic al rena$terii nationale a dobindit, probabil, expresia sa cea mai
putemieå. El a impårtåsit pe deplin aspiratiile Junei Europe, care se mani-
festau de-a lungul §i de-a latul Continentului in deceniul de dinainte dc re-
volutie. Asemenea contemporanilor såi din Irlanda sau din Polonia, Avram
lancu a acceptat neconditionat puterea creatoare a ideilor, in special a ace-
lora exprimate in chemarea mobilizatoare „Libcrtate, Egalitate, Fratcrnitatc“
?i nu s-a indoit nici måcar o clipå de capacitatea acestora de a transforma
realitåtile europene. Mai mult decit atit, el avea o credintå trainicå in bu
nul-simt al tåranilor si in bunåtatea lor funciarå, o idee rar intilnitå prin¬
tre intelectualii romani inainte de aparitia romantismului. Spre deosebire
de generatia iluministå care vedea in tårånime o fortå opuså ratiunii $i pro-
gresului si care nu avea nimic de oferit celor educafi, lancu si confratii
såi pretuiau simplitatea lumii rurale.

Astfel, romantismul a avut o mare putere de atractie, dar a fost un cu-
rent prea difuz printre romånii din Transilvania pentru a ne face så putem
vorbi de o miscare. Cu toate acestea, citeva generalizåri sint posibile. In-
tr-un sens social, romanticii romani apartin taberei liberale. Romantismul
lor a fost cel imbråtisat in Franta de cåtre Victor Hugo, adicå un roinan-
tism care avea drept {el crearea unui simt al responsabilitåtii fatå de toate
clascle si reformarea generalå a societåtii, fundamentatå pe idealuri cticc
putcrnice. A fost de asemenea romantismul social al lui Felicitc Robert
dc Lamennais, al acelui Lamcnnais din 1’arolcs d im crovant (1834), cu

274

ROMÅNII, 1774-1866

a sa preocupare cople$itoare pentru umanitate, compasiune pentru sufe-
rintele såracilor $i pledoarie pentru o religie practicå, religie care så aducå
bunåtatea §i progresul pe lume. 26 Aceastå varietate de romantism, nu senti-
mentalismul, exotismul sau egoismul, i-a atras pe romani, un romantism
care i-a adus mai aproape pe cei educati de cei multi, in spiritul increde-
rii §i intelegerii reciproce.

Liberalismul a fost cea de a treia mi$care majorå europeanå de idei care
avea så-i influenteze pe intelectualii romani din Transilvania. Preocuparea
pentru telurile nationale dådea esenja liberalismului lor, ce avea un carac-
ter colectivist. Asemenea liberalilor din alte parti ale Europei, se pronuntau
pentru libertate individualå, dar lupta indelungatå pentru eliberarea natiu-
nii lor de sub ståpinirea stråinilor i-a obligat så punå interesele comunitå-
tii deasupra drepturilor individuale. Aceastå pozitie se aflå la baza reactiei
lor fatå de liberalismul ungar din 1848.

Ideile perioadei de reformå din Ungaria anilor ’30 §i ’40 ai secolului
al XlX-lea au avut un putemic efect stimulator asupra gindirii liberale ro-
måne$ti. Stråduintele lui Istvån Szechenyi de a modifica relatiile econo-
mice §i sociale in Ungaria ($i in Transilvania) — prin limitarea obligatiilor
in bani §i muncå ale tårånimii, prin obligarea nobilimii de a suporta o par-
te din povara impozitelor $i a serviciului militar §i in fine prin stimularea
dezvoltårii economice — au trezit entuziasm printre intelectualii romåni.
Ace§tia puteau avea in vedere doar o imbunåtåtire a stårii propriului po-
por, printr-o revizuire profundå a statu-quo-u\u\. Mai mult decit atit, mo-
deratia lui Szechenyi §i accentul pus de cåtre acesta pe mijloacele legale,
constitutionale, corespundeau aspiratiilor lor de schimbare nonviolentå. 27

Un alt curent al liberalismului maghiar — acela reprezentat de Lajos
Kossuth §i mai radicalii reformatori ai anilor ’40 — s-a bucurat doar de
un sprijin modest printre intelectualii romåni. Spre deosebire de Szechenyi,
care era un moderat in problema nafionalå, Kossuth §i adeptii såi erau alar
mati de rede§teptarea nafionalå a romånilor §i a slavilor, våzind in aceasta
o amenintare la adresa integritåtii teritoriale a Ungariei §i chiar a existen|ei
natiunii ungare. Pentru a combate pretinsele lor tendinte centrifuge. Kos
suth a cerut insistent asimilarea nemaghiarilor cit mai repede posibil, prin
introducerea maghiarei ca limbå a administratiei publice §i ca limbå tie
predare $i ca obiect de studiu obligatoriu in §coli. In Transilvania, propo-
våduitorii asimilårii, care se manifestau in cadrul Dietei, au adoptat in

26 1. Breazu, ,,Lamennais la romånii din Transilvania in 1848“, in Studii liteiwr,
4, 1948, pp. 176-197.

27 Foaie pentru minte, inimå $i literatura, 4/40, 1841, pp. 313-315.

ROMÅNII DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

275

1842 o lege privind limba, care le dådea dreptul så foloseascå limba ma-
ghiarå in administrape p in justipe, la orice nivel, p chiar in administra-
pa p §colile Bisericii Unite p ale celei Ortodoxe.

lntelectualii romani au fost cvasiunanimi in condamnarea legii. De-
clarind cå limba este cea mai pretioaså avere a omului, Båmupu a scris
cå naponalitatea p caracterul unui popor se bazeazå pe limba p cå, dacå
este lipsit de aceasta, le poate pierde pe amindouå. 28 A lp i au denun(at le-
gea ca o incercare de a distruge fibra moralå p spiritualå a napunii romå-
ne. Cu toate cå legea nu a intrat niciodatå in vigoare, animozitatea pe care
a trezit-o intre romåni p maghiari a scos in eviden(å o incompatibilitate
fundamentalå intre liberalism p nåzuin(ele naponale. Totup, angajarea ro-
månilor fa(å de idealurile liberale a råmas nezdmncinatå; constituind o bazå
de cooperare cu maghiarii care gindeau la fei ca ei, aceastå angajare a su-
pravietuit controversei privind limba.

in general vorbind, intelectualii romåni erau liberali in privin(a econo-
miei. Pledau pentru cit mai pupne restricpi in activitatea economicå, pro-
nunpndu-se pentru concuren(å intre producåtori, pentru desfiintarea bres-
lelor mepe§ugårepi, pentru eliminarea tarifelor vamale interne p exteme
p pentru abolirea iobågiei. in mod concret, ei se manifestau in favoarea
unei rapide dezvoltåri a formelor de producpe moderne, capitaliste, in toa¬
te ramurile economiei, in special in industrie. 29 George Baripu (1812-1893),
fondatorul, in 1838, al Gazetei de Transilvania p al suplimentului literar
al acesteia, Foaie pentru minte, inimå $i literaturd (principalele organe
ale intelectualilor romåni), p editorul lor pinå in 1850, era convins cå via(a
economicå va fi dominatå in viitor de mari intreprinderi manufacturiere
— in sistemul de fabricå — care vor fi in måsurå så producå o mai mare
cantitate de mårfuri intr-un mod mult mai eficient §i mai ieftin decit oricare
alt sistem anterior. El a in(eles importan(a unui comer( infloritor, de care
depindeau in ultimå instan(å atit industria cit §i agricultura sub raportul
pie(elor de desfacere §i al materiilor prime. Deloc surprinzåtor, el §i majo-
ritatea confratilor såi §i-au exprimat admira(ia fårå rezerve fa(å de burghe-
zia Europei Occidentale ca fiind cea mai creatoare §i mai modemå dintre
loate clasele sociale.

2t< S. Bårnutiu, „Un document pentru limba romånå din an 1842“, In Foaie pentru
minte, inimå f i literaturd, 16/38, 1853, pp. 285-288, p 16/39, pp. 295-298. Din cauza
icnzurii, articolul nu a putut fi tipårit in 1842, anul in care Båmufiu 1-a inaintat spre
publicare.

29 G. E. Marica p alfii, Ideologia generafiei romåne de la 1848 din Transilvania,
Bucuresti, 1968, pp. 237-250.

276

ROMÅNII, 1774-1866

Teoria laissez-faire care domina gindirea lor economicå reiese $i din
modul de abordare a problemei såråciei. Ei au denunjat-o drept un råu $i
au aråtat cea mai mi$cåtoare compasiune fa{å de cei care erau afectap de
aceasta. S-au pronuntat, de asemenea, impotriva privilegiilor aristocraplor
$i mo§ierilor, pe care ii faceau råspunzåtori de mizeria larg råspinditå in
mediul rural. Dar au manifestat o prea micå fnclinatie pentru reglementa-
rea activitåpi economice individuale in interesul societåpi in general. Dim-
potrivå, Baritiu, de pildå, a acceptat principiul de bazå al industrialismului
modem: så produci atitea mårfuri cit este eficient posibil. Acesta a cerut
un nou dinamism, un ritm mai intens in via(a economicå §i inculcarea in
rindurile muncitorilor §i ale intreprinzåtorilor deopotrivå a ideii de ci$tig
$i de acumulare. Astfel, el $i confrapi såi au descoperit in inteligentå, indi-
vidualism $i entuziasm solupa pentru lichidarea subdezvoltårii economice.

Ideile economice ale intelectualilor romani datoreazå neindoielnic mult
principiilor generale ale liberalismului pe care ace$tia le-au absorbit din
surse stråine. Dar, intr-o mai mare måsurå, gindirea lor s-a format datoritå
conditiilor existente in Transilvania §i prin propriile lor eforturi de a reali-
za o regenerare naponalå. Erau convin§i cå orice schimbare in organizarea
economicå a Transilvaniei nu putea fi decit binefacåtoare pentru romåni.
Atitudinea lor fa{å de sistemul breslelor este un exemplu elocvent. Au cerut
cu putere desfiin^area breslelor, mai intii pentru cå reprezentau anacronis-
me incapabile så vinå in intimpinarea necesitåplor productive ale societåpi
moderne §i, mai apoi, din cauzå cå reprezentau mijloacele prin care maghia-
rii §i sa§ii continuau så-i excludå pe romåni din comert §i meserii §i, prin
aceasta, så-§i mentinå monopolul asupra viepi economice. Sperau, de ase¬
menea, cå desfiintarea breslelor va gråbi crearea unei clase romåne§ti mij-
locii prospere; absenpi acesteia, in viziunea lor, lipsise napunea romånå de
acea conducere modemå de care se bucurase Europa Apuseanå. Nu aveau
nici o indoialå cå Transilvania va urma aceea$i cale de dezvoltare ca Europa
Apuseanå, iar ideea cå romånii ar putea så progreseze råminind o societate
agrarå le era cu totul stråinå.

BISERICA $1 NAJIUNEA

Atitudinea intelectualilor fapi de Biserica Ortodoxå $i Biserica Unita
§i fatå de religie in general dezvåluie o intrepåtrundere a gindirii rationa-
liste §i liberale cu urmårirea aspiratiilor naponale. Religia incetase så mai
fie forta spiritualå §i moralå dominantå in vietile lor. Pe baza raponalismu-
lui pe care il absorbiserå de la iluminism §i de la Kmg, ca §i de la alti filozoli
apuseni, §i inspirati de asemenea de romantismul social al lui Lamennais,

ROMÅNII DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

277

ei ajunseserå la un nou cod moral inrudit cu cre§tinismul tradifional, dar
deosebit de acesta. Codul avea un caracter general uman §i se baza pe atri-
butele fire§ti ale omului — ratiune $i bun-simf —, pe increderea in bunå-
tatea lui innåscutå $i pe perfectibilitatea sa nelimitatå. Printre virtuple pe
care le prefuia erau toleranfa, simful dreptåfii §i angajarea in schimbarea
socialå. De§i intelectualii au menponat arareori doctrina religioaså, atitu-
dinea lor fafå de bisericå §i invåfåturile ei nu a fost determinatå de teoria
umanistå §i rafionalistå. Realitåtile sociale par så fi fost decisive.

Cu toate cå cea mai mare parte a generatiei de la 1848 gåsea cå invå-
tåturile bisericii erau in mare måsurå irelevante pentru viafa politicå §i eco-
nomicå a vremii, membrii acesteia n-au incercat så punå capåt sistemului
religios. Nu au imbråti§at nici ateismul. Au continuat, totu$i, så se ducå la
bisericå §i så respecte datinile religioase tradiponale. Atitudinea lor nu poa-
te fi descriså nici ca anticlericalå, intrucit nu doreau så excludå clerul din
mi$carea de regenerare nafionalå sau din societatea prosperå §i luminatå
pe care intenfionau så o faureascå. Considerau inså bisericå, in primul rind,
ca o institute socialå. Recunoscind imensele servicii pe care aceasta le adu-
sese in trecut nafiunii, ca påstråtoare a limbii $i obiceiurilor, doreau så-i
valorifice resursele in interesul cauzei nafionale. In lumea modemå, ar-
gumentau ei, rolul bisericii nu se mai putea limita pur §i simplu la cel de
depozitar al comorilor trecutului; ea trebuia så se angajeze in solufionarea
problemelor vremii $i så devinå o institufie cu adevårat nafionalå, tot atit
de receptivå la nevoile materiale, cit §i la bunåstarea spiritualå a credincio-
§ilor såi.

Pentru a transforma bisericå intr-un instmment al schimbårii sociale, in-
tclectualii s-au stråduit så dobindeascå un cuvint mai greu de spus in trebu-
rile acesteia. Ei au devenit sprijinitorii ideii „unei conduceri reprezentative“
a bisericii, ca $i ai reformelor ce ar fi acordat laicilor un rol decisiv in toa¬
te problemele, cu excepfia doctrinei §i a ritualului. Unifii, condu§i de Bår-
nufiu §i Baritiu, au cerut reinfiinfarea sinodului diocezan, compus atit din
mireni, cit §i din clerici, ca un organism suprem de administrare a bisericii.
intr-un articol de ziar, publicat in 1843, Båmufiu a cerut så sc punå capåt
conducerii de cåtre un singur om, in persoana episcopului, §i recunoa§terea
principiului conducerii §i administrårii reprezentative de cåtre majoritate. 30
Laicii ortodoc§i au formulat cereri similare in timpul alegerii noului episcop,
in anul 1847. Ei au obiectat fafå de dominarea acestui eveniment nafional
dc cåtre inaltul cler ca fiind contrarå atit legilor canonice, cit §i spiritului
vremurilor.

30 S. Båmutiu, „Såborul cel mare al episcopiei l'ågara$ului“, Foaie pentru minte,
inirnå fi literatura , 6/4, 1843, pp. 26-29; 6/5, pp. 33-37.

278

ROMÅNII, 1774-1866

Pentru a face ca biserica så devinå un instrument mai eficient in opera
de rena^tere naponalå, intelectualii s-au stråduit så „elibereze“ Biserica
Unitå §i Biserica Ortodoxå de „dominapa “ romano-catolicå ungureascå
§i, respectiv, ortodox-sirbeascå. A§a cum am våzut, de la crearea bisericii
lor, in 1700, unitii romani au rezistat cu incåpåpnare tuturor incercårilor
Curpi de la Viena §i ale ierarhiei romano-catolice ungare de a-i aduce in-
tr-o mai strinså comuniune cu ritul latin. Acum, in deceniul de dinaintea
Revolupei de la 1848, intelectualii unip au constatat cu ingrijorare folo-
sirea crescindå a limbii maghiare in administrapa bisericilor §i in §coli,
considerind-o drept o manifestare evidentå a planurilor neintrerupte ale ca-
tolicismului maghiar cu privire la autonomia bisericii lor. Istoria Bisericii
Ortodoxe Romåne a fost chiar mai pupn incurajatoare pentru intelectuali,
cåci, cu toate cå Iosif al 11-lea §i succesorii såi au permis funcponarea unei
organizåri biserice§ti normale, episcopii au avut o libertate de acpune limi-
tatå. Statul supraveghea indeaproape treburile acesteia, $i atit in materie
de doctrinå, cit §i in materie de administrare, dioceza Transilvaniei råmi-
nea subordonatå Mitropoliei Sirbe de la Karlowitz. O asemenea situape
era intolerabilå pentru intelectuali. Ei au cerut så se punå capåt subordo-
nårii fa{å de stråini, in a$a fei incit bisericile romåne§ti så poatå fi in sfirpt
in måsurå så-§i indeplineascå adevårata lor misiune socialå.

in gindirea $i aspirapile generapei de romani de la 1848, devenea astfel
dominantå o nouå viziune asupra napunii. Aceasta era definitå nu prin re-
ligie, ci prin limbå §i istorie $i ii cuprindea pe top romånii, indiferent de
claså socialå sau credintå religioaså. Cu toate cå napunea le absorbea ener-
giile, intelectualii romåni nu au simpt in nici un fei cå n-ar face parte din
Europa, lnfluenjap de mo§tenirea iluminismului, de curentul romantic $i
de cel liberal din vremurile lor, ei nu au våzut nici o contradicpe intre an-
gajarea in numele idealurilor naponale §i solidaritatea cu toate popoarele
europene. Continuau så gindeascå progresul nu in termenii comunitåplor
etnice separate, ci ai evolupei generale a umanitåpi. Un asemenea idealism
avea så fie serios pus la incercare de revolupe.

BUCOVINA

1774-1848

Cursul dezvoltårii luat de romånii din Bucovina s-a deosebit semnifi-
cativ de cel al romånilor din Transilvania. in Bucovina nu a apårut o mi§-
care naponalå putemicå. Biserica Ortodoxå, ca institupe, nu a olerit o baza

ROMÅN1I DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

279

solidå pentru autonomia politicå sau culturalå, iar intelectualii laici erau
pufini la numår §i lipsip de unitate. Principala cauzå a acestor condipi era
natura administrapei austriece a teritoriului. Aceasta a tåiat legåturile poli-
tice, economice ?i culturale cu Moldova, un act care i-a låsat pe romånii
din Bucovina fara institupi naponale proprii §i fåra sprijinul necesar creårii
§i propå§irii de noi institupi. 31 Lovitura psihologicå data romånilor a fost
la fei de grava. Anexarea de cåtre Austria a intrerupt continuitatea dezvol-
tårii lor istorice, låsindu-i farå stat §i fåcfnd din ei doar unul dintre cele ci-
teva grupuri etnice care luptau pentru supraviefuire politicå §i economicå.

Provincia Bucovinei fiisese constituitå pe cei 10 000 km 2 desprin§i din
trupul nordului Moldovei, in 1774, cind trupele austriece au ocupat regiu-
nea. Pretextul 1-a reprezentat necesitatea apårårii granitelor imperiale de
ciumå §i de o invazie a vagabonzilor $i de a deschide cåi de comunicatie
intre Transilvania §i nou dobindita Galipe. Austria dorea, de asemenea, så
obpnå o compensape pentru influenfa ruseascå crescindå in Jårile Romåne
dupå råzboiul victorios al Rusiei cu Imperiul Otoman. Sultanul a recunos-
cut ståpinirea austriacå asupra acestui teritoriu in Convenpa din 7 mai 1775.

Curtea de la Viena a påstrat Bucovina sub administrape militarå pinå
in 1786, cu scopul de a facilita tranzipa de la o administrape moldoveneascå
la una austriacå. Aceasta intenpona så integreze cit mai mult posibil noua
provincie in Imperiu §i ca atare n-a manifestat cine §tie ce interes pentru
påstrarea institupilor moldovene§ti. La inceput, autoritåple austriece au cåu-
tat så atragå cit mai mulp boieri posibil in administrapa provincialå, dar
pupni dintre ace§tia au dovedit aptitudini sau aveau starea socialå necesarå
cerutå de o funcpe inaltå. Ici §i colo, boierii s-au opus deschis noului regim.
Ei obiectau in mod special impotriva amestecului autoritåplor in relapile
lor cu tåranii §i doreau cu infocare o reinviere a acelei administrapi mol-
dovene$ti de pe vremea cind erau ståpinii necontestap ai zonelor rurale.
Cu toate cå majoritatea lor s-au acomodat cu noua ordine de lucruri, dupå
cum se poate observa din componenfa corpurilor de voluntari pe care le-au
organizat de-a lungul campaniilor impotriva turcilor, in anii 1788-1789,
$i impotriva francezilor, in 1809 §i 1813, ei au continuat så aibå nemul-
lumiri impotriva administrapei „stråine“. 32 Probabil, nici o altå måsurå
nu a provocat o opozipe atit de suspnutå ca subordonarea administrativå
a Bucovinei, in 1786, fåfå de Galipa, un aranjament care avea så dure-
ze pinå in 1849, cind Bucovina a fost recunoscutå in cele din urmå drept

31 Pentru o relatare amplå a politicii austriece, vezi M. lacobescu. Din istoria Bu¬
covinei, l, 1774-1872, Bucuresti, 1993, pp. 93-304.

32 E. Prokopowitsch, Die rumånische Nationalbewegung in der Bukowina und der
Dako-romanismus, Graz, 1965, pp. 35-37.

280

ROMÅNII, 1774-1866

un teritoriu autonom al Coroanei. Boierii §i-au exprimat insatisfactia in
diverse feluri, in special prin refuzul de a lua parte la sesiunile stårilor
galipene. Aceastå tacticå s-a dovedit, in cele din urmå, contraproductivå,
intrucit i-a lipsit pe ace$tia chiar $i de o modestå voce in treburile provin-
ciei lor. in orice caz, ei nu aveau puterea de a menene caracterul moldo-
venesc al acestei provincii. Legåtura administrativå cu Galipa deschisese
Bucovina unei diversitåti etnice fåra precedent, in special imigrårii evrei-
lor §i rutenilor §i, pentru un timp, unor putemice influente poloneze §i
romano-catolice in invåtåmint.

Populatia Bucovinei a sporit constant in primul rind ca urmare a imigrå¬
rii, incurajate de autoritåple austriece cu scopul de a dezvolta economia. 33
in 1774, populatia estimatå era de 75 000 de locuitori; in 1810, de 198 000,
iar in 1848, de 378 000. Schimbårile in compozitia etnicå a provinciei au
fost spectaculoase. in 1774, romånii constituiau o majoritate covir$itoare,
aproximativ 64 000 de romani fatå de 8 000 de ruteni $i 3 000 de locuitori
de altå origine. in 1810, procentul romånilor a scåzut de la 85 la sutå la
75 la sutå (150 000 de romani fa(å de 48 000 de neromåni), iar in 1848,
erau inregistra(i 209 000 romani (55 la sutå), 109 000 ruteni (29 la sutå)
§i 60 000 de altå na(ionalitate (16 la sutå). Populatia evreiascå a sporit de
la 526 locuitori in 1774 la 11 600 in 1848. Citiva lideri romani au deplins
public slåbirea caracterului romånesc al Bucovinei, dar ace§tia erau lip-
siti de puterea de a opri valul imigrårilor. 34

Structura societåtii romåne§ti din Bucovina in primele decenii de admi-
nistratie austriacå era similarå cu aceea a Moldovei. Dar in timp ce Mol-
dova a cunoscut schimbåri sociale ?i economice semnificative in anii ’3()
$i ’40, romånii din Bucovina au inregistrat doar un progres modest. Marca
majoritate erau tårani. Optzeci la sutå dintre ei erau dependenti de mo§icri
sau månåstiri, iar restul erau råze$i. Putini romåni practicau meseriile ca
profesie. in mediul rural, familiile tåråne§ti i$i confectionau propriile lor
haine, bunurile casnice §i uneltele agricole; dar in ora$e $i tirguri, neromå-
nii incepeau så monopolizeze meseriile, in timp ce comertul devenea tcrc-
nul exclusiv al evreilor §i al altor neromåni. Ca o consecintå, clasa mijlocie
romåneascå era practic inexistentå.

33 R. F. Kaindl, Ansiedlungswesen in der Bukowina seit der Besitzergrei/ung durch
Osterreich. Innsbruck, 1902, pp. 1-71. Vezi $i raportul guvematorului militar din 1780
despre populatia, societatea iji economia Bucovinei, in Hurmuzaki, Documente, VII,
Bucuresti, 1876, pp. 452-573.

34 I. Nistor, Der nationale Kampf in der Bukowina, Bucuresti, 1919, pp. 90 106,
127-144.

ROMÅN11 DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

281

Nici o altå institutie nu a suferit mai acut sub regimul austriac decit Bise-
rica Ortodoxå. A simpt din plin lovitura datå de zelul lui losif al Il-lea pen-
tru ordine §i eficien(å, deoarece acesta era hotårit så punå clerul $i resursele
acestuia la dispozipa statului, la fei ca §i in Transilvania. Primul pas a fost
acela de a-i intrerupe legåturile cu biserica moldoveneascå. !n 1781, oficia-
litåple austriece 1-au convins pe mitropolitul Moldovei så renun(e la ju-
risdicpa sa asupra ortodoc$ilor din Bucovina §i, ca urmare, episcopul de
Rådåup $i-a asumat titlul de episcop exceptat al Bucovinei $i §i-a mutat
re$edin(a la Cemåup, noul centru politic. Intrucit legea canonicå a Bise-
ricii Orlodoxe cerea episcopiilor så fie ata§ate unei mitropolii, losif al Il-lea,
prin decretele din 1783 §i 1786, a plasat noua diocezå sub jurisdicpa mitro-
politului sirb de Karlowitz, o lcgåturå care nu existase niciodatå pinå atunci.
In acelagi timp, administrapa Bucovinei §i-a asumat controlul finan(elor
bisericii. in 1782, aceastå administrape a ordonat inchiderea unui numår
de 14 månåstiri §i confiscarea proprietåplor lor, care au fost folosite pentru
a crea Fondul Religios Ortodox, o fundape menitå så sprijine diferite acti-
vitåp administrative §i filantropice. Doar trei månåstiri — Putna, Suce-
vi(a $i Dragomima — au scåpat, dar administrarea lor era indeaproape
urmåritå de cåtre stat. Un alt venit s-a adåugat acestui fond din vinzarea
averilor biserice§ti din Moldova $i din cedarea de påminturi aparpnind ve-
chii episcopii a Rådåuplor. Cu toate cå fondul a intrat sub controlul nero-
månilor §i neortodoc$ilor, el a fost eficient administrat §i a asigurat cele
necesare pentru a face din clerul bucovinean unul dintre cele mai educate,
iar din biserica inså§i una dintre cele mai inzestrate din lumea ortodoxå.
Tuturor acestor måsuri li s-a pus capac printr-un cuprinzåtor „Geistlicher
Regierungsplan“ aprobat de cåtre losif al Il-lea la 29 aprilie 1786, plan
care a guvemat treburile biserice$ti doar cu schimbåri minore pånå in 1918. 35
Acesta a dat statului un cuvint decisiv la toate nivelurile administrapei bi¬
sericii, mic$orind efectiv rolul såu de institupe naponalå. De aici inainte,
preopi parohi §i protopopii districtuali erau numip de cåtre guvemator la
recomandarea episcopului, iar episcopul insu$i era numit de cåtre impårat.

Legåtura cu biserica mitropolitanå sirbå §i valul constant de imigranp
ruteni au avut serioase consecin{e pentru caracterul naponal al bisericii.
In timpul episcopatului lui Daniel Vlahovici (Vlahovic) (1789-1822), un
sirb din Karlowitz, ruteana a fost introduså in slujba bisericeascå, in zo-
nele locuite de ruteni, in special intre Prut §i Nistru, iar pentru noile pa-
rohii au fost recrutap preopi ruteni. Pentru Vlahovici, problema esenpalå
era bunåstarea ortodoxiei; limba folositå pentru a propaga Invå(åturile sale

" Idem, Istoria Bisericii din Bucovina , Bucuresti, 1916, pp. 9-12.

282

ROMÅNII, 1774-1866

$i naponalitatea preoplor såi erau considerate secundare. Nici succesorii
såi romåni, precum Eugen Hacman (1835-1873), nu-$i puteau pennite så
subordoneze biserica intereselor naponale romåne de frica de a nu-i instråi-
na pe ruten i $i, prin aceasta, de a nu slåbi ortodoxia in luptele sale cu mi§-
carea uniplor provenind din Galipa.

Acela§i lucru care s-a intimplat cu biserica s-a intimplat §i cu §colile.
in sprijinul dat educapei, autoritåple austriece de la Viena $i Cemåup au
fost in primul rind preocupate de nevoile administrative $i economice ale
provinciei §i au neglijat interesele specifice ale romånilor §i ortodoxiei ma-
joritare. La putin timp dupå anexare, in 1777, a fost creat un fond ijcolar
provincial, dar resursele sale au fost folosite pentru a infiinpi §i a intrepne
$coli in limba germanå §i, mai tirziu, in limba latinå, un program care, in
esen(å, a råmas neschimbat pånå in anii ’40 ai secolului al XlX-lea. 36 Pri-
mele §coli de acest fei au fost douå Hauptschule, la Cemåup §i Suceava,
in care limba de predare era germana, cu toate cå se predau $i cursuri in
limba romånå. Hauptschule de la Cemåup avea in plus §i responsabilita-
tea de a pregåti invå(åtori, dar pupni romåni o urmau. Atit clerul ortodox,
cit §i populapa in general aråtau o neincredere profundå fatå de inovapi,
in special atunci cand erau opera stråinilor. in 1785, din 68 de copii care
urmau cursurile acestei Hauptschule din Cemåup doar cinci erau romåni.
Totu§i, romånii au inregistrat un oarecare progres. Numårul lor, in gimna-
ziul german din Cemåup, care §i-a deschis porple in 1808, era mare (10
din 24 de elevi din clasa I), chiar dacå limba de predare era germana (få-
ceau exceppe orele de religie ortodoxå care se predau in limba romånå).
Absolvirea studiilor gimnaziale le permitea romånilor så urmeze institupi
de invå(åmint superior din intregul imperiu, o posibilitate de care nu se
bucuraserå inainte.

Subordonarea administrativå a Bucovinei fa(å de Galipa, in 1786, s-a
dovedit a fi in detrimentul invå(åmintului romånesc. in 1793, consiliul ad¬
ministrativ de la Lemberg a absolvit comunele din Bucovina de responsa-
bilitatea construirii §i intrepnerii $colilor. Rezultatul imediat a fost un declin
in numårul $colilor såte$ti romåne§ti, intrucit majoritatea contribuabililor
nu manifestau nici o inclinape de a sprijini de bunåvoie invå(åmintul. Dupå
cum se pare, autoritåple Bisericii Romano-Catolice din Galipa, care supra-
vegheau invå(åmintul in Bucovina, au avut principala råspundere pentru
aceastå schimbare bruscå in politica din domeniul invå(åmintului. S-ar pu-
tea så fi cåutat in acest fei så promoveze §colile romano-catolice poloneze
sau unite rutene, in detrimentul celor ortodoxe, pentru care, in mod evident.

36 Idem, Istoria Fondului bisericesc din Bucovina, Cemåup, 1921, pp. 20 41.

ROMÅN11 DIN MONARHIA HABSBURGICÅ

283

nu aveau nici un interes. Influensa romano-catolicå asupra sistemului de
invåtåmint a continuat så creascå o data cu intrarea in noul secoL Douå
decrete imperiale, din 1815, au dat o loviturå putemicå §colilor romåne$ti
$i altor $coli ortodoxe, plasind toate chestiunile de ordin didactic §i admi¬
nistrativ in miinile consistoriului romano-catolic de la Lemberg, care fa-
cea obligatorie numirea unui cadru didactic romano-catolic ori de cite ori
se ivea un loc vacant in vreo §coalå. Dat fiind cå pupnele §coli såte§ti ro-
måne$ti duceau permanent lipså de invå^åtori, noua politicå insemna cå per-
soanele care nu $tiau limba romånå, de obicei polonezi din Galitia, urmau
så aibå responsabilitatea invåtårii copiilor de romani. Una dintre conse-
cin^e a fost declinul inregistrat in frecventarea acestor §coli.

Catolicizarea §i germanizarea invåtåmintului au continuat in mare må-
surå nestinjenite pinå la numirea lui Eugen Hacman ca episcop in 1835.
in 1837, el a supus impåratului Ferdinand (1835-1848) un lung memoriu
in care a expus neajunsurile invåtåmintului roman ortodox. 37 Il supåra in
mod deosebit marele numår de candida(i la preo(ie ce intrau in Academia
Teologicå Ortodoxå de la Cemåuti, infiin(atå in 1726, $i care erau desti-
na(i parohiilor romåne$ti, dar care nu §tiau så citeascå romåne§te, intrucit
studiaserå doar gennana sau poloneza in $colile elementare §i secundare.
Atribuind aceastå situa(ie nefericitå neglijårii intereselor romåne$ti de cåtre
administratia provincialå, el a propus ca fondul §colar, ce fusese creat cu
contribu(ii din partea clerului roman, så fie folosit pentru a infiin(a o re(ea
§colarå la nivelul intregii provincii, in care profesorii så fie ortodoc§i care
cuno§teau limba romånå. Pentru a asigura succesul, el a recomandat ca
episcopului ortodox så i se acorde jurisdic(ie asupra noilor $coli. Birocra(ia
de la Viena nu a luat nici o måsurå in legåturå cu acest proiect pinå in 1844,
cind impåratul a aprobat in principiu punctele esenpale pe care le ridicase
Hacman. Dar a fost nevoie de tulburårile de la 1848 pentru ca så se materia-
lizeze propunerile episcopului. Biserica Ortodoxå a ci$tigat in sfir§it dreptul
de a-§i administra propriul såu fond religios $i de a supraveghea $colile ele¬
mentare $i secundare pe care le finan(a. Romånå a devenit limbå de predare
in toate $colile elementare rurale, cu exceptia acelora dintre Prut §i Nistru,
unde trebuia folositå ruteana. Efectul general asupra invåtåmintului romå-
nesc a fost benefic, dar progresul a fost dureros de lent de-a lungul celei
de-a doua jumåtåti a secolului.

Viata intelectualå romåneascå din Bucovina oferea un contrast izbitor
in raport cu aceea din Transilvania. Activitatea literarå §i $tiintificå era mo-
destå ca volum §i lipsitå de originalitate. Beletristica se limita la copierea

37 1. V. Gora§, Invatåminlul romånesc in (inutul Sucevei, 1775-1918, Bucuresti, 1975,
pp. 58 61.

284

ROMÅNII, 1774-1866

manuscriselor diverselor cårp populare, precum Alexandria $i Råzboiul
Troian. Existau, de asemenea, manuale $colare, majoritatea lor tipårite
la Viena, $i citeva gramatici practice $i dicponare bilingve, dar nu exis¬
tau istorii ale romånilor $i nici lucråri originale de lingvisticå. 38

N-a existat o mi§care naponalå romåneascå. Sentimentul naponal s-a
påstrat viu in rindurile putin numeroasei clase boiere$ti, prin intermediul
contactelor de familie §i, ocazional, cu frunta$ii politici din Moldova, a$a
cum s-a intimplat in 1821, cind un mare numår de boieri au fugit in Bu-
covina pentru a scåpa de consecin(ele mi$cårii eteriste. Dar propagarea
ideilor despre mo$tenirea comunå, etnicå §i culturalå, a romånilor a råmas
pe seama unei miini de intelectuali. 39 Exista doar o societate literarå §i cul¬
turalå — Societatea Literarå din Eparhia Bucovinei — ce fusese infiintatå
in 1846 $i ai cårei membri erau preoti §i epitropi biserice$ti. N-a realizat
nimic notabil $i, pe la 1850, s-a destråmat. Nu existau nici ziare romåne§ti.
O modestå propunere fåcutå in 1817 de cåtre Teodor Racoce, un tålmaci
pentru Consiliul administrativ de la Lcmberg, de a publica o gazetå romå¬
neascå, nu a dus la nimic, mai ales, dupå cit se pare, din cauza lipsei de in-
teres §i de sprijin financiar din partea concetå(enilor såi bucovineni. 40

Absenja unei viep intelectuale viguroase §i a unei putemice mi§cåri na-
ponale in rindurile romånilor din Bucovina a fost in primul rind rezultatul
separårii lor de centrele tradiponale culturale §i religioase din Moldova §i
al absorbpei lor de cåtre o lume culturalå $i socialå stråinå, in special ger-
manå. Curtea de la Viena §i birocrapa imperialå au promovat activ aceastå
separape prin intrcruperea vechilor legåturi ecleziastice dintre Moldova $i
Bucovina, prin descurajarea importului de publicapi din Principatele ro-
måne §i prin promovarea invåpimintului in limba germanå. Singura in-
stitupe naponalå de care dispuneau romånii — Biserica Ortodoxå — a
fost dominatå dc o birocrape stråinå §i conduså de eclezia§ti care manifes-
tau pupnå intelegere pentru noua idee de napune §i, ca atare, erau incapa-
bili så asigure aceea§i conducere culturalå §i politicå precum biserica din
Transilvania. Erau prea pupni intelectuali $i boieri romåni cu o con$tiin-
{å publicå in stare så compenseze lipsa unei conduceri clericale §i så infi-
inteze §i så intrepnå alte institupi care så promoveze interesele naponale.
Activitatea politicå organizatå trebuia så a§tepte Revolupa de la 1848.

38 C. Loghin, Istoria literaturii romåne din Bucovina, 1775-1918 , Cemåuti, 1926,

pp. 12-22.

39 T. Bålan, Refugiafii moldoveni in Bucovina, 1821 $i 1848 , Bucuresti, 1929,
pp. 12-16; N. Iorga, Histoire des Roumains de Bucovine , Ia$i, 1917, pp. 76-81.

40 lacobescu, Din istoria Bucovinei , I, pp. 344-348.

1848

Pentru intelectualii romani, 1848 a insemnat triumful ideii de napune.
In ambele Principate §i in Monarhia habsburgicå, ei au justificat cererile
de independent sau autonomie politicå invocind drepturile inerente ale
comunitåpi etnice la autodeterminare. in Moldova §i Jara Romåneascå ei
au cåutat så scape de protectoratul rusesc $i så restabileascå echilibrul is-
toric cu lmperiul Otoman, iar in Transilvania, in zona Banatului invecinatå
cu Ungaria, §i in Bucovina, ei acponau pentru unirea romånilor intr-un sin-
gur ducat autonom. S-au gindit chiar la unirea romånilor de pe ambele ver-
sante ale Carpaplor, intrucit resimteau putemic legåturile etnice, de limbå
§i de cullurå. Dar asemenea ginduri erau schimbåtoare, intrucit realitå(ile
politice, in special pragmatismul Rusiei §i Austriei, tulburau constant ipo-
tezele §i visurile. Totu$i, idealismul celor de la 1848 a persistat, dar nu mai
mult decit in sensul solidaritåpi pe care o simteau cu alte natiuni mici ale
Europei, care luptau eie insele pentru a-§i dobindi libertatea de sub ståpi-
nirea altora. Acest sim( aparte al comunitå|ii datoreazå mult exemplului §i
gindirii occidentale §i, astfel, 1848 serverte $i ca måsurå a integrårii romå¬
nilor in Europa.

MOLDOVA $1 TARA ROMÅNEASCÅ

Revolutia de la 1848 din Tårile Romåne a fost in primul rind opera in-
telectualilor liberali, a pa§opti§tilor, care ajunseserå la maturitate in anii ’30
§i ’40. Ei sint aceia care au inipat-o, care i-au definit obiectivele, care i-au
asigurat conducerea. Aceastå conducere le-a revenit in absenta celorlalti.
Ea nu putea veni din partea clasei mijlocii de comercianp §i fabricanp, re-
duså numerice$te §i lipsitå de coeziune. Mai curind generatia de la 1848,
angajatå in schimbarea organizårii politice $i economice §i animatå de o
viziune optimistå in privin(a viitorului, este aceea care a dat coerentå teo-
reticå aspirapilor diverselor clase.

Pa§opti§tii erau un grup deosebit de omogen. Ei aparfineau clasei boie-
re*fti, cu toate cå, in general, nu rangurilor inalte sau celor mai vechi familii.

286

R0MÅN1I, 1774-1866

§i beneficiaserå de posibilitafi similare de a studia, ce constituiau prero-
gative ale clasei lor. Dupå incheierea studiilor ar fi putut aspira la o ca-
rierå in armatå, o profesiune favoritå a clasei lor, sau så intre in rindurile
administrapei centrale, pe posturi de nivel mijlociu, cåi urmate de fiii ge-
nerapei anterioare de boieri.

Generapa de la 1848 se distingea de inainta$ii ei prin cunoa§terea direc-
tå a Europei Occidentale. Majoritatea fuseserå in Franta pentru a-§i deså-
vir§i studiile, dar pupni, precum Mihail Kogålniceanu, §i-au luat titlurile
la universitåp germane. 1 In orice caz, cel de-al doilea cåmin spiritual al lor
a fost Parisul. Aici, in afarå de frecventarea cursurilor, ei au intilnit figuri
de frunte ale intelectualitåpi §i viepi politice franceze §i reprezentanp ai
naponalitåplor subjugate din Europa Råsåriteanå. Ace§tia au infiintat so-
cietåp pentru promovarea culturii naponale §i pentru dezbaterea marilor
probleme politice §i sociale ale zilei §i au elaborat planuri ambipoase de
reforma pentru (ara.

Pa§opti§tii se simteau ei in§i$i o parte din Europa. Au recunoscut Apu-
sul drept un model politic §i cultural pentru partea lor de Europa $i nu aveau
cine §tie ce indoieli cå modelul de dezvoltare al acesteia era aplicabil §i Jå-
rilor Romåne. Ideile lor privind structurile politice §i progresul economic
erau, ca atare, in mare måsurå influentate de doctrinele liberalå $i de lais-
sez-faire la ordinea zilei. Nu este in nici un fei intimplåtor cå §i-au indrep-
tat privirea spre solupile liberale $i nu spre cele conservatoare in problemele
care fråmintau cele douå tåri. Orice tip de conducere autoritarå, chiar dacå
luminatå, prezenta doar o micå atracpe pentru oameni hotårip så-§i elibe-
reze poporul de Rusia „autocratå“ ?i de Turcia „despoticå“ §i domici så
lårgeascå participarea cetåtenilor la treburile publice.

in ciuda admirapei lor fatå de Apus, pa$opti$tii nu erau ni^te ginditori
abstracp care incercau så impunå poporului romån institupi farå legåturå
cu experienta istoricå. Dimpotrivå, deosebit de con§tienp de situatia din
tarå, ei au fost foarte selectivi in aplicarea teoriei §i practicii occidentale.
Dar contrastele intre Principate $i Apus, care deveneau mai izbitoare pe
måsurå ce cunoa$terea de cåtre ei a Europei se aprofunda, i-au facut neråb-
dåtori så inceapå acpunea de reformare ?i så recupereze timpul pierdut.

Pa§opti§tii, asemenea boierilor reformatori de dinaintea lor, se distin-
geau printr-o atitudine criticå fatå de institupile §i obiceiurile existente.
Atacurile impotriva orinduirii nu erau, a$a cum am våzut, intimplåtoarc.
Boieri de toate rangurile incurajaserå cu pasiune $i entuziasm aceastå prac-
ticå; ei inså puneau doar arareori in discutie ordinea socialå existentå $i

1 D. Berindei, Cultura nafionald romånå modema , Bucuresti, 1986, pp. 432-443.

1848

287

se fereau de adevårata innoire, preferind in schimb så revinå la o perioadå
anterioarå, cind drepturile $i privilegiile lor fuseserå inviolabile. Pa§opti§-
tii, dimpotrivå, intenponau så indrepte relele. Pentru ace$tia nici o institu-
pe nu era sacrosanctå.

in raport cu confrapi lor moldoveni, cei din Jara Romåneascå erau
mai agresivi §i mai pupn dispu§i la compromis in cererile lor de reformå.
Cauza pare så fie legatå de mai marea diferenpere socialå din Tara Romå¬
neascå, unde boierii de rang inferior $i membrii clasei mijlocii in curs de
formare erau mai numero§i, mai unip §i deveniserå mai activi din punct
de vedere politic. Pe de altå parte, in Moldova, aristocrapa conservatoare,
posesoare de påminturi, continua så domine via(a politicå §i socialå.

Caracteristicå pentru gindirea radicalå a intelectualilor din Jara Romå¬
neascå din deceniul anterior izbucnirii revolupei a fost critica societåpi
muntene§ti facutå de Alexandru C. Golescu (1815-1873). Fiu al marelui
boier Dinicu Golescu, Alexandru studiase la Collége de France, la Paris,
intre 1835 $i 1838. La reintoarcerea acaså a fost $ocat de diferenta de nivel
economic $i de spirit intreprinzåtor dintre propria sa tarå §i Europa Oc-
cidentalå. L-a emoponat profund mizeria (åranului romån. intr-o scrisoare
cåtre ffapi såi, trimiså de la Paris in 1835, el sublinia cå (åranul nu era li-
ber, a$a cum credeau ei, pentru cå nu putea så påråseascå mo$ia boieru-
lui farå permisiunea acestuia, o favoare care nu i-a fost acordatå niciodatå,
din cauza lipsei de minå de lucru. La celålalt capåt al scårii sociale, se afla
clasa boiereascå, a$a cum o cunoscuse el la Bucuresti, nemeritindu-$i pri¬
vilegiile. Considera cå este intolerabil ca 90 la sutå din populape så fie
nevoitå så indure o extremå såråcie pentru a asigura luxul unora care se
dedaserå la „senzualism, viciu §i egoism“. Pentru el, adevåratul model de
boier era tatål såu, totdeauna gata så-$i ri§te avutul pentru binele public.
El a cerut o reorganizare profundå a sistemului social §i economic existent,
dar a recunoscut cå implinirea unor asemenea reforme, precum atribui-
rea de påmint in deplinå proprietate (åranilor, ar cere enorme surne de bani,
pe care ace§tia pur §i simplu nu aveau de unde så le ia. Chiar $i boierii pa-
triop, se plingea el, erau plini de datorii, pentru cå, de$i posedau mari mo§ii,
nu le puteau cultiva, intrucit mina de lucru era insuficientå 2 .

Pa§opti§tii se mai deosebeau de generapile precedente prin devotamen-
tul lor aparte fa(å de (elurile naponale. Erau condu§i de o nouå conceppe
despre napune, a$a cum a fost definitå de cercul din jurul Daciei literare,
ce cuprindea pe top muntenii §i moldovenii, indiferent de clasa socialå,

2 G. Fotino, Din vremea renafterii nafionale a Tårii Romånefti; Boierii Golefti,
II, Bucurc$ti. 1939, pp. 14-20.

288

ROMÅNII, 1774-1866

care urmau så beneficieze de aici inainte de toate binefacerile Tmpreunå $i
så poarte tot impreunå poverile comunitåtii. Gindirea lor era cu totul stråi-
nå intereselor inguste de claså. De$i reformele pentru care pledau ar fi fost
profitabile pentru clasa mijlocie In devenire §i pentru boierii liberali, pa$op-
tistii nu au plasat in mod constient interesele unei anume clase inaintea
acelora ale altei clase. Sustinuti de un idealism romantic §i — in primå-
vara anului 1848 — prin?i in curentul de entuziasm al unei noi lumi, ce
pårea cå este pe punctul de a se na§te, pa§opti§tii §i-au indreptat atentia spre
o implinire rapidå a unor mari obiective naponale $i sociale.

Au inteles mai clar decit predecesorii lor nevoia unei organizåri efec-
tivc. Din moment ce erau confruntati din partea domnitorilor påminteni
cu acclea§i suspiciuni de care avuseserå parte boierii reformatori in timpul
fanariotilor, pa§opti§tii au fost nevoiti så-§i urmåreascå scopurile politice
in secret sau sub acoperirea societåplor literare. Arestarea lui Ion Cimpi-
ncanu §i a lui Dimitrie Filipescu, in 1840, le-a aråtat limitele actiunii poli¬
tice, dar acest eveniment descurajator nu i-a impiedicat de la actiunea de
prcgåtire §i de organizare.

Cea mai importantå dintre noile societåti a fost Frå(ia, infiintatå in Bucu¬
resti, in 1843, de Nicolae Bålcescu — care fusese membru al grupului con-
spirativ al lui Filipescu —, de Ion Ghica, profesor de geologie ?i geografie
la Academia Mihåileanå din Ia$i, $i de Christian Tell, maior in armata Tårii
Romånesti. Scopul acestei societåti era de a påstra coeziunea intre propo-
våduitorii reformei politice si sociale si de a-i menpne oricind gata så reali-
zcze o schimbare a sistemului. Pentru a evita soarta societåtilor precedente,
membrii Fråtiei respectau cu strictete secretul, folosind drept model orga-
nizarca lojelor masonice. Fondatorii societåti i erau domici så lårgeascå nu-
mårul de membri ai acesteia in ambele Principate, Ghica fiind unul dintre
cci mai ståruitori membri in promovarea unor contacte regulate intre frun-
tasii liberali munteni si moldoveni. Dar Fråtia nu s-a dezvoltat. Numårul
mic de membri si vigilenta autoritåtilor in ambele Principate au facut im-
posibilå o activitate politicå semnificativå.

Membrii Fråtiei, printre care Bålcescu si Ghica, au infiintat o nouå so-
cictate — Asociatia pentru Inaintarea Literaturii Romånesti — la Bucu¬
resti, in 1845. 3 Scopul såu mårturisit era acela de a-i ajuta pe scriitori så-si
dczvolte talentul ca mijloc de promovare a bunåstårii publice. Asociatia isi
propunca så-i plåteascå pentru lueråri in toate domeniile care ar contribui
la educarea tineretului si ar deschide gustul pentru leeturå, in special in

' C. Bodea, Luptele romånilor pentru unitatea na/ionald, 1834-1849, Bucuresti,
1967, pp. 54-59; Anul 1848 in Principatele Romåne, I, Bucuresti, 1902, pp. 44 61.

1848

289

rindurile marii mase a populapei. Membrii Asociapei au avut $i obiective
revolutionare, §i anume unirea politicå a tuturor romånilor, dar au avut gri-
jå så nu atragå atenpa autoritåplor. Principala ei realizare a fost publica-
rea revistei de culturå Magazin istoric pentru Dacia, menponatå mai sus.
Asociapa $i-a incheiat practic activitatea dupå ce o parte dintre membrii
ei fondatori au plecat la Paris in 1846.

Intelectualii romani in general gåsiserå la Paris un loc mai plåcut de-
cit Bucure§tii sau Ia§ii pentru activitåple lor. Prima lor organizape fusese
Societatea pentru invåpitura Poporului Romån, pe care au infiin{at-o in

1839. 4 Sarcina ei imediatå a fost råspindirea unor informapi utile, atit in
Moldova cit §i in Jara Romåneascå, fiind astfel prima societate culturalå
care §i-a extins activitatea peste granpele unui singur Principat. Prima ac-
tivitate intreprinså de membrii ei a fost expedierea ziarelor §i a altor pu-
blicapi frantuze?ti la Bucuresti $i asigurarea unei såli de lecturå pentru
populatie. Ziarele pe care le selectau erau in general liberale §i erau menite
så informeze cititorii romani asupra schimbårilor sociale §i politice sem-
nificative ce aveau loc in Apus $i så-i mobilizeze in felul acesta la acpune
in tarå. Membrii acestei societåti s-au angajat $i in lupta pentru autonomia
Principatelor §i in cele din urmå pentru unirea lor, dar s-au gindit cå era
mai bine så nu facå publice pentru moment aceste teluri.

Cea mai importantå dintre toate societåtile de la Paris a fost, farå doar
?i poate, Societatea Studenplor Romåni de la Paris, fondatå in decembrie

1845. 5 Membrii såi erau atit munteni — frapi Dumitru $i Ion C. Bråtianu
§i C.A. Rosetti, fii de boieri, $i Alexandru C. Golescu —, cit §i moldo-
veni — Mihail Kogålniceanu §i Ion lonescu de la Brad, agronom $i econo-
mist. Bålcescu li s-a alåturat in iulie 1846 §i, curind, a devenit conducåtorul
lor. El era cel mai radical dintre ei §i cel mai pupn tolerant fapi de statu-quo.
in vederea soluponårii problemelor societåpi romåne§ti, Bålcescu a cerut
operarea unor schimbåri fundamentale in structurile sociale §i economice,
nu doar o inlocuire a domnitorilor. Sim(ea cå intreaga societate avea nevoie
de o regenerare. Era sigur cå succesul revolupei, pe care o socotea inevi-
tabilå, va depinde de mårimea sprijinului pe care il va putea obpne in toa¬
te straturile societåpi §i, pentru a le mobiliza, a facut apel la un efort masiv
de propagandå, sub lozinca „Patria, Fråpa §i Libertatea“. in materie de po¬
liticå extemå, membrii acestei societåp erau mai moderap. Suspneau co-
operarea cu Turcia pentru a contracara influensa Rusiei, care, dupå pårerea
lor, era principalul obstacol in calea independentei §i a unirii. Au hotårit

4 C. Bodea, Luptele romånilor, pp. 22-27.

5 Ibid., pp. 78- 94; Anul 1848, 1, pp. 16-23, 61-88.

290

ROMÅNII, 1774-1866

så facå uz de talentele diplomatice ale lui Ion Ghica §i de relapile perso¬
nale pe care acesta le avea cu Re§id pa§a, noul Mare Vizir otoman, pentru
a convinge guvemul ture så sprijine reforma socialå $i politicå in Princi-
pate ca o armå impotriva Rusiei. De$i nu a facut aceastå cålåtorie la Con-
stantinopol. Ion Ghica a devenit corespondentul permanent al oficiosului
Journal de Constantinople, fumizind despre Tara Romåneascå informapi
menite så ci§tige simpatia oficialitåplor otomane.

Membrii societåpi s-au inspirat din varii medii intelectuale cu care erau
in contact la Paris. 6 Ei au ffeeventat cursurile lui Jules Michelet, la College
de France, despre revolupe §i despre dreptul natiunilor de a se dezvolta a§a
cum credeau de cuviintå $i ale poetului polonez Adam Mickiewicz despre
misiunea Poloniei de a conduce lupta slavilor pentru libertate. Erau vre-
muri nåvalnice. Romånii impårtå§eau §i vederile altor reprezentanp ai po-
poarelor est-europene §i ale sprijinitorilor lor francezi cu privire la o nouå
Europå, constituitå din popoare libere ce colaborau §i erau animate de cre-
din^a in ideea de napune. In toate domeniile, Fran|a constituia modelul lor
$i, cu toate cå admirau constitupa englezå, considerau cå Anglia, concen-
trindu-se asupra industriei §i comertului, dovedea lipså de suflet. Idealis-
mul lor era deci romantic, nu economic.

In ambele Principate, nemupumirea fatå de ordinea politicå existentå
era råspinditå. Marii boieri, care mai reprezentau incå o fortå de care trebuia
så se pnå seama, aveau nemultumiri foarte vechi. In Moldova, a§a cum
am våzut, intraserå intr-un conflict putemic cu domnitorul Mihai Sturdza.
Aveau obieepi fatå de autoritarismul såu $i fatå de faptul cå nu se consul-
ta cu ei, iar unii chiar rivneau la scaunul domnesc. L-au denuntat la Peters-
burg §i la Constantinopol §i au organizat mici comploturi in Adunarea
Ob§teascå, dar, dat fiind cå erau divizap §i nu se bucurau de popularitate
in rindurile populapei, Sturdza nu a fost deranjat de izbucnirile lor ocazio-
nale. Aceste hårpiieli erau, de fapt, o continuare a luptei neintrerupte dintre
domnitor, reprezentantul tendintelor politice centralizatoare, $i marea aris-
toeratie posesoare de påminturi, care cåuta o reintoarcere la era ascenden-
tei boiere§ti. In Tara Romåneascå, numero§i mari boieri imbråti?au acelca^i
teluri. Dar un numår dintre cele mai aristoerate familii — precum Gole§tii
§i Ghicule$tii — sprijineau reformele moderate. Au incercat, de pildå, så-l

6 J. Breazu, Edgar Quinet et les Roumains, Paris, 1928, pp. 98-112; I. Brca/.u,
Michelet f i romånii, Cluj, 1935, pp. 50-52, 72—74, 101-108; O. Boito§, Raporturilc
romånilor cu Ledru-Rollin f i radicalii francezi in epoca revolufiei de la 1848, Bucuresti,
1940; G. Zane §i E. G. Zane, N. Bålcescu la Bihlioteca Polonezå din Paris, Bucurc$li.
1973, pp. 5-54.

1848

291

convingå pe domnitorul Gheorghe Bibescu så se a§eze in fruntea mi§cå-
rii de reinnoire, pentru a preintimpina o izbucnire violentå a claselor orå$e-
ne$ti de jos §i a tåranilor nelini§titi. Preferau så introducå reforme de sus
Tn jos, precum abolirea servitutilor (åråne§ti §i instalarea unei administra-
tii publice eficiente pentru a påstra structura socialå existentå §i propriile
locuri in cadrul ei. Au facut chiar apel la Pavel Kiseleff, care continua så-i
sfatuiascå de departe pe succesorii såi domne$ti, cerindu-i ajutorul, inså
Gheorghe Bibescu a råmas impenetrabil la sfaturile $i rugåmintile lor stå-
ruitoare.

Clasa mijlocie ?i tårånimea erau §i eie nemultumite. Erau necåjiti de
birurile mari fatå de stat, iar tåranii doreau cu disperare så li se reducå obli-
gatiile fatå de mo§ieri. Nivelul de trai al tårånimii se deteriorase in anii ’40,
din cauza conditiilor economice instabile din Europa $i a unei serii de ca-
lamitåti naturale locale, in special o secetå gravå §i o epizootie, care au redus
putemic productia agricolå. Intre anii 1846-1848, opozitia fatå de regimu-
rile lui Sturdza §i Bibescu s-a intensificat. Segmente ale populatiei, care
niciodatå nu sfidaserå pinå atunci autoritatea, incepeau så se mi$te. in Mol-
dova, asociatiile comerciale $i industriale din la$i au protestat in 1846 im-
potriva planului lui Sturdza de a måri din nou impozitele; in citeva zone
rurale, proprietarii de påmint mici $i mijlocii au obiectat §i ei fatå de plata
unor impozite suplimentare; in citeva judete, alegerile pentru Ob§teasca
Adunare, din vara anului 1847, au fost contestate aprig de cåtre boierii
liberali. Pe teritoriul ambelor Principate tåranii refuzau så presteze obliga-
tiile in muncå; in toamna anului 1847 §i in primåvara celui urmåtor, a spo-
rit numårul incidentelor violente §i al celor ce fugeau peste granitå. 7

Domici de schimbare, intelectualii moldoveni §i munteni au fost stir-
niti så pomeascå la actiune de evenimentele ce au avut loc in Europa Apu-
seanå in primåvara anului 1848. Prima reactie deschiså la revolutia din
februarie de la Paris a venit din partea studentilor romåni prezenti acolo. 8
Ei au salutat cu entuziasm råstumarea lui Ludovic Filip §i au trimis o dele-
gatie pentru a felicita noul guvem republican. Au petrecut multe ore dez-
båtind modul in care evenimentele la care fuseserå martori ar putea afecta
propriile lor tåri §i discutind ce actiuni ar trebui ei in§i§i så intreprindå. Iz-
bucnirea violentelor la Viena $i Pesta, la mijlocul lunii martie, au adus re¬
volutia mai aproape de Principate $i au dat un carneter de urgentå discutiilor

7 In legåturå cu tulburårile de la sate, vezi G. Platon, Moldova yi inceputurile revo-
lufiei de ta 1848, Chi$inåu, 1993, pp. 265-303.

s An ul 1848, I. pp. 140-141.

292

ROMÅNII, 1774-1866

lor. in locuin(a lui Bålcescu, ei au alcatuit, la 20 martie, o lista a reforme-
lor ce trebuiau introduse concomitent in ambele Principate. Cu excepjia
articolului privind proprietatea, aceastå lista prezenta o remarcabilå simi-
litudine cu programul lui Filipescu din 1840 $i a constituit substanja pro-
clamatiei publice de reforma din iunie.

Bålcescu §i conffapi såi au hotårit så se intoarcå imediat acaså in vede-
rea organizårii luptei pentru reforma. Muntenii s-au indreptat spre Bucu¬
resti. Bålcescu §i Alexandru G. Golescu, un var al lui Alexandru C. Golescu,
au cålåtorit impreunå prin Gennania, unde au discutat cu prin^ul Adam
Czartoryski, conducåtorul emigrafiei poloneze, posibilitåple unei acpuni
comune cu polonezii §i revolutionarii din alte (åri est-europene. Czartoryski
a fost de acord så trimitå ofiteri polonezi pentru a ajuta la organizarea ar-
matei din Tara Romåneascå ?i i-a scris lui Lamartine, ministrul de Exter-
ne in guvemul provizoriu francez, cerindu-i imperios så trimitå douåzeci
de mii de pu$ti in Jara Romåneascå. Bålcescu $i prietenii såi au ajuns la
Bucuresti la inceputul lunii aprilie. Moldovenii au ajuns la Iasi doar dupå
izbucnirea violentelor.

La Iasi, cipva mari boieri, care se opuneau lui Sturdza, un numår de
boieri liberali mai tineri si de reprezentanti ai clasei de mijloc si ai altor
categorii oråsenesti, probabil o mie de persoane in total, s-au intilnit la
8 aprilie la Hotel Petersburg, pentru a decide cursul actiunii. Aceastå in-
trunire a fost punctul culminant al citorva såptåmini de mici adunåri pri¬
vate si al citorva declaratii publice denuntind despotismul, toate prilejuite
de noutåtile privind evenimentele de la Paris, Viena si Berlin. Moderajii
au avut cistig de cauzå si au convins adunarea så sprijine o petitie adre-
satå domnitorului, in care formulau toate nemultumirile lor $i in care pro-
puneau reforme corespunzåtoare. Acestia au fost de acord, de asemenea,
ca de indatå ce petitia lor va fi inaintatå, adunarea ?i toate celelalte aso-
ciafii så fie dizolvate. Principala ratiune pentru o astfel de precautie pare
så fi fost teama ca nu cumva miscarea lor de protest så fie impinså spre
extreme de cåtre categoriile oråsenesti de jos si de cåtre {årånime.

Un comitet, prezidat de cåtre poetul Vasile Alecsandri, a redactat Pc-
titia-proclamatie adresatå deopotrivå masei mari a populajiei si domni¬
torului. Obiectivul general era acela de a instala un regim politic liberal
moderat si de a stimula dezvoltarea economicå. 9 Membrii comitetului au
formulat ca principiu de bazå al guvemårii stricta respectare a legii de

9 Ibid ., pp. 176-179; V. $otropa, Proiectele de constitufie, programele de reforme
f i petifiile pentru drepturi din Jan le Romåne in secolul al XVlll-lea f i prima jumdUitc
a secolului al XlX-lea, Bucuresti, 1976, pp. 158 161.

1848

293

cåtre oficialitåti, ca $i de cåtre cetåteni, deci o trimitere evidentå la regi-
mul autoritar, de coruptie ?i arbitrariu, al lui Sturdza. Apoi au schitat regu-
lile pentru alegerea unei noi Adunåri, mai reprezentative, cu puteri sporite,
incluzind dreptul de a inainta propuneri domnitorului In toate chestiunile
privind binele general §i de a examina toate ordonanjele guvemului pri-
vind administrarea treburilor publice $i justitia, inainte ca acestea så intre
in vigoare. Cit prive$te economia, ei au cerut insistent crearea unei bånci
naponale „pentru a facilita comertul“ §i desfiintarea tuturor tarifelor „im-
povåråtoare pentru agriculturå §i comert“. in privinta tåranilor, au formu-
lat o cerere cu caracter general de imbunåtåtire a relatiilor lor cu mo$ierii
?i statul. Erau angajap evident in reforme §i credeau in eficienta unor in-
stitutii bune, dar nu se gindeau la råstumarea structurilor politice §i sociale
existente in (ara, adicå så actioneze ca revolutionari.

Sturdza a primit Petitia-proclamatie la 9 aprilie §i a fost de acord cu
33 din cele 35 de puncte, respingindu-le doar pe acelea privind dizolvarea
Adunårii Ob§te§ti §i formarea unei gårzi naponale. Se pare cå ar fi obiec-
tat, de asemenea, fa{å de desfiintarea cenzurii. Spre surpriza lui Sturdza,
conducåtorii mi§cårii de protest au råmas fermi pe pozitie. Ei au cerut ac-
ceptarea intregii peti^ii. Sturdza s-a retras in cazårmile armatei §i in cursul
serii a luat måsuri pentru zdrobirea opozitiei. Citeva persoane au fost ucise
in incle§tårile de scurtå duratå $i aproximativ 300 au fost arestate. Printre
cei care au fugit, fie in Transilvania, fie in Bucovina, s-au aflat Alecsandri
§i un tinår ofiter, Alexandru I. Cuza, viitorul domnitor al Principatelor
Unite. Sturdza era hotårit acum så inåbu$e orice opozitie. Oricine, fie chiar
§i numai suspectat de opozitie, era susceptibil så fie arestat; a fost impu-
så o cenzurå strictå; studentii care se intorceau din Franta erau opriti la
frontierå §i interogati inainte de a li se permite så-$i continue drumul.

Liberalii moldoveni s-au regrupat la Cemåuti, unde au format Comite-
tul Revolutionar Moldovean, §i 1-au insårcinat pe Mihail Kogålniceanu
så redacteze o nouå declaratie de principii, Dorintele Partidei Nationale
din Moldova, care a fost publicatå in august. Mai liberalå decit petitia din
9 aprilie, declarapa atribuia unei adunåri alese puteri extinse, inclusiv drep¬
tul de initiativå legislativå, $i lårgea dreptul judetelor, ora§elor ?i comu-
nelor de a-§i administra propriile treburi, farå nici un amestec din partea
administratiei centrale.

Kogålniceanu a elaborat §i un proiect de constitutie pentru noua Mol-
dovå liberalå — Proiectul de Constitutie — care stabilea cå legislativul
este ramura dominantå a guvemårii, avind puterea de a vota impozite,
de a elabora bugetul de stat anual, de a stimula agricultura, industria §i

294

ROMÅNII, 1774-1866

comertul, de a revizui legile påmintului, de a alege pe domnitor §i chiar
de a-i alege pe mitropolit §i pe episcopii Bisericii Ortodoxe. Kogålniceanu
a propus ca toate stårile sociale så fie reprezentate in acest organism atot-
putemic, dar el nu a pledat pentru votul universal. S-a pronun(at, in schimb,
pentru crearea colegiilor electorale, ce ar fi asigurat o preponderentå cla-
selor de sus. Asemenea majoritåpi confraplor såi, el s-a simtit obligat så
ia in considerare realitåtile politice §i sociale ale timpului §i, astfel, a re-
cunoscut rolul conducåtor pe care boierii 1-au jucat neintrerupt §i a limitat
participarea maselor de tarani la guvemare din cauza lipsei lor de instruire
§i experientå. 10

in luna martie, a intervenit o accelerare a activitåtii politice §i in Jara
Romåneascå. La fei ca §i in Moldova, circulau foi volante cerind un nou
sistem politic §i reforme fundamentale cu caracter economic $i social. Cea
mai importantå a fost „Ce sint meseria$ii?“. Inspirindu-se din lucrarea lui
Abbé Sieyes Ce este a treia stare?, publicatå in 1789, autorul anonim ii
considera meseria$i pe toti cei care nu aparpneau clasei boiere§ti §i care
erau angajafi intr-o formå oarecare de productie sau de comert, inclusiv
pe tårani. intrucit, din punctul såu de vedere, meseria§ii reprezentau prac-
tic intreaga natiune, autorul cerea ca ace§tia så aibå un rol politic prepon-
derent in conformitate cu contribufia economicå §i socialå aduså napunii.
El propunea de fapt ca ace$tia så devinå, in locul boierilor — pe care ii
acuza cå sint neproductivi $i cå se sustrågeau responsabilitåtilor lor —
clasa conducåtoare a societåpi. 11

Boierii liberali fuseserå ?i ei stimip la actiune. Caracteristicå pentru gin-
direa lor a fost o petitie, redactatå la sfir§itul lunii martie, in care i§i expri-
mau deziluzia fatå de modul in care fusese guvematå tara in deceniul
precedent. Reformele pe care le cereau acopereau, chiar dacå nu sistema-
tic, aproape toate domeniile administrapei publice: schimbarea tuturor mi-
ni§trilor aflap in funcfie; desfiintarea cenzurii §i recunoa§terea dreptului
fundamental al libertåfii de exprimare; reforma procedurii judiciare; des-
fiinfarea tributului plåtit sultanului, ca nedemn de o natiune liberå. Boier-
na§ii (de rangul al patrulea) au adåugat propriile lor plingeri, care erau de
departe mai radicale decit acelea ale confratilor lor liberali din clasele dc

10 V. Sotropa, ..Proiectul de constitupe al lui Mihail Kogålniceanu din 1848, in
contextul ideologiei revolutionarilor din tårile romåne", in Anuaml Institutului de lstorw
fi Arheologie, 10, 1973, pp. 229-245. In legåturå cu conceptiile politice ale lui Kogål
niceanu §i activitatea sa in general, vezi A. Zub, „Din activitatea politicå a lui M. Ko
gålniceanu la 1848“, in Revista de is to ne, 29/7, 1976, pp. 999-1012.

11 Anul 1848 ; 1, pp. 460-467.

1848

295

sus, incluzind abolirea rangului social de boier §i o echitabilå repartizare
a impozitelor la nivelul tuturor straturilor populapei. Cei care $i-au asumat
conducerea organizårii acpunii directe impotriva vechiului regim erau inte-
lectualii liberali, instruiti In Apus, majoritatea boieri. In martie, C. A. Ro-
setti, unul dintre fondatorii Fråtiei $i proprietar de tipografie, impreunå
cu Ion Ghica, printre alpi, a format un comitet revolutionar la Bucuresti.
La inceputul lui aprilie, acestora li s-au alåturat Bålcescu $i Alexandru
G. Golescu, care toemai sosise de la Paris. Acesta din urmå II intilnise la
Giurgiu pe Christian Tell, un alt membru fondator al Fråtiei §i maior In
armata Tår i i Romåne$ti, $i deciseserå impreunå så inceapå revolupa fårå
intirziere. Cåzuserå de acord ca o revoltå armatå så aibå loc simultan in
douå locuri — Bucuresti §i Oltenia cu scopul de a impårti „fortele de
represiune“ §i de a face ca revolupa så cuprindå rapid toate pårtile tårii.
Tell §i fortele sale $i-au asumat råspunderea de a mentine drept bazå pen-
tru operatiile viitoare cele cinci judete de la vest de riul Olt — punctul
de plecare al miseårii lui Tudor Vladimirescu. Cu totii reeunosteau cå suc-
cesul actiunii lor depindea de sprijinul maselor de tårani. Nu sperau inså
så izbucneascå o atare revoltå spontanå, in numele cauzei lor, din cauza
instråinårii pe care o identificaserå in rindurile populapei rurale. Au hotå-
rit, de aceea, så lanseze o campanie de propagandå sustinutå la tarå, pentru
a pune capåt deceniilor de tratament neomenos si neglijare pe care le su-
feriserå tåranii si prin aceasta så le inlåture sentimentul de suspiciune ma-
nifestat fatå de orice om din afarå, mai ales fatå de oråseni.

La 20 aprilie, Bålcescu si Golescu au discutat planurile lor cu comite-
tul. Bålcescu dorea ca revolutia så inceapå imediat, la 23 aprilie, in prima
zi de Pasti, considerind cå elementul surprizå va face ca balanta så incline
in favoarea lor. Dar majoritatea, evocind lipsa de pregåtire, a hotårit så
amine ac(iunea. A doua zi, li s-au alåturat Ion si Dumitru Bråtianu, sositi
$i ei de curind de la Paris, care aduceau promisiunea de sprijin din partea
lui Lamartine. Discutiile au continuat pinå in luna mai. Comitetul revo-
lutionar a fost lårgit pentru a inelude pe unii moderati, ca de pildå Ion
Heliade Rådulescu, si a fost aleåtuitå o comisie executivå, conduså de Bål¬
cescu $i Ghica, cu sarcina de a redaeta un plan de insurectie si de a-si asu-
ma råspunderea aplieårii lui. Rosetti 1-a inlocuit pe Ghica. Acesta din urmå
a fost trimis la Constantinopol, in calitate de agent confidential, pentru a
incerca så obtinå neutralitatea binevoitoare a guvemului otoman. Comi-
sia, folosind drept ghid discutiile de la Giurgiu dintre Golescu si Tell, din
aprilie, a hotårit ca revoltå så izbucneascå simultan in diverse locuri $i a
ales ca datå a acesteia ziua de 21 iunie.

296

ROMÅNII, 1774-1866

Intre timp, guvemul rus urmårea cu o nelini$te din ce in ce mai mare
evenimentele desfa§urate in Principate. La sfir$itul lui martie, acesta ii in-
formase pe Sturdza $i pe Bibescu cå armatele sale vor fl trimise din nou
peste Prut, in cazul oricårei tentative de schimbare a sistemului politic in-
stituit de Regulamentele Organice. O astfel de amenin^are l-a imbårbåtat
pe Sturdza så reziste cererilor formulate de cåtre liberali §i l-a redus pe
moderatul Bibescu la inacpune. In aprilie, dupå impråstierea petiponari-
Ior, la Ia§i, tarul Nicolae a trimis in Principate un adjutant, pe generalul
Aleksandr Duhamel, pentru a cerceta situapa. La Ia§i, acesta i-a cerut lui
Sturdza så facå unele concesii modeste pentru a dezamorsa situapa; dom-
nitorul inså nu voia så aibå nimic de-a face cu „liberalismul“. Duhamel
s-a dus la Bucuresti, unde a sosit la 12 mai, gåsind situapa de acolo si mai
primejdioaså decit aceea de la Iasi. In consecin(å, a recomandat trimiterea
imediatå a 20 000 de militari ru$i pentru a asigura ordinea publicå, dar
Bibescu i-a respins oferta. 12

Guvemul otoman la rindul såu a considerat alarmantå situapa din Jara
Romåneascå. L-a trimis in luna mai la Bucuresti pe Taalat Effendi, in cali-
tate de comisar special, cu misiunea de a-i cere lui Bibescu så-i reprime
pe revoluponari. Domnitorul nu a intreprins inså nimic si astfel inipativa
a råmas in miinile comitetului revoluponar.

Comitetul a pus in aplicare planul såu pentru o insurecpe generalå la
inceputul lunii iunie. Membrii såi au plecat din Bucuresti in toate direcp-
ile pentru a*si alerta simpatizanpi din judete in legåturå cu planurile lor
Si pentru a coordona revoltele locale. Centrul activitåpi lor a fost Islazul,
o localitate de la Dunåre, la vest de riul Olt, unde Christian Tell adunase
o micå armatå. Aici, in fata unei mari si entuziaste adunåri, la 21 iunie,
Ion Heliade Rådulescu, din partea Comitetului revoluponar, a dat citire
unei proclamapi, prezentind programul revolupei. 13 Ea reprezenta momen-
tul culminant a douå idei ce cistigaserå o largå circulape printre cei culti-
vap, incå din ultima jumåtate a secolului al XVIII-lea — una, o conceppc
despre napune bazatå pe alte criterii decit rangul social, si alta, autono-
mia politicå pentru Principate, bazatå pe tratatele inipale cu Imperiul Oto¬
man. Preambulul facea din etnicitate criteriul de apartenenjå la o napune.
Declara pe fiecare romån — tåran, mestesugar, negustor, preot, boier si
domnitor — drept un fiu al patriei comune, cu dreptul de a participa la

12 B. Jelavich, „The Russian Intervention in Wallachia and Transylvania, Sept. 1848
to March 1849“, in Rumanian Studies, IV, Leiden, 1979, p. 20; G. Bezviconi, Cåldtori
rufi in Moldova $i Muntenia, Bucuresti, 1947, pp. 385-389.

13 Anul 1848, I, pp. 490-501; §otropa, Proiectele, pp. 175-195.

1848

297

guvemare. Referindu-se la tratatele incheiate intre primii domnitori ai Jårii
Romåne$ti §i sultani pe de o parte, §i la intelegerile ulterioare intervenite
intre Rusia §i Imperiul Otoman, ce garantau respectul pentru drepturile
politice traditionale ale Principatelor, pe de altå parte, proclamatia expri-
ma „vointa napunii romåne“ de a-$i påstra suveranitatea intemå §i inde-
pendenta. Astfel, pa$opti§tii nu au exprimat nici o ostilitate fa(å de sultan
$i chiar §i-au declarat intentia de a respecta toate obligatiile tratatelor in¬
cheiate cu acesta; nu au putut inså så-§i ascundå ostilitatea fata de Rusia
§i au cerut så se punå capåt regimului instituit prin Regulamentele Orga-
nice, care, pretindeau ei, incålcaserå autonomia pe care Rusia se jurase,
prin tratat, så o apere. Pa§opti§tii enumerau apoi principiile pe baza cårora
intentionau så a$eze Principatul pe o cale nouå, liberalå: egalitatea in drep-
turi a tuturor cetåtenilor; o echitabilå repartizare a poverilor publice, pe
baza unui impozit progresiv pe venit; o largå participare la viata publicå
prin lårgirea drepturilor electorale; libertatea presei, a cuvintului §i a intru-
nirilor; desfiintarea clåcii cu o despågubire plåtibilå mo§ierilor; un sistem
de invåtåmint plåtit §i invåtåmint egal $i liber pentru fiecare, in conformi-
tate cu capacitatea sa intelectualå; desfiintarea tuturor rangurilor §i titlu-
rilor nobiliare; alegerea domnitorului din orice categorie a populatiei pe
termen de cinci ani.

Proclamatia de la Islaz a fost un program caracteristic pentru intelec-
tualii liberali europeni de la 1848, datoritå accentului pus pe libertåtile in-
dividuale, increderii in bunele institutii §i prevederilor sale privind un rol
sporit pentru cetåtean in treburile publice. Dar nu au fost simple imprumu-
turi ale romånilor din experienta europeanå apuseanå. Principiile pe care
Comitetul revolutionar le exprima cu atita fortå i$i pot regåsi sorgintea in
Memorandumurile boierilor reformatori, in Proclamatia lui Tudor Vladi-
mirescu, in Constitutia cårvunarilor, in planurile cercului format in jurul
Daciei literare, in aspiratiile boierilor liberali din Adunårile legislative ale
celor douå Principate. Proclamatia de la Islaz avea in vedere probleme
specifice Jårii Romåne§ti §i avansa solutii rezultind dintr-o traditie inde-
lungatå a gindirii sociale §i politice autohtone inriuritå de contactele pa-
^opti§tilor din Tara Romåneascå cu ceea ce acceptau a fi principii universal
valabile.

Dupå citirea declaratiei de principii a fost proclamat un guvem provi-
zoriu condus de Ion Heliade Rådulescu, §tefan Golescu, un frunta§ liberal,
§i Christian Tell. Insotit de unitåti militare §i de un mare numår de tåran i,
guvemul s-a indreptat de indatå spre Craiova, care a fost ocupatå, farå
incidente, la 25 iunie.

298

ROMÅNII, 1774-1866

Cu toate acestea, Bucuresti i au fost principalul teatra de actiune de-a
lungul verii si la inceputul toamnei. Aici, revolta fusese plånuitå pentra
22 iunie, dar incercarea intirziatå a lui Bibescu de a-i aresta pe membrii
Comitetului revolutionar a provocat o aminare. Cu toate cå Rosetti si cipva
confrati ai såi au cåzut in miinile acestuia, Bibescu a recunoscut desertå-
ciunea succesului sau, intracit era clar cå nu avea practic sprijin la nivelul
intregii {åri. Vizitele sale in cazårmile armatei au determinat doar expresii
de simpatie fatå de revolutionari si nu o reinnoire a loialitåpi la care se
asteptase, in timp ce corporapa negustorilor, pe care el spera så o organi-
zeze intr-o gardå cetåteneascå pentra a apåra capitala de revolupe, astep-
ta doar un semnal din partea Comitetului revolutionar pentra a se alåtura
insurectiei.

Revolutia de la Bucuresti a inceput la 23 iunie cu trasul clopotelor de
la biserici. Stråzile s-au umplut cu oameni $i in rindul acestora s-au dis-
tribuit copii ale Proclamatiei de la Islaz. Garda domneascå nu a facut nici
o incercare de a interveni si a permis unei delegatii conduse de Ion Brå-
tianu si Nicolae Golescu, membri ai Comitetului revolutionar, så intre in
Palat si så-$i prezinte cererile domnitorului in persoanå. Bibescu a accep-
tat pe loc så semneze noua „Constitutie“ a$a cum numeau ei Proclamatia.
A acceptat, de asemenea, formarea unui nou guvem, care ii includea pe
Bålcescu, ca ministru de Exleme, pe Rosetti, ca $ef al Politiei, si pe He-
liade Rådulescu, insårcinat cu problemele religioase. La 25 iunie, pe ne-
asteptate, Bibescu a abdicat si a fugit la Brasov. S-ar putea så-$i fi dat seama
cit de lipsitå de sperantå devenise situatia sa. Nu avea nici un fei de sim¬
patie pentra reformele pe care le aprobase si apoi, la o zi dupå ce fusese
de acord, de fapt, så devinå monarh constitutional, el a pierdut sprijinul
Rusiei. Consulul ras 1-a informat farå inconjur, la 24 iunie, cå guvemul såu
considera cå aceastå Constitutie contravenea Regulamentelor Organice si
cå ii dåduse instractiuni så påråseascå Bucurestii.

La 26 iunie, a intrat in functie un nou guvem provizoriu, compus din
cei numiti la Islaz la 21 iunie si din membrii cabinetului acceptat de Bi¬
bescu la 23 iunie. Unul dintre primele acte ale acestuia a fost abolirea ori-
cårai fei de cenzurå. Prin acordarea pentra fiecare cetåtean a dreptului de
a-si exprima liber punctele de vedere asupra tuturor problemelor, guver-
nul urmårea så creeze o atmosferå politicå nouå, ce putea så ducå la ale-
gerea unei Adunåri Obstesti cu adevårat reprezentative. Un rezultat imediat
a fost inflorirea presei. 14 La 24 iunie, Rosetti incepuse deja så publice Prun-
cul roman, care a fost campionul unei reforme economice si sociale ra-

14 N. Iorga, Istoria presei romdnefti, Bucuresti, 1922, pp. 81-91.

1848

299

dicale de-a lungul scurtei sale existente (§i-a incetat apari{ia la 23 septem-
brie). in primul såu numår, a chemat populatia så formeze o gardå natio¬
nal å pentru a apåra drepturile care tocmai fuseserå cucerile §i a facut apel
la moldoveni („ffatii no?tri“) så se uneascå cu muntenii pentru a se opune
„oricårui du§man al libertåtii noastre“. 15 Domic så obpnå un sprijin de
maså pentru reforme radicale, Bålcescu a publicat Invåfåtond satului, care
cåuta nu doar så-i informeze pe tåran i asupra problemelor curente, ci så
facå din ei sprijinitori activi ai noului regim. Alte ziare purtau titluri suges-
tive, precum Reforma , Constitufionalul, Na(ionalul.

Guvemul provizoriu s-a gråbit så-$i supunå programul aprobårii popu-
lare. La o adunare festivå, desfa?uratå in afara Bucure§tilor, pe Cimpia
Libertåtii, la 27 iunie, o multime entuziastå a aprobat zgomotos Consti-
tutia. In acela$i timp, recunoscind importanta propagandei ca mijloc de sti-
mulare §i mentinere a sprijinului de maså, guvemul a numit un comisar
special in fiecare judet, cu misiunea de a explica populatiei politica guver-
nului §i programul legislativ.

Guvemul nu a intirziat så indrepte ceea ce atit conservatorii, cit §i libe-
ralii condamnaserå de multå vreme ca un råu moral. La 8 iulie, guvemul
a proclamat eliberarea tuturor robilor tigani incepind cu 22 iulie. Multi pro-
prietari §i-au eliberat spontan robii. Altii au apåmt in fata comisiei, spe¬
cial constituitå in acest scop, pentru a cere compensatii.

O preocupare imediatå a revolutionarilor a fost aceea de a pune pe pi-
cioare o fortå militarå capabilå så apere noul guvem. Ei au recunoscut im-
posibilitatea de a se opune interventiei stråine prin mijloace obi§nuite §i,
de aceea, au deplasat accentul de la o armatå permanentå §i numeroaså la
forte nepermanente, formate din: o gardå na(ionalå, dorobanti §i volun-
tari. $i-au bazat noul sistem militar pe ideea rezervei nationale, care så
poatå fi mobilizatå rapid in caz de pericol §i så aibå ca nucleu unitåtile går-
zii nationale organizate in acest scop in toate ora?ele §i tirgurile §i in im-
portante centre rurale. 16 Gheorghe Maghem, care servise in armata mså
in anii 1828-1829 §i care avea ca atare o experientå militarå, a fost nu¬
mit comandant al noii armate nationale.

Cea mai presantå problemå intemå ce confrunta guvemul revoluponar
era probabil ce så facå cu tårånimea nemultumitå. incå de la inceputurile

15 C. Bodea (ed.), 1848 ta romani: O istorie in date f i mdrturii, I, Bucuresti, 1982,
pp. 547-549.

16 A. Stan, .Jncercari de organizare a unei rezistente armate in timpul revolu(iei
muntene de la 1848“, in Studii : Revistå de istorie, 16/3, 1963, pp. 621-642; idem,
..Gårzile nationale in revolu|ia din 1848 in Tara Romåneascå", in Studii: Revistå de
istorie, 18/4. 1965, pp. 879 -894.

300

ROMÅN1I, 1774-1866

miijcårii lor, in martie, pa§opti$tii recunoscuserå nevoia unei reforme ime-
diate. Radicalii i§i exprimaserå clar pozitia in Ce sint meseria$iil Doreau
abolirea clåcii, libertate personala deplinå pentru tårani, acordarea de lo-
turi de påmint corespunzåtoare, cu titlu permanent, compensatii acordate
mo$ieriIor de cåtre stat, nu plåtibile de cåtre tårani, pe baza preturilor cu-
rente ale påmintului. Ei §i-au justificat aceste måsuri ca un simplu act
de justitie socialå fatå de lucråtorii påmintului. Alte foi volante §i un me¬
morandum prezentate lui Taalat Effendi in luna mai continuserå cereri
similare. Documentul care a determinat cea mai amplå reactie in mediul
rural a fost Proclamatia de la Islaz. Articolul 13, care declara cå se pune
capåt clåcii, a avut un efect electrizant. $tirile s-au råspindit rapid, tåran i i
incetind imediat så mai presteze obligatiile in muncå fatå de mo$ieri §i de
arenda$i. Dar o asemenea actiune ameninta tara cu o catastrofa economi-
cå. La 25 iunie, guvemul i-a instruit pe prefectii tuturor judetelor så-i facå
pe tårani så inteleagå cå trebuie så continue så-$i indeplineascå obliga¬
tiile pinå cind o nouå adunare reprezentativå avea så adopte legislafia ne-
cesarå. Articolul 13 a råmas ca atare pentru moment doar o promisiune.

Aminarea hotåririi in privinta clåcii a fost un semn al serioaselor diver-
gente existente in sinul guvemului. 17 Heliade Rådulescu, influentat de bo-
ierii proprietari de påmint, a dat expresie opiniei majoritare ce sustinea cå
o emancipare imediatå a tåranilor §i o impårtire totalå a påmintului ar fi
dåunåtoare atit pentru revoluUe, cit §i pentru agriculturå. El a gindit cå o
asemenea actiune drasticå ar conduce la tulburåri pe scarå largå, oferind
prin aceasta pretextul pentru o interventie mi li tara stråinå, cå ar reduce cu
siguran(å mårimea recoltei §i, probabil, ar aduce tara in pragul haosului
financiar §i social. De cealaltå parte, se situa un mic grup condus de Bål-
cescu, care cerea materializarea imediatå, prin decret, a scopurilor procla-
mate de guvem in domeniul agricol.

Aceste divergente, care erau legate de probleme mai largi §i au persis-
tat de-a lungul scurtei existente a guvemului provizoriu, au facut imposi-
bilå o politicå agrarå consecventå. Måsurile guvemului au fost, ca atare,
adesea contradictorii. La 28 iunie, guvemul a dat o proclamatie cåtre tå¬
rani, declarind cå abolise claca §i cå, in termen de trei luni, toti tåranii vor
fi proprietari de påmint, dar, in acela$i timp, le cerea så stringå recolta de
toamnå a actualilor mo$ieri §i arenda§i. Totu§i, nici promisiunile, nici aver-
tismentele nu au avut nici un efect, intrucit tåranii nu erau dispu$i så ac-
cepte aminarea emancipårii lor. Reactia guvemului, in mod nea$teptat,

17 Idem , Le Probleme agraire pendant la revolution de 1848 en Valachie, Bucuresti,
1971, pp. 39-46.

1848

301

a fost aceea de a-i amenin(a. Cople$it de ingrijorarea provocatå de fra-
gila autoritate de care se bucura in interiorul tår i i §i de iminenta unei in-
terventii stråine, guvemul a cedat in fata presiunii moderatilor care cereau
o pozitie fermå in problema agrarå. La 18 iulie, i-a avertizat pe tårani cå
nu le va Tmbunåtåti statutul pe seama mo§ierilor §i cå le va cere så plåteas-
cå pentru orice pagube determinate de neindeplinirea obligatiilor de muncå
stipulate. Aceastå declaratie nu a avut un efect mai mare decit avertismen-
tele anterioare cu exceptia, poate, cå a sporit starea de confuzie §i de ne-
multumire a tåranilor.

Guvemul a incercat så ci§tige sprijin pentru abordarea treptatå a proble-
mei prin trimiterea de comisari speciali in mediul rural, pentru a explica
politica sa, pentru a obtine juråminte de credintå fatå de Proclamatia de la
Islaz §i pentru a inscrie voluntari in Garda Nationalå. Dar, §i in cazul aces-
ta, divergentele din interiorul guvemului au dus la consecinte nea§tep-
tate. Bålcescu ?i sprijinitorii såi, care contau pe tårani ca principali apåråtori
ai revoludei, atit impotriva reactiunii conservatoare in interior, cit §i im-
potriva unui atac venit din exterior, doreau så-i foloseascå pe comisari pen¬
tru a stimi entuziasmul revolutionar la sate. $i a$a s-a §i intimplat. Fie cå
au intentionat sau nu, comisarii au facut så sporeascå a§teptårile tåranilor,
dar nu au reu§it absolut deloc så-i convingå så presteze obligatiile in mun¬
cå pentru mo§ierii lor. 18

Nemultumirea crescindå din zonele rurale a convins toate grupårile din
guvem cå o solutie in privinta clåcii $i a chestiunilor conexe nu mai putea
fi mult timp aminatå. La 21 iulie, acesta a stabil it o comisie a proprietåtii,
compuså dintr-un boier §i un tåran pentru fiecare judet, a cårei sarcinå era
aceea de a elabora o lege agrarå in spiritul articolului 13 al Proclamatiei
de la Islaz, pentru a fi supuså viitoarei Adunåri constituante. Comisia $i-a
inceput lucrårile la 21 august, dar liberalii §i conservatorii erau atit de di-
vizati incit n-au putut ajunge la un consens in nici una dintre problemele
importante. In cele din urmå, evenimentele politice au depå$it comisia. Ea
nu §i-a implinit niciodatå sarcina, iar problema agrarå a råmas nerezolvatå.

Guvemul provizoriu dorea cu toate acestea så ducå la indeplinire cit
mai rapid posibil promisiunile pe care le facuse tåranilor la Islaz, pe Cim-
pia Libertåtii. A considerat cå primul pas trebuie så fie elaborarea unei legi
fundamentale §i, in consecintå, la 28 iunie, la doar douå zile dupå venirea
la putere, a elaborat regulile pentru alegerea unei Adunåri constituante.

18 Anul 1848 , II, Bucuresti, 1902, pp. 201-203; Documente privind revolufia de la
1848 in fårite Romåne: B. Tara Romåneascå, 12 martie 1848-21 aprilie 1850 , Bucu¬
resti, 1983, pp. Xl-Xll, 94, 161.

302

ROMÅNII, 1774-1866

Prima sarcinå a unei Adunåri constituante ar fi fost så elaboreze o consti-
tutie care så intrupeze principiile revolupei. Urmau så fie reprezentate, dar
nu in mod egal, trei categorii de „interese“: proprietarii, adicå boierii; co-
mercianpi, industria$ii §i intelectualii, sau clasa mijlocie §i pa§opti$tii in§i$i;
locuitorii satelor, tåranii. Circa 7 000 de mo§ieri urmau så aibå 100 de lo-
curi in Adunare; 50 000 de negustori, meseria$i $i intelectuali alte 100 de
locuri, iar majoritatea covir$itoare a populapei, de aproximativ 1 850 000
de (årani, de asemenea 100 de locuri. Guvemul justifica limitarea repre-
zentårii tåranilor invocind lipsa lor de experienpi politicå, o preocupare
ce a primit expresie in instituirea unui sistem de vot indirect in zonele
rurale. Alegerile au fost programate pentru ultimele douå såptåmini ale
lunii august, iar Adunarea constituantå trebuia så se deschidå la Bucu¬
resti, la 6 septembrie. Dar spectaculoasele $i nea$teptatele schimbåri
politice, ce au pus capåt existenjei guvemului provizoriu, au låsat in sus-
pensie intregul proces la 16 august.

La inceputul lui iulie, o intervenpe militarå ruså in Jara Romåneascå
pårea iminentå. La 7 iulie, trupele ruse§ti au intrat in Moldova, cu scopul
de a preintimpina instalarea unui guvem revoluponar la Ia$i, asemånåtor
celui de la Bucuresti. La 10 iulie, convins cå va avea loc o invazie ruseas-
cå, guvemul din Jara Romåneascå a fugit in munp. Dar trupele ruse$ti au
råmas pe loc, iar guvemul s-a reintors la Bucuresti douå zile mai tirziu.
Tarul pårea så nu aibå nici o intenpe de a inlåtura guvemul provizoriu,
cel pupn nu pentru moment, intrucit ii lipsea sprijinul din partea altor pu-
teri pentru o asemenea acpune drasticå. A propus, in schimb, pentru a pne
situapa in miini, så se acponeze prin intermediul guvemului otoman, dar
era hotårit så afirme cu tårie toate drepturile Rusiei in Principate ce deri-
vau din tratate. 19

Divergenfele dintre iar $i guvemul provizoriu erau fundamentale $i, pinå
la urmå, s-au dovedit ireconciliabile. Menpnerea protectoratului Rusiei
era contrarå scopului declarat al guvemului de a reduce dependen(a de pu-
terile stråine. Bålcescu exprimase clar acest Iucru, la 25 iunie, cind, in ca-
litate de ministru de Exteme, a reamintit consulilor stråini din Jara Ro¬
måneascå „dreptul la o administrare intemå independentå“. Pentru a intåri
ceea ce spusese, guvemul s-a dispensat de dreptul sultanului de investiturå
a noului Executiv $i, pe baza propriei sale autoritåp, a adoptat drapelul
na(ional, simbolul suveranitåpi. Radicalii cåutau så obpnå independenpi
deplinå, dar, atit ei, cit $i conservatorii doreau så evitc o intervenpe stråinå.

19 D. A. Sturdza $i alpi, A ete yi doeumente relative la is tona rena$terei Ronumiei.
II, Bucuresti, 1889, pp. 4—8: ministrul de Exteme Nesselrode cåtre misiunile diploma
tice ruse, 31 iulie 1848.

1848

303

De-a lungul verii, guvemul a intretinut relatii cu diferite tåri ca un stat
independent. Dorea cu ardoare så råminå in contact cu puterile apusene,
chiar dacå nu ii acordaserå recunoa§terea, in scopul de a obtine ajutorul
acestora pentru a-i infrina atit pe ru§i, cit §i pe otomani. Pentru a-$i prezen-
ta cazul direct conducåtorilor occidentali, guvemul a trimis emisari spe-
ciali in Franta, Austria §i la Parlamentul de la Frankfurt. La Paris, unde a
ajuns in iulie, Alexandru G. Golescu a fost un apåråtor neobosit al revo-
lufiei. 20 El i-a informat pe oficiali, ca §i opinia publicå, despre evenimen-
tele din Jara Romåneascå §i a negociat cumpårarea de arme §i trimiterea
de instructori militari francezi. Dumitru Bråtianu a Tndeplinit misiuni simi-
lare la Viena $i Pesta. Ioan Maiorescu, care a fost trimisul special al guver-
nului provizoriu la Parlamentul de la Frankfurt, a a$teptat in zadar så se
nascå un viguros guvem german central §i så se formeze o singurå puter-
nicå armatå germanå care så vinå in ajutorul romånilor §i al altor mici na-
tiuni din Europa de Råsårit. Guvemul de la Bucuresti n-a trimis nici un
reprezentant la Londra, dar i-a adus la cuno§tintå lui Palmerston, minis-
tml de Exteme, scopurile sale, prin intermediul depe$elor diplomatice. 21

Guvemul provizoriu a ci$tigat prea putin din initiativele sale diploma¬
tice. A privit mai intii spre Franta, dar guvemul republican, care nu mai
era condus de Lamartine §i era asaltat de problemele interne, a mani festat
doar o simpatie de ochii lumii §i a facut promisiuni cå va fumiza arme §i
alt sprijin, promisiuni pe care nu §i le putea tine. in aparentå, Anglia era
de asemenea favorabilå. Politica lui Palmerston era aceea de a impiedica
o interventie armatå in Principate, fie a Rusiei, fie a otomanilor, ca parte
integrantå a strategiei sale de lungå duratå de a opri cursa Rusiei vizind
ascendenta in Europa de Sud-Est. Nici guvemul austriac, hårtuit din toate
pårtile de revolutie, nici guvemul ungar, nåscut din revolutia de la Pesta
din martie §i hotårit så creeze un putemic stat national ungar, nu s-au aråtat
inclinate så sarå in ajutorul guvemului provizoriu din Jara Romåneascå.

Pe tot parcursul evenimentelor din primåvarå §i inceputul verii, guver-
nul provizoriu avusese grijå så evite instråinarea sultanului. intrucit nu
avusese decit sperante modeste de a obtine un sprijin substantial din Apus
impotriva interventiei ruse, guvemul §i-a intors privirea spre otomani, ca

20 T. Ionescu, „Misiunca lui Al. Gh. Golescu la Paris in 1848“, in Revista de istorie,
27/12, 1974, pp. 1 727-1 746.

21 Documente privind revolutia de la 1848 in Tdrile Romåne, pp. 163-165. Cu
privire la intercsul Marii Britanii fa(å de Principate in 1848, vezi B. Marinescu, Ro-
manian-British Political Relations, 1848-1877 , Bucuresti, 1983, pp. 13-43.

304

ROMÅNII, 1774-1866

singura putere receptivå la un efort comun de a limita influenta Rusiei in
regiune. Prin intermediul lui Ion Ghica, reprezentantul såu la Constanti-
nopol, a incercat så cistige recunoasterea otomanå, promitind cå va res-
pecta toate obligatiile Tårii Romåne§ti fata de sultan. Ideea de a dejuca
planurile Rusiei in Principate a atins o coardå sensibilå la Constantinopol,
dar guvemul otoman se afla in acela$i timp sub putemica presiune a Rusiei,
care li cerea så ia sub control problema Tårii Romåne$ti.

De la primele izbucniri din martie, politica Rusiei fatå de revolutiile
din Europa Centralå fusese una de precautie, dar tarul s-a exprimat clar
cå nu va tolera schimbåri politice drastice in Principate. Acesta se alarma-
se de tonul deschis antirusesc al reformatorilor, atit la Ia§i, cit §i la Bucu¬
resti. 1-a informat in consecintå pe ambii domnitori cå Rusia era hotåritå
så-$i mentinå protectoratul ?i i-a avertizat impotriva oricårei modificåri a
Regulamentelor Organice. Trimiterea trupelor dincolo de Prut, la 7 iulie,
nu a låsat nici o indoialå in legåturå cu intentiile sale. Cu toate cå Nicolae
n-a avut in vedere så ia måsuri similare in Tara Romåneascå, o scrisoare
circularå din 31 iulie, din partea ministrului de Exteme Nesselrode, a re-
afirmat hotårirea guvemului de a-$i indeplini obligatiile asumate prin tra-
tate. in acel moment erau in plinå desfa$urare consultårile cu guvemul
otoman in vederea coordonårii oricårei actiuni ce ar fi putut deveni nece-
sarå pentru prevenirea „exceselor revolutionarilor“.

La inceput, otomanii au pårut dispu$i så negocieze cu guvemul provi-
zoriu, dar in nici un caz de pe pozi^ii de egalitate. Sultanul a trimis un re-
prezentant special, pe Suleiman pa$a, la Dunåre, sprijinit de o armatå cu
un efectiv de 20 000 de oameni. La 31 iulie, acesta a trecut fluviul la Giur-
giu, cu o parte a acelei forte, §i numai dupå aceea a inceput discutiile cu
delegatia munteanå, compuså din boieri §i „notabilitåti“, un eufemism oto¬
man pentru revolutionari, de$i ar fi preferat så discute doar cu boierii, pc
care ii considera adevåratii reprezentanti ai tårii. Suleiman pa§a era un om
relativ moderat printre oamenii de stat otomani, dar i-a avertizat fårå in-
conjur pe munteni cå, dacå starea de lucruri existentå continua, va face uz
de armata sa pentru a pune capåt acestei „false pozitii" in care revolutio-
narii aduseserå tara.

Negocierile n-au avut un curs pozitiv pentru munteni, intrucit Sulci-
man pa$a actiona de pe o pozitie de fortå cåreia nu-i puteau face fatå.
La 4 august, ei au propus så inlocuiascå guvemul provizoriu printr-o loco-
tenentå domneascå, un consiliu alcåtuit din §ase mini$tri, care unnau så
fie ale?i dintre ei in$i$i; Suleiman a respins ideea pe temeiul cå era pur si
simplu acela$i guvem revolutionar ascuns sub un nou nume. in cele din

1848

305

urmå, el a aprobat o Iocotenentå domneascå, fara radicali, compuså doar
din liberali moderafi, precum Nicolae Golescu, ministru de Inteme, Heliade
Rådulescu, ministrul Instructiunii Publice, §i Christian Tell, ministru de
Råzboi, dar a stipulat cå orice schimbare in legile $i practicile existente im-
pune aprobarea prealabilå din partea sultanului. In ciuda opozifiei din par-
tea Iui Bålcescu, a lui Rosetti §i a altor radicali, care considerau o atare
concesie drept o abandonare a autonomiei, moderafii au fost de acord cu
condifiile lui Suleiman, care, intr-adevår, reafirmau puterile suzerane ale
sultanului in treburile de politicå intemå ale Jårii Romåne§ti. in numele
sultanului, Suleiman a recunoscut de astå datå noul guvem, iar la 14 au¬
gust a invitat consulii stråini så reia contactele cu acesta. Pentru moment,
pårea cå noul regim, adus la putere de revolufie, depå$ise cel pufin intr-o
formå modificatå cea mai putemicå crizå a sa. 22

Autoritåple otomane nu considerau nicicum problemele rezolvate. Su¬
leiman a cerut locotenentei domne§ti så trimitå o delegape la Constantino-
pol pentm a supune programul de reforme adoptat la Islaz aprobårii formale
a sultanului. Suleiman a dat de inteles delegafiei cå deplasarea acesteia era
mai mult o formalitate §i cå Proclamapa de la Islaz va fi sancfionatå doar
cu schimbåri nesemnificative. Dar delegatia, care a sosit la Constantinopol
la 22 august, a avut parte de o primire nea§teptat de rece. Se pare cå boie-
rii conservatori, folosindu-se de contactele lor tradifionale in rindurile dre-
gåtorilor otomani, reu§iserå så discrediteze atit guvemul revolufionar, cit
§i pe Suleiman; putemicå reprezentare diplomaticå ruså la Constantinopol,
care a exprimat in termeni clari nemulfumirea farului fafå de evenimentcle
din Jara Romåneascå, a fost, inså, probabil decisivå. in orice caz, oficia-
litåple otomane nu au recunoscut caracterul legal al delegatiei §i 1-au re-
chemat pe Suleiman, informind delegatia cå nici una dintre asigurårile
acestuia nu poate fi consideratå obligatorie 23 Delegatia nu avea de ales §i
s-a intors acaså la 16 septembrie. Sultanul 1-a numit pe Fuad pa§a — se-
cretar §ef al Consiliului Imperial §i un oponent al reformelor — in locul
lui Suleiman pa§a in calitate de comisar pentru Jara Romåneascå §i i-a
dat instructiuni så coopereze cu autoritåtile ruse$ti pentru restabilirea ve-
chiului regim din aceastå tarå.

22 In legåturå cu negocierile cu Suleiman pa$a, vezi rapoartele consulului britanic
de la Bucure§ti, Robert Colquhoun, adresate lui Palmerston: Documente privind revolufia
de la 1848 in Tdrile Romåne, pp. 98-100, 105-107, 122-125, 137-139.

23 Ibid., pp. 167-170.

306

ROMÅN1I, 1774 1866

Cooperarea dintre ru§i §i otomani insemna sfir$itul sperantelor de su-
pravietuire nutrite de pa§opti§ti prin asmutirea unei puteri impotriva ce-
leilalte. In disperare de cauzå, ei §i-au intors din nou privirea cåtre Apus.
La 3 septembrie, noul ministru de Exteme, Ion Voinescu, a telegrafiat o
nota urgentå lui Palmerston, explicindu-i de ce nici Rusia, nici Imperiul
Otoman nu aveau dreptul legal de a ocupa Principatul. Apelind la tradipa
istoricå, el a subliniat cå, inaugurind relapi politice intre Jara Romåneas-
cå §i Imperiul Otoman la sfir§itul secolului al XlV-lea, „capitulapile“ au
specificat cå, in schimbul unui tribut anual, Jara Romåneascå i§i va påstra
dreptul de a se administra pe plan intern farå nici un amestec din afarå. El
a insistat asupra faptului cå, in mod regulat, capitulatiile fuseserå reinnoite
§i cå erau incå in vigoare. Observind, cu abilitate, cå protectoratul Rusiei
fusese creat in secolul al XVIII-lea cu unicul scop de a apåra autonomia
Principatului, Ion Voinescu afirma in concluzie cå intervenpa de acum era
o flagrantå incålcare a obligapilor asumate prin tratate, atit fata de Impe¬
riul Otoman, cit $i fajå de Jara Romåneascå. El a sperat så se bucure de
o receptare binevoitoare la Londra, intrucit, de-a lungul crizei, guvemul
britanic cåutase så preintimpine o interventie militarå, indiferent din par-
tea cui, §i, in acest scop, Robert Colquhoun, consulul britanic la Bucuresti,
servise drept mediator in negocierile purtate intre guvemul provizoriu $i
Suleiman pa§a la Giurgiu. Palmerston n-a facut nici un pas in sprijinul lo-
cotenentei domne$ti asediate.

Fuad pa$a a sosit la Galap cu o armatå numeroaså la 8 septembrie. Ci-
teva zile mai tirziu, a plecat la Giurgiu pentru a se alåtura celorlalte trupe
turce§ti, iar la 25 septembrie a intrat in Bucuresti in fruntea unei forte de
circa 20 000 de osta$i. Turcii au intilnit o rezistentå inver§unatå, conduså
de brigada de pompieri a ora§ului §i un batalion de infanterie, dar superio-
ritatea numericå a fortelor otomane §i-a spus cuvintul. Incetarea rezisten-
tei organizate a fost urmatå de jafuri §i furturi din partea armatei de ocupatic.
Cind calmul a fost restabilit intr-o oarecare måsurå, Fuad i-a adunat pc
boierii de frunte §i le-a citit un firman din partea sultanului, prin care lo-
cotenenta domneascå era dizolvatå §i prin care Constantin Cantacuzino,
un boier care servise in guvemul domnitorului Alexandru Ghica, era numil
caimacam sau administrator temporar.

Cu toate cå ru§ii aprobaserå ocuparea Bucure^tilor $i demiterea locotc-
nentei domne§ti, ei erau nemultumiti de lipsa de vigoare de care dådcau
dovadå autoritåtile otomane in urmårirea revolutionarilor. Jarul era ho
tårit acum så combatå revolutia oriunde in Europa Centralå, iar Jara Ro¬
måneascå dobindise o importantå strategicå deosebitå datoritå uimitorului
progres inregistrat de revolutia ungarå la nord. Tarul §i consilicrii såi au

1848

307

decis ca atare så ocupe Jara Romåneascå §i au notificat acest lucru lui Fuad
pa§a. La 27 septembrie, o armatå rusa, sub comanda generalului Aleksandr
Liiders, a trecut riul Milcov, care separå Tara Romåneascå de Moldova,
si a doua zi a intrat in Bucuresti.

Din acest moment, ru§ii vor controla Jara Romåneascå, iar Fuad si alte
oficialitåti otomane au fost reduse la statutul de observatori. Conducåtorii
revolupei s-au råspindit, mulp alegind exilul, unii la Constantinopol s<
Brusa, alpi in Apus, majoritatea facind din Paris baza lor. Pe parcursul in-
tregii perioade ce a urmat pina la sfirsitul anului, autoritåple de ocupatie
ruse au fost preocupate cu epurarea aparatului administrativ de „revolu-
tionari“ si de simpatizantii acestora. Eie au incercat, de asemenea, så izo-
leze Tara Romåneascå de Transilvania, unde revolupa romånå lua avint
in toamna anului 1848. 24 Administrapa militarå inså a durat pinå la sem-
narea la 1 mai 1849 a Convenpei de la Balta Liman cu guvemul otoman.

MONARHIA HABSBURGICÅ

Intelectualii romåni din Monarhia habsburgicå au reacponat rapid si
cu entuziasm la evenimentele din primåvara anului 1848 din Europa Apu-
seanå si Europa Centralå. Dat fiind cå vechea ordine se pråbusea, speranta
de a-si vedea implinite indelung nutritele aspirapi naponale i-a impulsio-
nat så pomeascå la acpune. Erau liberali, dar vedeau in libertåfile civile
Si in institufiile reprezentative mai intii de toate garanpi ale autonomiei
politice nationale. Cursul pe care revolutia 1-a luat in regiunile Monarhiei
locuite de acestia a fost determinat de traditia istoricå si de imprejurårile
sociale si politice existente. Cea mai importantå miscare pentru autodeter-
minare a izbucnit in Transilvania, unde populatia romåneascå era cea mai
numeroaså si unde, asa cum am våzut, intelectualii romåni si clerul do-
bindiserå un inalt nivel de constiintå nationalå. In Transilvania, ciocnirile
dintre nationalitåti au fost cele mai aprige, intrucit maghiarii si romånii
se intreceau pentru a obtine dominatia. In Banat si in Crisana, antagonis-
mul dintre maghiari §i romåni era mai putin acut, dar opozitia fatå de con-
trolul sirbesc asupra administratiei bisericii si a scolilor era de neclintit. In
Bucovina, fruntasii romåni erau hotårip så påstreze caracterul etnic romå-
nesc al provinciei, dar nu puteau mobiliza nici ierarhia Bisericii Ortodoxe,
nici marea maså a populatiei pentru a le sprijini scopurile lor politice.

24 A. Stan, Revolufia romånå de la 1848, Bucuresti, 1987, pp. 250 262.

308

ROMANII, 1774-1866

Revolutia romånå de la 1848 din Transilvania a fost, ca In Principate,
o revolupe a intelectualilor. Ei sint aceia care i-au formulat scopurile §i au
glndit o strategie pentru implinirea lor. Obiectivele pe care le-au urmårit
erau implintate In lumea de idei specificå evolutiei societåpi romåne§ti din
Transilvania §i, in felul acesta, au dat prioritate emancipårii nationale. Dar
erau ideali§ti in acela§i timp. Credeau din toatå inima in progresul uman,
in capacitatea nelimitatå a omului de a-§i imbunåtåti conditia prin reforma
institutiilor. Ca §i omologii lor din alte tåri europene, aveau o credintå ne¬
limitatå in transformarea rapidå $i triumfalå a societåtii. Din påcate, a§a
cum aveau så dovedeascå evenimentele, ei au estimat gresit ritmul schim-
bårilor din istorie §i au prevåzut pråbu§irea vechiului regim inainte de a
avea orice motive så o a$tepte.

Mi$carea romåneascå a fost afectatå in diverse moduri de evenimentele
de la Viena §i Buda-Pesta 25 , in special prin manifeståri de liberalism. Pro-
clamarea unui guvem democratic la Pesta, la 15 martie, de cåtre un grup
de tineri radicali $i ideali§ti, condus de poetul Såndor Petofi, a avut efectul
cel mai putemic asupra intelectualilor romani. Prin democratic, liberalii
unguri in(elegeau un ministeriat råspunzåtor fatå de electorat, vot univer¬
sal, tratament egal in fata legii, libertatea de asociere §i de expresie, o fis-
calitate bazatå pe capacitatea realå de platå; ace$tia au infiintat §i un Comitet
al Ordinii Publice, care så transforme principiul abstract in realitate. Cu
toate cå acest comitet a fost curind inlocuit de cåtre un guvem mai mode¬
rat, avindu-1 ca prim-ministru pe contele Låjos Batthyåny, programul såu
nu $i-a pierdut nimic din forta de atractie. Guvemul Batthyåny s-a anga-
jat solemn så se facå ecoul „vointei nationale 11 §i så protejeze drepturile
constitutionale ale tuturor cetåtenilor din Ungaria, indiferent de nationali-
tate sau religie.

Totu§i, ideile politice liberale reprezentau doar o fatetå a aspiratiilor
ungare. Mai putemice decit acestea, datoritå atractiei lor emotionale irc-
zistibile, erau revendicårile privitoare la nationalitate. Incå din ultimele de-
cenii ale secolului al XVIII-lea, intelectualii unguri au fost atra§i din ce in
ce mai mult de ideea natiunii §i, dupå aproape o jumåtate de secol, credin-
ta cå ar fi mo$tenitorii unei mari tradi^ii istorice §i culturale a ajuns la apo-
geu. Ca §i omologii lor din alte parti ale Europei, in primåvara anului 1848
§i-au cåutat implinirea in faurirea unui stat national. Atunci cind Comile-
tul Ordinii Publice a proclamat deplina autonomie constitutionalå a Unga-
riei fatå de Austria germanå, acesta i$i indeplinea un mandat nescris, dar

25 Buda $i Pesta erau douå ora§e separate pina la unificarea lor in anul 1873.

1848

309

nu mai pujin imperativ. Guvemul Batthyåny a mers §i mai departe. §i-a
declarat intentia de a restaura granitele Ungariei istorice prin incorpora-
rea Transilvaniei, Croatiei §i a altor teritorii pe care le pretindea a fi terito-
rii dependente ale Coroanei Sfintului $tefan, un act care ar fi transformat
regatul medieval tntr-un stat national maghiar. Exponentul principal al aces-
tei politici a fost Låjos Kossuth, ministrul de Finante, care ci$tigase o mare
popularitate datoritå opiniilor sale politice liberale §i opozitiei fata de ståpi-
nirea habsburgicå. incercårile sale de a indeplini telurile nationale maghiare
veneau in contradictie cu aspiratiile altor popoare din Ungaria de a-§i im-
plini propriile ambitii nationale $i au dus la ceea ce s-a numit, pe bunå drep-
tate, tragedia centralå a anului 1848. 26

Intelectualii romåni au fost stimulad så intre in actiune §i de iminenta
unei schimbåri politice §i sociale de mare anvergurå. In intreaga Transil-
vanie ei au participat cu entuziasm la adunåri populare §i au formulat insu-
fletite declaratii de principiu. Programul enuntat de liberalii ungari de la
Pesta a prezentat o atractie deosebitå pentru ei. Cu toate cå erau hotåriti
så-§i apere propria nationalitate, sperau så faureascå o nouå Transilvanie,
in conformitate cu principiile luminate ale zilei. Intrucit impårtå$eau as¬
piratiile liberale ale multora dintre conducåtorii politici $i intelectuali un¬
gari, exista o bazå solidå de cooperare intre cele douå nationalitåd.

In a doua jumåtate a lunii martie §i la inceputul lunii aprilie, condu¬
cåtorii romåni, in marea lor majoritate, erau siguri cå se deschisese o erå
nouå in relatiile dintre populapile din Transilvania. In acest moment nu
erau preocupati prea mult de unirea Transilvaniei cu Ungaria. Timotei Ci-
pariu (1805-1887), un reputat filolog §i editor al ziarului Organul Lumi-
nårii, a prezis cå faurirea noii Ungarii, datoritå evenimentelor din martie
de la Pesta, se va baza pe principii total diferite de cele ce caracterizaserå
viata publicå in trecut. El era convins cå noua constitutie va garanta tuturor
cetåtenilor — farå deosebire de claså, religie sau nationalitate — egati-
tate in fata legii $i dreptul neingrådit de a-$i dezvolta talentele individuale.
In privinta delicatei probleme a drepturilor de folosire a limbii, Cipariu era
chiar domic så permitå o exceptie: in interesul eficientei si datoritå predo-
minantei politice §i culturale de care se bucurau maghiarii, limba maghiarå
trebuia så fie acceptatå ca limbå principalå in administratia publicå. 27

Cipariu n-a våzut aproape nici o ratiune ca romånii §i cetåtenii de alte
nationalitåti decit cea maghiarå så se teamå de unirea Transilvaniei cu

26 R.W. Scton-Watson, „The Era of Reform in Hungary", in Slavonic and East
European Review , 21/2, 1943, p. 166.

27 Organul Luminarii, 1/65, 1848, p. 368.

310

ROMÅNII, 1774-1866

Ungaria. El a avul o incredere deplinå tn ata$amentul liberalilor maghiari
fata de idealurile libertåtii, egalitåpi §i fratemitåpi §i a prezis cå noua Dietå
va fi aleaså in conformitate cu aceste principii luminate §i cå va garanta,
ca atare, dreptul tuturor popoarelor de a se dezvolta liber, ca entitåti napo-
nale distincte. Era de neconceput pentru el ca ni$te oameni care se procla-
maserå liberali så poatå acpona altfel. Mai mult decit atit, el a våzut in
aceastå unire o surså de beneficii pentru romani, in primul rind, unirea ar
fi accelerat progresul economic §i social, prin abolirea structurilor demo-
date ce pneau masa populatiei intr-o stare de subjugare. Unirea ar fi intå-
rit, de asemenea, natiunea romånå prin alåturarea celor 1 300 000 de romåni
din Ungaria de atunci la cei 1 500 000 din Transilvania, inåbu§ind astfel
orice incercare de a-i lipsi de nationalitatea lor. Pe de altå parte, avertiza
el, dacå romånii respingeau unirea $i Transilvania råminea independentå
sub autoritatea constitutiei ei arhaice, ace§tia nu ar mai fi putut spera så-$i
dobindeascå egalitatea incå multe decenii in viitor.

George Baritiu, editorul Gazetei de Transilvania, a recunoscut cå a fost
cople§it de emotie la primirea rapoartelor despre evenimentele de la Pa¬
ris §i Viena. Cheia dezvoltårii viitoare a Transilvaniei se afla — in opinia
sa — in unirea acestui Principat cu Ungaria, considerind-o „reforma re-
formelor“. Totu§i, el nu accepta unirea neconditionat. Cu toate cå era dis-
pus så accepte maghiara ca limbå generalå in administrapa noii Ungarii,
George Baritiu insista ca celorlalte naponalitåp så le fie garantatå folosi-
rea deplinå a propriilor limbi in invåtåmint, in bisericå §i in administrapa
localå. Dupå pårerea sa, principala sarcinå ce se afla in fata intelectuali-
lor romåni era aceea de a-§i consolida nationalitatea prin infiintarea de §coli,
de organizapi culturale $i prin cultivarea con$tiintei nationale in rindurile
poporului apelind la lucråri de istorie §i de literaturå. Dacå vor avea suc¬
ces, argumenta el, nationalitatea lor se va situa pe baze solide §i nu va trc-
bui så se teamå de schimbåri politice prezente sau viitoare. Le reamintea
compatrioplor såi cå nu erau singuri, pentru cå top romånii, inclusiv cei
din Moldova §i Jara Romåneascå, erau unip prin „relapi de singe, litc-
rare §i religioase“. 28

Principalul motiv al optimismului lui Baritiu era simpatia cu care pri
vea programul liberalilor unguri §i credinta sa cå Iibertåple civile $i egali
tatea de drepturi pentru top cetåtenii constituiau o condipe §i o garanpe
a progresului social. Pentru el, libertatea cuvintului §i libertatea de aduna
re erau tot atit de fire$ti ca $i piinea §i apa. Preconiza crearea rapidå a unor
institutii politice liberale, in mod special a unui parlament ales anual de

28 Foaie pentru minte, inimd si literaturå , 11/16, 1848, p. 121.

1848

311

cåtre toti cetåtenii de sex masculin. Adåugind la aceasta ideea unui cabi-
net responsabil §i a libertåpi presei, Baripu era sigur cå se vor curma orice
tendinte de guvemare arbitrarå $i cå romånii vor avea acelea§i posibilitåfi
de apårare a intereselor nationale ca §i vecina lor.

Prima manifestare publicå importantå de ingrijorare in privinta con-
secintelor unirii Transilvaniei cu Ungaria a fost proclamatia elaboratå de
Simion Båmutiu la 24 martie. El se afla la Academia Såseascå de Drept
din Sibiu in momentul izbucnirii crizei §i a urmårit cu o ingrijorare din
ce in ce mai mare nehotårirea compatriojilor såi cu privire la chestiunea
unirii. Suspiciunile sale in legåturå cu telurile finale ale conducåtorilor un-
guri — atit liberali, cit §i conservatori — fatå de romani nu se diminuaserå
in anii ce au urmat disputei cu privire la legea din 1842 privind folosirea
limbii maghiare. Profund alarmat de data aceasta de cursul evenimentelor,
el a incercat så de$tepte con?tiinta intelectualilor romåni din intreaga Tran-
silvanie fatå de pericolul ce ameninta napunea lor.

Båmutiu a facut din påstrarea nationalitåtii romåne problema primor-
dialå a zilei. Afirma cå romånilor — „descendentii romanilor“ — le era
negat de prea mult timp locul pe care-1 meritau de drept printre celelalte
nationalitåti ale Transilvaniei. Acum aveau prilejul så recupereze tot ceea
ce odatå fusese al lor, inså trebuiau så procedeze „cu ochii deschi§i“, ca
nu cumva så-§i piardå cel mai pretios bun al lor — nationalitatea. ii povå-
tuia så respingå unirea pinå li se vor asigura deplin toate drepturile $i pinå
cind reprezentantii lor i§i vor ocupa locul in Dietå. Misiunea imediatå a
tuturor patriotilor, afirma el, era aceea de a impune vointa natiunii §i alcå-
tuirea unui program care så o ducå la indeplinire, iar in acest scop a cerut
cu insistentå convocarea cit mai curind posibil a unui congres national. 29

In lunile ce au urmat Iansårii apelului lui Båmutiu, conducåtorii romåni
s-au adunat in diverse centre pentru un schimb de idei. Din aceste discutii
s-a nåscut sch i ta unui program national §i s-a luat decizia de a se convoca
o adunare reprezentativå care så-I dezbatå.

In ciuda opozitiei guvematorului Transilvaniei, Jozsef Teleki, organi-
zarea congresului national s-a facut intr-un ritm febril. Intelectualii $i cle-
rul din intreaga Transilvanie au fost atra§i la aceste pregåtiri §i s-a plånuit
invitarea romånilor originari din Ungaria §i din Transilvania, care tråiau
in Moldova $i in Tara Romåneascå. Båmutiu $i confratii såi doreau nespus

29 S. Dragomir, Studii f i documente privitoare la revolufia romånilor din Transil¬
vania in anii I84H-1849, V, Cluj, 1946, pp. 108-110; Revolufia de la 1848-1849 din
Transilvania, 1. Bucuresti, 1977, pp. 90-92.

312

ROMÅNII, 1774-1866

så-i atragå §i pe (årani tn mi§carea lor §i au trimis in consecin(å emisari in
toate directiile pentru a-i chema så participe la congres.

La un congres preliminar, la care au participat intelectuali §i aproximativ
6 000 de tårani, la Blaj, pe data de 30 aprilie, Båmutiu — care a rostit dis-
cursul principal — a declarat cå sosise timpul, in sfir$it, ca napunea ro-
månå så-§i recapete drepturile stråmo$e$ti §i ca iobågia, care-i oprima de
secole, så fie abolitå. Participanpi au råspuns cu entuziasm, dar ceea ce a
spus in continuare i-a mai temperat. 1-a povåtuit så nu se poarte ca ni§te
revolutionari care incearcå så-§i ajungå scopurile prin violenfå §i prin aceas-
ta så arate cå nu meritå Iibertatea, ci så respecte legea §i så le dea mo§ie-
rilor ceea ce li se cuvine, pinå in momentul in care lucrurile vor fi indreptate
prin mijloace constitutionale. Atitudinea Iui Båmutiu a fost impårtå§itå de
majoritatea pa$opti§tilor. in ciuda unei increderi romantice in inevitabili-
tatea progresului §i a unei acceptåri solemne a responsabilitåtilor lor fatå
de oamenii de rind, ei $i-au påstrat credinta in ratiune. Considerindu-se oa-
menii cei mai raponali, pa§opti§tii gindeau cå a dicta cåile de realizare a
justitiei sociale §i a egalitåfii nationale reprezintå o prerogativå a lor. Aveau
o credintå tot atit de putemicå in eficacitatea unor legi drepte §i a unor in-
stitutii bune §i in faptul cå, o datå asigurate acestea, nemultumirile mase-
lor vor putea fi neindoielnic rapid rezolvate. Din aceste motive, Båmutiu
§i confratii såi au cerut cu insistenfå tåranilor så fie råbdåtori §i så nu afec-
teze prin acte de violentå procesul „normaI“ al schimbårii. 30 Jaran i i adu-
nati la Blaj au ascultat acest sfat §i s-au reintors pa§nic in satele lor. Båmutiu
§i ceilalti intelectuali au considerat aceastå adunare un succes §i au gråbil
pregåtirile pentru marea adunare, programatå pentru data de 15 mai.

La inceputul lunii mai, Båmutiu obtinuse sprijinul tuturor frunta$ilor
romani pentru programul såu, cu exceptia lui George Baritiu §i a Iui Andrei
§aguna (1809-1873), episcopul nou ales al Bisericii Ortodoxe. Baritiu ur-
mårea o serie de obiective cu totul personale. Respingea ideea unirii ca fiind
de micå importantå si credea cå este inoportunå orice fei de pozitie anti-
unionistå. Convins cå intreaga Monarhie habsburgicå se afla in viltoarca
unei transformåri radicale, nu vedea nici o legåturå intre unire §i dobindi-
rea egalitåtii §i a libertåtilor civile de cåtre romani. Credincios principiilor
sale liberale, a propus o federalizare a Transilvaniei, ca solufie a dificilei
probleme nationale. Pleda pentru crearea unor cantoane maghiare, såse$ti
$i romåne§ti, dupå modelul elvetian, fiecare cu autonomie politicå §i cultu-

30 A. Papiu-llarian, Istoria romdnilor din Dacia Superioarå, II, Viena, 1852,
pp. 145-147.

1848

313

ralå largå, dar unite in problemele comune tuturor printr-o Dietå federalå.
Acest organism urma så fie reprezentativ, „ca in America de Nord“, §i toa-
te cele trei limbi urmau så fie oficiale. 31 Cu toate cå nu era mai putin devo-
tat decit Båmutiu ideii de bunåstare nationalå, Baripu a oferit un program
lipsit de caracterul emoponal ce stråbåtea declaratiile lui Båmutiu. Strinsa
lor colaborare nu avea så inceapå pinå in toamna anului 1848, dupå iz-
bucnirea råzboiului civil.

In ceea ce-1 prive§te pe Andrei $aguna, acesta a fost tratat cu rezerve
de cåtre Båmutiu §i ceilalti intelectuali, pentm cå, in ciuda reformelor sale
biserice§ti energice, ace$tia se indoiau de tåria angajårii sale fatå de cauza
nationalå. §aguna se preocupase intr-adevår aproape exclusiv de treburile
biserice§ti in primii såi doi ani in Transilvania. Totu§i, invåtase din expe-
rientå så aprecieze dinamismul sentimentului national §i ii recuno§tea atit
potentialul såu distructiv, cit §i cel creator. La Pesta, in anii ’20, fiisese mar-
torul destråmårii comunitåtii greco-macedo-romåne, iar la Karlowitz, in
anii ’30 $i ’40, se implicase el insu§i in frictiunile dintre sirbi §i romåni.
in consecintå, problemele privitoare la nationalitate in Transilvania nu-i
erau stråine. Manifesta simpatie pentm aspiradile intelectualilor romåni
privind o formå sau alta de autonomie, ca mijloc de imbunåtåtire a vietii
materiale $i culturale a popomlui lor. Dar el nu putea deveni niciodatå unul
dintre ei, pentm cå nu putea niciodatå så se lase dominat, a§a cum fåcu-
serå ei, de ideea de nationalitate. A våzut mi$carea nationalå, atit in 1848,
cit §i mai tirziu, doar ca unul dintre aspectele unui complex proces de schim-
bare socialå. De$i recuno§tea cå ideea nationalitåtii este forta motrice do-
minantå in Europa contemporanå, el måsura aspirapile $i realizårile cu ceea
ce considera el a fi valori eterne: invåtåturile cregtinismului §i ideile laice
ce-$i dovediserå valabilitatea in cursul indelungatului drum al istoriei uma-
ne. Era sigur de aceea cå orice progres posibil al natiunii romåne va de-
pinde de bunåstarea Bisericii Ortodoxe §i de loialitatea fatå de dinastia
habsburgicå. Totu$i, atit el, cit §i Båmutiu au ajuns curind la un compromis
in problemele fundamentale: Baritiu a acceptat ideea lui Båmutiu cu pri-
vire la o natiune romånå, iar Båmutiu a fost de acord så adauge un jurå-
mint de credintå fatå de casa imperialå. 32

La 14 mai, cu o zi inainte de congresul de la Blaj, conducåtorii romåni
s-au intilnit så redacteze textul final al unui program national. Initiativa i-a
apartinut tot lui Båmutiu. In discursul såu plin de fortå, care concentra

31 G. Barit, „Unirea Transilvaniei cu Ungaria“, in Foaie pentru minte, inima fi
literaturå, 11/12, 1848, pp. 95-96.

32 Dragomir, Studii f i documente, V, p. 185.

314

ROMANII, 1774-1866

gindirea multora din generapa sa, Båmutiu a avertizat din nou impotriva
acceptårii unirii, caracterizTnd-o ca un instrument de menpnere a domina-
pei maghiare §i de inåbu§ire a dezvoltårii natiunii romåne. El a cerut cu
insistentå confratilor såi så nu fie indu$i in eroare de promisiunile ungu-
rilor cu privire la votul universal, un guvem responsabil $i alte libertåp,
pentru cå pretul acestora va fi tot nationalitatea lor; aceste beneficii le erau
oferite romånilor doar ca cetåteni ai Ungariei Mari, luap fiecare in parte,
nu ca o entitate, o natiune ce-§i avea de indeplinit propriul såu destin. Astfel,
conchidea el, libertatea nu avea nici un rost dacå nu era naponalå $i doar
intr-o Transilvanie autonomå — unde formau majoritatea populapei —
romånii puteau så nutreascå speranta påstrårii celui mai prepos avut al
lor — nationalitatea. 33 In discutiile indelungate ce au urmat, trei probleme
au fost dominante: autonomia politicå, dezacordurile religioase $i statutul
tårånimii. In legåturå cu cea dintii, Båmutiu a fost obligat så-§i modifice
atitudinea referitoare la primatul national itåti i ?i a acceptat limitele impuse
dreptului romånilor la autodeterminare. Moderapi, condu§i de §aguna §i
Baripu, au convins Adunarea så cupleze proclamarea natiunii romåne cu
un juråmint de credintå fatå de casa de Habsburg §i så plaseze protestul
impotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria la sfir§itul §i nu la inceputul pro-
gramului. §aguna §i asociatii såi erau impulsionap in raponamentul lor
de ceea ce considerau a fi realitåple concrete ale situapei lor. Pe de o parte,
considerau napunea prea slabå pentru a duce o politicå total independentå
§i, astfel, i§i indreptau privirile cåtre Curtea de la Viena pentru protecpa
de care aveau nevoie. Dar, pe de altå parte, §tiau din experientå cå Austria
s-ar putea intelege pina la urmå cu ungurii $i cå, drept rezultat, romånii
vor fi låsap in plata Domnului. De aceea, cereau ca intre timp så fie aleaså
o cale de mijloc care ar putea menpne relapi „corecte“ atit cu Viena, cit
$i cu Buda-Pesta.

Båmutiu §i intelectualii mai tineri, care erau cei mai fervenp adepp ai
såi, au fost nevoip så cedeze moderaplor $i in chestiunea reunirii Biseri-
cilor Ortodoxå $i Unitå. Ei au condamnat concurenta dintre eie conside-
rind-o antinationalå §i au cåutat cu ardoare o formulå care så punå capåt
rivalitåpi dintre ortodoc$i §i uniti. Dar era clar cå o reconciliere fortatå ar
fi provocat o rupturå ?i mai mare $i ar fi subminat grav unitatea nationalå
in acest moment critic. Chestiunea a fost abandonatå, iar articolul din pro-
gramul national referitor la problema religioaså exprima doar dorinta ge-
neralå de armonie religioaså §i de independentå a bisericii romåne.

33 S. Båmutiu, Romånii si ungurii; discurs rostit in catedrala Blajului, 2/14 mai
1848, editor G. Bogdan-Duicå, Cluj, 1924, pp. 9, 31.

1848

315

S-a dezbåtut destul de mult problema tåråneascå. S-a ajuns la intele-
gerea unanimå cå iobågia, in care se afla marea majoritate a tårånimii, era
o institute inumanå $i cå trebuia så tie abolitå farå intirziere. Dar nici Bår-
nu{iu §i sprijinitorii såi, nici $aguna §i moderatii nu s-au gindit cå tåranii
ar trebui så fie lasafi så-§i realizeze propria lor emancipare. In schimb, ei
au recomandat ca ea så se facå pe calea legilor §i så fie Tnsofitå de posi-
bilitåfi mai mari in domeniul invåtåmintului. Majoritatea a pledat impo-
triva acordårii de compensatii mo$ierilor pentru serviciile pierdute §i to(i
au fost de acord cå tåranii nu trebuiau så fie pu§i så plåteascå pentru propria
lor emancipare. Dar nimeni, se pare, nu s-a gindit prea mult cum va putea
noul detinåtor de påmint så råminå independent din punct de vedere eco-
nomic pe o bucatå de påmint insuficientå.

La congresul national din 15-17 mai, circa 40 000 de persoane, care
se adunaserå pe Cimpia Libertåfii de lingå Blaj, au aprobat un program
in 16 puncte. Era un manifest caracteristic al intelectualilor de la 1848 din
Europa Centralå §i reprezenta cea mai cuprinzåtoare §i mai putemicå de-
claratie a aspirapilor romånilor facutå pinå atunci. Båmutiu §i confratii såi,
care se ocupaserå in special de forma frnalå, nu-$i mai justificau cererile
pe baza dreptului istoric sau a patentei imperiale, a§a cum facuserå prede-
cesorii lor in secolul al XVIII-lea, ci se bazau pe principiul pe care-1 cre-
deau universal valabil: drepturile naturale ale omului. De data aceasta, au
extins aceste drepturi, subsumate devizei „Libertate, Egalitate, Fratemi-
tate“, de la indivizi la napuni intregi. Preocuparea lor pentru nafiune nu
este nicåieri mai våditå decit in cele 16 puncte.

Au proclamat independenfa natiunii romåne §i egalitatea deplinå cu ce-
lelalte nationalitåti din Transilvania §i au declarat intenpa de a-i apåra drep¬
turile prin crearea unui nou sistem politic, bazat pe principii liberale. Pentru
prima oarå intr-un astfel de document public, au subliniat legåtura dintre
dezvoltarea economicå §i progresul national ?i, ca atare, au cerut atit abo-
lirea iobågiei, cit §i recunoa§terea posibilitåtilor legate de afirmare in co-
mert $i in me§te§uguri. Au subliniat necesitatea formårii unor cetåteni bine
informati ?i cu §tiintå de carte, pentru a face ca institutiile politice så pros-
pere. De aceea, au prevåzut crearea unui sistem §colar modem. Spre deo-
sebire de inainta$ii lor mai cosmopoliti din perioada iluminismului, care
promovau invåtåtura de dragul invåtåturii, ace§tia insistau cå educatia era
o misiune ce putea så fie indeplinitå cu succes doar in $coli nafionale §i
in limba nafionalå. Religia fost $i ea subordonatå nationalitåtii, iar cre§ti-
nismul ca atare apårea destul de nerelevant. Intelectualii dådeau expresie
dorintei larg råspindite a ortodoc§ilor §i a unitilor de a scåpa de amestecul
Bisericii Ortodoxe sirbe §i, respectiv, al celei Romano-Catolice ungure§ti

316

R0MAN1I, 1774-1866

in treburile lor, dar principalul lor obiectiv era mai curind politic §i cultu-
ral decit canonic, §i anume så dea posibilitatea bisericilor de a sluji mai
eficient cauza nationalå.

La sesiunea sa finalå, din 17 mai, Congresul a ales un comitet perma¬
nent, format din 25 de membri — cu §aguna drept pre$edinte §i Båmutiu
drept vicepre§edinte — in scopul de a asigura continuitatea $i conducerea
mi§cårii naponale. Congresul a ales, de asemenea, douå delegat», una con-
duså de cåtre §aguna — insårcinatå så aducå programul national in fata
Curtii de la Viena — §i alta conduså de Ioan Lemeni, episcopul Bisericii
Unite, pentru a reprezenta Congresul in viitoarea Dietå a Transilvaniei de
la Cluj.

Relatiile intre comitetul permanent §i guvemul Transilvaniei s-au de-
teriorat rapid. Guvematorul Teleki, sprijinit de majoritatea frunta§ilor ma-
ghiari din Transilvania, a refuzat så recunoascå existenta unei natiuni
romåne separate. Datoritå opozitiei comitetului fatå de unirea Transilva¬
niei cu Ungaria, Teleki a acuzat comitetul de subversiune §i a ordonat
dizolvarea acestuia. EI i-a suspectat, de asemenea, pe membrii comite¬
tului de iredentism, de promovarea unei mi§cåri panromåne§ti, al cårei
pretins scop era crearea unui stat daco-roman, ce s-ar fi intins de la Ma-
rea Neagrå pinå la granitele de apus ale Transilvaniei. Exista o prea micå
bazå pentru aceastå schimbare. Intelectualii romani de pe ambele versan-
te ale Carpatilor s-au gindit cu sigurantå la posibilitatea unei Romånii
unite, dar transilvånenii, in special, manifestau prudentå.

Initiativa pentru o asemenea actiune panromåneascå pare så fi venit
in primul rind de la munteni, in special din partea reprezentantilor guver-
nului provizoriu de la Bucuresti. Atit Alexandru G. Golescu, cit §i Ioan Ma-
iorescu, care au trecut amindoi prin Transilvania in misiuni diplomatice
spre Apus, au sugerat o Romånie unitå, fie sub auspiciile Austriei, fie sub
cele ale Rusiei. 34 In termeni mai lirici, Alecu Russo, un exilat al revolutici
nereu§ite din Moldova, din aprilie, vorbe§te despre „o natiune putemicå,
cu mare §i douå riuri ca baricade §i cu singe roman in venele noastre...
så nu mai fie Moldova, nici Transilvania, nici Banat ci doar Romania, cu
a sa capitalå care så se numeascå Roma“. 35 In Transilvania, asemenea idci

34 Anul 1848, III, Bucuresti, 1902, p. 731, §i IV, Bucuresti, 1903, pp. 224,229. Ai -
gumente convingåtoare cå aceastå unire a fost un scop serios al pa$opti§tilor sint adusc
de cåtre Comelia Bodea, Lupta romånilor, pp. 131-158. Vezi, de asemenea, Stan,
Revolufia romånå, pp. 110-130.

35 1. Breazu,,Alecu Russo, in Ardealul revolutionar la 1848“, in Transilvania, 72/2,
1941, p. 127.

1848

317

au fost exprimate strict confidential, intrucit membrii comitetului perma¬
nent doreau så evite o patå de neloialitate fatå de Austria, care ar fi putut
så dåuneze in mod ireparabil propriei lor cauze. Ei au manifestat putin en-
tuziasm pentru unirea politicå, consideratå ca un tel de neatins in viito-
rul previzibil. Mai intii de toate, ei au recunoscut cå cele douå Principate
romåne§ti erau slabe §i, in al doilea rind, erau con§tienti de propria lor si-
tuatie precarå §i siguri cå vor avea nevoie de ajutor austriac dacå doreau
så facå fatå provocårii nationalismului ungar.

Delegatia aleaså så ducå programul national la Viena s-a lovit de prea
pu(inå intelegere la Curtea Imperialå. La 23 iunie, §aguna §i un mic grup
au prezentat impåratului Ferdinand o versiune revåzutå a celor 16 puncte
ce subliniau dreptul romånilor la egalitate cu celelalte natiuni din Transil-
vania §i au protestat impotriva ideii unirii Transilvaniei cu Ungaria ca fiind
distructivå pentru nationalitatea lor. Impåratul i-a primit cu amabilitate, dar
le-a sugerat cå problemele majore care ii preocupau fuseserå deja rezolvate
de Dieta ungarå §i le-a recomandat så negocieze direct cu guvernul ungar
chestiunile de amånunt.

Iritatå de petidi similare venite din toate pårtile, Curtea a aruncat, cu
o oarecare u§urare, råspunderea pentru soarta romånilor in spinarea ma-
ghiarilor. Romånii, in mod traditional, contaserå prea putin in calculele ce¬
lor care elaborau politicå austriacå §i care ii considerau o maså de tårani,
incapabili så contribuie cu ceva substantial la guvemarea imperiului. Dar,
in primåvara anului 1848, amenintad cu pråbu§irea lumii pe care o §dau,
aceste oficialitåti au descoperit cå puteau obtine foloase §i de pe urma unor
paria. La inceputul Iui iunie, Consiliul de Mini$tri a discutat cåile de mobi-
lizare a romånilor §i slavilor pentru a combate politicå „agresivå a maghia-
rilor“. Ministrul de Finante, Karl von Krauss, se temea cå ace§tia din urmå
ar putea deveni — dacå nu erau impiedicati — elementul dominant in
Imperiu. La rindul såu, ministrul de Råzboi, contele Theodor von Latour,
a ridicat problema posibilitådi unei aliant,e intre provinciile germane §i acele
populatii ale Ungariei care considerau cå mentinerea unitåtii imperiului era
in avantajul lor. El a sugerat cå romånii ar putea foarte bine servi ca nu-
cleu al acestei aliante, ceea ce, in ultimå instantå, i-ar da posibilitatea Aus-
triei så-$i extindå influenta in Principatele dunårene. Multi dintre colegii
lui Latour au aprobat in principiu o asemenea politicå, dar, din cauza si-
tuatiei primejdioase in care se afla Imperiul insu$i, ei au recomandat pre-
cautie §i au preconizat concesii fatå de maghiari. 36

36 A. Kårolyi, Az 1848-iki pozsonyi tdrvenycikkek az udvar elott, Budapesta, 1936,
pp. 344 345.

318

R0MÅN11, 1774-1866

Episcopul Lemeni nu a avut nici el un succes mai mare in Dieta de la
Cluj. Entuziasmul pentru unirea Transilvaniei cu Ungaria era cople$itor
in rindurile majoritåtii maghiare; la 30 mai, aceasta a aprobat-o. Abia la
20 iunie, Dieta a luat in discupe problemele ridicate in programul romå-
nesc. A decis cå revendicårile lor fuseserå, in cea mai mare parte, satis-
fåcute, din moment ce unirea facuse din ei cetåteni deplini ai noii Ungarii,
§i a recomandat ca romånii så supunå toate problemele nerezolvate Dietei
ungare de la Pesta. A constituit, de asemenea, o comisie a unirii, pentru
a pune la punct ultimele detalii ale unirii cu administrapa ungarå.

La sflr^itul lunii iunie, §aguna §i cipva membri ai delegapei sale s-au
dus de la Viena la Budapesta pentru a lua parte la Iucrårile comisiei pen¬
tru unire. Abia dupå o tirguialå dura intre membrii comisiei $i plecindu-se
in fata cererilor primului-ministru, Batthyåny, §i ale ministrului de Interne,
Bertalan Szemere, majoritatea maghiarå a aprobat, la 27 septembrie, un pro-
iect de lege acordind concesii semnificative romånilor. Acesta recuno§tea
in mod formal nationalitatea romånå $i autonomia Bisericilor Ortodoxå
§i Unitå; acorda dreptul folosirii libere a limbii romåne in treburile såte$ti,
in bisericå §i in §coIiIe elementare §i secundare; prevedea numirea romåni¬
lor in posturi publice, proportional cu numårul lor. 37 Dar din cauza dete-
riorårii situapei din Transilvania $i a relapilor din ce in ce mai incordate
dintre Curte §i guvemul ungar, proiectul nu a fost supus Dietei ungare pina
in mai 1849.

In Transilvania, intre timp, liniile båtåliei s-au trasat §i mai adinc. Un
comisar special al guvemului ungar a ordonat dizolvarca Comitetului Per¬
manent Roman, pretextind cå obstructiona unirea Iegalå a Transilvaniei
cu Ungaria. Acest act, precum §i incercarea de a-i aresta pe membrii Comi¬
tetului i-au facut §i mai sensibili pe frunta$ii romåni fatå de ideea unei alian-
te cu Curtea de la Viena impotriva guvemului ungar. Austriecii, la rindul
lor, au prins curaj dupå succesele repurtate in timpul verii impotriva revo-
luponarilor in Boemia $i in Italia de Nord. Printre populapile nemaghiare
ale Ungariei, care incepuserå så vadå cå propria lor existentå era pericli-
tatå de aspirapile naponale maghiare, austriecii au gåsit aliap dispu$i så
ia parte la o contraloviturå impotriva ungurilor.

In Transilvania, comandantul militar austriac, generalul Anton von
Puchner, §i-a dat binecuvintarea pentru un al doilea congres national ro-
mån la Blaj, la sfir$itul lunii septembrie. Delegatii §i-au reafirmat opozi-
tia fatå de unirea Transilvaniei cu Ungaria, au respins autoritatea guvemului

37 S. Marki, „Az erdelyi, unio-bizottsåg 4t , in Budapesti Szemle, 95, 1898, pp. 332 337;
J. Beer, Az 1848-49 evi ncpkepviseleti Orszåggyules , Budapesta, 1954, pp. 583 585.

1848

319

ungar in Transilvania §i au fåcut din nou juråminte de Ioialitate fa{å de
Casa Imperialå. Pina la 30 septembrie, Båmutiu, ca pre§edinte al noului
Comitet National, a elaborat un plan de cooperare cu Puchner, dar acesta
din urmå a evitat in mod semnificativ orice referire la natiunea romånå sau
orice angajament cå ar sprijini aspiratiile ei politice. Cu toate acestea, cind
Puchner a denuntat public guvemul ungar §i §i-a asumat puterile de guver-
nator civil al Principatului, la 18 octombrie, Comitetul National a råspuns
pe loc cu o chemare la arme. Intelectualii romåni nu considerau alianta lor
cu Puchner ca incompatibilå cu principiile lor. Confruntati cu nationalis-
mul maghiar, sprijinul austriac pårea så fie singurul mijloc prin care ace§tia
ar fi putut så-:ji atingå telurile nationale. Se agåtau incå de ideea cå Monar-
hia habsburgicå s-ar putea transforma cumva intr-o Monarhie constitutio-
nalå federalizatå.

Armata lui Puchner §i aliatii såi romåni nu s-au dovedit la inåltimea
fortelor ungare conduse de generalul Jozsef Bem, care, la mijlocul lunii
decembrie, ajunseserå så controleze cea mai mare parte a Transilvaniei,
cu exceptia fortåretelor Sibiu §i Bra§ov. in disperare de cauzå, Puchner
a reu§it så impunå Comitetului National Roman så-1 trimitå la Bucuresti,
pe $aguna, care se reintorsese in tarå in luna octombrie, pentru a obtine
interventia armatei ruse.

La un congres national convocat in grabå, Båmutiu §i colegii såi au
fost de acord, fårå tragere de inimå, cu cererea lui Puchner, dar au folosit
ocazia pentru a-§i reafirma, intr-un program in 13 puncte, ata$amentul fatå
de principiile liberale §i de ideea de nationalitate. Ceea ce deosebea acest
program de documentele anterioare era supozitia cå un ducat roman auto¬
nom, de$i fårå granitele stabilite, luase fiintå deja. Comitetul National in-
tentiona så obtinå recunoa$terea acestui fapt, precum §i recunoa§terea sa
ca guvern romån provizoriu din partea noului impårat Franz Joseph, care
se suise pe tron la 2 decembrie. Comitetul 1-a ales pe §aguna in fruntea
unei mici delegat» care så explice oficialitåtilor austriece de la Viena noua
idee despre autonomie. 38

$aguna a fåcut deplasarea la Viena, trecind prin Bucuresti §i, apoi, prin
Cemåuti, in Bucovina. La 6 ianuarie 1849, s-a intilnit cu generalul Luders,
comandantul armatei mse de ocupatie, care a refuzat så se implice in tre-
burile Transilvaniei fårå instructiuni in acest sens din partea Petersburgu-
lui. Citeva zile mai tirziu, Saguna §i-a reluat cålåtoria, ajungind la Olmiitz,

3 * N. Popea, Memorialul Arhiepiscopului f i Mitropolitului Andreiu baron de $aguna,
sau luptele nafionale-politice ale romånilor, 1846-1873, 1, Sibiu, 1889, pp. 230-232;
Foaie pentru minte, inimå f i literaturd , 12/3, 1849, pp. 17-19.

320

ROMÅNII, 1774-1866

in Boemia, unde se stabilise Curtea de la Viena dupå noua izbucnire a mi§-
cårii revolutionare la Viena, la 4 februarie. Delegatiei sale i s-au alåturat
romåni din Banat $i Bucovina. Dupå consultåri indelungate, s-au låsat con-
vin§i så depå§eascå limitele luptei separate pentru drepturi nationale in fie-
care dintre cele trei provincii §i så colaboreze in vederea primirii aprobårii
Curlii de la Viena pentru unirea politicå a tuturor romånilor din Monarhie.

Romånii din Banat §i Bucovina reactionaserå rapid la evenimentele
revolutionare de la Viena §i Buda-Pesta. Cursul pe care 1-au luat mi§cårile
lor a fost in mare måsurå determinat de conditiile sociale $i politice speci-
fice regiunilor lor, dar, ca §i in Transilvania, apårarea drepturilor nationale
a låsat in umbrå celelalte probleme. $i aici, mi§carea a fost conduså de
cåtre intelectuali §i de cåtre cler, cårora li s-au alåturat citiva mari mo§ieri.

In Banat, o zonå cu populatie mixtå, romånå, sirbå §i germanå — aflat
in sudul Ungariei de atunci, obiectivul imediat al ffunta§ilor romåni era
så obtinå recunoa§terea unei Biserici Ortodoxe Romåne separate de Mitro-
polia Sirbå de la Karlowitz. Ei continuau astfel lupta izbucnitå in anii ’30,
cind romånii au incercat så-§i aleagå pe unul de-al lor ca episcop de Arad. 39
Se simteau in defensivå intr-o provincie unde conducerea Bisericii Orto¬
doxe se afla in principal in miinile sirbilor §i unde erau, in consecintå, sub-
reprezentati, in ciuda faptului cå ii depå§eau ca numår pe sirbii din Banat,
in proportie de aproximativ 2/1. (Din 813 000 persoane tråind in Banat
la inceputul secolului al XlX-lea, 173 653 erau sirbi, iar 394 228 erau
romåni.) Intrucit nu aveau o altå institute de importanlå similarå, cu ex-
ceptia bisericii, romånii erau convin§i cå emanciparea naponalå trebuia
så inceapå in mod firesc aici. Ca råspuns la dramaticele evenimente poli¬
tice de pe intregul teritoriu al Monarhiei habsburgice din primåvara anu-
lui 1848, mirenii $i clerul s-au intilnit pentru prima oarå la 16-17 mai la
Lugoj, pentru a elabora un plan de acpune. Au refuzat så participe la Con-
gresul National Bisericesc, convocat de mitropolitul Joseph Rajacic la Kar¬
lowitz, la 27 mai. In schimb, au decis så adreseze o petitie noului guvern
ungar, solicitind så li se acorde romånilor dreptul de a-§i tine propriul lor
congres bisericesc, in cadrul cåruia så-§i aleagå un mitropolit, så proce-
deze la organizarea bisericii lor §i så discute alte chestiuni importante pri-
vind napunea romånå. 40

Hotåririle Iuate la acest congres §i la alte mici intruniri similare din
alte pårp au fost anulate de Congresul National desfa§urat la Lugoj la

39 G. Ciuhandu, Episcopii Samuil Vulcart si Gherasim Raf , Arad, 1935, pp. 355 369.

40 I. D. Suciu, Revolufia de la 1848-1849 in Banat. Bucuresti, 1968, pp. 58 61.

1848

321

27 iunie. A fost Tn primul rind rezultatul mirenilor condu$i de Eflimie Muigu,
care reprezentau curentul principal al aspirapilor romåne$ti din Banat. De§i
acordau importanta cuvenitå bisericii nationale, ace$tia dådeau prioritate
unei solutii politice a problemei drepturilor nationale in Banat §i in Monar-
hia habsburgicå in general. Murgu (1805-1870) ob(inuse licenta in filo-
zofie (1827) $i drept (1830) la Universitatea din Pesta §i in afara unei ca-
riere juridice, luase parte la polemicile academice din Banat in privin(a
originii romånilor §i a caracterului limbii lor. 41 In Wiederlegung der Ab-
handung (1830), Murgu a sustinut teza $colii Ardelene potrivit cåreia ro-
månii descindeau din coloni§tii romani, a§ezati in Dacia de cåtre Traian,
cå romåna era o formå evoluatå a limbii latine §i cå romånii din Banat, Tran-
silvania, Moldova §i Muntenia formau o singurå natiune, ftind cel mai vechi
popor din regiune. in 1834 a fost angajat de cåtre Gheorghe Asachi så pre-
dea filozofia la Academia Mihåileanå din Ia?i; trei ani mai tirziu, el s-a mu-
tat la Bucuresti pentru a preda filozofia la Academia de la Sf. Sava. Aici
a intilnit un numår de tineri radicali, printre ace$tia numårindu-se Nicolae
Bålcescu §i Dimitrie Filipescu $i a devenit unul dintre organizatorii con-
spira(iei nereu$ite a lui Filipescu din 1840. Murgu a fost expulzat din Tara
Romåneascå in 1841, apoi a intrat in conflict cu autoritå(ile din Banatul
såu natal, fiind inchis la Pesta, din 1846 pinå in primåvara anului 1848,
sub acuzatia de a fi conspirat impotriva integritå(ii teritoriale a Ungariei.
Eliberat in mai 1848, in atmosfera generalå de conciliere a perioadei, Mur¬
gu s-a gråbit så se intoarcå in Banat. Cu aprobarea Ministerului de Interne
al Ungariei, impreunå cu citiva confra(i, a organizat Congresul National
de la Lugoj, la 27 iunie, cu scopul de a elabora un program de reforme
care så fie supus guvernului Batthyåny.

Murgu s-a confruntat cu dilema comunå liberalilor din intreaga Europa
de Råsårit a anului 1848. Era angajat in lupta pentru emanciparea natiunii
sale, dar, in acela$i timp, recuno$tea necesitatea ca toate nationalitatile så
se uneascå impotriva Marilor Puteri conservatoare ale regiunii. Se entu-
ziasmase de legislada liberalå a guvernului ungar §i era sigur cå sosise in
sfir?it vremea libertåtii pentru toate popoarele. Ca o garantie impotriva re-
na?terii vechiului regim, el pleda pentru o alian(å intre romåni §i maghiari,
o idee cåreia i-a råmas credincios pinå la infringerea revolutiei ungare in
august 1849. A adoptat inså un punct de vedere mai neinduplecat in pri-
vinta reladilor cu sirbii; in scrisoarea sa de convocare a Congresului de
la Lugoj, a afirmat cå principalul obiectiv era de a da romånilor posibilitatea

41 in privinta carierei sale din timpul revolutiei de la 1848, vezi E. Murgu, Scrieri,
Hucureijti, 1969, pp. 12 59.

322

ROMÅNII, 1774-1866

de a decide asupra propriului destin §i de a demonstra public cå Banatul
nu era påmint sirbesc. La Lugoj, cele aproximativ 10 000 de persoane
care au participat la Congres au aprobat un program ce afirma cu putere
statutul de napune separatå §i independentå a romånilor, dar s-au abpnut
så critice guvemul ungar. Au cerut crearea unei gårzi naponale romåne§ti,
avindu-I drept comandant suprem pe Murgu, recunoa$terea Iimbii romåne
ca limbå oficialå in intregul Banat §i crearea unei Biserici Ortodoxe Ro¬
måne independente in Banat. 42

Cursul evenimentelor din restul anului 1848 a Iåsat aspirapile romåni¬
lor din Banat neimplinite. In interiorul mi$cårii romåne§ti existau douå
curente principale total diferite. De$i aderenpi fiecåruia dintre eie cereau
emanciparea naponalå, ei se deosebeau in privirpa mijloacelor de atinge-
rea a scopurilor lor. Murgu §i sprijinitorii såi cåutau o aliantå cu maghiarii
$i au participat la guvemarea noii Ungarii ca deputap in Parlamentul un¬
gar. Elementele mai conservatoare a§teptau så primeascå ajutor din par-
tea Vienei in privinja chestiunii nationalitåtii, intmcit erau la fei de temåtori
de liberalii unguri pe cit erau de temåtori de clerul sirb ortodox. Condus
de marii mo$ieri Petru §i Andrei Mocioni, Comitetul Romån de la Timi-
§oara, care fusese constituit in octombrie 1848, a intrat in contact regulat
cu Comitetul National de la Sibiu, in vederea realizårii unirii politice a ro¬
månilor din Monarhia habsburgicå $i pentru a se asigura cå, in Banat, ro-
månii nu vor fi plasap sub administrapa ecleziasticå sau civilå sirbeascå. 41
Au fost impin$i la ac(iune de confirmarea de cåtre impåratul Franz Jo¬
seph, la 15 decembrie, a lui Joseph Rajacic ca patriarh al Bisericii Orto¬
doxe din Monarhia habsburgicå, ca §i de alte acte pe care ei le-au interpretat
ca o recunoa$tere a regiunii Voivodina din sudul Ungariei, inclusiv Bana¬
tul, ca un teritoriu sirb al Coroanei. A§a stind lucrurile, reprezentant» romå¬
nilor din Banat au ajuns la Viena, in ianuarie 1849, cu sentimente amestecatc,
de sperantå §i nelini$te.

In Bucovina, clerul $i intelectualii romåni au fost §i ei stimip la ac{iu-
ne, in primåvara anului 1848, de valul general de tulburåri ce stråbåtca
Monarhia habsburgicå §i, in special, de sosirea refiigiaplor politici din Mol-
dova. Militan^ii, pupni la numår, dar devotap ideii de realizare a rena§terii
politice a romånilor din aceastå provincie, erau condu§i de cei trei frati Hur-
muzaki. Descendenti ai unei familii de boieri moldoveni §i Iicenpap in
Drept ai Universitåtii din Viena, ei au constituit un mic comitet compus

42 Suciu, Revolufia, pp. 98-113.

43 Ibid., pp. 206-220.

1848

323

din ei in$i§i, cipva boieri moderap $i profesori de la Academia Teologicå
Ortodoxå din Cemåuti, pentru a coordona activitatea politicå a romånilor.

Influenta ideilor liberale §i nationale ale zilei era evidentå in cele douå-
sprezece puncte ale petipei adresatc impåratului, redactate in iunie de Eudo-
xiu Hurmuzaki (1812-1874). 44 In numele „napunii romåne“ din Bucovina,
el cerea inainte de toate recunoa$terea Bucovinei ca o provincie autono-
må, cu propriul såu parlament, un organism ce trebuia så reprezinte in mod
egal toate stårile — clerul, mo$ierii, intelectualii, burghezia §i (arånimea —
indiferent de religie. Hurmuzaki avea clar in minte ideea unui teritoriu fun¬
damental romånesc al Coroanei, din moment ce intenpa petipei era aceea
de a consolida caracterul romånesc al provinciei. Pentru „a påstra napona-
litatea“, el a cerut stabilirea unei retele de §coli elementare romåne§ti §i
numirea de profesori de limbå $i literaturå romånå in §coIile secundare
§i a insistat ca toate institutiile oficiale så accepte petipi in limba romånå.
Hurmuzaki a atras, de asemenea, atenpa asupra numeroaselor legåturi so-
ciale $i comerciale intre Bucovina §i statele „inrudite“ — Moldova §i Jara
Romåneascå — §i, implicit, a sugerat ca eie så fie consolidate, adåugind,
oarecum farå abilitate, cå o asemenea actiune ar avea un efect benefic asu¬
pra economiei intregii monarhii. Hurmuzaki a recunoscut importanta Bi-
sericii Ortodoxe in via{a culturalå romåneascå $i, asemenea confraplor såi
din Transilvania §i Banat, a cåutat så ii sporeascå rolul de institupe napo-
nalå prin asigurarea dreptului de autoguvemare §i de cre§tere a rolului mi-
renilor in treburile sale culturale §i economice. Pentru a realiza acest Iucru,
el a cerut alegerea episcopului de cåtre un sinod naponal, reprezentind toa¬
te categoriile sociale, §i a propus ca Fondul Religios Ortodox så fie ad-
ministrat de un comitet national. Concepea atit Biserica, cit $i Fondul ca
institupi romåne$ti, ignorind pur §i simplu numårul in cre§tere al ruteni-
lor din cadrul acestei biserici. A fost evidentå, de asemenea, angajarea sa
fatå de liberalismul economic, dat fiind cå a recomandat crearea unei in¬
stitupi provinciale de credit, reglementarea situapei tåranilor $i desfiin-
tarea barierelor vamale in interiorul provinciei $i la granitele ei.

In ciuda zelului lor national $i liberal, fratii Hurmuzaki ?i adeptii lor
nu dispuneau nici de organizare $i nici de sprijinul maselor pentru a in¬
fluenta cursul evenimentelor din provincie. Nu au facut nici un efort pen¬
tru a mobiliza tårånimea romånå in jurul programului naponal (oricum,
erau prea pupne lucruri in acesta care så le trezeascå entuziasmul), iar ie-
rarhia Bisericii Ortodoxe råminea departe de lupta nationalå. Episcopul

44 Bodea, IX4H la romani, I, pp. 608-613; lacobcscu. Din istoria Bucovinei, I,
pp. 375-382.

324

R0MÅN1I, 1774-1866

Eugen Hacman s-a temut totdeauna så implice biserica in politicå, iar acum
era foarte preocupat så impiedice o rupturå ireparabilå intre romani $i ru-
teni. El nu a salutat nici eforturile fraplor Hurmuzaki §i ale altor mireni
liberali de a-§i spori rolul in organele de administrarc alc bisericii. 45

In absenta unor institupi politice romåne§ti specifice, frapi Hurmuzaki,
asemenea intelectualilor romani din Transilvania din deceniul anterior, au
fondal o publicape pentru a-§i råspindi ideile §i a mobiliza opinia publicå.
Bucovina a Inceput så fie publicatå la 4 octombrie 1848, ca såptåminal,
avindu-1 ca editor pe George Hurmuzaki. in afara apårårii intereselor natio-
nale in Bucovina, fondatorii au intentionat så foloseascå publicatia ca o
„punte“ intre romånii de pretutindeni. 46 Ei au acordat astfel un spat i u larg
luptelor din Principate §i din Transilvania intru apårarea drepturilor la napo-
nalitate ?i pentru realizarea reformei economice §i sociale. Erau in mod
deosebit preocupati de soarta Moldovei $i a Tårii Romåne$ti. Au pus fatå
in fatå „regimul luminat“ sub care au tråit romånii din Bucovina §i condi-
tiile create de „ingrozitoarea armatå de ocupatie turco-ruså“ in Principate
§i erau convin§i cå progresul spre libertate §i fericire depindea de strinsele
rela^ii cu Austria §i Germania.

Intelectualii §i citiva oameni ai bisericii (dar nu episcopul Hacman) §i-au
demonstrat sentimentele panromåne§ti in timpul scurtei opriri a lui Saguna
la Cemåu(i, in ianuarie 1849, in drumul acestuia de la Bucuresti spre Ol-
miitz. Ei au imbrå(i§at cu entuziasm ideea unui singur ducat romånesc
in Monarhia habsburgicå $i au fost de acord så coopereze cu transilvånenii
pentru a obtine aprobarea impåratului. 47

La Olmiitz, romånii din Transilvania, Banat §i Bucovina au format o
singurå delegatie §i au redactat un nou program na(ional, al cårui obiec-
tiv principal era autonomia §i unitatea politicå romåneascå. Prezentat lui
Franz Joseph, la 25 februarie 1849, programul stipula convocarea unui
congres national, imediat dupå incetarea ostilitåtilor, pentru infiintarea in-
stitutiilor politice §i ecleziastice, alegerea unui frunta$ politic national §i
a unui arhiepiscop, cåruia så-i fie subordonati toti episcopii romåni. Dele-
gatia cerea, de asemenea, o adunare nationalå romånå anualå, introducerea

45 I. Nistor, Istoria bisericii din Bucovina, Bucuresti, 1916, pp. 64-71; T. Bålim,
„Conflictul cpiscopului Eugen Hacman cu preotii din Bucovina, in anul 1848“, in
Revista arhivelor, 4/2, 1941, pp. 314-334.

46 T. Bålan, Activitatea refugiatilor moldoveni in Bucovina, 1848, Sibiu, 1944,
pp. 27-34, 45—46; lacobescu, Din istoria Bucovinei, I, pp. 417—424.

47 Bodea, 1848 la romåni, II, Bucuresti, 1982, pp. 966-970; C. Burac, „Hur-
muzåche§tii $i problema unitå(ii romåne$ti“, in Revista arhivelor, 69/45, 1992,
pp. 390-399.

1848

325

Iimbii romåne ca limbå oficialå, reprezentare proportionalå a natiunii ro-
måne in Parlamentul imperial, o comisie specialå care så incuno§tinteze
Curtea $i Consiliul de Mini§tri in Iegåturå cu treburile romåne§ti, precum
§i asumarea de cåtre impårat a titlului de „mare Duce al romånilor“ 48 Nici
un alt document anterior nu a exprimat atit de clar idealul de unitate romå-
neascå in Monarhia habsburgicå. Aceasta insemna §i acceptarea de cåtre
romåni a federalismului, ca unicå solutie posibilå pentru problemele cu care
se confrunta Monarhia in privinta nationalitåtilor.

Calculele romånilor au e$uat din cauza promulgårii noii constitutii im-
periale, din 4 martie, care restabilea teritoriile istorice ale Coroanei §i care
nu fåcea nici o mentiune despre federalism sau despre crearea a noi enti-
tati politice. incercårile delegatiei romåne de a face ca propunerile lor så
fie reconsiderate au fost respinse sec, cu sfatul cå cea mai bunå cale de ur-
mat pentru romåni ar fi loialitatea fa{å de impårat. 49 Din acest moment,
mi§carea politicå romåneascå §i-a pierdut avintul, dat fiind cå suspnåtorii
germani ai centralismului au dobindit ascendentå la Curtea de la Viena.

In Transilvania, lupta s-a intensificat. La inceputul lunii martie, arma-
tele ungare au ocupat ora§eIe Sibiu $i Bra§ov §i au gonit fordele lui Puchner
peste granitå in Jara Romåneascå. Comitetul National Romån s-a refugiat
la Sibiu, la 11 martie, §i a incetat practic så functioneze. Principalul centru
de rezistentå s-a mutat in Muntii Apuseni, in vestul Transilvaniei, unde
Avram Iancu, unul dintre oiganizatorii Congresului National, din mai 1848,
§i conducåtor al militiilor tåråne§ti, a rezistat pinå la sfir$itul råzboiului,
in august.

In vara anului 1849, Nicolae Bålcescu a facut un efort disperat pentru
a media intre guvemul ungar $i Avram Iancu. 50 in mai, el 1-a intilnit pe
Låjos Kossuth, care devenise guvemator al Ungariei independente dupå
ce Parlamentul ungar a votat detronarea Habsburgilor— la 14 aprilie —
pentru a incerca så-1 convingå så se uneascå cu romånii de pe ambele ver-
sante ale Carpatilor intr-o campanie unitå, impiedicind astfel inåbu$irea de
cåtre armatele habsburgice §i ruse§ti a idealurilor revolutionare din primå-
vara precedentå. Bålcescu §i alti conducåtori ai revolutiei din Tara Romå¬
neascå erau mihniti cå romånii din Transilvania se aliaserå cu Habsburgii,
pe care ii considerau intruparea tiraniei §i a reactiunii. Dar Bålcescu s-a
aflat el insu$i intr-o situatie dificilå. Simpatiza cu eforturile acestora de a-§i

48 Bodea, 1848 la romåni, II, pp. 960-965.

49 M. Popescu, Documente inedite privitoare la istoria Transilvaniei intre 1848-1859,
Bucuresti, 1929, pp. 32 36, 61-62.

50 S. Dragomir, „N. Bålcescu tn Ardeal", in Anuarul Institutului de Istorie Nafionalå
din Cluj , 5, 1928-1930, pp. 1-34.

326

R0MÅN1I, 1774-1866

påstra nationalitatea, dar gindea cå pericolul ce confrunta toate micile na-
tiuni din Europa de Est impunea sprijin pentru unguri, unica natiune „care
mai lupta incå impotriva Rusiei §i a aliatilor ei despotici“. Obiectivul såu
imediat in intilnirea cu Kossuth a fost acela de a obtine ajutor in alunga-
rea armatelor ruse§ti din Jara Romåneascå §i in restaurarea guvemului li¬
beral independent din anul precedent. Eftimie Murgu, care a continuat så
reprezinte Banatul såu in Parlamentul ungar §i care votase in favoarea de-
tronårii Habsburgilor, a sprijinit cålduros initiativa prietenului såu.

Sperantele lui Bålcescu intr-o apropiere intre romåni $i guvemul un¬
gar au sporit dat fiind cå valul luptei s-a intors impotriva maghiarilor dupå
interventia armatelor ruse in mai. Kossuth a devenit mai receptiv fatå de
idee §i 1-a incurajat pe Bålcescu så negocieze cu Iancu. Dar el a continuat
så refuze så facå orice concesie in privinta autonomiei administrative sau
a drepturilor de a folosi limba matemå, care ar fi compromis, mai mult
ca sigur, integritatea politicå a Ungariei. intilnirile lui Bålcescu cu Avram
Iancu, la statul-major al acestuia din Munpi Apuseni, in a doua jumåtate
a lunii iulie, s-au desfå§urat bine, dar evolu(iile de pe cimpul de luptå 1-au
luat prin surprindere. La 28 iulie, Parlamentul ungar a legiferat proiectul
propus de Comisia pentru unire in septembrie anterior. Dar era prea tirziu.
Pe parcursul a douå såptåmini, o serie de infnngeri, administrate de fordele
superioare austriece §i ruse$ti, au dus la predarea principalei armate ungarc
de infanterie, la Vilågos, la 13 august. La sfir§itul lunii, intreaga rezistentå
organizatå a incetat.

Suprimarea Ungariei independente a nimicit sperantele romånilor de
creare a unui ducat autonom unitar. Fragila aliantå de circumstantå intre
romåni §i Curtea de la Viena — deja tensionatå de aspiratiile la auto-
determinare nationalå, pe de o parte, $i restaurarea imperialå, pe de altå
parte — s-a dezintegrat. In Transilvania, o intreagå armatå de oficialitåti
austriece, conduså de noul guvemator militar §i civil, generalul Ludwig
Wohlgemuth, a nåvålit in Principat cu instructiuni de a restabili cit mai cu-
rind posibil statutul acestuia de provincie imperialå. Banatul §i Bucovina
au cunoscut un proces similar. Pretutindeni noua birocratie a§tepta ca ro-
månii så-§i reia locul de supu§i loiali §i anonimi ai impåratului.

CONSECINJELE PENTRU TRANSILVANIA

Caracteristica esentialå a procesului de restaurare din Transilvania din
toamna anului 1849 $i primåvara anului 1850 a reprezentat-o centralismul.
Scopul principal al oficialitåtilor austriece a fost de a lega Principatul cil

1848

327

mai strins posibil de Viena. Ei au retrasat granitele administrative locale,
au mentinut legea martialå $i au introdus o nouå legislatie pentru a des-
curaja toate manifestårile de naponalism $i de liberalism, in special prin-
tre maghiari.

Deceniul absolutismului, a§a cum este numitå in mod corect aceastå
perioadå, a reprezentat punctul cel mai de jos al $anselor romånilor. Intr-o
oarecare måsurå, noul regim le-a acordat egalitatea cu maghiarii §i cu sa$ii,
dar era o egalitate numai in privarea de drepturi. Oficialitåtile austriece,
atit de la Viena, cit §i din Transilvania, continuau så-i trateze pe romani
ca pe un popor de tårani, incapabili så participe la procesele complexe ale
guvemårii provinciale sau chiar så-§i administreze propriile lor treburi.
Aceste oficialitåti erau deosebit de precaute fata de masele tåråne§ti, con-
siderindu-le o amenintare imprevizibilå la adresa ordinii §i nu aveau incre-
dere in preotii lor din cauza conducerii politice §i spirituale pe care ace§tia
o exercitau la sate. Dar cel mai mult se temeau de intelectuali, ca promo-
tori §i infåptuitori ai revolutiei, ca agenti ai unei mi$cåri panromåne§ti, ce
urmårea så realizeze unirea politicå a romånilor de pe ambele versante ale
Carpatilor. 51

Teama autoritåtilor fatå de pa$opti$ti era justificatå nu in primul rind
de faptul cå erau revolutionari sau panromåni, ci de faptul cå experientele
tråite in timpul revolutiei le zdruncinaserå iluziile legate de „aliantele“cu
Austria. Ace§ti romani atribuiau nereu§ita lor — in privinta recunoa§terii
ca natiune separatå, cu un teritoriu §i o administratie proprii — ingrati-
tudinii austriece fatå de serviciile pe care natiunea lor le adusese dinastiei
in ceasurile de cumpånå ale acesteia. Unii dintre romani, precum Simion
Båmutiu, au ales exilul, in timp ce alt», ca Avram Iancu, pur §i simplu s-au
retras din viata publicå. Dar sentimentul lor national a råmas acela§i, iar
ideea de natiune a supravietuit, ca o cålåuzå spiritualå. Pe tot parcursul ani-
lor ’50 a reie§it clar, din ceea ce au scris $i au exprimat cu glas tare in le-
gåturå cu autonomia §i cu guvemarea liberalå, cå nu se mai puteau multumi
cu un rol pasiv in treburile publice.

Romånii §i celelalte populatii din Transilvania $i-au reluat activitatea
politicå in anul 1860, intrucit Curtea de la Viena incerca acum noi for-
mule constitutionale pentru a restabili prestigiul international al Monarhiei
§i a mentine coeziunea sa intemå dupå infringerea suferitå in råzboiul cu
Franta §i Sardinia din 1859. Anton von Schmerling §i-a asumat aceastå sar-
cinå cutezåtoare, in calitate de ministru de stat, in decembrie 1860. Adept

51 S. Manciulea, „Atestate de purificatiune", in Cultura cre$tinå, 18, 1938,
pp. 473 -483; Popcscu, Documente. pp. 176, 245, 255-259, 275-276.

328

ROMÅNII, 1774-1866

al centralismului, acesta avea prea pupnå simpatie pentru Diploma din
20 octombrie 1860, care facuse concesii, de§i modeste, unui tip de fede-
ralism promovat de aristocrapi din Ungaria $i din Boemia, care cåutau
så restabileascå drepturile istorice ale tårilor lor. Patenta din 26 februa-
rie 1861 era mai mult pe placul sau intrucit ea a concentrat conducerea
treburilor Monarhiei la Viena $i a redus Ungaria §i påminturile istorice ale
Coroanei la statutul de provincie. Cu toate acestea, era gata så acorde na-
ponalitåplor „loiale“ o oarecare autonomie in administrarea treburilor pro-
priilor lor provincii. In Transilvania, intrau in aceastå categorie romånii
§i sa§ii. Curtea a continuat så-i trateze pe maghiari ca o amenintare la adre-
sa integritåpi Monarhiei $i le-a retras cererile fåcute in numele Ungariei
istorice. Ungurii in majoritatea lor, atit din Ungaria, cit ?i din Transilva¬
nia, au råspuns Curpi prin boicotarea experimentului constituponal al lui
Schmerling.

Pentru a-§i atinge telurile, Schmerling a fost astfel obligat så se bizuie
pe nemaghiarii din Ungaria $i Transilvania. Un timp, el §i romånii au des-
coperit avantajele reciproce derivate din sprijinul acordat de fiecare scopu-
rilor celuilalt §i, drept rezultat, romånii au realizat in scurt timp egalitatea
naponalå pe care o cåutaserå incå din secolul al XVIII-Iea. Dar noua alian-
tå cu Austria, la fei ca §i in anul 1848, n-a prins rådåcini adinci: Curtea
era hotåritå så intåreascå cu orice pre{ Monarhia, in timp ce romånii erau
legap de ideea de napune. Cooperarea intre ace$tia era bazatå pe un inte-
res reciproc, dar trecåtor, vizind indiguirea naponalismului maghiar. in-
tr-un anume sens, maghiarii sint cei care i-au unit §i, in cele din urmå, tot
ei au fost aceia care i-au dezbinat. Atunci cind a realizat cå doar un com-
promis cu ungurii ar putea rezolva impasul constituponal in care s-a gåsit
in cele din urmå, Curtea n-a manifestat nici o ezitare in a abandona coche-
tarea cu autodeterminarea romåneascå.

intre timp frunta$ii romåni au pnut conferin(e naponale, una in 1861
$i alta in 1863, in care au procedat la o dezbatere animatå privind calea
pe care trebuiau så o adopte $i au elaborat planuri de acpune. Fåcuserå
asemenea lucruri §i inainte, in 1848, dar strådaniile lor erau mai impetuoa-
se acum, intrucit parteneriatul lor cu Viena pårea mai autentic. Un aseme¬
nea optimism a fost intårit de o dezbatere publicå cuprinzåtoare in problemc
critice. Presa romåneascå, beneficiind de o cenzurå mai ingåduitoare, a re-
devenit un forum de idei. Editorii §i corespondenpi §i-au dat mina cu en-
tuziasm in ceea ce avea så devinå o dezbatere naponalå $i au contribuit
in bunå parte la crearea unei opinii publice informate $i militante.

Pe måsurå ce dezbaterea s-a intensificat, au apårut douå curente princi-
pale de opinie in Iegåturå cu organizarea constituponalå viitoare a Tran-

1848

329

silvaniei §i locul romånilor in cadrul acesteia. Unul era reprezentat de An-
drei §aguna, episcopul Bisericii Ortodoxe, care cerea cu tårie ca schim-
bårile in structurile politice så tina seama de spiritul vremurilor, dar, in
acela§i timp, så respecte traditia §i continuitatea istoricå a institutiilor. In
cadrul oferit de Verstårkter Reichsrat — o adunare consultativå de per-
sonalitåti publice de marcå din toate pårtile Monarhiei — intrunitå la Viena
in martie-septembrie 1860, el a oferit o solupe care nu era nici central is-
tå, nici federalistå. Formula sa combina recunoa§terea unitåtii Monarhiei
§i mentinerea prerogativelor impåratului cu respectul pentru obiceiurile
locale ?i principiul egalitåtii nationale. §aguna intentiona astfel så påstreze
$i så intåreascå autonomia tinuturilor existente ale Coroanei, asemenea
Transilvaniei, dar dorea in acela$i timp cu acestea så aibå noi constitutii,
elaborate in fiecare dintre eie, incorporind principii generale, precum ega-
litatea nationalå, §i adaptind codurile de legi imperiale $i practicile ad¬
ministrative la situatiile locale. 52 Totu$i, el voia så mentinå legåtura cu
Viena, deoarece experienta il invåtase cå Austria poate servi drept contra-
pondere maghiarilor in Transilvania §i deoarece credea cå o monarhie unitå
avea §anse mai mari så prospere din punct de vedere economic $i cultu-
ral decit provinciile §i teritoriile Coroanei, izolate unele de altele. Proba-
bil cå viziunea sa privind viitoarea organizare a Transilvaniei este cel mai
bine rezumatå in pledoaria sa pentru „con§tiinta transilvanå", un apel cåtre
toate populatiile sale de a imbråti$a principiul egalitåtii nationale, urmå-
rind in acela§i timp individualitatea nationalå. 53

Nu toti frunta§ii romani erau atit de dispu$i precum §aguna så se inro-
leze intr-o monarhie unitå. In schimb, ei au proclamat primatul natiunii
etnice §i au cerut un rol conducåtor pentru romani in noua Transilvanie.
Mai mult ca sigur, continuau så priveascå spre Viena pentru a mentine tal-
gerele balantei in favoarea lor in raport cu maghiarii ?i sa§ii, dar pentru
ei drepturile natiunii erau primordiale. Ei au actionat ca §i cind nadunea
era o lege in sine §i nu cuno$teau nici un fei de limite in transpunerea ei
in viatå. Pentru ei, legåtura cu dinastia habsburgicå §i cu monarhia nu era
una organicå, a$a cum era pentru §aguna, ci mai curind oferea mijloace
de atingere a unui tel. Pledoaria lor pentru federalism, de pildå, era menitå
så promoveze telurile statului national, nu så intåreascå monarhia.

Acest curent de opinie reflecta gindirea pa$opti§tilor §i a unei noi gene-
ratii de intelectuali. George Baripu, ziarist $i fondator al presei romåne$ti

52 Verhandlungen des verstårkten Reichsrats, Viena, 1860, pp. 42—43, p. 431.

53 Haus-, Hof-, und Staatsarchiv, Viena, Kabinettsarchiv, Nachlass Reichenstein:
Minutc ale Dietei din Sibiu, Discursurile lui $aguna din 27 iulie $i 16 septembrie 1863.

330

ROMÅNI1, 1774-1866

de informatie din Transilvania, i-a reprezentat pe cei dintii, iar Ioan Ra¬
tiu (1828-1902), tinår avocat §i mai tirziu pre$edinte al Partidului Na¬
tional Romån, pe cei din urmå. Ace$tia $i confratii lor nu erau doritori så
lase initiativa Vienei. In schimb, erau hotåriti så creeze propriile lor insti-
tutii politice §i så facå in a$a fei ca romånii så-$i asume råspunderea pen-
tru treburile romåne$ti. 54 Au obiectat, de asemenea, fatå de accentul pus
de $aguna asupra con§tiin(ei transilvane §i fatå de renuntarea sa tacitå la
ideea unui teritoriu romånesc separat. Cu toate cå ei in$i§i au sustinut prin-
cipiul egalitåtii nationale, au insistat ca romånii så joace rolul conducåtor,
dacå nu chiar dominant, in treburile Transilvaniei, intrucit era cåminul lor
stråmo§esc §i intrucit ace§tia formau majoritatea populatiei.

La Conferinta Nationalå, la care au participat aproximativ 150 de dele-
ga(i, tinutå la Sibiu, la 13-16 ianuarie 1861, a avut loc o confruntare intre
$aguna $i intelectuali. intrucit ace$tia au formulau sarcinile nou creatului
Comitet National, Baritiu §i Ratiu §i sprijinitorii lor au cerut ca respecti-
vul Comitet National så infiinteze un partid politic dupå modelul vest-eu-
ropean, pentru a servi ca instrument de bazå in mobilizarea opiniei publice
§i in realizarea obiectivelor nationale. Dar §aguna manifesta rezervå in
privinta unui curs prea independent fa(å de Viena, de teamå ca nu cumva
romånii så-$i instråineze ceea ce, in mod sigur, trebuia så fie un element
decisiv in viitorul lor. Intelectualii au criticat inactivitatea sa, iar in parti-
cular au exprimat dezamågirea fatå de cit fuseserå de nereceptive oficiali-
tåtile austriece in privinta planurilor lor. Un timp, chiar au preconizat så
boicoteze reorganizarea treburilor Transilvaniei de cåtre Curtea de la Vie¬
na, abandonind ideea doar din cauzå cå pårea prematurå. Cu toate cå pro¬
blema a fost låsatå pe planul al doilea in urmåtorii citiva ani, sugestiile
trecåtoare privind o rezistentå pasivå constituiau semnul unei iritåri cres-
cinde fatå de tutela Curtii.

Divergentele dintre $aguna $i sprijinitorii såi, pe de o parte, §i intelec¬
tuali, pe de altå parte, au mers dincolo de problemele de tacticå ;i orga-
nizare. Eie erau simptomatice pentru noianul de schimbåri intervenite in
gindirea despre comunitate ce se manifesta din ce in ce mai mult in Europa
Råsåriteanå. In cazul lui Baritiu $i Ratiu $i al confratilor lor, natiunea etni-
cå le mobilizase energiile $i devenise centrul preocupårilor lor. Conside-
rau toate celelalte institutii subordonate acesteia. §aguna, in schimb, a
continuat så gindeascå in termenii unor categorii distincte, precum dinastie,
bisericå, natiune, §i nu a inteles natura atotcuprinzåtoare a ideii moderne

54 K. Hitchins $i L. Maior, Corespondenfa lui loan Rafiu cu George Baritiu,
1861-1892, Cluj, 1970, pp. 47^18. 53.

1848

331

de natiune. Intr-o epocå de nationalism, el nu era un national ist. Mai curind,
el se potrivea tiparului de episcop-lider national, pe Iinia traditiei lui loan
lnochentie Klein.

Romånii påreau så fie pe punctul de a-§i implini aspiratiile nationale
in Dieta Transilvaniei, convocatå la Sibiu, in 1863. Dat fiind cå, la vremea
aceea, Curtea de la Viena se baza pe ideea cå dietele provinciale vor de-
veni instrumente ale noii ordini constitutionale, aceasta a fåcut concesii
substantiale tuturor celor care erau dispu?i så o sprijine. In Transilvania,
pentru a contracara un boicot hotårit al Dietei de cåtre maghiari, care ce-
reau restabilirea drepturilor istorice ale Ungariei §i unirea Transilvaniei cu
Ungaria, Curtea le-a asigurat romånilor §i sa$ilor o majoritate in Dietå §i
a recunoscut valabilitatea revendicårilor romåne§ti privind egalitatea na-
tionalå. 55 Astfel, Dieta a aprobat legi ce ridicau natiunea romånå §i cele
douå biserici ale sale la statutul celorlalte nationalitåti din Transilvania
$i al bisericilor acestora $i recuno$teau romåna ca limbå oficialå, alåturi
de maghiarå §i germanå. Aprobarea acestor legi de cåtre impårat §i-a urmat
cursul normal, dar, inainte de a intra in vigoare, eie trebuiau så fie din nou
supuse Dietei §i aprobårii finale a impåratului, o procedurå ce pårea a fi
o simplå formalitate. Dieta a intrat in vacantå in octombrie 1863; frunta-
§ii romani erau multumiti cå puseserå Transilvania pe un nou faga§.

Cind Dieta s-a reintrunit in mai 1864, citiva dintre deputa{ii romåni au
absentat. Ace§tia se alarmaserå din cauza unor semne potrivit cårora Curtea
era pregåtitå så abandoneze Transilvania autonomå. §aguna, in mod spe-
cial, a simpt o schimbare generalå in politica austriacå, in sensul unei in-
depårtåri de la cooperarea cu romånii §i cu slavii §i al unei intelegeri cu
maghiarii. Cind i s-a cerut så se intoarcå in Dietå, §aguna a refuzat, afir-
mind — dupå cum se spune — cå nu dorea så fie pårta$ la condamnarea
la moarte a natiunii sale. Premonitia sa privind un dezastru era intemeiatå.
Cu toate cå in Dietå s-au supus aprobårii, pentru a doua oarå, legile cu pri-
vire la acordarea statutului autonom al natiunii romåne $i la limba romånå,
acestea au råmas neaprobate, iar proiectele de legi referitoare la organiza-
rea administratiei publice §i a justitiei s-au impotmolit in Comitet. Dieta
§i-a intrerupt lucrårile la 29 octombrie, cu un bilant prea putin important
in raport cu cele cinci luni de activitate. Cind s-a intrunit din nou, un an
mai tirziu, unica ei misiune a fost så proclame unirea Transilvaniei cu
Ungaria.

55 Ihid., pp. 62-63, 69-70; S. Retegan, Dieta romåneascå a Transilvaniei, Cluj-
Napoea, 1979, pp. 57-79.

332

ROMÅNII, 1774-1866

Cu toate cå implinirile politice ale romånilor in anii ’60 s-au dovedit
iluzorii, bazele religioase p culturale, puse de ei, au dåinuit. In aceste pro-
bleme, Bisericile Ortodoxå p Unitå au råmas bastioanele comunitåpi etnice.
Drept consecintå a perseveren(ei lui $aguna, in 1864 s-a infiin(at o Mitro-
polie Ortodoxå a Transilvaniei, care, impreunå cu Mitropolia Greco-Ca-
tolicå, creatå in 1853, a asigurat cadrul legal p scutul autonomiei culturale.
Ambele biserici au fåcut så funcponeze retele de §coli elementare p secun-
dare, care ofereau elevilor romåni o educape in limba matemå. Cu toate
cå fruntapi laici obiectau fa(å de caracterul confesional al acestor §coli p
ar fl preferat §coli de stat, ei au salutat protecpa acordatå de cåtre aceste
institupi tinerilor romåni impotriva $colilor de stat in care programa anali-
ticå p limba de predare pnteau cåtre promovarea formårii napunii maghia-
re. Clerul ambelor biserici a contribuit in mod substanpal la funcponarea
unei prese viguroase: Telegraful roman, fondat in 1853 pentru ortodocp,
Gazeta de Transilvania, infiinfatå in 1838, care reprezenta adesea opinia
uniplor. In absen(a partidelor politice, acestea douå, impreunå cu alte pu-
blicapi, au asigurat Iinia in problemele cruciale ale zilei. Clerul p frunta¬
pi laici p-au unit forfele in 1861 pentru a infiinta Asociapa Transilvanå
pentm Literaturå Romånå p Cultura Poporului Roman, cunoscutå in gene¬
ral sub numele de ASTRA. Dep n-a reupt så fie pe deplin la nivelul a§tep-
tårilor fondatorilor ei, aceasta a reprezentat totu$i o incercare semnificativå
de §tergere a diferentelor confesionale prin mobilizarea resurselor cultu¬
rale naponale.

Atit la Viena, cit $i in Transilvania, in primåvara anului 1865, devenise
clar pentru mulp cå Schmerling, departe de a asigura forta §i prosperita-
tea imperiului, nu facea de fapt decit så prezideze pråbu§irea administra-
pei guvemamentale p så provoace un val din ce in ce mai mare de opozipe
din partea acelor elemente pe sprijinul cårora contase. in august, Curtea
hotarise så ajungå la o intelegere cu maghiarii, care ar fi presupus, printre
alte concesii, abandonarea atit a autonomiei Transilvaniei, cit §i a garan-
tårii egalitåpi nationale a romånilor. Evenimentele s-au desfa$urat cu rapi-
ditate. Dieta din Transilvania s-a reintrunit la Cluj in noiembrie, de data
aceasta cu o majoritate maghiarå, p a votat farå intirziere in favoarea unirii
Transilvaniei cu Ungaria. Impåratul Franz Joseph a råspuns la 25 decem-
brie, acceptind ideea unirii, condiponind-o inså de rezolvarea problemelor
constituponale in discupe intre guvernul imperial p Ungaria p de adopta-
rea unei legislapi, garantind existenta napunilor romånå p såseascå. Totup,
nu va mai fi nici o cale de intoarcere. La 6 ianuarie 1866, Franz Joseph a
aminat sine die convocarea Dietei din Transilvania. Intrucit nu o va mai
convoca niciodatå, acest act a marcat sfirptul istoriei constituponale a

1848

333

Principatului, care incepuse cu Diploma Leopoldinå, in 1691; Transilvania
inceta de fapt så existe ca Principat autonom.

Cåderea lui Schmerling §i apropierea sa de maghiari au dus la dezacor-
duri grave intre romåni. Relapile tensionate dintre $aguna, pe de o parte,
§i Baritiu ?i Ratiu, pe de altå parte, s-au agravat, ajungind la un conflict
deschis cu privire la modul in care trebuiau så abordeze noua amenintare
la adresa intereselor nationale. §aguna era propovåduitorul principal al
activismului, cerindu-le compatriotilor såi så lucreze in cadml acestui nou
sistem, considerindu-I cea mai eficientå cale de apårare a realizårilor Dietei
de la Sibiu §i de restaurare a autonomiei Transilvaniei. Baritiu §i Ratiu inså,
iritat' de abandonarea nesåbuitå a romånilor de cåtre Curte, au respins orice
colaborare viitoare cu Viena. Ei au adoptat un curs de actiune ce s-a bucu-
rat de o largå audientå printre intelectualii romåni §i s-a facut cunoscut
sub termenul de pasivism. Acesta le cerea romånilor så se bizuie pe propri-
ile lor resurse §i så evite orice actiune — precum participarea la alege-
rile pentru Parlamentul ungar — care så semnifice acceptarea noii ordini
a lucrurilor in Transilvania. in ciuda tuturor eforturilor lor, nici activi$tii,
nici pasivi$tii nu au avut puterea de a schimba cursul evenimentelor §i,
a$a cum s-a intimplat $i in anul 1849, au fost coboriti la statutul de simpli
spectatori.

Compromisul dintre Austria §i Ungaria a inaintat in mod inexorabil.
La 17 februaric 1867, reintrarea in vigoare a constitutiei ungare a fost pro-
clamatå in mod oficial §i, trei zile mai tirziu, impåratul a numit mini§trii
unui nou guvem, in frunte cu contele Gyula Andråssy, care a procedat ime-
diat la realizarea fuziunii administrative a Transilvaniei cu Ungaria. Inco-
ronarea lui Franz Joseph ca rege al Ungariei, act formal de ratificare a
acestui nou parteneriat, a avut loc la Buda la 8 iunie, iar la 20 iunie acesta
a sanctionat legea fundamentalå, ce transforma noua ordine a lucrurilor
intr-o realitate legalå. Ca §i cum §i-ar fi adus aminte, impåratul a dizolvat
Dietele prorogate, de la Sibiu §i de la Cluj, §i a declarat nule §i neavenite
legile aprobate de acestea, inclusiv cele cu privire la acordarea statutului
autonom al natiunii romåne §i la limba romånå.

Inaugurarea a?a-numitului sistem dualist a avut profunde consecinte
pentru mi§carea nationalå a romånilor. E$ecul politicii traditionale de bi-
zuire pe Austria reprezentatå de $aguna §i activi§tii såi — ejec perceput
pe scarå largå — i-a propulsat pe unii laici, precum Ioan Ratiu §i alti pro-
povåduitori ai pasivismului, dupå un secol §i jumåtate de conducere a cle-
rului. Erau de neclintit in opozitia lor fatå de dualism §i au cerut restaurarea
unei Transilvanii autonome, drept unica structurå constitu(ionalå capabilå
så asigurc dezvoltarea natiunii romåne. Adoptarea legii 44, cunoscutå §i

334

ROMÅNII, 1774-1866

ca Legea Naponalitåplor, de cåtre Parlamentul ungar, in 1868, nu a reu-
§it så-i satisfacå. De$i aceastå lege promitea drepturi civile §i politice de-
pline pentru romani, ace$tia nu puteau så le exercite decit ca cetåteni ai
Ungariei, nu ca membri ai unei comunitåp etnice aparte. Consolidarea unei
Ungarii unitare a dat o loviturå noii idei de napune ca un organism colec-
tiv, avind dreptul inerent la autodeterminare. Pe måsurå ce trecea timpul
$i pozipile se inåspreau, au devenit de neconceput toate incercårile de a
se ajunge la un compromis intre maghiari $i romani.

PRINCIPATELE UNITE

in perioada dintre Revolupa de la 1848 §i 1866 s-au precizat conturu-
rile Romåniei moderne. Frunta§ii politici, profittnd de interesele contra-
dictorii ale Marilor Puteri, au realizat unirea Principatelor §i au asigurat
independenta lor. Eie au atins aceste obiective pe calea preconizatå de o
generatie anterioarå — prin intermediul garanti ilor intemationale colec-
tive, in locul protectoratului unei singure puteri. Institupile politice interne
au cåpåtat forme europene, iar gindirea politicå a dobindit niveluri noi
de complexitate in confruntårile dintre liberali $i conservatori. Divergen-
tele ideologice s-au centrat din ce in ce mai mult asupra Europei. Pentru
liberali, Europa reprezenta o surså de inspirape, iar pentru conservatori,
un motiv de temeri, intrucit ambele pårp s-au inflåcårat in dezbaterea cu
privire la identitatea naponalå §i cåile de dezvoltare. Rolul statului in via(a
publicå $i in cea particularå deopotrivå s-a extins fåra incetare, intrucit
mini§trii $i func(ionårimea ?i-au asumat råspunderea principalå in dome-
niul invåiåmintului, au preluat functiile civile exercitate vreme indelun-
gatå de Biserica Ortodoxå §i au devenit promotori activi ai dezvoltårii
economice. Statul s-a angajat treptat in integrarea majoritåpi populapei —
låranii — In noua napune, ca sprijinitori de nådejde ai coeziunii §i prospe-
ritå^ii lui. Dar reforma agrarå §i democratizarea procesului politic — ele-
mentele de bazå ale acestui grandios proiect — s-au dovedit de nerezolvat.

RESTAURATIA

Convenpa de la Balta-Liman, dintre Rusia $i Imperiul Otoman, a pus
bazele constituponale ale unei restaurapi a vechii ordini in Principate. Sem-
natå la 1 mai 1849, Convenpa restabilea condominium-ul ruso-turc. Ast-
fel, domnitorii erau tratati incå o data drept inalp dregåtori otomani §i nu
mai urmau så fie ale§i pe viatå, ci numip de cåtre sultan pentru o perioada

336

ROMÅN1I, 1774-1866

de gapte ani. Autoritatea gi independen(a Camerelor legislative au fost se-
ver reduse. Adunårile obgtegti au fost fnlocuite cu Divane ad-hoc, alcåtuite
din cei mai importan(i gi de nådejde boieri. Cu toate acestea, revolupile
din anul precedent fåcuserå o putemicå impresie la Petersburg gi Constan-
tinopol. Atit Curtea taristå, cit gi Poarta otomanå au recunoscut cå Regu-
lamentele Organice nu puteau fi reactualizate in forma lor inipalå gi au
hotårit, in consecin(å, så infiinteze comisii speciale pentru revizuirea lor,
potrivit cu necesitåple existente la vremea respectivå in Principate. Dar
acestea nu aveau nici o intense de a face concesii spiritului national gi li¬
beral al revolupei. Pentru a apåra noua ordine, eie au stipulat ca o armatå
comunå de ocupatie, de 25 000 pina la 35 000 de oameni så råminå in Prin¬
cipate pinå la restabilirea calmului in Europa Råsåriteanå (råzboiul din
Ungaria era in toi). Pentru a se asigura cå voin(a lor se va impune, ambele
puteri au numit comisari extraordinari, cu sarcina de a observa pulsul eve-
nimentelor gi de a „superviza“ politicile domnitorilor pe parcursul celor
gapte ani cit conventia avea så råminå in vigoare.

Cele douå puteri 1-au ales pe Barbu §tirbei (1799-1869), fratele Iui
Gheorghe Bibescu, ca domnitor al Jårii Romånegti. Dupå ce, intre 1817
gi 1821, studiase istoria gi gtiintele politice la Paris, acesta ocupase o serie
de importante func(ii in timpul protectoratului rus, intre 1829 gi 1848: se-
cretar al comisiei de redactare a Regulamentelor Organice gi apoi, suc-
cesiv, ministru de Interne, ministru al Treburilor Religioase, ministru de
Justitie. Neindoielnic, el gi-a datorat venirea pe tron disponibiIitå(ii sale
evidente de a servi regimul instituit de Rusia. Ca domnitor, s-a dovedit un
administrator prudent gi eficient, dar a råmas un conservator convins in
concep(iile sale politice gi sociale.

De-a lungul intregii sale domnii, care a durat pinå in 1856, cu o intre-
rupere de un an, la inceputul Råzboiului Crimeii, Barbu §tirbei a fost con-
fruntat cu o opozitie constantå atit din partea pagoptigtilor afla(i peste ho¬
tare, care in mare råmåseserå credinciogi programului enun(at la Islaz, cit
gi din partea conservatorilor din (ara, care cåutau så-i limiteze prerogati-
vele. Atitudinea sa fa(å de pagoptigti a råmas fermå. 1 El a refuzat cu incå-
på(inare så acorde „radicalilor“ permisiunea de a reveni in (ara, refuz pe
care 1-a justificat prin necesitatea de a preveni noi izbucniri ale unor agi-
ta(ii sociale, care, argumenta el, n-ar face decit så prelungeascå ocupa(ia
militarå stråinå. Ra(ionamentul såu era neindoielnic corect, dar ostilitatea
sa fa(å de exila(i s-a adincit. Incapabil så-gi ascundå aversiunea fa(å do
spiritul liberal, el avea inten(ia de a domni ca un monarh absolut, dar lumi-

1 C. I. Scafeg gi V. Zodian, Barbu $tirbei (1849-1856 ), Bucuregti, 1981, pp. 78 85.

PRINCIPATELE UN1TE

337

nat, pe linia tradipei predecesorilor såi. Rela^iile sale cu marii boieri con-
servatori n-au fost nici eie mai bune. Convins cå ace§tia doreau så-1 in-
locuiascå cu o oligarhie provenitå din rindurile lor, Barbu §tirbei §i-a ales
mini§tri dintre prietenii såi $i dintre membrii Curtii sale. Spre deosebire
de predecesorii såi din perioada Regulamentelor Organice, a fost scutit de
inconvenientul de a fi nevoit så conducå o adunare aleaså §i, doar rareori,
§i-a consultat propriul Divan, o palidå reinviere a vechiului sfat domnesc,
care a servit mai mult de organism consultativ $i al cårui pre§edinte era
numit de cåtre el insu§i.

§tirbei a avut un putemic simt al responsabilitåtii in privinja promo-
vårii bunåstårii generale §i s-a implicat activ in toate aspectele administra-
tiei. Absenta unui organism reprezentativ nu i-a permis så evalueze cu
acuratete starea de spirit din tara, dar a reu§it så se informeze el insu$i prin
cålåtorii regulate de inspectie. Nu erau vizite protocolare, ci ocazii de a ob-
tine informatii §i de a proceda la o examinare detaliatå a modului cum func-
tiona administrapa localå, pentru a descoperi cit de fidel se aduceau la in-
deplinire instrucpunile autoritåplor centrale. Multe dintre legile pe care le-a
promulgat i§i identificau originea in intilnirile cu dregåtorii din jude|e.

§tirbei a acordat multå atenpe problemelor economice, in special ce-
lor din mediul rural. Convins cå bunåstarea tårii depindea, in primul rind,
de o agriculturå eficientå §i prosperå, in 1858 el a introdus o nouå lege,
reglementind relatiile dintre mo$ieri §i tåran i, lege care a råmas in vigoare
pinå la marea reformå agrarå de la 1864. §tirbei §i boierii doreau cu tot
dinadinsul så inlåture cauzele nemultumirilor tåråne§ti, care amenintaserå
så se transforme intr-o revoltå socialå in 1848. Legea asupra cåreia au cåzut
de acord in cele din urmå reprezenta un compromis intre acei boieri care
doreau så elibereze deplin proprietatea mo§iereascå de toate obligapile ce
derivau din obiceiul påmintului fa{å de stat §i så transforme pe (årani in
arenda§i, pe de o parte, §i cei care preferau så mentinå sistemul ce fusese
introdus de Regulamentele Organice, pe de altå parte. SJtirbei a avut ulti-
mul cuvint §i legea a reflectat punctul såu de vedere, potrivit cåruia Jå-
ranului trebuie så i se permitå så incheie contracte libere cu mo§ieruI såu,
valabile pe o perioada de cinci ani sau, dacå dorea, så påråseascå domeniul
dupå achitarea tuturor obligapilor sale fatå de mo§ier. 2 Astfel, legea a avut
ca efect general slåbirea dependentei {åranului din punct de vedere legal,
dar nu §i economic, fatå de mo§ier. Cu toate cå aceste dispozipi au u?urat

2 G. Penelea, „Date privind legiuirea agrarå a Moldovei din 1851“, tn Studii: Revistd
de istorie, 17/5, 1964, pp. 1077-1096; I. Corfus, Agriculturå in Jår ile Romåne,
1848-1864 , Bucuresti, 1982, pp. 157-180.

338

R0MÅN1I, 1774-1866

oarecum situapa (åranilor, eie au consolidal vechile pre tent i i ale mo§ieri-
lor cu privire la proprietatea privatå. Atentia data de §tirbei agriculturii
explicå cel putin in parte faptul cå valoarea exporturilor de grine §i animale
a crescut de patru ori intre 1850 §i 1855.

§tirbei s-a dovedit un administrator atent al finantelor statului. in 1853,
el refacuse creditul tårii §i redusese datoria extemå a acesteia de la 14 mi-
lioane la 1 milion de lei. incercårile sale de a pune finantele tårii pe o nouå
bazå institutionalå n-au reu§it inså. Atit negocierile sale cu bancherii aus-
trieci, in 1850, in vederea infiintårii unei bånci nationale, cit $i cåutårile
sale de noi surse permanente de venituri au e§uat. Izbucnirea Råzboiului
Crimeii $i poverile datorate mai intii unei armate de ocupatie ruse §i apoi
austriece au nåruit aproape toatå munca sa in acest sens.

§tirbei a inteles importanta unor comunicatii moderne $i a accelerat con-
struirea in 1854, a unei retele de telegraf, care a asigurat rela(ii mai strinse,
administrative $i economice, intre diferitele puncte ale tarii §i a facut Iegå-
tura intre Jara Romåneascå §i Moldova. Era domic, de asemenea, så in-
ceapå construirea de cåi ferate, pentru a accelera dezvoltarea economicå
a tårii, dar discutiile purtate la Munchen, in 1855, cu antreprenorii, au fost
intrerupte din cauza concesiilor economice cerute de cåtre ace§tia, con-
siderate de cåtre domnitor excesive.

Barbu §tirbei se considera un monarh luminat §i punea mare pret pe
educatie ca instrument al progresului social. 3 Ca §i Gheorghe Bibescu,
predecesorul såu, era un admirator al sistemului francez de educatie secun-
darå ?i superioarå §i recuno§tea valoarea infiintårii unui colegiu francez
la Bucuresti. Insista inså ca educatia så nu fie o simplå podoabå a cit orva
privilegiati §i, de aceea, a cerut så i se intocmeascå planuri de infuntarc
a unei retele de §coli primare $i secundare in intreaga tarå, cu romåna ca
limbå de predare §i cu programe §colare adaptate nevoilor populatiei in
general. Progresul a fost lent. In 1853 erau doar 24 de §coli primare §i un
gimnaziu, numårul fiind limitat de sumele modeste prevåzute pentru in-
våtåmint in bugetul de stat. in acela$i timp, §tirbei a incurajat invåtåmintul
specializat; in timpul domniei sale, au apårut primele institutii de invåtå-
mint tehnic regulate — $coa!a de Drumuri §i Poduri (1850) §i §coala de
Arte §i Meserii (1851) — §i de invå(åmint medical, prin infiintarea in 1856
a §colii Na(ionale de Chirurgie §i Farmacie, precursoarea faculta(ii de Me-
dicinå a Universitåtii din Bucuresti.

Ca domn al Moldovei (1849-1856) Marile Puteri 1-au instalat pe Gri-
gore Ghica (1807-1857), care apartinea uneia dintre cele mai de fruntc

3 N. lorga, „Viata $i domnia lui Barbu Dimitrie $tirbei“, in Analele Academiei Ru¬
måne, Memoriile Sec(iunii Istorice, seria a 11-a, 28, 1905, pp. 7-25.

PRINCIPATELE UNITE

339

familii boiere§ti din Principate. El insu§i dobindise o experien(å adminis-
trativå valoroaså in timpul domniei unchiului såu, Mihai Sturdza, ca se-
cretar de stat (de fapt, ministru al Afacerilor Stråine) $i ministru de Finan(e.
A råmas inså apropiat reformatorilor $i in 1848 a rupt relapile cu unchiul
såu §i a sprijinit programul liberal al acestora. $i-a datorat numirea in spe-
cial marelui vizir Re§id pa§a, care a fost impresionat de liberalismul mode¬
rat al lui Ghica, considerindu-1 de bun augur pentru o administra(ie stabilå
dupå tulburårile din anul precedent.

Liberalismul lui Ghica a supravietuit infringerii revoIu(iei. Ca domni-
tor, a dovedit mai multa simpatie decit $tirbei fa(å de programul liberal
§i nu numai cå a permis unui numår de pa$opti$ti så se reintoarcå in (ara,
dar i-a adus pe mul(i dintre ei, printre care Mihail Kogålniceanu, Vasile
Alecsandri §i Ion Ionescu de la Brad, in administra(ia sa. Grigore Ghica
a introdus reforme administrative importante, care au deschis calea unei
reorganizåri de amploare a institu(iiIor guvemamentale $i, la fei ca $tirbei,
s-a dovedit un promotor luminat al dezvoltårii economice §i al educa(iei.' 4
Totu$i, nu a uitat niciodatå cine era. A impårtå§it atitudinea marilor boieri
fa(å de problemele agrare §i le-a recunoscut dreptul de a impår(i cu el cir-
muirea politicå a (årii. In consecin(å, nu a operat schimbåri semnificative
in rela(iile dintre mo?ieri §i (årani §i nici nu a Iårgit participarea la via(a
politicå, pentru a include clasa mijlocie §i pe cea de jos. O astfel de poli¬
ticå 1-a costat simpatia pa$opti$tilor.

UNION1STII §1 MARILE PUTERI

La inceputul anilor ’50, centrele importante de activitate politicå romå-
neascå se gåseau in afara Principatelor. Afla(i in exil, emigran(ii au pås-
trat vii idealurile lor na(ionale §i liberale §i au cåutat så influen(eze cursul
evenimentelor din (arå, colaborind cu al(i pa§opti?ti din Europa Råsåri-
teanå §i Centralå ?i atrågind aten(ia europenilor occidentali, care priveau
cu compasiune soarta grea a Principatelor. 5 Mi$carea lor nu a avut totu$i
un caracter unitar, pentru cå nu fuseserå reconciliate diferendele ideologice
ce apåruserå intre radicali $i modera(i in 1848. Unul dintre principalele cen-
tre de imigra(ie era Constantinopolul, unde Ion Ghica a format un comitet

4 L. Boicu, Adevårul despre un destin politic, ia$i, 1973, pp. 98-114.

5 N. Corivan, Din activitatea emigranfilor romani in Apus, 1853-1857, Bucuresti,
1931, pp. 31-52; A. Iordache, Pe urmele lui Dumitru Bråtianu, Bucuresti, 1984,
pp 135 163.

340

ROMÅNII, 1774-1866

care så reprezinte interesele romåne$ti pe lingå guvemul otoman §i a in-
cercat, fara succes Tnså, så uneascå toti emigranpi intr-o singurå organi-
za(ie. Alt centru era Parisul. Aici, in iunie 1849, C. A. Rosetti $i Dumitru
Bråtianu au in fi in (at Comitetul Democratic Romån in scopul informårii
guvemelor §i presei stråine tn legåturå cu cauza romåneascå. In decembrie,
acesta a fost inlocuit de o organiza(ie mai mare, Asocia(ia Romånå pentru
Conducerea Emigra(iei, constituitå in special datoritå eforturilor lui Nico-
lae Bålcescu. Cea mai ambi(ioaså ac(iune a acesteia a fost misiunea lui
Bålcescu la Londra, in ianuarie 1850, vizind restabilirea contactelor cu mi-
nistrul de Exteme Palmerston. Bålcescu a solicitat ajutor britanic in vede-
rea evacuårii trupelor ruse$ti §i otomane din Principate §i a convocårii unei
adunåri na(ionale care så le permitå romånilor in§i§i så-§i hotårascå dezvol-
tarea politicå. Palmerston nu I-a Tncurajat prea mult, dar i-a promis totu§i
så vadå dacå se poate face ceva pentru a se pune capåt ocupa(iei militare
a celor douå (åri. 6

Bålcescu $i colegii sai mai radicali erau convin§i cå izbucnirea unei
noi revolu(ii era inevitabilå $i apropiatå — preziceau anul 1852 — ?i au
ac(ionat cu inflåcårare in diverse organiza(ii Tnfiin(ate tn vederea gråbirii
evenimentului. In timpul §ederii sale la Londra, Bålcescu s-a alåturat exi-
la(ilor unguri, polonezi, cehi $i ru§i in formarea unui comitet secret, care
så fåureascå o „federa(ie democraticå a Europei de Råsårit“. In aprilie 1851,
romånii de la Paris au aderat la Comitetul Democratic European Cen¬
tral — ce fusese infiintat de cåtre revolutionarul italian Giuseppe Mazzini,
la Londra, in primåvara precedentå fiind reprezenta(i de Dumitru Brå¬
tianu. 7 Ei au negociat, de asemenea, cu exila(ii unguri infiin(area unei fc-
deratii a na(ionaIitå(ilor tn Europa Centralå, dar proiectul a e§uat in urma
refuzului lui Kossuth de a accepta orice incålcare a unitå(ii politice §i a in-
tegritå(ii teritoriale a Ungariei istorice. 8 Nici una dintre aceste ini(iative
ale emigran(ilor romåni nu a influen(at in mod semnificativ cursul eveni-
mentelor din Principate.

Noua crizå intema(ionalå, care a dus la izbucnirea råzboiului dintre Ru-
sia §i Turcia tn 1853 §i implicarea Fran(ei §i Marii Britanii tn anul urmå-
tor, a apropiat cele douå obiective majore pe care pa§opti§tii erau hotåri(i
acum så le realizeze: unirea §i independenta Principatelor. Manevrele di-
plomatice pentru a pune capåt Råzboiului Crimeii §i a rezolva „chestiunea
romåneascå" au fost facute, ca §i tn trecut, de Marile Puteri, in confor-

6 N. Bålcescu, Opere , IV, edi(ia a Ill-a, Bucuresti, 1990, pp. 193-200.

7 A. Cretzianu, Din arhiva lui Dumitru Bråtianu, I, Bucuresti, 1933, pp. 265-271

8 A. Marcu, Conspiratori $i conspiratii in epoca rena$terii politice a Romdnici,
1848-1877, Bucuresti, 1930, pp. 27-67.

PR1NCIPATELE UNITE

341

mitate cu propriile lor obiective, dar de data aceasta, pentru prima oarå,
romånii in$i§i au avut un rol crucial in hotårirea propriului lor viitor.

Deteriorarea relatiilor dintre Rusia §i Imperiul Otoman, provocatå in
parte de disputele cu privire la dreptul Rusiei de a interveni in numele su-
pu§iIor cre$tini ortodoc^i ai sultanului, a fåcut ca atenpa Marilor Puteri så
se concentreze asupra Principatelor. Atunci cind guvemul otoman, sprijinit
de Marea Britanie §i de Franja, a respins un ultimatum rusesc, la 16 iu-
nie 1853, armata rusa, care evacuase Principatele doar cu doi ani in urmå,
a trecut din nou Prutul, la 3 iulie, $i a ocupat Bucure$tii pe data de 6 iulie.
§tirbei §i Ghica §i-au påråsit capitalele respective, plecind in Austria, in
octombrie, §i au fost inlocuifi de o autoritate militarå, in frunte cu genera-
lul Andrei Budberg, comandantul-§ef rus, care a ajuns pre$edinte al celor
douå Divane, a§a cum procedase $i Pavel KiselefF cu douå decenii in urmå.
Budberg a incredintat administrarea de zi cu zi unor concilii administrative
extraordinare, avind fiecare cite un vicepre§edinte rus. Budberg detinea
adevårata putere $i o exercita in mod arbitrar. 9 Principatele au fost astfel
nevoite så suporte o nouå ocupat i e ruseascå, dar au scåpat de ravagiile råz-
boiului, dat fiind cå principalele campanii s-au desfa§urat in alte pårti.

Reactia Austriei la aceste evenimente a fost de o importantå crucialå.
Pe tot parcursul crizei, care se inråutå(ea din ce in ce mai mult, tarul Ni-
colae contase pe recuno§tinta Austriei, dat fiind sprijinul rus in reprimarea
revolupei ungare din 1849 $i ajutorul neintrerupt in mentinerea unei domi-
natii conservatoare in Europa Råsåriteanå. Ministrul de Exteme austriac,
Karl von Buol, a oferit Rusiei doar un sprijin modest in disputa diploma-
ticå cu otomanii §i a mers atit de departe incit i-a cerut (arului så scurteze
la maximum ocupatia Principatelor. Trecerea Prutului de cåtre ru§i a fost
consideratå la Viena drept o amenintare la adresa intereselor Austriei in
regiune, in special a comertului acesteia la Dunårea de jos §i pe Marea
Neagrå. 10 Eforturile de mediere ale lui Buol din vara anului 1853 au e§uat.
In octombrie 1853, dupå ce Rusia respinsese un ultimatum de a evacua
Principatele, trupele turce§ti au trecut rapid Dunårea, iar in Caucaz au
izbucnit lupte serioase. Alte eforturi intemationale de a rezolva conflictul
au råmas, de asemenea, farå rezultat. Marea Britanie §i F ran ta s-au aflat
de partea Turciei $i au declarat oficial råzboi Rusiei la 28 martie 1854.

9 I. Nistor, „Principatele Romåne sub ocupatia ruseascå, 1 iulie 1853-17 septembrie
1854“, Academia Romånå, in Memoriile Sec(iunii Istorice, seria a Ill-a, 20, 1938,
pp. 232-235.

10 L. Boicu, Austria $i Principatele Romåne in vremea råzboiului Crimeii,
1R53-1R56 , Bucuresti, 1972, pp. 73-96.

342

ROMÅNII, 1774-1866

Cererea Iui Buol de evacuare a Principatelor, inaintatå Rusiei la 3 iu-
nie 1854, dovede$te importan(a data de Austria acestor (åri. A depå§it ulti-
mul obstacol aflat in calea propriilor ambipi in Jårile Romåne, semnind
Conventia de la Boiacikoy cu Turcia, la 14 iunie. Aceasta a reprezentat
un succes diplomatic råsunåtor, intrucit se putea aproape spune cå Austria
a ci$tigat mina Iiberå in Principate. Potrivit obligatiilor asumate prin Con-
venpe, Austria s-a angajat så obtinå, prin negocieri §i prin alte mijloace,
evacuarea Principatelor de cåtre Rusia, considerind cå aceasta reprezintå
o condipe esenpalå pentru menpnerea integrita^ii Imperiului Otoman. Aus-
triei i s-a permis så ocupe Principatele, ca mandatar al suzeranului otoman,
dar, de fapt, avea så aibå libertate completå de actiune. Conventia nu sta-
bilea nici o limitå de timp in privinta ocupa(iei; Austria §i Imperiul Otoman
urmau så rezolve aceastå problema mai tirziu. Tarul era furios din cauza
„Iipsei de Ioialitate a Austriei“, dar n-avea incotro, a§a cå a trebuit så ce-
deze. In iulie §i august, armatele ruse?ti au evacuat Tara Romåneascå, iar
in septembrie §i-au incheiat retragerea din Moldova.

Otomanii, nu austriecii, au fost primii care au profitat de plecarea ru$i-
lor. Omer pa§a, comandantul foitelor otomane de la Dunåre, §i-a inchi-
puit cå ajungind la Bucuresti inaintea austriecilor ar putea deveni ståpinul
Principatelor §i ar putea så preintimpine o ocupape austriacå, in ciuda in(e-
Iegerilor anterioare. A trecut Dunårea la 27 iulie §i o avangardå de 2 000 de
oameni a ajuns la Bucuresti pe data de 7 august. EI insu§i a intrat in ora$
in ziua de 22 august $i a trecut imediat la organizarea unei administrapi
civile din rindurile boierilor simpatizanti. Graba sa §i dimensiunea arma-
tei sale de ocupatie (80 000 de oameni) dovedesc importanta excepjionalå
pe care guvemul sau o dådea Tårii Romåne§ti ca apåråtoare a frontierei
de nord a imperiului. Omer pa$a §i alte oficialitåti otomane nu se indoiau
citu$i de pu(in cå Rusia, nu Austria, reprezenta amenin(area principalå la
adresa integritåpi teritoriale a imperiului.

Un numår de emigran(i romåni, printre care Ion Heliade Rådulescu,
s-au reintors la Bucuresti cu armata turcå. Heliade s-a bucurat in Capitalå
de o primire entuziastå din partea intelectualilor mai tineri, ca pårinte al
literaturii romåne moderne §i principal arhitect al Revolujiei de la 1848
(primul titlu era binemeritat, inså al doilea nu). Consiliul de Mini§tri aus-
triac a Iuat nota imediat de reintoarcerea exilaplor §i a cerut expulzarea
tuturor membrilor „partidului revolutionar muntean“, inså Omer pa?a a re-
fuzat så se conformeze. El ii considera pe emigranp singurul element din
cadrul popula(iei autohtone in care se putea increde, intrucit ace$tia nu sc
„compromiseserå“ in timpul ocupa(iei ruse$ti.

PR1NCIPATELE UNITE

343

Intentia otomanå våditå de a ignora prevederile Convenpei de la Bo¬
iacikoy $i spectrul unei noi agitapi provocate de revoluponari in Bucuresti
au gråbit inaintarea austriecilor in Principate. La 30 iunie 1854, contele
Johann Coronini, comandantul fortelor de interventie austriece, a primit
instrucpuni de la Viena så inceapå propria sa ocupape §i så restabileascå
ordinea Iegalå in Principate, inså el $i-a aminat inaintarea pinå cind ru§ii
aveau så-$i incheie retragerea. Primele trupe austriece au intrat in Jara Ro-
måneascå la 19 august, o avangardå a unei armate de 40 000 de oameni.
Coronini a ajuns la Bucuresti la 6 septembrie, iar in ziua de 16 septembrie,
trupele sale au trecut gran i ta in Moldova.

Intelectualii romani, atit din (ara, cit §i din stråinåtate, au condamnat ocu-
patia austriacå. in Bucuresti §i in alte ora$e, ace$tia $i-au exprimat deschis
sfidarea §i in nici una dintre categoriile de populatie nu s-a constituit vreun
grup favorabil Austriei. Experientele ulterioare cunoscute in timpul ocupa-
tiei, intre anii 1854 $i 1857, au consolidat ostilitatea fatå de Austria, care avea
så devinå o fortå in politica romåneascå de pinå la Primul Råzboi Mondial.

Modul in care austriecii au procedat la organizarea administratiei lor
sugereazå faptul cå se pregåteau de o §edere indelungatå. Påreau hotåri^i
så inlocuiascå condominiul ruso-turc cu unul austro-turc, in care ei så de¬
vinå partenerul principal. 11 Este evident cå in interpretarea lor, Conventia
de la Boiacikoy le-a transferat controlul principal asupra Principatelor.
Pentru a-§i intåri pozitia, ei au aranjat transferul Iui Omer pa§a §i al grosu-
lui armatei sale in Crimeea, care devenise principalul teatru de råzboi in¬
tre Rusia, pe de o parte, $i Marea Britanie §i Franta, pe de altå parte. Cind
a påråsit Bucure§tii, in 1854, in urma lui a råmas doar o fortå otomanå sim-
bolicå de 1 500 de oameni. Comandantii militari austrieci au preluat func-
tiile administrative de la autoritåtile civile locale, §i-au asumat controlul
proiectelor hidrografice de la Portile de Fier de pe Dunåre §i au pus Gurile
Dunårii sub protectie austriacå.

Austriecii se mi§cau metodic §i cu prudentå. Au sprijinit reintoarcerea
pe tron a Iui Barbu §tirbei a ] u i Grigore Ghica, nu pentru cå ar fi fost
austrofili (nici nu erau), ci pentru cå erau domici så restabileascå ordinea
Iegalå prevåzutå in Conventia de la Boiacikoy. Principalul obiectiv al aus¬
triecilor era evitarea „inovatiilor“, adicå reluarea unor activitåti ale pa§op-
tigtilor care ar fi putut crea „dezordine“ §i ar fi putut oferi altor puteri in-
teresate pretext de interventie in treburile Principatelor. 12 Barbu $tirbei

11 Ibid., pp. 211-227.

12 I. Nistor, „Ocupatia austriacå in Principate (1854-1857) dupå rapoartele lui
Coronini", Academia Romånå, in Memoriile Secfiunii Istorice , seria a Ill-a, 20, 1938,
pp. 150-191.

344

ROMÅNII, 1774-1866

s-a reintors la Bucuresti la 5 octombrie 1854 §i a format un guvem favo-
rabil Austriei. Grigore Ghica, care s-a reintors la Ia§i la 9 noiembrie, a do-
vedit mai multa independen(å. In cabinetul sau exista un singur austrofil.
Restaurafia in Principate a fost departe de a fi completå. Austria, intr-ade-
vår, se interpusese intre Constantinopol, pe de o parte, §i Bucuresti §i Ia§i,
pe de altå parte, cerind domnitorilor så obfinå aprobarea prealabilå a lui
Coronini pentru orice eventual contact cu autoritåfile otomane. Austriecii
au preluat ei in§i§i responsabilitatea pentru numeroase aspecte ale relafi-
ilor romåno-otomane: carantinele de-a lungul Dunårii, activitatea agenfi-
lor domne§ti la Constantinopol, transferarea cåtre Principate a unei parti
din venitul månåstirilor inchinate.

In ciuda interventiei viguroase, oficialitåtile austriece n-au reu$it så sub-
ordoneze intereselor monarhiei nici aparatul administrativ central al Princi-
patelor, nici pe cel local. Domnitorii in§i§i erau departe de a fi docili. $tirbei
era mai maleabil, dar atunci cind a acceptat cererile austriece, ca, de pildå,
inåsprirea cenzurii, expulzarea celor intor§i din exil, a facut acest lucru in
primul rind pentru cå astfel de måsuri corespundeau propriilor sale scopuri.
Comportarea lui Ghica ii deranja mai mult pe austrieci. La fei ca §tirbei,
avea simpatii pentru Franta, dar, spre deosebire de acesta, n-a facut nici o
incercare de a-§i ascunde sentimentele. S-a inconjurat de francofili §i §i-a
intors privirea cåtre Napoleon al III-lea, pentru a primi ajutor in redobin-
direa autonomiei fårii sale. in materie de politicå intemå, el sprijinea unirea
Principatelor, permitea emigrantilor liberali o mare libertate de actiune; prin
u§urarea restrictiilor impuse presei, a dat posibilitatea liberalilor så publice
in 1855 douå gazete unioniste, §i anume Romania literarå ?i Steaua Dunårii.

Mulfi oficiali austrieci credeau cå ocuparea Principatelor era un simplu
preludiu la integrarea lor in structura economicå §i politicå a monarhiei.
Cea mai elaboratå formulare teoreticå a unui astfel de plan i-a apartinut
lui Karl von Bruck, ministrul Finanfelor, un sprijinitor viguros al ideii de
Mitteleuropa, o uniune a Austriei §i a statelor germane, care så domine Eu¬
ropa Centralå §i de Råsårit. El le rezervase Principatelor un Ioc important
in sistemul såu, ca piatå pentru manufacturile austriece §i ca o surså aproape
inepuizabilå de materii prime. 13 Aceste idei i$i aveau sorgintea in secolul
al XVIII-lea, dar, de data aceasta, Bruck §i aliafii såi le impuneau cu mai
multå vigoare. Unul dintre discipolii såi influenfi a fost Coronini, care a
indeplinit cu hotårire dispozitia lui Bruck de a se dezvolta resursele econo-

13 L. Boicu, „Les Principautes roumaines dans les projets de Karl von Bruck el
Lorenz von Stein pour la constitution de la «Mitteleuropa» å l’epoque de la guerre de
Crimee“, in Revue roumaine d'histoire , 6/2, 1967, pp. 233-256.

PRINCIPATELE UNITE

345

mice ale Principatelor, våzind intr-o asemenea evolu(ie „adevårata cale“
de legare a lor cu Austria. Cu toate cå multe persoane sus-puse, ca, de pil-
då, Buol §i Alexander Bach, ministrul de Interne, nu impårtå§eau entuzias-
mul lui Bruck pentru Mitteleuropa, eie au incercat totu§i så consolideze
pozitia Austriei la Dunårea de jos printr-o activitate economicå intenså.
Obiectivele lor comune au dus in 1855-1856 la o Tncercare sistematicå de
realizare a dominapei economice asupra Principatelor prin controlarea bån-
cilor, a cåilor ferate, a navigatiei fluviale §i a liniilor de telegraf. Aceste
proiecte grandioase au e$uat inså din cauza faptului cå Austria nu avea
resursele financiare necesare pentru realizarea unei strategii de investitii
atit de ambitioase §i n-ar fi putut så-i convingå niciodatå pe investitorii par-
ticulari cå un regim politic stabil, esenpal pentru o dezvoltare economicå
sigurå, ar putea prinde rådåcini in Principate in viitorul apropiat.

Uzura råzboiului, provocatå de o campanie istovitoare §i nedeciså in
Crimeea, i-a adus pe beligeranti la masa tratativelor. Moartea {arului Ni-
colae, la 2 martie 1855, §i venirea la tron a lui Alexandru al 11-lea, care
era mai inclinat decit tatål såu så ajungå la o rezolvare pa§nicå, au dat spe-
rante cå råzboiul ar putea lua curind sfir§it. Cu toate cå erau neconcludente,
negocierile de pace de la Viena, desfa§urate in martie-iunie 1855, au oferit
un prim prilej de schimb deschis de påreri in legåturå cu viitorul Principa¬
telor. Unirea lor intr-un singur stat, in special, a fost Iuatå serios in discutie.
Baronul Frangois Bourquenay, ministrul francez in Austria, care ridicase
problema, a argumentat cå unirea ar scoate Moldova $i Tara Romåneascå
de sub influenta exclusivå a unei singure puteri §i ar stabili o barierå natu-
ralå in calea oricårei amenintåri la adresa Imperiului Otoman (avea desi-
gur in vedere Rusia). 14 Pentru unioni§tii din Moldova §i Tara Romåneascå,
pledoaria lui Bourquenay constituia o slabå consolare, intrucit, pe måsurå
ce avansau discupile, a reie§it clar cå puterile gindeau unirea in termenii
propriilor obiective de politicå extemå §i cå erau pregåtite, ca §i in trecut,
så foloseascå Principatele ca o compensatie teritorialå pentru a incheia in-
(elegeri intemaponale cuprinzåtoare. in 1854, de pildå, Napoleon al III-lea,
neråbdåtor så se gåseascå o solutie pentru „chestiunea italianå“, propusese
ca Austria så cedeze Sardiniei Lombardia §i Vene(ia §i så ia in schimb Prin-
cipatele. 15 Dupå izbucnirea Råzboiului Crimeii, Fran(a ?i Prusia s-au gindit
så pedepseascå Rusia prin reconstituirea unei Polonii independente, ca

14 D. Sturdza $i altii, Acte fi documente relative la istoria renafterii Romåniei, II,
Bucuresti, 1889, pp. 638-639, 641-643: Protocol 6, 26 martie 1855 $i anexa; M. A.
Ubicini, La Question des Principautes devant VEurope, Paris, 1858, pp. 6-10.

15 T.W. Riker, The Making of Roumania, Londra, 1931, pp. 39 40.

346

ROMÅNI1, 1774-1866

apoi så-i dea Austriei protectoratul asupra Moldovei §i a Jårii Romåne§ti,
ca o compensatie pentru pierderea Galipei.

La Ia§i §i la Bucuresti, domnitorii §i conducåtorii diverselor grupåri
conservatoare $i liberale s-au stråduit så influenteze deliberårile puterilor
inainte $i in cursul Conferintei de la Viena. Grigore Ghica a trimis la con-
ferintå un observator, in persoana lui Costache Negri, un unionist convins,
pa§optist, iar Barbu $tirbei a intocmit un memorandum in care se prezen-
tau argumentele in favoarea autonomiei $i impotriva obi§nuiteIor pretenpi
otomane cå Principatele constituiau o parte integrantå a imperiului. Poli-
ticienii $i intelectualii sprijineau deschis unirea §i independen^a, inså nu
erau incå destul de bine pregåtip pentru a organiza o campanie eficientå.
Conferinta i-a ignorat atit pe ace$tia, cit §i pe domnitori.

Conferinta de la Viena s-a incheiat fåra a se ajunge la un acord cu pri-
vire la incetarea råzboiului. Ea n-a acceptat nici unirea ca o solutie a ches-
tiunii romåne§ti. A låsat in schimb Principatele a§a cum erau, dependente
de Imperiul Otoman ca suzeran al lor. Totu$i, aliatii au Iuat hotåriri cuprin-
zåtoare cu privire la viitorul lor. Au abolit protectoratul Rusiei, au respins
pretenpile otomane la suzeranitate $i au reafirmat autonomia Moldovei
$i a Jårii Romåne^ti, stipulind cå trebuie så fie elaboratå o nouå cartå a
drepturilor pentru Principate. 16

Franta §i Austria au actionat concertat pentru a depå$i impasul diplo-
matic ce a urmat e^ecului Conferin^ei de la Viena. La 14 noiembrie 1855,
Bourquenay §i Buol au semnat un protocol, prezentind termenii påcii pe
care Austria urma så-i transmitå Petersburgului sub forma unui ultimatum.
Douå probleme erau cruciale: in primul rind, Rusia trebuia så cadå de acord
in privinta neutralizårii Mårii Negre, ceea ce ar fi insemnat retragerea flo-
tei sale $i dårimarea fortårelelor construite de-a lungul Iitoralului såu, iar
in al doilea rind, trebuia så-i cedeze Moldovei tcritoriul din sudul Basa-
rabiei, invecinat cu Delta Dunårii. Inaintap Petersburgului la 28 decembrie,
ace$ti termeni au fost acceptap cu neplåcere de cåtre guvemul rus, la 16 ia-
nuarie 1856. Conferinta generalå de pace s-a deschis la Paris la 25 februarie.

In problema unirii Principatelor, puterile erau impårtite in douå tabere.
Franta, Rusia $i, initial, Marea Britanie au sprijinit-o; Turcia §i Austria
s-au opus. Sprijinul dat de Napoleon al III-lea unirii se baza in parte pe
ata$amentul såu fata de principiul nationalitåtii, ca baza pentru o viitoare
organizare politicå a Europei. Preocuparea sa pentru Principate era in con-
cordantå cu ideile sale privind Italia §i Polonia. Dar, la fei ca in cazul italie-
nilor §i al polonezilor, sprijinul aspiratiilor romåne$ti era menit så slujeascå

16 Sturdza §i altii, Acte $i documente , II, p. 620: Protocol 1,15 martie 1855 $ i ancxc.

PR1NCIPATELE UN1TE

347

obiective mai largi de politicå extemå francezå. EI incerca så sporeascå in-
fluenta francezå in Råsårit, sprijinind noile state independente sau auto¬
nome din regiune. Astfel, o Romånie unitå ar fi devenit unul dintre stilpii
noii configurapi politice din Europa Råsåriteanå care ar fi privit Franfa, cu
recuno$tin{å, drept conducåtor. In ceea ce-o prive§te, Rusia nu avea cum
så promoveze principiul autodeterminårii popoarelor §i tindea så considere
un stat roman unitar ca o barierå in calea influenfei ei in Europa de Sud-Est.
Diplomati i ru$i inså au perceput, in controversa din ce in ce mai mare cu
privire la unire, un prilej de a despårfi Franfa de aliafii acesteia §i, in con-
secintå, s-au alåturat sprijinitorilor unirii. 17 Reprezentanfii britanici nu s-au
opus unirii, våzind in aceasta un bastion de apårare in plus impotriva på-
trunderii Rusiei in provinciile balcanice ale Imperiului Otoman. Dupå
Conferinta de pace au revenit inså la o pozifie antiunionistå, ajungind la
concluzia cå intårirea Principatelor ar servi intereselor franceze §i nu celor
britanice din regiune. Oficialii otomani s-au opus, neclintifi, unirii, consi-
derind cå Principatele faceau parte integrantå din imperiu, cå unirea era
pur §i simplu un preludiu al independen{ei. Austria s-a manifestat cu hotå-
rire impotriva unirii, intrucit ar fi afectat propriile sale eforturi de a domina
Principatele. Oficialitåple austriece erau ingrijorate §i din cauza romåni-
lor din Transilvania, ale cåror eforturi pentru obfinerea autonomiei poli¬
tice in 1848 faceau ca un Principat romån unit peste Carpafi så prezinte o
atracfie irezistibilå pentru ei, ceea ce, in timp, ar fi amenin{at integrita-
tea teritorialå a Monarhiei. 18

Contele Walewski, ministrul de Exteme francez, a ridicat oficial pro¬
blema unirii la 8 martie, cerindu-le omologilor såi så o rezolve in mod
pozitiv. Clarendon, ministrul de Exteme britanic, $i Aleksei Orlov, $eful
delegatiei ruse, au fost de aceea$i pårere. Ali pa$a, reprezentantul sultanu-
Iui, a respins ideea, motivind cå Principatele fuseserå intotdeauna separa¬
te ?i a insistat, farå så ofere vreo probå, cå populafiile respective nu aveau
nici o dorinjå så se uneascå. Buol a refuzat så discute cazul, evocind lipsa
instructiunilor de la Viena, dar, preluind ideea de la Ali pa$a, a argumentat
cå importanta deosebitå pe care cei din Moldova $i cei din Jara Romå-
neascå o dådeau autonomiei lor dovedea cå doreau så råminå despårpti. Cind
Walewski a contraargumentat cå dorin{a de unire a romånilor i$i avea rådå-
cinile in originea, limba $i religia comune, Buol a replicat cå naponalitatea

17 V.N. Vinogradov, Rossia i obedinenie ruminskih kniajestv , Moscova, 1961,
pp. 87-100.

18 L.Boicu, Diplomatia europearxå $i triumful cauzei romåne, 1856-1859 , Ia$i, 1978,
pp. 80- 83; I.Nistor, Corespondenfa lui Coronini din Principate: Acte $i rapoarte din
iunie 1854 martie 1857 , Cemåup, 1938, pp. 905, 1038.

348

ROMÅNII, 1774-1866

nu era un motiv suficient pentru schimbarea „configurapei politice exis-
tente“ a unui stat. Un alt argument preferat al lui Buol a fost intors imediat
impotriva lui. Cerfnd respingerea unirii, acesta a subliniat cå populapile
celor douå Principate nu fuseserå consultate, la care se spune cå Clarendon
ar fi exclamat: „Foarte bine, så le consuItåm“.

Tratatul de la Paris, ce a pus capåt Råzboiului Crimeii, semnat la 30 mar-
tie 1856, a influen^at in mod decisiv dezvoltarea politicå a Moldovei §i
a Tårii Romåne§ti. Cu toate cå au råmas sub suzeranitatea otomanå, Jå-
rile Romåne beneficiau, de data aceasta, de protectia colectivå a Puterilor,
care interziceau oricåreia dintre eie så intervinå de una singurå in treburile
lor politice. Top semnatarii, inclusiv Imperiul Otoman, au recunoscut in-
dependen(a administrativå a Principatelor, dreptul fiecåruia de a intrepne
o armatå naponalå, de a emite legi §i de a se angaja in mod liber in comer-
tul cu alte state. Puterile au stabilit de asemenea procedurile de revizuire
a legii fundamentale (Regulamentele Organice) a fiecårui Principat. Au
creat o comisie specialå de investigapi §i au dat instrucpuni ca aceasta så
se ducå la Bucuresti pentru a culege informapi $i a formula recomandåri
cu privire la forma viitoare de guvemåmint din Principate. Indepårtindu-se
in mod izbitor de la modul lor obi§nuit de a trata Principatele, Puterile au
prevåzut alegerea unei adunåri consultative speciale, o a§a-numitå adunare
ad-hoc, in fiecare Principat, menitå så facå cunoscutå opinia publicå cu pri¬
vire la toate problemele importante. Toate informapile adunate in felul aces¬
ta urmau så fie prezentate unei conferinfe a puterilor, la Paris, unde urma
så se ia hotåririle finale, care så le fie comunicate Principatelor de cåtre
sultan sub forma unui hati$erif. in sfir?it, puterile stipulau ca toate trupele
stråine så fie retrase din Principate, indatå ce Imperiul Otoman §i Austria
vor putea face aranjamentele necesare.

Tratatul a låsat nerezolvate douå probleme constitutionale dintre cele
mai critice pentru frunta$ii politici romåni, $i anume unirea $i independen-
ta. Totu§i, a marcat un progres semnificativ in ambele direcpi. Tratatul a
redefinit relatia dintre Principate §i Imperiul Otoman prin abordarea pro-
blemelor romåne$ti ca distincte de alte aspecte ale Chestiunii Orientale,
ceea ce a subminat pretenpile cå Principatele ar fi pårp integrante ale Im-
periului Otoman.

Tratatul de la Paris a afectat Principatele $i in alt mod, $i anume prin
reglementarea navigapei pe Dunåre. Puterile au infiintat o comisie per-
manentå, constituitå din statele riverane, inclusiv reprezentanpi Moldovei,
Jårii Romåne§ti §i ai Serbiei, care så elaboreze regulamentele de folosire
a fluviului §i care så supravegheze punerea lor in aplicare. O „comisie eu-
ropeanå“ provizorie, formatå din Franta, Austria, Marea Britanie, Prusia,

PR1NCIPATELE UNITE

349

Rusia, Sardinia ?i Imperiul Otoman, urma så funcponeze timp de doi ani
?i så se preocupe de problemele pur tehnice, precum dragarea canalului
dintre Isaccea ?i Marea Neagrå. Existen^a ei inså avea så fie prelungitå din-
colo de anul 1858, intracit comisia permanentå nu a putut fi formatå din
cauza refuzului Austriei de a recunoa?te jurisdiclia acesteia asupra cursu-
lui superior al fluviului. Principatelor li s-a acordat doar un rol modest in
toate aceste actiuni, cu toate cå secpunea lor de Dunåre era cea mai lun-
gå, motivindu-se cå acestea nu erau state suverane. in orice caz. Austria,
hotåritå så-?i asigure o pozipe privilegiatå la Dunårea de jos, s-a opus
cu hotårire acordårii unui rol mai mare Principatelor. 19

Hotåritoare pentru viitorul curs al relapilor romåno-ruse a fost cedarea
de cåtre Rusia in favoarea Moldovei a unor pårti din cele trei jude{e sudice
ale Basarabiei. Suprafa^a astfel pierdutå era doar de 5 000 km 2 ?i avea o
importantå economicå modestå. Rusia, inså, nu se mai invecina acum cu
Dunårea ?i, ceea ce era cel mai grav, tarul a considerat pierderea acestui
teritoriu drept o umilire personalå, fiind hotårit så-1 redobindeascå.

Cedarea de cåtre Rusia a sudului Basarabiei in favoarea Moldovei a ac-
centuat tensiunile existente in relatiile ruso-romåne. Cu toate cå protectora-
tul Rusiei din anii ’30 ?i ’40 ?i rolul acesteia in reprimarea mi?cårilor liberale
din 1848 au fost cauzele cele mai importante ale ostilitåtii din Principate
fatå de Rusia, nici moldovenii, nici muntenii nu s-au impåcat cu anexarea
Basarabiei in 1812. Boierii ?i intelectualii erau dureros de con?tienp de rasi-
ficarea neintreruptå la care regimul autoritar centralizator supusese Biserica
Ortodoxå, educatia ?i viata culturalå, dar nu aveau mijloacele necesare de
a opri integrarea provinciei in Imperiul Rus. Dupå ce Principatele au reali-
zat unirea ?i ?i-au dobindit independenta, Basarabia avea så constituie prin-
cipalul obstacol in calea relatiilor prietene?ti dintre noua Romånie ?i Rusia.

Curind dupå semnarea Tratatului de la Paris, puterile aveau så fie con-
fruntate cu rezolvarea a douå probleme importante privind Principatele: re-
numirea domnitorilor ?i evacuarea trupelor austriece. Prima chestiune era
presantå. Domniile pe termen de ?apte ani ale domnitorilor care fuseserå
numifi in virtutea termenilor Conventiei de la Balta-Liman, din 1849, erau
pe cale de a lua sfir$it. Puterile antiunioniste — Austria ?i Turcia — au im-
piedicat renumirea lui §tirbei §i a lui Ghica §i i-au inlocuit cu caimacami
instalafi de cåtre sultan in iulie 1856. in Moldova, boierul antiunionist Teo-
dor Bal? s-a dovedit un instrument credincios al politicii austriece. Omo-
Iogul såu din Tara Romåneascå, Alexandra Ghica, fostul domnitor, ?i-a
datorat numirea, in parte, influentei lui Stratford de Redcliffe, ambasadoral

w S.G. Focas, The Lower Danuhe River, Boulder, Colorado, 1987, pp. 256-261;
M. Kogålniceanu, Cestiunea Dundrii, cdipc rcvizuitå, Bucuresti, 1882, pp. 15-37.

Harta 2. Moldova, Jara Romåneascå §i Transilvania, 1829-1866

d -v"\

I oT\

H £ * v ;.i

^ > E 75 \

▼ 50 1 ’

I \s

i o y • ?

fc*
) 3

V ! g

!»

/ c

t*I

5o :

\ c

w 3.

fli

y* r

— 1

V 3

/ " *

•s .«

u > •

o‘-

\ e Å

JT. «> 3

• Nicore$ti

»\

G (
7» ,*
o\

-r

A**

* 't

j v

352

ROMÅNI1, 1774-1866

britanic la Conslantinopol, pe care-1 impresionase ostilitatea lui Ghica fajå
de Rusia §i fatå de independenta Austriei. 20

Evacuarea armatei austriece din Principate a dat na$tere unor serioase
complicatii intemationale. Intreaga problema a afectat alegerile pentru adu-
nårile ad-hoc. Austria dorea så-§i påstreze o prezen(å putemicå in Principate
pinå dupå alegeri, pentru a putea influensa rezultatul acestora. Intransigen-
ta ei a intirziat lucrårile comisiei intemationale de anchetå tn Principate,
prevåzutå de Tratatul de la Paris, fapt folosit de Rusia pentru a face presiuni
asupra Austriei så cedeze. Austria a replicat, conditionind retragerea trupe-
lor sale de delimitarea satisfacåtoare a noii gran i te dintre Rusia $i Moldova
din sudul Basarabiei. Disputa s-a transformat rapid intr-o competitie gene-
ralå intre puteri pentru predominantå in regiune. Franja a acordat sprijin
Rusiei pentru a obtine la rindul ei sprijin pentru propriile obiective, in spe-
cial in efortul de a diminua influensa britanicå in Europa de Sud-Est. Ma-
rea Britanie, pe de altå parte, nu a facut nici un fei de concesii Rusiei $i a
cerut austriecilor så-?i prelungeascå ocupajia in Principate. inainte ca trebu-
rile så se deterioreze $i mai mult, s-a ajuns la o reglementare, in cadml in-
trunirii de la Paris, de la 6 ianuarie 1857, a tuturor semnatarilor Tratatului
de pace. Puterile au somat Austria, iar aceasta a acceptat så-§i retragå tru-
pele din Principate pinå la 30 martie. Chestiunea frontierei din Basarabia
de sud s-a rezolvat in favoarea Austriei $i a Marii Britanii $i, in plus fatå
de planurile initiale, in favoarea Moldovei, prin acordarea ora§ului Bolgrad
acesteia din urmå. Dar puterile au inversat sensul deciziei luate la Confe-
rinta de pace de la Paris, ce prevedea acordarea Deltei Dunårii Moldovei,
ca mijloc de a separa Rusia $i Turcia, acordind-o, in schimb, Turciei, rå-
pind prin aceasta Moldovei accesul la mare §i impiedicind-o atit pe ea, cit
§i Tara Romåneascå så devinå puteri maritime.

in Principate, sprijinitorii unirii $i ai independentei deveneau din ce in
ce mai cutezåtori. Ei au primit cu råcealå Tratatul de la Paris, socotindu-1
un instrument menit så amine cit se poate de mult rezolvarea celor douå
probleme care ar fi putut råstuma calculele puterilor in privinta Europei
de Sud-Est. Dar erau hotåriti så meargå inainte, a§a cå in mai §i iunie 1856
au inceput så-?i adune fortele in vederea alegerilor pentru adunårile ad-hoc.
in Moldova, unioni§tii se puteau bizui pe sprijinul domnitorului Grigore
Ghica $i, la 11 iunie, au infiintat o organizatie Iegalå, Societatea Uniunii,
care så coordoneze campania abia lansatå. 21 Principalul lor obiectiv cra
unirea imediatå a Principatelor sub un domnitor stråin, „de preferintå dc

20 Boicu, Austria fi Principatele Romåne, p. 386.

21 Sturdza, Acte f i documente, III, Bucuresti, 1889, pp. 531-533, $i IX, Bucuresti,
1901, pp. 449^152.

PR1NCTPATELE UNITE

353

gintå latinå“, dintre familiile domnitoare ale Europei. Compozipa Socie-
tåpi era eterogenå, aceasta fiind constituitå atit din mari boieri conserva-
tori, cit $i din membri ai clasei mijlocii $i din boieri liberali, top fiind inså,
cel pupn temporar, uniti prin sprijinul dat unirii. Ei au evitat discutarea vi-
itoarei organizåri politice a Principatelor Unite, pentru cå nein{elegerile
dintre ei erau atit de acute, incit se temeau så nu pericliteze reu$ita mi$cårii
unioniste. Sprijinul oficial pat unioni§tilor a luat sfir§it bruse in luna iulie,
cind domnitorul Grigore Ghica a fost inlocuit cu caimacamul Bal§. Incu-
rajat de Austria, acesta din urmå a inipat o viguroaså campanie antiunio-
nistå, care a inclus §i demiterea unioni§tilor din serviciul public, citeva
areståri §i interzieerea presei unioniste.

In Jara Romåneascå, unioni§tii se organizau §i ei cu febrilitate. in vara
anului 1856, au format la Bucuresti un comitet central de coordonare a ac-
tivitåpi lor cu aceea a sprijinitorilor lor din provincie. Caimacamul Alexan-
dru Ghica a tolerat §i el comitetul, cu toate cå era conservator, §i chiar a
permis dezvoltarea presei unioniste, in special a principalului organ al uni-
oni§tilor, Concordia, al cårui prim numår a apårut la 18 februarie 1857,
avindu-1 ca director de facto pe C. A. Rosetti.

Mi$carea unionistå in ambele Principate a luat avint in primele luni ale
anului 1857, o datå cu sosirea la Bucuresti a comisiei de in vest i gap i §i apro-
pierea alegerilor pentru adunårile ad-hoc. La Ia§i, unioni§tii au format in
februarie Comitetul electoral pentru unire, cu scopul de a obpne un sprijin
mai larg pentru cauza lor §i de a elabora un program politic cuprinzåtor.
in ciuda caracterului eterogen al Comitetului in care din nou se aflau alå-
turi atit boieri conservatori, cit §i intelectuali liberali, obiectivele sale au
fost consecvent liberale. Programul pe care 1-a publicat la 13 martie repeta
apelurile anterioare la unire sub un domn stråin §i la autonomia §i neu-
tralitatea noului stat, care så fie garantate colectiv de cåtre puteri. De data
aceasta inså unioni§tii au mers $i mai departe. Ei au elaborat principiile care
så guvemeze organizarea politicå a noii lor {åri. 22 Au sprijinit cu cåldurå
alegerea unei adunåri generale, care så reprezinte interesele intregii napuni,
så Iegifereze toate reformele necesare pentru consolidarea romånilor ca na-
tiune §i pentru ridicarea lor la un nivel european de eivilizatie. Au subscris
principiului egalitåpi in fa(a legii §i unui sistem impartial de justitie, dar
s-au simpt obligap — pentru a-§i påstra increderea boierilor — så adauge
„respectarea proprietåtii“ la lista principiilor formulate. La Bucuresti, la
15 martie, Partida Naponalå, a§a cum iji-au zis sprijinitorii unirii, a cåzut
de acord asupra unui program similar celui elaborat de cåtre moldoveni
§i, prin intermediul organizapei sale — Comitetul central al unirii —, §i-a

22 Ibid., III, pp. 1107-1108 §i IV, Bucuresti, 1889, pp. 40-45.

354

ROMÅNII, 1774-1866

propus sa-§i coordoneze activitaple cu cele ale unioni$tiIor de la la§i. Unio-
ni$tii din ambele Principate s-au simpt imbårbåtati de reintoarcerea, in 1856
§i 1857, a pa§opli§tilor din exil, §i anume a lui C. A. Rosetti §i a fraplor Brå-
tianu. Nicolae Bålcescu nu se afla printre acestia, pentru cå murise de tu-
berculozå in Italia, in 1852, la virsta de 33 de ani.

Convocarea adunårilor ad-hoc, in care unioni$tii i§i puseserå mari spe-
ranje, a trebuit så fie aminatå, intrucit comisia de investigapi a sosit la
Bucuresti abia in martie 1857, adicå dupå rezolvarea disputelor cu privire
la evacuarea trupelor Austriei din Principate $i asupra noii frontiere ru-
so-moldovene. Aceste probleme, la rindul lor, complicaserå negocierile
dintre puteri $i Turcia cu privire la conpnutul unui firman din partea sul-
tanului de convocare a adunårilor ad-hoc si de schpare a procedurilor de
alegere a acestora. Au urmat cinci luni de tirguialå, din septembrie 1856
pinå in ianuarie 1857, pinå ce textul firmanului så fie aprobat de cåtre toa-
te puterile. 23 Promulgat de cåtre sultan la 26 ianuarie 1857, firmanul preve-
dea reprezentarea tuturor categoriilor sociale in adunåri, dar, de fapt, asigura
predominarea claselor avute, in special a boierilor mari proprietari de på¬
mint. Urmau så aibå cite doi delegafi din fiecare jude{, in timp ce boierii
mai mici, råze$ii $i majoritatea orå$eniIor nu aveau decit unul (Iocuitorii
Bucure$tilor si ai altor douå ora$e din fiecare Principat aveau cite doi de-
legap fiecare). Mitropolipi si episcopii erau membri de drept. Dreptul elec-
toral acordat oraselor era o recunoastere a importan)ei crescinde a clasei
mijlocii in via(a economicå, dar cea mai importantå indepårtare de la meto-
dele anterioare de reprezentare era acordarea dreptului de vot clåcasilor,
cårora li se permitea så aleagå un delegat din fiecare judet s> så aibå astfel
in jur de o cincime din locurile fiecårei adunåri.

Austria si Turcia n-au renun(at in nici un chip så se opunå unirii. Planul
lor era ca alegerile pentru adunarea din Moldova så fie pnute cit de curind
posibil, intrucit sentimentul unionist pårea mai slab acolo decit in Jara
Romåneascå, si så se intocmeascå listele de votare inainte ca Partida Napo-
nalå så aibå timp så-si organizeze sprijinitorii. In timpul campaniei electo-
rale ce a urmat, noul caimacam, Nicolae Vogoride, un grec care i$i obpnuse
cetåtenia moldoveneascå in 1846 si care fusese numit in fimctie la moar-
tea lui Bals, in martie 1857, a folosit toate mijloacele pe care le avea la
dispozitie — mitå, falsificarea listelor electorale, controlul rigid al presci
Si inlocuirea totalå a unionistilor din milipe si din serviciul civil cu oameni
care se aflau la porunca sa — pentru a asigura victoria opozanplor unirii.

23 A. I. Gon(a, „Firmanul pentru convocarea divanurilor ad-hoc ?i problema unirii
Principatelor Romåne 1 ', in Studii privind Unirea Principalelor , Bucuresti, 1960,
pp. 281- 296.

PRINCIPATELE UNITE

355

Sperind cå va fi numit el insu$i domnitor cu sprijinul Austriei §i al Turciei,
Vogoride a respins fåra ezitare protestele unioni$tilor §i ale comisarilor pu-
terilor prounioniste. Coruppa din procesul electoral era atit de evidentå,
incit Partida Naponalå a hotårit så se abpnå $i, drept rezultat, antiunioni§-
tii au ci§tigat alegerile la 19 iulie.

Succesul lor, cu toate acestea, n-a avut via{å lunga. F ran ta a cerut ca
sultanul så anuleze alegerile. Cind acesta a refuzat, sprijinit $i de Austria
$i de Marea Britanie, a izbucnit o crizå majorå, intrucit puterile prounio¬
niste — Franfa, Rusia, Prusia §i Sardinia — au rupt relafiile cu Turcia la
6 august. Alian(a anglo-francezå, de care depindea aplicarea Tratatului de
la Paris, pårea så fie in pragul pråbu§irii. Dar nici una dintre pårfi nu era
pregåtitå så accepte consecintele unei asemenea eventualitåfi. Napoleon al
111-lea finea la alianfa cu Marea Britanie, ca un mijloc indispensabil de atin-
gere a obiectivelor sale de politicå extemå pe continent, §i anume rezolvarea
chestiunii italiene care era mai importantå pentru el decit unirea Princi-
patelor. Nici Clarendon nu credea cå soarta Moldovei, „o micå provincie
barbarå la capåtul Europei“, merita riscul unei rupturi cu Franfa. La o in-
tilnire dintre Napoleon al Ill-lea $i regina Victoria $i principalii lor con-
silieri, ce a avut loc la Osbome, pe insula Wight, la 6-10 august, s-a ajuns
la un compromis prin care Fran(a renunfa la ideea unei uniri complete a
Principatelor in favoarea unei uniri administrative, care så fie realizatå prin
crearea unor institupi similare in fiecare Principat. !n ceea ce-i prive§te,
britanicii au cåzut de acord så-1 sfatuiascå pe sultan så anuleze alegerile
din Moldova §i så organizeze altele noi. Efectul a$a-numitului Pact de la
Osbome avea så facå inutilå intreaga ma$inårie de abordare a unirii creatå
prin Tratatul de la Paris. 24 La Constantinopol, consecintele crizei electo-
rale, in special ruptura intervenitå in relatiile cu cele patm puteri prounio¬
niste, ii aduseserå la putere pe francofilii condu$i de ministrul de Exteme
Ali pa§a §i de marele vizir Mustafa pa§a, care au acceptat termenii Pac-
tului de la Osbome. In Moldova, noile alegeri s-au tinut incepind cu data
de 10 septembrie, iar in Jara Romåneascå incepind cu 19 septembrie. Unio-
ni§tii au repurtat o victorie in ambele tåri.

Adunarea ad-hoc din Moldova $i-a inceput lucrårile la data de 4 octom-
brie 1857, iar cea din Jara Romåneascå la 12 octombrie. Lucrårile au fost
dominate de unioni§ti — Mihail Kogålniceanu §i Alexandru Ioan Cuza
la Ia$i; C. A. Rosetti, fratii Golescu §i Dumitm Bråtianu la Bucuresti. Adu-
nårile au fost inså departe de a fi omogene din punct de vedere social sau
politic. In ceea ce prive§te compozitia socialå, marii boieri proprietari de

24 Riker, The Making of Roumania, pp. 130-140; A. Otetea, „L’Accord d’Osborne
(9 aout 1857)“, in Revue roumaine d 'his lo ire, 3/4, 1964, pp. 677-696.

356

ROMÅNII, 1774-1866

påmint formau o majoritate, consolidatå §i de prezen{a reprezentantilor cle-
rului. Liberalii $i radicalii, care, in general, reprezentau clasa mijlocie §i
tåran i i, s-au gåsit in defensivå. Cu toate acestea, in timp ce deputatii i§i
cåutau colegi compatibili din punct de vedere ideologic, au inceput så se
coalizeze patru grupåri politice distincte — conservatorii, conservatorii
moderati, liberalii moderati §i liberalii radicali. Cele douå grupåri liberale
§i conservatorii moderati operau in interiorul Partidei Nationale. Dar era
un simulacru de coalitie, dat fiind cå unirea $i autonomia lårgitå erau sin-
gurele probleme in care puteau fi de acord. Ambele adunåri, cea din 19 oc-
tombrie din Moldova §i cea din 21 octombrie din Tara Romåneascå, au
adoptat imediat rezolutii ce chemau la unire, la autonomie, neutralitate $i
garantarea colectivå a noii ordini de cåtre puteri.

Deputatii doreau, de asemenea, så abordeze fårå intirziere §i alte ches-
tiuni presante. In Moldova, ei s-au avintat intr-o dezbatere vie in legåturå
cu organizarea politicå $i economicå viitoare a tarii. Nu a scåpat examinårii
lor nici un aspect: drepturile fundamentale (egalitate in fata legii, liberta-
tea individualå, inviolabilitatea domiciliului, libertatea credintei); o slåbire
$i mai mare a legåturilor cu suzeranul otoman (o reducere a obligatiilor
financiare, libertatea comertului); reforma politicå (separarea completå a
puterii legislative de puterea executivå, un guvem responsabil §i inamovi-
bilitatea judecåtorilor). Pozitia liberalå moderatå a ci§tigat surprinzåtor de
mari majoritåti in toate aceste probleme, cu exceptia principiului potrivit
cåruia viitorul legislativ så fie larg reprezentativ pentru „toate marile in-
terese ale natiunii“. Votul a consemnat 41 contra, 4 pentru, dar §i 23 de
abtineri, mai ales din partea centrului §i a dreptei, care se opuneau oricårei
extinderi a dreptului de vot ce ar fi cuprins masa populatiei.

Dezbaterea cu privire la problema agrarå a scos in evidentå o rupturå
majorå in rindurile unioni§tilor. Deputatii tåran i veniserå la adunare cu
speranta de a dobindi drepturi de proprietate deplinå asupra påmintului pc
care-1 lucrau §i abolirea clåcii. Ace$tia au sprijinit cu cåldurå unirea, dar,
a§a cum a remarcat Kogålniceanu, ei au inteles cå aceasta insemna mai mult
decit o simplå alipire a Principatelor. La 21 noiembrie, ei au inaintat adu-
nårii o petitie, relatind in termeni mi§cåtori greutåtile existentei la sate, in
care cereau så se desfiinteze boierescul (termenul generic folosit la sate
pentru obligatiile in muncå) §i så li se aloce in deplina lor proprietate pina
la douå treimi din domeniul mo§ierului. Cu toate cå erau pregåtiti så re-
nunte la obligatiile in muncå, marii mo$ieri au råmas neclintiti in opozitia
fatå de orice limitåri aduse drepturilor lor de proprietate $i vorbeau in ter¬
meni amenintåtori despre „tendintele comuniste 11 ale tåranilor. Ei au sugeral
cå cea mai bunå cale pentru tårani era de a dobindi påmint prin „intele-

PR1NCIPATELE UNITE

357

geri de bunåvoie“ cu mo$ierii. Deputatii, in marea lor majoritate, erau pu-
tin inclinati så se angajeze in experimente sociale. Cind s-a ajuns la vo-
tarea propunerii deputatilor tåran i, ace$tia au pierdut, inregistrindu-se 44
de voturi contra §i 25 pentru. 25

in mod curios, acestor chestiuni li s-a pus o surdinå in adunarea din Tara
Romåneascå. Deputatii moderati ?i liberali, care se pronuntau in favoarea
progresului social $i a unei mai largi participåri a cetåtenilor in viata po-
liticå, au decis så amine abordarea schimbårilor fundamentale in institu-
tiile politice pinå la o viitoare adunare, cind nu vor mai fi in minoritate $i
vor putea astfel så dea acelor institupi o formå care så corespundå progra-
mului lor de reformå. Aproape toti unioni§tii, fie ei liberali, fie conservatori,
doreau så evite orice dezbatere serioaså a problemelor sociale $i economi-
ce, pentru cå erau dureros de con$tienti de deosebirile de vederi dintre
ei in privinta chestiunii agrare §i a democratizårii vietii politice §i se temeau
cå o dezbinare in rindurile lor, in aceastå etapå, ar fi impiedicat realizarea
unirii. Deputatii tåran i le-au urmat exemplul. Ei au decis så nu-§i prezinte
in momentul acela revendicårile, cerind inså dreptul de a fi reprezentati co-
respunzåtor atunci cind o viitoare adunare va aborda problemele agrare.

Centrul atentiei s-a mutat la Paris, o datå cu incheierea adunårii in Jara
Romåneascå, la 22 decembrie 1857, §i a celei din Moldova, la 2 ianuarie
1858. La data de 7 aprilie 1858, Comisia de investigatii a puterilor §i-a in-
cheiat raportul sau in legåturå cu situatia din Principate §i cu dorintele ro¬
mani lor, a$a cum fuseserå exprimate in adunårile ad-hoc, iar cele §apte state
garante s-au intrunit la Paris, la 22 mai, pentru a discuta constatårile aces-
teia. La prima sesiune, Walewski, in calitate de pre§edinte, a insistat så se
aprobe unirea Principatelor. El a fost sprijinit de Pavel Kiseleff, acum am-
basador al Rusiei in Franta, §i de reprezentantii Prusiei §i ai Sardiniei. Vor-
bind in numele Turciei, Fuad pa$a a expus din nou argumentele cunoscute
in favoarea mentinerii separårii, in timp ce ministrul austriac in Franta, contele
Joseph Hiibner, a sustinut cå acordarea unirii n-ar face decit så incurajeze
alte state $i så afecteze integritatea Imperiului Otoman. Contele Cowley,
ambasadorul britanic in Franta, Ie-a cerut colegilor såi så se concentreze
asupra problemelor care ar reconcilia dorintele romånilor cu cele ale suze-
ranului lor. Deliberårile ulterioare au dezvåluit disponibilitatea puterilor
de a aj unge la un compromis, dar Hiibner a continuat så se opunå oricå-
rei måsuri ce pårea unionistå. Acesta a obiectat cu putere fatå de o nouå
denumire a Moldovei $i a Jårii Romåne$ti — Principatele Unite — §i
in privinta infiintårii unei comisii centrale care så se ocupe cu proble¬
mele comune ambelor tåri. In cele din urmå, Austria s-a multumit cu ideea

25 N. Adåniloaic si 13. lierindci. Reforma agrare! din 1X64, Bucuresti, 1967, pp. 83-100.

358

ROMÅNII, 1774-1866

separårii administrative a Principatelor, de$i top cei prezenp recuno§teau
cå, pur §i simplu, aminau inevitabilul.

Deciziile conferintei s-au materializat in Convenpa de la Paris, sem-
natå de cele §apte puteri la data de 19 august. Principalul scop al Conven-
tiei a fost acela de a le da Principatelor o organizare definitivå. Cu toate
cå puterile nu le-au acordat unirea §i le-au låsat sub suzeranitate otomanå,
eie au fost de acord ca Principatele Unite ale Moldovei §i Tå ri i Romåne§ti
så se administreze de aci inainte liber, „farå amestecul guvemului otoman“.
Acestea trebuiau så plåteascå in continuare tribut, iar domnitorii trebuiau
så fie investiti tot de cåtre sultan, dar toate pårtile intelegerii §tiau cå aceste
obligatii erau acum simple fonnalitåp, intrucit reafirmaserå eie insele ga¬
rant ia colectivå a autonomiei Principatelor. Cu toate acestea, Convenpa
a fost mai mult decit un tratat ce reglementa statutul international al Prin¬
cipatelor. Formulind drepturile fundamentale ale cetåtenilor, calitåple ce
se cereau §i indatoririle ce reveneau frunta§ilor politici, Convenpa a avut
atributele unei constitutii, iar cei care au elaborat-o erau clar in favoarea
ideilor liberale pe care le intilniserå la Bucuresti. Astfel, Convenpa preve-
dea: cite o adunare legislativå in fiecare Principat, aleaså pe un termen de
§apte ani, avind o comisie centralå, ce se intrunea periodic la Foc§ani, la
granna dintre Moldova $i Tara Romåneascå, pentru a discuta legile de in-
teres comun; un domnitor, fie moldovean, fie muntean, pentru fiecare Princi¬
pat, ales de cåtre adunare pe via{å; cite un consiliu de mini§tri råspunzåtor
in fa(a adunårii; armate naponale separate, dar cu un singur comandant-$ef,
numit alternativ de cåtre cei doi domnitori; inamovibilitatea judecåtorilor
§i independenta lor fa(å de puterea executivå §i o Curte de Casajie comunå,
la Foc$ani. Convenpa abolea, de asemenea, rangurile $i privilegiile boie-
re§ti, proclamind egalitatea in fata legii §i principiul posibilitåtii ocupårii
unei functii publice de cåtre oricare cetåtean pe baza meritelor sale. Ea sta-
bilea inså pentru participarea la vot un prag al proprietåtii atit de inalt, in-
cit numårul electorilor era limitat la citeva mii de persoane, in special mari
mo§ieri $i membri ai clasei mijlocii de sus. Restringerea dreptului la vot
reprezenta o contradictie majorå. Cu siguran^å, aceasta avea så impiedicc
adoptarea reformelor politice §i economice liberale, in special noua lege
ce reglementa relatiile dintre mo$ieri §i tåran i, pe care inså$i Conventia o
recomandase drept urgentå. In sfir§it, pinå la alegerea domnitorilor puterile
au plasat guvemarea fiecårui Principat in miinile unei comisii provizorii,
formata din trei caimacami.

Principala funetie a comisiilor provizorii a fost supravegherea alegerii
noilor adunåri legislative, ce urmau så-i desemneze pe domnitori. In Jara
Romåneascå, cei trei caimacami, care au fost instalati la 30 octombrie 1H5X,

PR1NCIPATELE UN1TE

359

erau conservatori. Acegtia au folosit toate mijloacele ce le-au stat la dispo-
zitie — interzicerea presei liberale, restrictii cu privire la adunårile publi-
ce gi manipularea listelor de alegåtori — pentru a asigura formarea unei
adunåri conservatoare. In Moldova, cu toate acestea, doi dintre caimacami
apartineau Partidei Nationale. Ei au numit fiinctionari publici liberali, au
ridicat restrictiile impotriva presei impuse de Teodor Balg gi, in general,
au sprijinit programul unionist liberal. Totugi, indiferent de preferin(ele po-
litice ale caimacamilor, dreptul restrins la vot a dat avantaj conservatorilor.

Campania sustinutå de alegeri din Moldova, de la sfirgitul lunii decem-
brie 1858, a avut ca rezultat o adunare favorabilå unirii. Din cei 55 de de-
legati, 33 apartineau Partidei Nationale. Acegtia au cåutat un candidat la
domnie care så sprijine unirea gi care så le impårtågeascå gindirea politicå
gi socialå. Totugi, cind s-a deschis adunarea, la 9 ianuarie 1859, majori-
tatea era putemic dezbinatå cu privire la alegerea candidatului. La un mo¬
ment dat, se aflau in curså 38 de candidati, o competitie care-i facea pe
multi unionigti så se teamå cå situatia ar putea permite unuia dintre con¬
servatori — fostul domnitor Mihai Sturdza sau fiul såu Grigore — så iaså
victoriogi. in cele din urmå, liberalii au cåzut inså de acord asupra persoanei
lui Alexandru loan Cuza, un pagoptist gi un sprijinitor bine cunoscut al uni¬
rii, pe care 1-au ales domn la data de 17 ianuarie, cu 48 din 55 de voturi.

Alegerile pentru adunarea din Jara Romåneascå, tinute intre 20 gi 24 ia¬
nuarie, au fost o dezamågire pentru unionigtii liberali. Cu toate cå majorita-
tea alegåtorilor din orage au sprijinit candidatii Partidei Nationale, alegåtorii
din judete, unde boierii detinåtori de påminturi erau putemici, au votat cu
conservatorii. Drept rezultat, cind adunarea gi-a inceput lucrårile, la data
de 3 februarie, douå treimi din cei 72 de delegati erau conservatori. Atit
ei, cit gi Partida Nationalå erau impårtiti in numeroase factiuni. Cind a de-
venit clar cå nici una dintre pårti nu-gi putea alege candidatul, Dimitrie Ghi-
ca, fiul domnitorului Grigore Ghica, a propus ca acegtia så-gi proclame
sprijinul in favoarea unirii prin alegerea lui Alexandru loan Cuza, aga cum
facuserå colegii lor din Moldova. Votul pentru Cuza, la 5 februarie, a fost
unanim. Romånii au realizat astfel, prin ei ingigi, unirea de facto, confor-
mindu-se Conventiei de la Paris.

ALEXANDRU IOAN CUZA

Noul domn al Principatelor Unite descindea dintr-o familie inståritå de
dregåtori. Acegtia detinuserå functii importante in administratia centralå

360

ROMÅNII, 1774-1866

§i judejeanå a Moldovei incå din secolul al XVII-lea, dar nu se numårau
printre marile familii boiere§ti. Alexandra Ioan Cuza s-a nåscut la 20 mar-
tie 1820 §i, ca multi feciori din clasa sa, in perioada anterioarå Revolufiei
de la 1848, a urmat pensionul francez de la Ia§i §i a fost trimis apoi la Pa¬
ris. $i-a luat bacalaureatul in Litere in 1835 $i s-a inscris la Facultatea de
Drept, dar nu $i-a terminat sludiile.

La intoarcerea acaså, a fost un timp cadet in armatå, dar s-a retras in
1840 §i a devenit membru al Curpi de Justipe din Covurlui, in sud, fiind
pre§edintele acesteia intre 1842 ?i 1845. in toatå aceastå perioada, a avut
legåturi cu societåtile radicale ce se formau la Bucuresti, iar in 1846 s-a
alåturat citorva prieteni intr-o cålåtorie la Paris. Din cauza rolului pe care
1-a jucat in tulburårile de la la$i, in 1848, a fost silit så piece in exil, dar
s-a reintors, in iulie urmåtor, cu pupn inainte de sosirea noului domnitor,
Grigore Ghica, pe care I-a slujit in diverse posturi administrative. A avan-
sat permanent in ierarhia armatei. Sub caimacamul Nicolae Vogoride, in
1857, a slujit pentra scurt timp ca prefect de Covurlui, la Galap, dar a de-
misionat in semn de protest fata de inregistrarea frauduloaså a alegåtorilor
pentra alegerile adunårii ad-hoc. in timpul comisiei provizorii a celor trei
caimacami, in 1858, a devenit locpitor al comandantului milipei moldove-
ne$ti, functie pe care o avea $i in momentul alegerii sale ca domn. Cuza
i§i datoreazå, fara indoialå, alegerea indelungatei sale activitåp patriotice,
pozipei sale consecvent unioniste §i ideilor sale politice §i sociale liberale,
de§i nu radicale.

Dubla alegere a Iui Cuza a avut parte de ecouri diferite din partea pu-
terilor garante, intracit a ridicat din nou acelea$i probleme ce intunecaserå
procesul de redactare a Conventiei de la Paris. La Viena, actiumle adunå-
rilor din Moldova §i din Tara Romåneascå au fost denuntate ca revolupo-
nare, pentra cå oficialitåple austriece continuau så priveascå orice formå
de unire ca un obstacol in calea påtrunderii politice $i economice la Du-
nårea de jos §i ca o incurajare a presupuselor tendinte centrifuge printre
romånii din Transilvania §i Bucovina. Acestea au preconizat chiar o inter-
ventie militarå. 26 Franta, pe de altå parte, a råmas neclintitå in sprijinul
unirii. Scopul lui Napoleon al Ill-lea era så extindå influenta francezå in¬
tr-o tarå de culturå romanicå, influenta care-i putea servi la impiedicarea
accesului Rusiei la Mediteranå $i la abaterea intereselor Austriei in altå par¬
te. Rusia sprijinea unirea ca un mijloc de a slåbi Austria §i Prasia, dar, in

26 D. Berindei, E. Cojocaru, „La Reconnaissance de la double election d’Alexan-
dru Ioan Cuza, vue å la lumiere de la correspondance diplomatique autrichiennc“. in
Revue roumaine d ‘histoire, 8/1, 1969, pp. 15-16, 19.

PR1NCIPATELE UNITE

361

special, ca o posibilitate de a stabili relapi mai strinse cu Franta. 27 Sardi-
nia $i Prusia erau dispuse så aprobe unirea fie §i numai pentru a-§i promova
propriile ambitii in Italia §i, respectiv, Germania. Marea Britanie oscila.
Pentru un timp, oamenii såi de stat påreau så fi crezut cå un stat mic la Du-
nårea de jos nu putea deveni altceva decit un client al Rusiei, dar treptat
s-au resemnat cu unirea de facto. Toate puterile au convenit pinå la urmå
så se intilneascå la Paris, la 7 aprilie, pentru a lua in discutie reactia fatå
de faptul implinit romånesc.

Cuza s-a decis så nu a$tepte cursul evenimentelor ?i a inifiat o viguroaså
campanie diplomaticå pentru a obpne recunoa$terea alegerii sale. A trimis
delegapi moldovene §i muntene la Constantinopol, la mijlocul lunii februa-
rie 1859, pentru a obpne investitura din partea sultanului, cit mai curind
posibil, inså oficialitåtile turce$ti nu erau dispuse så actioneze pinå cind
conferinta Puterilor nu §i-ar fi dat verdictul. Avind in vedere aceastå con-
ferintå, Cuza §i-a trimis emisari speciali in Europa de Vest $i in Rusia. Pri¬
ma $i cea mai reu§itå misiune a fost aceea a lui Vasile Alecsandri la Paris,
Londra §i Torino. 28 Napoleon al III-lea $i Walewski 1-au primit cu cåldurå
§i au promis så trimitå o misiune militarå in Principate, så reorganizeze mi-
li(ia §i så infiin^eze o industrie manufacturierå producåtoare de arme. La
Londra, Alecsandri a primit asiguråri din partea ministrului de Exteme,
Malmesbury, $i din partea altor oameni politici cå doreau binele tår i i sale,
dar nimic mai mult. La Torino, el §i cei care-1 insoteau au fost tratati ca
frati. Cu toate cå nu-§i facea nici un fei de iluzii in Iegåturå cu natura aces-
tor sentimente, s-a simfit incurajat de simpatia §i intelegerea intilnite pretu-
tindeni. Dar emisarul lui Cuza la Viena, Ludovic Steege, om de finan(e §i
prieten vechi de-al såu, s-a bucurat de o primire cu totul diferitå. Buol a
fost de acord så-1 vadå doar ca pe o veche cuno^tin^å $i a refuzat så accep-
te o scrisoare din partea lui Cuza, explicind natura dublei alegeri.

Conferin{a de la Paris s-a deschis la 7 aprilie. in prima sesiune, Franta,
Marea Britanie, Rusia, Prusia $i Sardinia 1-au recunoscut pe Cuza ca dom-
nitor ales al ambelor Principate. S-au plins cå dubla alegere nu era con-
formå cu Conventia de la Paris, dar pentru a evita incidente §i pentru a
facilita funcfionarea normalå a unei administrapi regulate, acestea au pro-
pus ca sultanul, ca o exceptie, så-i acorde lui Cuza investitura ca domn atit
al Moldovei, cit §i al Munteniei. Reprezentantii otomani §i austrieci au
obiectat, ca de obicei, dar in fata ffontului unit al celorlalte puteri, au cedat,

27 E. E. Chcrtan, Rusko-ruminskie otno$enia v 1859-1863 godah, Chi$inåu, 1968,

pp. 68-102.

28 D. Vitcu, Diplomatii unirii. Bucuresti, 1979, pp. 60--68.

362 R0MÅN11, 1774-1866

cu toate cå au continuat så caute unele mijloace formale de a-§i proteja
interesele in Principate.

Conferinta s-a dovedit incapabilå så ajungå la o hotårire rapidå, de orice
fei, pe de o parte din cauza pozitiei Turciei de a tergiversa cit de mult po-
sibil lucrurile §i, pe de altå parte, din cauza deteriorårii relapilor dintre Aus¬
tria §i Sardinia. Delegapi au fost in cele din urmå nevoip så suspende de-
liberårile cind a izbucnit råzboiul dintre Austria, pe de o parte, §i Sardinia
§i aliatul acesteia, Fran{a, pe de altå parte, la 29 aprilie. infringerea Aus-
triei pe cimpul de luptå din nordul ltaliei in iunie $i armisti(iul intervenit
intre Napoleon al Ill-lea §i Franz Joseph, urmat de pacea preliminarå de
la Villafranca, din 11 iulie, au permis puterilor så-§i reintoarcå atenpa asu-
pra Dunårii de jos. La cea de a treia $i ultimå sesiune a Conferin^ei, din
7 septembrie, toate puterile garante, inclusiv Austria §i Turcia, au acceptat
dubla alegere. Recunoa?terea finalå a unirii Principatelor necesita §i alte ne-
gocieri intre Turcia $i puteri. Dar cursul evenimentelor din Principate a
facut ca rezultatul så fie mai mult ca sigur. Avintul unirii s-a dovedit irever-
sibil, dat fiind cå institutiile §i serviciile publice ale celor douå {åri s-au
unificat. Armatele fuseserå deja unificate sub o singurå comandå. Måsuri
similare au fost luate in domeniile monetar, al liniilor de telegraf §i servi-
ciilor vamale; oficialitåtile din cele douå capitale se aflau in contact direct,
farå a fi nevoite så mai treacå prin ministerele de Exteme respective; Co-
misia centralå de la Foc§ani lucra cu febrilitate pentru a unifica legile §i
procedurile administrative.

in iunie 1860, Cuza a decis så continue cu hotårire negocierile cu Tur¬
cia §i cu Marile Puteri pentru a obpne unirea deplinå §i a pregåtit un me¬
morandum de modificare a Conventiei de la Paris in a§a fei incit så ser-
veascå ca bazå de discutie in acest sens. 29 Dupå vizita sa la Constantinopol,
in septembrie, intreprinså pentru a domoli oficialitåtile otomane, vizitå ce
a constituit un mare succes personal, guvemul otoman a actionat incet,
dar inexorabil, in directia aprobårii memorandumului. in sflr§it, la 1 mai
1861, a trimis o notå circularå puterilor, invitindu-le la o conferin{å care
så sanctioneze „dorinjele exprese ale poporului romån“. Aceasta a acceptat
in toate privinjele unirea. Cuza privea acum Jara Romåneascå $i Moldova
ca formind o singurå Romånie.

Conferinta de la Constantinopol, care s-a deschis la 25 septembrie 1861,
a inlåturat §i ultimele obstacole ce mai råmåseserå in calea unirii, ridicate

29 N. Corivan, Relatiile diplomalice ale Romåniei de la 1859-1877, Bucuresti, 1984,
pp. 64-102; B. Jelavich, „The Ottoman Empire, the Great Powers and the Legislative
and Administrative Union of the Principalities“, in Rumanian Studies, 11, Leida, 1973,
pp. 48-83.

PR1NCIPATELE UN1TE

363

de negociatorii otomani, §i 1-a convins pe sultan så emitå un firman, la
4 decembrie, prin care så fie recunoscutå unirea. Mai råminea un ultim
impediment: o singurå administrape centralå §i un singur Iegislativ, cu
sediul la Bucuresti, puteau exista doar pe durata domniei lui Cuza; dupå
aceea, guvemarea Principatului trebuia så revinå la vechiul sistem de admi-
nistrapi separate §i de adunåri legislative separate, procedindu-se concomi-
tent la reactivarea Comisiei centrale de la Foc§ani. Doar cipva participanp
au considerat aceastå prevedere drept ceva mai mult decit un mijloc de
a permite otomanilor så-$i facå ie§irea elegant din Principate. Cuza a dat
o interpretare corectå a evenimentelor, atunci cind, la 23 decembrie, a de-
clarat unirea implinitå sau „nationalitatea romånå stabilitå“. Cuza n-a in-
tirziat så desåvir§eascå unirea administrativå a Principatelor. A convocat
prima sesiune reunitå a organismelor legislative de Moldova $i Muntenia,
pentru data de 24 ianuarie 1862, la Bucuresti, care era acum capitala {årii.
Cu douå zile inainte de intrunirea acestora, el 1-a numit pe frunta§ul con-
servator Barbu Catargiu prim-ministru, in fruntea primului guvem al Prin¬
cipatelor Unite. Actul final al creårii unui nou stat unit a fost legea din
21 februarie 1862, ce a abolit Comisia centralå de la Foc§ani. Termenul
„Romånia“, care fusese folosit frecvent, chiar dacå nu oficial, in anii ’50,
cu referire la un stat unificat intre Marea Neagrå §i Carpap, a devenit acum
numele comun al Principatelor Unite $i, incepind cu 1862, a fost folosit
in actele oficiale ale tårii.

LIBERALII §1 CONSERVATORII

in timpul perioadei critice de dinainte §i de dupå unirea administrativå,
cåpåta treptat formå palpabilå un sistem politic modem. S-au creat insti-
tupile statului naponal, ce au inlocuit o suprastructurå bazatå pe monopo-
lul puterii unei singure clase — boierimea. Partidele politice au devenit un
aparat indispensabil pentru funcponarea acestor institupi, iar libera circu-
lape a ideilor servea ca un putemic catalizator al schimbårii. Gindirea po-
Iiticå, reprimatå §i cenzuratå anterior, a ie$it la suprafapi viepi publice cu
toatå vitalitatea, indivizii §i grupurile exprimindu-§i deschis preferin^ele.
Confruntarea de idei, la rindul såu, ii incuraja pe cei care gindeau la fei
så se uneascå intru apårarea principiilor inalte $i så-§i atingå {elurile sociale
§i economice specifice. Convingerea lor cå succesul depindea de consec-
ventå ?i coeziune a dus in cele din urmå la formarea partidelor politice
§i la aparipa sistemului partidist. Grupårile formate in anii ’60 constituiau

364

ROMÅNII, 1774-1866

o fazå intermediarå intre coteriile boiere§ti din perioada fanariotå §i un
partid modem. Pe de o parte, acestea nu mai erau constituite din aristo-
crap nemulpimip, care cåutau puterea pentru a-?i promova interese Tnguste
de claså §i care acponaserå de obicei intr-o manierå conspirativå, bazin-
du-se pe sprijinul guvernelor stråine sau pe o adunåturå IntTmplåtoare de
nemulpimip din Jarå, dar, pe de altå parte, noilor grupåri le lipseau uni-
tatea §i disciplina.

Grupåri politice de genul acesta incepuserå så ia formå in cadrul adunå-
rilor, in timpul Regulamentelor Organice. Cel mai bun exemplu este Partida
Naponalå, conduså de Ion Cimpineanu. Presiunile Revolupei de la 1848,
in special nevoia de definire a principiilor §i de elaborare a programelor
de acpune, au accelerat despårprea Partidei Naponale in facpuni — con-
servatoare, moderatå §i radicalå — cu toate cå nu exista o delimitare clarå
intre eie. Råspindirea pa§opti§tilor $i intervenpa stråinå de dupå revolupe
au intrerupt procesul de fuzionare, dar acesta a fost reluat cu §i mai mare
avint decit oricind inainte in timpul campaniei de alegere a adunårilor
ad-hoc, in 1857, §i de dobindire a controlului asupra adunårilor electorale
in anul urmåtor. Cei care gindeau la fei §i-au unit fordele pentru a ci§tiga
locuri in acestea §i pentru a promova principiile impårtå§ite de ei. Un ziar,
ce facea posibilå larga råspindire a ideilor §i a programelor, servea adesea
ca un magnet ce aduna oamenii. In timpul luptei disperate pentru unire, di-
versele facpuni au låsat deoparte temporar diferendele politice pentru a re-
constitui Partida Nationalå ca o coalipe. Dar indatå dupå realizarea unirii
§i inceperea acpunii de inzestrare a noului stat cu institupi, vechile animo-
zitåp au reapårut mai acut decit inainte.

Cele douå mari curente din vremea domniei lui Cuza au fost, vorbind
in mare, liberalismul §i conservatorismul. Primul reprezenta o sintezå a
ideilor aparpnind boierilor reformatori din perioada Regulamentelor Or¬
ganice, a ideologiei de la 1848 §i a aspirapilor mai radicale de la sfir§i-
tul deceniului al saselea §i inceputul deceniului al §aptelea. Majoritatea
frunta$ilor liberali fuseserå deosebit de activi la 1848 $i suspneau o schim-
bare politicå $i socialå neintreruptå. Conservatorismul, pe de altå parte, era
molten i torul tradipilor $i privilegiilor din perioada de dinainte de 1848. Re-
prezentanpi såi doreau så påstreze structurile sociale §i economice exis-
tente, så restringå dreptul la vot §i så rezerve tuncpile publice claselor
instårite.

Liberalismul romånesc i$i are sorgintea in spiritul critic exprimat in
scrierile unor boieri §i ale unor intelectuali de la sfir?itul secolului. A§a
cum am våzut, unii puneau sub semnul intrebårii inse§i structurile pe care
se baza viata politicå §i socialå din Principate §i recomandau reforma, mai

PRINCIPATELE UNITE

365

ales in ceea ce prive$te institupile politice. Unele proiecte de reforma au
fost inspirate de exemplul Fran(ei §i al Angliei sau din tradipa constitutio-
nalå romåneascå. Constitupa Cårbunarilor, din Moldova, din 1822, ne re-
pne atenpa pentru cå reflecta multiple farete ale spiritului liberal: respectul
pentru proprietatea privatå, cu recunoa§terea cuvenitå a dreptului de expro-
priere pentru binele public; libertåp civile individuale; egalitatea in fata
legii §i libertatea comertului.

Schimbårile economice pe care Principatele au inceput så le cunoascå
in ultimele decenii ale secolului al XVlII-Iea $i, apoi, mai rapid, in anii
’30 §i ’40 ai secolului al XlX-lea au sporit importanta politicå a clasei mij-
locii $i au asigurat o bazå socialå solidå pentru inflorirea liberalismului.
Ideile liberale s-au bucurat de sprijinul oamenilor de afaceri $i al unor ele-
mente din rindul mo^ierilor, domici så profite de pe urma negotului de gri¬
ne in cre$tere, incercind så remodeleze institupile economice §i politice
potrivit propriilor lor interese. Boiema§ii ?i boierii mijlocii (arareori marii
boieri, care erau legap cu trup §i suflet de tradipile trecutului) §i o parte
din (årånimea liberå au fost atra$i cu putere de noile posibilitåti deschise
in calea profitului $i intreprinderii particulare. In zonele rurale, principala
categorie socialå, boiema§ii, care erau constituiti din diverse categorii fis-
cale, precum neamurile, mazilii §i rupta§ii, sprijineau $i ei ideile liberale,
ce le serveau propriile interese. Gåseau valorile clasei mijlocii atrågåtoare
§i dispretuiau, socotindu-Ie anacronice, privilegiile vechii clase boiere§ti,
care ståteau in calea propå$irii lor economice §i sociale.

Liberalismul, ca mi§care politicå, a dobindit o coeziune mai mare in pe-
rioada Regulamentelor Organice. Liberalii erau opozanpi cei mai intran-
sigenp ai sistemului politic existent, la instituirea cåruia contribuiserå ei
in$i§i, dar care, de fapt, rezervase puterea domnitorului §i påturii subtiri
a marilor boieri. In spatele mi§cårii conspirative conduse de Dimitrie Fili-
pescu in 1840 se aflau o serie de ipoteze in legåtura cu libertatea individu-
alå $i guvemarea constitutionalå care au impins gindirea liberalå la punctul
såu maxim inainte de Revolupa de la 1848, intrucit Filipescu §i adeptii såi
doreau så aboleascå privilegiile de claså §i så extindå procesul politic la
nivelul masei populapei. Nu doar ideile, ci $i funcponarea institupilor re-
prezentative au contribuit la propagarea spiritului liberal. Activitatea adu-
nårilor ob$te§ti intre 1834 §i 1848, in ciuda majoritåplor lor conservatoare
§i a intransigenjei domnitorilor, au dat in sfir§it deputaplor — care credeau
in liberul schimb de idei §i in capacitatea cetåtenilor de a-§i conduce pro¬
priile lor treburi — gustul experientei parlamentare. Revolutia de la 1848
din Jara Romåneascå a reprezentat, a$a cum am våzut, punctul culminant
al unei jumåtåp dc secol de teorie liberalå radicalå §i de practicå moderatå.

366

ROMÅNI1, 1774-1866

Dupå unirea administrativå a Principatelor, in 1862, a avut loc o des-
pårtire a fortelor in cadrul liberalismului. Acest proces a fost mai profund
in Jara Romåneascå decit in Moldova. In Jara Romåneascå, un grup radi-
cal, poreclit „ro§ii“ de cåtre opozanpi lor, s-a despårpt de moderati. Ace$tia
fuseserå cei mai revolutionari dintre pa$opti§ti $i cei mai angajap unio-
ni$ti §i erau condu$i de cåtre C.A. Rosetti, Ion C. Bråtianu §i cipva dintre
fratii Gole§ti. Erau bine organizati. Aveau un „club“ sau comitet central,
la Bucuresti, care servea drept sediu central al unei retele de cluburi simi-
lare din ora§ele §i tirgurile de pe tot cuprinsul Jårii Romåne$ti §i foloseau
in mod efectiv ziarul lor Romånul pentru a-§i propaga ideile §i a menpne
coeziunea partidului. Au introdus un numår de inovatii in politica romå¬
neascå, prin mobilizarea maselor de la ora?e ca mijloc de a birui avanta-
jele politice ale conservatorilor. Marile adunari publice ?i demonstrapile
de stradå se numårau printre armele lor preferate, care, in plus, au deve-
nit o tråsåturå frecventå a campaniilor electorale. 30

In centrul spectrului politic se aflau liberalii moderati. In Jara Romå¬
neascå, multi dintre cei care participaserå la revolutie doreau så asigure
progresul social ?i economic stabil prin intermediul institutiilor politice lu-
minate, dar se fereau de solu^ii radicale. Nicolae Kretzulescu (1812-1900),
un pa$optist moderat, suspnea abolirea tuturor privilegiilor ?i asigurarea
egalitåtii in fata legii, pe care le credea indispensabile pentru crearea unei
societåti moderne. §i-a denuntat inså colegii radicali drept „imitatori“, care
incercau så „implanteze“ institutiile apusene in societatea romåneascå farå
så tinå seama de „adevåratele nevoi ale Romåniei“. Alt moderat a fost Ion
Ghica. In timpul revolutiei s-a aflat alåturi de Nicolae Bålcescu, dar in
anii exilului s-a instråinat de radicali. Dupå unirea Principatelor, a incercat
så constituie un putemic „partid liberal moderat“ ca mijloc de combatere
a solutiilor „extreme“ oferite pentru problemele (årii atit de cåtre radicali,
cit §i de cåtre conservatori, dar va trebui så se mul^umeascå cu un numår
modest de aderenti. Reprezentativ pentru multi moderati mai tineri a fost
Vasile Boerescu (1830-1883), care, din dorinta sa de a „$terge inapoierea
trecutului“, a pledat pentru un ritm mai dinamic al schimbårii decit cei sus-
tinut de confratii såi mai in virstå. Dar, ca §i in cazul Iui Ghica, nu a reu-
§it så formeze un putemic partid centrist.

Majoritatea Iiberalilor moldoveni erau moderati. Dupå cit se pare, libe-
ralismul in sine era slab, in special din cauza numårului relativ redus de

30 A. Stan, Grupari $i curente politice in Romania intre unire $i independenfd ,
Bucuresti, 1979, pp. 55-62.

PRINC1PATELE UN1TE

367

membri din rindurile clasei mijlocii care luau parte la activitatea politicå
(comertul $i sistemul bancar se aflau in mare parte in miinile stråinilor, mai
ales ale evreilor, care nu aveau cetå(enie romånå §i, ca atare, nu puteau vota
sau candida pentru o funcpe publicå). in aceste condipi, (årånimea repre-
zenta potenpalul fundament social al liberalismului, dar aceasta nu putea
oferi un sprijin politic putemic, atita timp cit dreptul la vot era rezervat ce-
lor bogap. in orice caz, liberalii moldoveni, spre deosebire de radicalii mun-
teni, nu puteau concepe folosirea maselor pentru atingerea scopurilor lor.
Personajul de frunte a fost Mihail Kogålniceanu, ale cårui idei §i a cårui
personalitate au asigurat coeziunea liberalismului moldovean in timpul pe-
rioadei sale de formare.

Liderii liberali, atit radicali, cit §i moderap i§i datorau, in marea lor ma-
joritate, averea §i pozitia socialå in principal agriculturii. Cu citeva excep-
pi, precum Ion Ghica, ace§tia nu erau mari motperi. Ion Bråtianu era un
caz tipic in acest sens. Mo§ier nici prea mare nici prea mic, i§i exploata
eficient påminturile, concentrindu-se pe viticulturå, pomiculturå §i cre§te-
rea vitelor, vinzind grosul produselor pe pia(a bucure§teanå. Frapi Golesti
faceau parte din aceea§i categorie. Interesele economice ale lui Kogålni¬
ceanu reprezentau o sintezå de preocupåri agricole $i de afaceri ce avea
så fie caracteristicå pentru liberali mai tirziu, in secolul al XlX-lea. Ko¬
gålniceanu poseda mo§ii intinse, pe care le exploata intensiv cu ma§ini
§i cu minå de Iucru plåtitå, dar era angajat §i in industrie (avea o fabricå
de textile la Tirgu Neamt) §i in comert (barjele sale transportau grine pe
Prut spre porturile dunårene). Unul dintre pupnii frunta§i liberali neanga-
jap in agriculturå era C.A. Rosetti. Acesta cumpåra §i vindea vinuri stråine,
inså grosul venitului såu provenea de la tipografia sa, printre produsele cele
mai renumite fiind ziarul Romånul, de mult timp glasul liberalismului radi-
cal din Jara Romåneascå.

Atit moderapi, cit §i radicalii erau con§tienp de dezechilibrul din struc-
tura socialå romåneascå, in mod aparte de absenpi unei burghezii puter-
nice. Cu privirea apntitå cåtre Europa Occidentalå, erau convin§i cå o
societate modema trebuie så se bazeze pe clasele industrialå §i comercialå,
nu pe aristocrapa depnåtoare de påmint, ca pe vremea „regimului feudal“,
fapt care ar fi insemnat o evolupe ireparabilå. Drept urmare, au acordat unei
burghezii dinamice $i inovatoare rolul de frunte in dezvoltarea Romåniei
§i s-au stråduit så atragå de partea lor negustorii §i meseria§ii, care, gindeau
ei, erau dotap cu o vocape democraticå naturalå. 31 Mai erau inså mulp liberali

31 Ibid., pp. 44-45; I. C. Bråtianu, Acte ai cuvintåri. I/l, Bucuresti, 1938, p. 269:
Memoriul lui Bråtianu adresat doinnitorului Alexandru loan Cuza, februarie 1859.

368

ROMÅNII, 1774-1866

care a$teptau så primeascå sprijin din partea Jåranimii, de§i nu imediat.
Ion Bråtianu exprima pårerea predominantå atunci cind a sugerat cå tåra-
nii puteau deveni cu timpul bastionul libertåtilor §i national i tå{i i romåne
dupå o educatie atentå, supravegheatå de o guvemare liberalå.

Incercarea de a forma un partid liberal unit in timpul domniei lui Cuza
a dat gre§ din cauza incapacitåpi radicalilor munteni §i a moderat i lor mol-
doveni de a-§i domoli diferendele. Radicalii au luat initiativa, crezind cå
era necesar un front liberal larg pentru a invinge predominanta conserva-
toare tradkionalå. C.A. Rosetti concepuse ideea creårii unei coalitii puter-
nice cu moldovenii §i a unirii in jurul lui Cuza pentru a-l ajuta pe domnitor
in realizarea programului såu de reforme. Cind a abordat subiectul cu Ko-
gålniceanu, in decembrie 1861, C.A. Rosetti a refuzat så i se ralieze. A avut
obiectii atit fatå de programul de reforme al radicalilor, cit si fatå de modul
in care intentionau så-1 punå in aplicare. Credea cå „ideile lor inaintate“
„compromiteau treburile tårii“ $i privea cu antipatie eforturile lor de impli-
care a „gloatei“ in guvemare. in loc så coopereze cu radicalii, Kogålni-
ceanu s-a apropiat si mai mult de Cuza.

Conservatorismul romånesc a perpetuat o conceptie despre societate
inspiratå de secolele anterioare. Mihai Sturdza folosise termenul de „con-
servator“ intiia oarå in 1823, intr-un memorandum in care ataca activitå-
tile reformiste ale boierilor liberali. L-a folosit, in sens aprobator, cu privire
la acei mari boieri care doreau så mentinå sistemul social si politic exis-
tent. 32 Acest tip de conservatorism s-a exprimat cel mai consecvent in ati-
tudinea boierilor fatå de proprietate si fatå de relatiile dintre mosieri si tårani
in perioada inscriså intre ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea si dom-
nia lui Cuza. Acesta se regåseste si in ideile lor cu privire la culturå si in-
fluenta stråinå. In anii ’30 si ’40 ai secolului al XlX-lea, domnitorul Mihai
Sturdza si sprijinitorii såi se alarmaserå din cauza influentei politice fran-
ceze crescinde din Moldova. Temindu-se de råspindirea unor idei ostile or-
dinii stabilite, ei incercaserå så descurajeze trimiterea fiilor de boieri la studii
la Paris, recomandind, ca altemativå, Austria, Prusia si chiar Rusia. Acestc
povete nebucurindu-se de nici un ecou, Sturdza intentiona så-i lipseascå
pe cei ce studiaserå in Franta de drepturile lor civile si politice. Temerea
fatå de Europa s-a mai exprimat si in alte feluri. Caracteristicå a fost con-
damnarea liberalismului radical de cåtre conservatori ca esentå a extravagan-
telor teorii apusene cu privire la dezvoltare, considerate total incompatibile
cu caracterul si nevoile societåtii romånesti.

32 Hurmuzaki, Documente, supliment 1, partea a IV-a, Bucuresti, 1891, p. 6.

PRINCIPATELE UNITE

369

Baza socialå §i economicå a conservatorismului in anii ’50 a fost re-
prezentatå in continuare de citeva sute de familii boiere§ti unite prin singe
$i prin nevoia de a-§i apåra privilegiile råmase. Majoritatea frunta§ilor con-
servatori aveau mo§ii Tntinse pe care, in general, le arendau §i le lucrau dupå
metodele traditionale. Erau mai putemici din punct de vedere politic in Mol-
dova decit in Jara Romåneascå, dat fiind cå principalul lor oponenent, cla-
sa mijlocie urbana autohtonå, era considerabil mai slab in Moldova. Totu$i,
conservatorii erau con§tienti de limitele bazei lor de sprijin $i slåbiciunea
mereu mai accentuatå a autoritåtii lor la putere pe måsurå ce via{a politicå
se deschidea incet, dar inexorabil, §i pentru alte clase. Au incercat, de$i farå
tragere de inimå, så atragå de partea lor tårånimea liberå §i o parte dintre
comerciantii din clasa de mijloc, care aveau acela§i interes ca §i marii mo-
§ieri de a extinde exportul de grine, dar au inteles clar cå succesul politic
al conservatorismului va depinde de alte mijloace decit de sprijinul maselor.

Conservatorismul era curentul politic predominant dupå unirea Prin-
cipatelor in 1859, in parte, cel pujin, din cauza Iimitårilor dreptului la vot
stipulate in Convenfia de la Paris din 1858. Atit in Moldova, cit §i in Tara
Romåneascå, conservatorii controlau adunårile §i erau astfel in måsurå så
dirijeze reorganizarea societåtii romåne$ti in conformitate cu propria lor
conceptie. Initial s-au bucurat de mai multa coeziune decit liberalii, intru-
cit puteau accepta cu totii un program simplu §i clar: apårarea marilor pro-
prietåti funciare; crearea unui sistem politic bazat pe ordine $i stabilitate;
conducerea de cåtre clasele avute §i nu de cåtre „gloatå“. intr-o oarecare
måsurå, coeziunea lor era bazatå pe o abordare negativå a problemelor ce
confruntau noul stat §i cheltuiau mai multå energie combåtind initiativele
liberale decit pentru a-$i alcåtui un program propriu dinamic, concret. Avan-
tajele electorale de care se bucurau par så fi descurajat o organizare po¬
liticå sistematicå. Erau convin§i cå o astfel de activitate nu era necesarå
la nivel local sau chiar central.

In ciuda unui acord de principiu, conservatorii nu au reu§it så creeze
un partid politic unit. Indivizii §i micile grupåri se fereau så se supunå
complet unei autoritåti centrale. In astfel de conditii, disciplina de partid
depindea mai mult de priceperea §i forta liderului de partid. La inceputul
domniei lui Cuza, conservatorii i§i gåsiserå omul in persoana lui Barbu
Catargiu (1807-1862), un apåråtor implacabil al marilor domenii, care ple-
da pentru un sistem politic bazat pe vointa mo$ierilor. 33 Conceptia sa cu

33 A. lordache, Originile conservatorismului politic din Romania fi rezistenfa sa
contra pnK-esului de democratizare. IR21-IRH2, Bucuresti, 1987, pp. 236-238, 248-258.

370

ROMAN1I, 1774-1866

privire la guvemare trimitea la ideea de republicå aristocraticå, pentru care
pledau unii dintre boierii reformatori ai perioadei fanariote. Ca §i ace§tia,
Barbu Catargiu era impotriva conducerii arbitrare de cåtre domnitor, sau
a despotismului; ca §i alfi membri ai clasei sale, credea cå Romåniei i se
potrivea mai curind evolufia decit un ritm accelerat al schimbårii, intrucit
dupå pårerea sa tara tocmai se desprindea de structurile medievale. Orice
incercare de a depåji anumite limite fire§ti, precum o mai mare participare
a maselor la guvemare, ar fi dus dupå opinia Iui, la anarhie. Catargiu nu
a facut prea mult pentru organizarea conservatorilor intr-un partid, bizuin-
du-se mai curind pe propria sa energie §i hotårire pentru a-i indmma. Auto-
ritar din fire, el actiona la re§edinta sa din Bucuresti, cu ajutorul unui mic
comitet coordonator format din prieteni. Astfel de metode erau probabil
eficiente, dar exacerbau rivalitåtile personale §i de grup. Cel mai impor¬
tant grup disident avea in frunte un conservator moderat, Dimitrie Ghica,
fiul domnitorului Grigore Ghica, care il critica pe Catargiu pentru into-
leranta fatå de diferende, chiar in privinta unor chestiuni minore, $i pentru
insistenta sa ca deciziile conducåtorului så prevaleze fatå de opiniile altor
indivizi sau grupuri. Credea cå politica partidului trebuia så fie determinatå
de consensul membrilor de frunte §i cå deosebirile de opinii trebuiau så
fie incurajate. De$i nu se a§tepta la o deplinå comuniune de idei, ca så nu
mai vorbim de supremul adevår, el (§i colegii såi) nu se indoia cå la baza
unui guvem constitufional trebuia så se afle dezbaterea deschiså. Dorea,
de asemenea, så lårgeascå baza de sprijin a partidului, incluzind burghezia
micå §i cea mijlocie de la ora§e, ceea ce le-ar fi scos de sub influenta ex-
clusivå a radicalilor. Astfel de idei, totu$i, erau contrare direcfiei dominan-
te din gindirea conservatoare.

Conservatorii din Moldova aveau o pozifie mai putemicå decit semenii
lor din Tara Romåneascå. Din cauza slåbiciunii clasei mijlocii autohtonc,
nu aveau rivali serio$i la putere, iar in Adunare ii cople$eau numeric pc
cei §ase deputafi liberali. Ca §i in Tara Romåneascå, conservatorii erau
lipsiti de unitate organizatoricå fiind, in schimb, constituifi intr-un numår
de mici grupuri conduse de personalitåfi puternice. Acestea, la rindul lor,
au ajuns la un anumit grad de coeziune prin opozifia fatå de Cuza, deve-
nitå §i mai categoricå pe måsurå ce acesta se indrepta din ce in ce mai mult
cåtre liberali in cåutare de sprijin.

Unirea administrativå a Principatelor, mai ales fuzionarea celor douå
organe legislative, a intårit pozifia conservatorilor. Totu§i, chiar acum, in
ciuda puterii lor, sau poate tocmai din cauza ei, conservatorii nu s-au rc-
unit intr-un partid propriu-zis. Le lipsea structura organizatoricå, un pro-

PRINCIPATELE UNITE

371

gram oficial care så prezinte obiectivele imediate §i pe termen lung §i chiar
un ziar. Cind Catargiu a fost asasinat, in iunie 1862, nu exista nimeni care
så-i ia locul, iar conservatorii au cunoscut o perioadå de vremelnicå dez-
organizare.

Facponalismul din cadrul partidelor conservator $i liberal s-a dovedit
dåunåtor pentru dezvoltarea institutiilor politice democrate. Legislativul
depnea pe hirtie o autoritate considerabilå, dar, pentru a-§i asigura statu-
tul de egalitate cu un domnitor ambipos, avea nevoie de o conducere pu-
temicå din interior.

TEMELIILE

Relapile dintre Cuza §i Adunare au fost tensionate aproape de la in-
ceputurile noii administrapi naponale. Cauzele erau complexe, in parte ideo-
logice, implicind programe diferite de reforma, §i in parte politice, pomind
de la hotårirea lui Cuza de a domni §i de a guvema precum $i de vointa
lui de a nu tolera opozipa fatå de proiectele sale.

Cuza avea multe lucruri in comun cu liberalii. Ca §i ace$tia, dorea så
realizeze schimbåri fundamentale in organizarea socialå, economicå $i po-
liticå a tårii. Se apropia mai mult de moderap in privinta reformei politice,
dar era oarecum mai radical decit ei cind era vorba de innoiri sociale. Cu
toate acestea, prefera så lucreze cu moderat i i §i nu cu radicalii, iar in primii
ani de domnie a sperat så creeze un partid putemic de centru, care så-i ser-
veascå drept instrument de trecere rapidå a programului såu prin legislativ.
Avea suspiciuni in privinta radicalilor, din cauza activitåpi lor revolupo-
nare secrete din trecut §i a intenpei lor mårturisite de a democratiza siste-
mul politic, printre altele prin diminuarea puterilor domnitorului. in mod
special, Cuza avea obiecpi fatå de eforturile lor de a ridica masele, consi-
derind tipul de efervescentå pe care il implica acest proces dåunåtor nou-
lui stat, care suferea o transformare fundamentalå §i se afla sub penuanenta
amenintare a unei interventii stråine.

Indiferent de preferintele sale fatå de unii sau alpi dintre liberali, in
1862, Cuza s-a confruntat cu o problemå urgentå pe care trebuia så o re-
zolve cu un legislativ dominat de cåtre conservatori, ale cåror vederi in
legåturå cu orice problemå importantå erau contrare alor sale. Nu putea
totu§i actiona farå cooperarea Adunårii, pentru cå el insu§i pleda pentru
participarea institutiilor reprezentative la faurirea unei societåti moderne.
A$a cum am våzut, a fost obligat så se adreseze lui Barbu Catargiu pentru
formarea primului guvem de dupå unirca administrativå. Dar intre cei doi

372

ROMÅNII, 1774-1866

nu a putut exista o colaborare autenticå. Conservatorii se opuneau refor-
melor electoralå §i agrarå, ce constituiau prioritåp in programul lui Cuza,
iar domnitorul i§i manifesta in permanentå dispretul fa(å de conservatori,
ignorindu-Ie majoritatea parlamentarå.

Cuza, de fapt, nu a fost in stare så coopereze mult timp cu nici unul
dintre partidele sau grupårile importante existente. Unul dintre motive era,
farå doar §i poate, propriul lor facponalism §i concurenta pentru a dobindi
avantaj politic, ceea ce a stinjenit dezvoltarea unei relapi de lucru stabile
cu executivul. Desfiinpirea Comisiei centrale de la Foc§ani poate så fi agra-
vat $i ea situapa, pentru cå acest organ servise drept tampon intre dom-
nitor §i legislativ. Totu§i principala cauzå a deteriorårii relatiilor lui Cuza
cu politicienii a fost hotårirea sa de a-§i realiza a§a cum dorea el ambitio-
sul såu program de reforme, farå modificårile impuse de o Adunare refrac-
tarå. Mai intii, a stimit un partid impotriva celuilalt, in speranfa cå se vor
neutraliza reciproc, dar in cele din urmå a fost nevoit så se bizuie pe per-
soanele influente din Adunare pentru a-$i indeplini programul.

Opozipa fa(å de Cuza s-a constituit in ceea ce avea så fie cunoscut sub
numele de „monstruoasa coalipe* 1 . 34 Aceasta era compuså atit din stinga,
cit $i din dreapta, care, in mod normal nu erau de acord cu privire la nici
o problemå politicå §i socialå importantå, dar gåseau acum un teren comun
in ostilitatea lor fafå de domnitor. Fiecare i§i avea propriile motive: con¬
servatorii se temeau de reformele electoralå $i agrarå pe care Cuza dorea
neapårat så le introducå, iar radicalii erau supårap cå nu li se dåduse prile-
jul så formeze guvemul. Dar ambele pårti erau unite in apårarea sistemu-
lui constituponal existent, pe care Cuza, dezamågit de neputinta sa de a
conlucra cu Adunarea, il ignora din ce in ce mai mult. Conflictul dintre el
§i coalipe a devenit astfel un conflict ce opunea puterea parlamentarå dom-
niei personale.

Acesta a izbucnit pe fatå in dezbaterile din Adunare din februarie 1863
cu privire la mesajul cåtre tron. O majoritate, in rfndurile cåreia se numå-
rau liberalii radicali C.A. Rosetti $i Ion Bråtianu, precum §i moderapi Di-
mitrie §i Ion Ghica, l-a acuzat pe Cuza de a fi incålcat Constitupa, prin
instituirea unei guvemåri arbitrare §i prin amestecul in alegerea deputap-
lor. Conservatorii au mers §i mai departe, cerind abdicarea lui Cuza in fa-
voarea unui domn stråin. Dar nici ace§tia, nici aliapi lor nu au ståruit asupra

34 C. G. Giurescu, VI al a opera lui Cuza Vodå, Bucuresti, 1966, pp. 159 171;
V. Russu, „Monstruoasa coalitie $i detronarea lui Al. I. Cuza“, in Cuza Vodå in me-
moriam, la$i, 1973, pp. 503-538.

PRINCIPATELE UN1TE

373

acestei probleme, temindu-se cå råstumarea lui Cuza ar putea periclita
unirea, pe care Puterile o recunoscuserå doar pe durata domniei lui. In plus,
a§a cum s-a exprimat Ion Bråtianu, un domn stråin, in imprejurårile res-
pective, ar fi inscmnat „fie un principe moscovit sau austriac, fie un pa§å
turc“, iar nici unul dintre ace$tia, era sigur el, nu ar fi avut nici un fei de
simpatie pentru un program de reforma liberal. La 18 februarie 1863, Adu-
narea a aprobat in cele din urmå mesajul cåtre tron care, in fapt, constituia
un vot de cenzurå impotriva domnitorului. Neconcludente pentru moment,
aceste dispute au reprezentat inceputul unui proces care va culmina trei
ani mai tirziu cu abdicarea forfatå a lui Cuza.

Cuza insu$i era mai hotårit ca niciodatå så-§i asume puteri depline sau,
a§a cum s-a exprimat el, „diriguirea guvernului“, §i a urgentat planurile
sale de reorganizare a sistemului politic. Sfetnicii såi au purces la redacta-
rea unei noi Constitutii, care prevedea: limitarea puterilor Adunårii (dom-
nitorul are autoritatea så convoace $i så dizolve legislativul, mini§trii nu
sint råspunzåtori in fafa acesteia §i nici nu sint obligat i så råspundå la in-
terpelåri, decit dacå au instrucpuni in acest sens din partea domnitorului);
crearea unui senat care så decidå asupra constitutionalitåtii tuturor legilor
inainte de adoptarea lor, ai cårui membri så fie numiti de domnitor; stabi-
lirea unui consiliu de stat, constituit din trei senatori §i trei deputap, numiti
tot de cåtre domnitor, avind ca sarcinå principalå redactarea legislafiei. Mo-
delul adoptat de Cuza era Constitufia ffancezå din 1852. Domnitorul a su-
pus proiectul såu spre comentarii ambasadorului ffancez la Constantinopol.

Cuza a gåsit in persoana lui Mihail Kogålniceanu un frunta§ liberal,
care, prin angajarea sa fa(å de reformå $i prin capacitåtile sale politice,
era deosebit de potrivit pentru ducerea la indeplinire a propriului program.
In ceea ce il prive§te, descurajat de rivalitåtile politice din cadrul Adunårii,
Kogålniceanu ajunsese impotriva vointei sale la concluzia cå pentru a rea-
liza o reorganizare cuprinzåtoare a relatiilor agrare era necesar un regim
autoritar, aceastå reorganizare fiind, dupå opinia sa, indispensabilå intre-
gului progres economic §i social. La 23 octombrie 1863, a alcåtuit guver-
nul $i a ac(ionat de indatå pentm adaptarea institupilor politice ?i a relatiilor
sociale exigentelor planului diriguitor al lui Cuza. Perioada mandatului
såu ca prim-ministru, care a durat pinå la 7 februarie 1865, s-a dovedit
cea mai rodnicå din intreaga domnie a lui Cuza.

Controversa cu privire la cele douå probleme fundamentale ale dez-
voltårii politice §i economice — reforma electoralå §i o nouå lege agrarå —
a atins punctul critic in aceastå perioada. Reforma electoralå constituise
o problema arzåtoare atit a liberalilor modcrati, cit $i a celor radicali dupå

374

ROMÅNII, 1774-1866

alegerea lui Cuza in 1859. Ace§tia erau convin$i cå o integrare nationalå
autenticå, integrare care dupå pårerea lor depindea de reprezentarea tu-
turor claselor in procesul politic §i de reforme sociale §i economice sem-
nificative, putea fi infåptuitå doar dacå puterea conservatorilor era atenuatå
prin Iårgirea dreptului electoral. Dar toate incercårile fåcute inainte de in-
stalarea guvemului Kogålniceanu fuseserå zådåmicite din cauza rezisten-
tei inver§unate fa{å de schimbarea majoritå(ii mo§iere§ti conservatoare
din Adunare. Cuza §i Kogålniceanu au decis så-i infrunte direct pe opo-
zanfii lor. La 15 aprilie 1864, Kogålniceanu a introdus in Adunare un pro-
iect de lege care sporea in mod semnificativ mårimea electoratului prin
mic^orarea cuantumului impozitului anual pentru alegåtorii direcp §i in-
direcfi. Nu a avut nici un dubiu in privinta reacpei conservatoare, dar nu
a putut birui dubiile ståruitoare ale Iiberalilor moderati referitoare la capa-
citatea oamenilor simpli de a participa la guvemare. Ace§tia §i-au mani-
festat ingrijorarea prin sprijinirea unor amendamente care limitau dreptul
de vot direct, ca §i dreptul de a candida la o funcpe doar la persoanele cu
§tiin(å de carte, o cerin^å ce va reduce considerabil reprezentarea tåran i lor
in Adunåri, dat fiind analfabetismul atit de råspindit la sate. Cu toate aces-
tea, pina §i acest proiect de lege modificat promitea så creascå in mod consi¬
derabil numårul alegåtorilor in comparatie cu ceea ce permiseserå articolele
anexate Conventiei de la Paris. Dar tocmai acesta a fost motivul pentru care
proiectul nu a fost legiferat. Conservatorii din Adunare au refuzat pinå $i
dezbaterea lui, amenintarea ce o reprezenta pentru ordinea politicå exis-
tentå fiind mai mult decit evidentå: dacå s-ar fi aprobat, Iegea n-ar fi pus
capåt doar dominapei lor din Adunare, ci ar fi facut posibilå aprobarea unei
legi agrare care, erau siguri, le-ar fi distrus controlul asupra påminturilor
?i locuitorilor acestora.

Kogålniceanu i§i incepuse, de fapt, campania de susfinere a reformei
agrare. La 16 martie 1864, inaintase spre dezbatere Adunårii un proiect de
lege care abolea claca §i alte dåri $i obligatii in muncå ale tåranilor, im-
proprietårindu-i cu „påmintul pe care il defineau sau se presupunea cå il
detin in conformitate cu Iegile existente 44 . Ca o compensafie pentru pierde-
rea dårilor §i serviciilor clåca§iIor, mo^ierii urmau så primeascå o „despå-
gubire potrivitå 44 ce urma så fie plåtitå de cåtre tårani in decurs de douåzeci
de ani §i så fie garantatå de cåtre stat. Astfel Kogålniceanu §i Cuza recu-
no^teau dreptul cIåca§ilor asupra påmintului pe care il depneau cu titlu dc
uzufruct. Legiuitorii reformei nu acordau, deci, cu adevårat påmint tåra¬
nilor, ci inlocuiau „controlul feudal 44 asupra påmintului cu proprietatca
privatå. Despågubirile pe care le ofereau mo^ierilor reprezentau valoarca
capitalizatå a dårilor $i serviciilor datorate acestora de cåtre clåca$i $i nu

PR1NCIPATELE UNITE

375

o compensa(ie pentru påmint. Kogålniceanu §i al(i liberali au clarificat aceas-
tå idee cind au declarat cå luarea unei pråjini (180-210 m 2 ) de teren de la
boier sau de la clåca§ ar constitui o nedreptate craså. Au reafirmat astfel
inviolabilitatea proprietå(ii private ca temelie socialå a natiunii. Noua lege,
in plus, oferea (åranilor care nu erau indrituip så primeascå påmint de la
mo§ierii lor dreptul de a cumpåra påmint de la stat. 35

Dezbaterile ce au urmat in Adunare au dezvåluit o schimbare consi-
derabilå de atitudine din partea conservatorilor, dupå refuzul lui Cuza de
a le sanc(iona propriul proiect in iunie 1862, care oferea un lot insuticient,
de un hectar §i jumåtate, fiecårei familii (åråne§ti. Conservatorii acceptau
acum principiul emancipårii prin improprietårire, dar cåutau så menpnå
integritatea economicå a mo§iilor lor, cedind doar terenuri mici, margi¬
nale, §i facind råspunzåtor in primul rind statul pentru satisfacerea nevoi-
lor (åranilor prin vinzarea propriilor sale terenuri. intrucit nici conservatorii,
nici Kogålniceanu nu acceptau un compromis in chestiunea improprie-
tåririi (åranilor, prin acordarea de påmint de pe mobile particulare, s-a ajuns
la un impas, care i-a facut pe cei afla(i la centrul §i la dreapta e§ichierului
politic så inainteze o motiune de cenzurå impotriva guvemului, care a tre-
cut cu 63 de voturi pentru fa(å de 36 impotrivå, la data de 25 aprilie. Drept
rezultat, guvemul §i-a inaintat demisia, dar Cuza a refuzat så o accepte.
Convins mai mult ca oricind cå reforma agrarå nu putea fi infaptuitå pe
cale parlamentarå, Cuza a decis cå poate så se lipseascå de Adunare, dar
1-a re(inut pe Kogålniceanu ca principal colaborator al såu. La 27 aprilie,
a prorogat activitatea Adunårii pinå la 14 mai. Cu toate cå au intuit ce
avea så se intimple, frunta§ii opozi(iei nu au fost in stare så-$i organizeze
apårarea, in mare måsurå din cauza amamicelor nein(elegeri cu privire la
chestiunea agrarå, care le spulberaserå coeziunea realizatå in 1863.

La 14 mai, Adunarea s-a intrunit in sesiune extraordinarå, convocatå
fiind de Cuza, pentru a analiza proiectul anterior de reformå electoralå.
Majoritatea a ignorat mesajul såu §i §i-a declarat inten(ia de a nu se intruni
in sesiuni publice pinå cind problemele litigioase dintre Adunare §i dom-
nitor nu-§i vor fi gåsit rezolvarea pe cale constitu(ionalå. Cind membrii
majoritå(ii erau pe cale de a-§i prezenta propunerea, Kogålniceanu s-a ridi-
cat in picioare §i a dat citire decretului lui Cuza de dizolvare a Adunårii.
Deputa(ii opozi(iei protestind §i refuzind så påråseascå incåperea, Kogål¬
niceanu i-a scos din clådire cu for(a apelind la armatå.

35 V. 1. lonescu. Opera lui Mihail Kogålniceanu suh raportul faptei $i gindirii so-
cial-economicc. Craiov;i, 1979. pp. 161 164.

376

R0MANI1, 1774-1866

In aceea$i zi, Cuza a adresat o proclamape cåtre {ara, explicind faptul
cå acpunea drasticå pe care tocmai o intreprinsese ii fusese impuså de
„opozipa implacabilå“ a unei „oligarhii turbulente", care se impotrivise ne-
incetat tuturor eforturilor de imbunåtåpre a situapei generale. Cuza a anun-
tat de asemenea cå va supune aprobårii poporului o nouå lege electoralå
$i proiectul unei noi constitupi (Statutul dezvoltåtor al Conventiei de la
Paris sau „Actul adiponal la Convenpunea din 7/19 august 1858“)- Cuza
$i Kogålniceanu au acponat cu rapiditate pentru a-§i consolida pozipa. S-a
organizat de urgenjå un plebiscit intre 22 §i 26 mai, care s-a incheiat cu
aprobarea zdrobitoare a reformelor: 682 621 de voturi pentru, 1 307 voturi
contra §i 70 220 de abpneri.

Dat fiind cå noua lege electoralå §i Statutul erau in contradicpe cu anu-
mite prevederi ale Convenpei de la Paris, Cuza s-a simpt obligat så obpnå
din partea puterilor garante aprobarea reformelor sale constituponale. 36
Dupå ce s-a asigurat de sprijinul Franjei §i al Marii Britanii, Cuza s-a dus
la Constantinopol, la 5 iunie, pentru a se intilni cu dregåtorii otomani. Dupå
citeva såptåmini de tirguieli dificile, in cursul cårora a fost nevoit så rezis-
te putemicelor presiuni otomane ?i austriece de a introduce schimbåri sub-
stanpale, atit in legea electoralå, cit §i in Statut, toate puterile au semnat,
la 28 iunie, un acord ce recuno^tea nevoia de a opera unele modificåri in
Convenpa de la Paris, ratificind prin acesta, de fapt, lovitura din 14 mai.
In schimbul acceptårii unor schimbåri minore in reformele sale, Cuza a
ci$tigat o recompenså importantå §i anume recunoa§terea de cåtre puteri
a dreptului Principatelor Unite de a modifica toate legile referitoare la ad-
ministrarea lor intemå, farå aprobare stråinå, cu exceppa problemelor ce
ar afecta relapile lor cu suzeranul otoman.

Noua lege electoralå §i constitu{ia erau, dupå pårerea lui Cuza, legate
in mod organic. In ciuda prevederilor liberale din cuprinsul amindurora,
eie nu erau cu precådere documente liberale. Legea electoralå, cu sigurantå,
a crescut considerabil numårul alegåtorilor, de la citeva mii, in confor-
mitate cu Conventia de la Paris, la aproximativ 570 000. Sistemul cenzi-
tar in funcpe de impozit §i de avere impiedica doar un numår relativ mic
de persoane så-$i exercite dreptul de vot, inså sistemul organizat pe colegii
electorale §i pe alegerea indirectå a deputaplor a mic§orat semnificativ for¬
ta de vot a majoritåpi, ai cårei membri intrau in categoria electorilor pri-
mari sau indirecp. Cincizeci dintre ace$tia alegeau un singur elector (carc

36 A. Låpedatu, Austria $i lovitura de stat de la 2/14 mai 1864“, Academia Romånå,
Memoriile Secfiunii lstorice , sena a Ill-a, 28, 1946, pp. 68-113; R.V. Bossy, L ’Auirichc
et les Principautes-Unies , Bucuresti, 1938, pp. 367-386.

PRINC1PATELE UNITE

377

trebuia så aibå un venit anual substantial), iar acesta vota direct in favoa-
rea unui singur candidat. Functionarea colegiilor electorale ii dezavantaja
in special pe (årani ($i pe alti locuitori ai satelor), intrucit colegiul lor putea
trimite in Adunare doar 66 de deputap in timp ce colegiul pentru cetåtenii
urbani trimiteau 94, in ciuda faptului cå populapa ruralå era mult mai nu-
meroaså decit cea a ora§elor. Cu toate cå aparent drepturile electorale se
apropiau de nivelul sufragiului universal recunoscut bårbaplor, noua lege
nu a constituit o profesiune de credintå a lui Cuza in procesul democratic.
Mai curind era o incercare de a impåca spiritul democratic, reprezentind
idealul såu, cu puterea executivå autoritarå, o concesie facutå de el, cu på-
rere de råu, cerintelor politicii concrete.

Prevederile liberale ale legii electorale au fost viciate §i de Statut, care
a transformat legislativul intr-un simplu birou de inregistrare si de confir-
mare a deciziilor domnitorului. Experien(ele pe care Cuza le avusese cu
Adunarea in primii ani de domnie par så-i fi distrus increderea intr-un le-
gislativ larg reprezentativ. Statutul a adus astfel o schimbare fundamentalå
in relapa dintre ramura executivå §i cea legislativå a guvemårii. 37 Acesta
acorda domnitorului prerogative care så-i facå vointa aproape absolutå.
In privinta legilor, de pildå, era singurul care avea dreptul la initiativa le¬
gislativå; se bucura de dreptul de veto absolut impotriva legilor aprobate
de Adunare; putea så legifereze prin decret, atunci cind legislativul nu se
afla in sesiune, de§i la reintrunirea Adunårii nu era obligat så explice mo-
tivele acpunilor sale.

Ramura legislativå era astfel subordonatå domnitorului $i exercita doar
puteri limitate. Adunarea aleaså, compuså din 160 de deputati, putea dez-
bate proiectele de legi ce ii erau prezentate, dar nu putea decit så le amine
pe cele cu care nu era de acord. Avea dreptul så aprobe bugetul de stat,
dar, dacå nu o facea la timp, guvemul putea continua så cheltuiascå bani
pomind de la prevederile bugetului anterior. Un Senat, in care majoritatea
membrilor erau numiti de cåtre domnitor, trebuia så aprobe toate proiectele
de legi aprobate de Adunare, inainte ca acestea så devinå lege, cu exceptia
bugetului. Avea deopotrivå dreptul så judece constitutionalitatea legilor.
Un Consiliu de Stat, constituit din persoanele numite de cåtre domnitor §i
prezidat de cåtre acesta, avea responsabilitatea de a redacta intreaga legis-
la{ie ce urma så fie prezentatå Adunårii. Membrii acestuia participau —
in calitate de delegati ai domnitorului — $i la dezbaterile Adunårii asupra
legilor supuse aprobårii, dar nu aveau dreptul de a le vota.

17 P. Negulescu $i G. Alexianu, Tratat de drept public , I, Bucuresti, 1942,
pp. 212-219.

378

ROMÅNII, 1774-1866

lnfluenta Constitupei franceze din 1852 era evidentå in intregul Statut,
mai ales in articolele care limitau puterile organelor reprezentative §i care
stabileau preponderen(a executivului. Statutul påstra astfel formele parla-
mentare, dar, de acum incolo, domnia personala reprezenta esenta consti-
tutionalismului romånesc.

Rapiditatea §i hotårirea cu care Cuza i§i impusese noua sa ordine po-
liticå a zåpåcit opozipa. Dar confiizia din rindurile ei va fi doar temporarå.
Lovitura din 14 mai a reinviat monstruoasa coalipe §i a intårit hotårirea
frunta§ilor ei de a-1 inlocui pe Cuza cu un principe stråin, obligat så res-
pecte puterile Adunårii §i, desigur, ale coalipei. Radicalii, condup de C. A.
Rosetti §i Ion Bråtianu, au devenit cei mai inver§unati oponenp ai nou-
lui sistem politic.

Lovitura ii deschisese totu§i calea Iui Cuza pentru a-$i continua ener-
gic reformele economice §i sociale. Cea mai importantå era Iegea agrarå.
La 14 iulie 1864, Cuza a dat instrucpuni noului Consiliu de Stat så intoc-
meascå un proiect de lege care, pe de o parte, så aboleascå claca §i alte
dåri $i obligapi in muncå datorate de pirani mo§ieriIor lor, iar, pe de altå
parte så le asigure tåranilor depnerea suprafetei de påmint la care erau legal
indrituip, garantind in acela$i timp proprietarilor de mo§ii o despågubire
considerabilå. Luind drept model proiectul anterior al Iui Kogålniceanu,
comitetul de redactare a desåvir$it textul pinå la 23 august, iar Consiliul,
adunat in plen, prezidat de Cuza insu§i, 1-a aprobat rapid.

A§a-numita „Lege ruralå“ sancponatå de cåtre Cuza la 26 august se
concentra in mare måsurå asupra redistribuirii påmintului. Recuno$tea drep-
turile depline de proprietate ale clåca$ilor asupra påmintului pe care il
depneau, in conformitate cu legile anterioare, in virtutea cårora fuseserå
distribuite loturi pe baza numårului de animale de povarå, adicå in funcpe
de capacitatea productivå a piranului individual. Acei pirani care nu de-
pneau suprafa(a de teren specificatå, la care erau indritui^i, urmau så pri-
meascå un lot suplimentar, inså våduvele farå copii, minorii $i cei ale cåror
ocupapi pe mo§ie nu erau agricole $i care nu prestaserå clacå primeau
doar un loc de caså §i o grådinå. Legea limita la douå treimi din domeniul
mo§ierului suprafa(a de påmint disponibilizatå låranilor. Pådurile, inså, esen-
pale pentru bunåstarea multor gospodårii, nu au intrat in aceste calcule.
Tåranilor li se permitea så foloseascå pådurile, potrivit tradipei, timp de
cincisprezece ani, dupå care mo$ierul i$i putea redobindi dreptul de pro¬
prietate asupra lor. Jaran i i care nu se incadrau in prevederile legii, printre
care §i tinerii cåsåtorip, aveau voie — dacå doreau — så se a§eze pe på-
minturile de la marginea satelor, depnute de cåtre stat. Jåranului nou im-
proprietårit i se interzicea så vindå sau så-§i ipotecheze påmintul timp de

PRINCIPATELE UNITE

379

treizeci de ani; dupå aceea, dacå dorea så-1 vindå, comunitatea såteascå i$i
putea exercita dreptul de preemptiune. Legea a interzis, de asemenea, pe
vecie claca, dijma $i alte dåri §i obl i gat i i in muncå pe care tåranii le dato-
raserå de secole mo§ierului. Jåranii trebuiau, inså, så-§i asume plata unei
mari parti din compensapile datorate mo$ierului. Fiecare tåran nou impro-
prietårit avea de plåtit o sumå considerabilå — intre 51 §i 133 lei anual,
timp de cincisprezece ani — vårsatå intr-un fond de despågubire, care, la
rindul sau, emitea actiuni rurale comunale date mo§ierilor, actiuni ce erau
råscumpårate in rate, in decurs de cincisprezece ani.

Aplicarea legii a inceput imediat, dar procesul a fost incetinit din lipsa
unei legislafii cuprinzåtoare referitoare atit la procedurile generale, cit §i
la cazurile speciale. Kogålniceanu a incercat så remedieze situatia printr-un
val de circulare cåtre prefecti, o procedurå care s-a dovedit generatoare
de confuzii, intrucit instructiunile erau in permanentå modificate pentru
a face fatå noilor imprejuråri. Lipsa de topografi impartiali care så inde-
plineascå delicata misiune de delimitare a noilor gospodårii tåråne$ti de
restul mo$iei a fost o cauzå de permanente frictiuni intre mo$ieri §i (årani,
care nu aveau incredere in topografii particulari angajati de cåtre mo$ieri.
S-au iscat dispute $i in legåturå cu prevederea legii care cerea contopirea,
ori de cite ori era posibil, a på§unilor, finetelor §i terenurilor arabile risi-
pite. Aceastå prevedere a constituit o tentativå Iåudabilå de contracarare
a permanentei fårimitåri a gospodåriilor {åråne$ti determinate de mo§teni-
rile succesive, dar in practicå, mo$ierii recurgeau cel mai adesea la schim-
bul de terenuri pur §i simplu ca mijloc de a scåpa de påminturile proaste,
dindu-le pe acestea tåranilor. In toate disputele tåranii ie$eau invin§i, iar
multi dintre cei care aveau drept la påmint nu primeau nimic sau primeau
prea putin ca så le acopere nevoile. 38

Dintre consecintele imediate ale legii rurale, cea mai evidentå a fost alo-
carea unei suprafete totale de 1 810 311 hectare unui numår de 463 554
de familii tåråne§ti, adicå in medie 4 hectare pe familie. Cam 60 000 din¬
tre aceste familii au primit doar un teren care så le ajungå pentru caså §i
grådinå. Mai tirziu, alte 48 342 de familii de tineri cåsåtoriti au primit
228 329 hectare. Cu toate cå o suprafatå considerabilå de påmint a trecut
astfel in alte miini, marea proprietate mo§iereascå nu a dispårut in nici un
caz. Dupå reformå, mo$ierii, impreunå cu statul, mai detineau incå 70 la
sutå din påmintul arabil §i din på$uni, in timp ce proprietatea tåråneascå
(cea apartinind fo$tilor clåca$i §i råzeyilor) reprezenta doar 30 la sutå. Re¬
forma agrarå nu a dus nici la prospcritatea tårånimii. Råscumpårårile au

38 Adåniloaic $i Berindei, Reforma aurora din 1X64, pp. 245 -300.

380

ROMÅNII, 1774-1866

constituit o povarå grea pentru majoritatea familiilor tåråne$ti §i Ie-au adus
la sapå de lemn pe cele mai sårace. Productia agricolå din anul ce a urmat
reformei a stagnat, iar in unele regiuni a inregistrat chiar un declin, in par-
te din cauza faptului cå mulp mo§ieri nu fåcuserå nimic pentru a suplini
pierderea clåcii §i, ca atare, le lipseau atit mina de lucru, cit $i animalele
de povarå cu care så-$i lucreze mo§iile. Productia a suferit §i din cauza fap¬
tului cå numero§i tårani nu §tiau precis ce påminturi vor fi ale lor §i, in
consecintå, se fereau så cultive ceva care ar fi putut apartine in cele din
urmå altcuiva. Dar criza a fost depå§itå pinå in primåvara anului 1866, cind
productia a inceput din nou så creascå.

Cuza era domic så dezvolte $i alte ramuri ale economiei cit mai rapid
posibil prin crearea unor noi institupi $i prin reorganizarea celor vechi; ca
atare n-a ezitat nici un moment så foloseascå toate prerogativele executi-
vului pentru a-§i atinge telurile. I-au lipsit inså resursele financiare nece-
sare. Veniturile otyinute din diverse impozite cåtre stat, majoritatea datind
de pc vremea Regulamentelor Organice §i apåsind in continuare cit se poa-
te de greu pe umerii celor mai pujin in stare så le plåteascå {årånimea
§i clasele de jos ale ora§e!or $i tirgurilor —, s-au dovedit insuficiente pen¬
tru nevoile curente, ca så nu mai vorbim de un plan ambipos de dezvoltare
economicå. Cuza a fost astfel nevoit så se indrepte cåtre capitalul stråin,
dar s-a låmurit repede cå gre§ise atunci cind a gindit cå puterile occidentale
s-ar sim{i obligate så acorde sprijin economic §i financiar intrucit plasa-
serå Romånia sub protectia lor colectivå. 39 Atit guvemele, cit $i investi-
torii stråini se fereau så investeascå mari surne de capital in intreprinderi
pe care le considerau riscante, intr-o {ara pe care o socoteau drept insta-
bilå din punct de vedere politic $i inapoiatå din punct de vedere economic.
Preferau så foloseascå resursele locale, o strategie evidentå in manevrele
investitorilor britanici ?i francezi vizind infiintarea unei bånci la Bucuresti,
cu dreptul exclusiv de a emite bancnote. in 1865, Cuza a acordat unui con-
sortiu anglo-francez concesiunea de a infiinta Banca Romåniei, farå in-
doialå cel mai important act in materie din timpul domniei sale. Cu toate
cå se ferea så subordoneze intereselor stråine o parte importantå a econo¬
miei romåne§ti, era convins cå noua bancå va aduce surne masive de Ca¬
pital in tarå §i cå o intårire a legåturilor financiare cu Marea Britanie $i
Franja va asigura politicii sale exteme sprijinul Marii Britanii §i al Franjei.
A fost dezamågit, inså, din ambele puncte de vedere.

In realizarea marelui såu proiect de a dota Principatele Unite cu insti-
tutii moderne, Cuza a dat o atenpe specialå sistemului judecåtoresc, pc

39 G. Zane, Studii, Bucuresti, 1980, pp. 176-203.

PRINC1PATELE UNITE

381

care dorea så-1 remodeleze in conformitate cu nevoile unui stat european.
Printr-o serie de legi, promulgate in 1864 §i 1865, a a$ezat administrarea
justitiei pe baze esentialmente vest-europene. Astfel, a anulat venerabile
coduri, in vigoare incå de la inceputul secolului, precum Legiuirea Iui Ca-
ragea din 1818 §i Codul de procedurå penalå al lui Sutu din 1820. Noul
Cod civil, pe care 1-a promulgat la 16 decembrie 1864, era alcåtuit dupå
modelul Codului civil francez din 1804 §i punea individul la baza legii,
asigurindu-i libertåtile individuale, garantind tuturor cetåtenilor egalita-
tea in fata legii $i apårind proprietatea privatå. Codul de procedurå civilå
(21 septembrie 1865) se baza pe codul cantonului elvetian al Genevei din
1819, iar Codul penal (30 octombrie 1864) §i Codul de procedurå penalå
(14 decembrie 1864) au avut ca modele codurile franceze din 1810 §i,
respectiv, din 1808. O altå lege (18 decembrie 1864), reglementind admi-
terea candidatilor la posturile judecåtore$ti, proclama meritul drept crite-
riu principal de selec(ie §i promovare.

Pentru a asigura (årii o administrare bine orinduitå a treburilor publice
§i un corp de cetå(eni capabili §i bine informati, Cuza a avut in vedere
så aducå instructiunea publicå „la indemina tuturor claselor 11 fåcind in
a$a fei incit så råspundå nevoilor reale ale societå(ii romåne§ti. Conside-
rind-o un punct important al programului såu, Cuza a promulgat cuprin-
zåtoarea Lege asupra instructiunii, care reglementa invåtåmintul la toate
nivelurile; formula principiul cå invåtåmintul primar va fi obligatoriu §i gra-
tuit $i cå fiecare sat va trebui så aibå propria lui $coalå; imputemicea con-
struirea de §coli secundare in centrele urbane, mai ales a unor §coli reale,
care så asigure pregåtirea pentru agriculturå, comert §i industrie; lårgea
programa celor douå universitåti — Ia§i, intemeiatå in 1860, $i Bucuresti,
in 1864 — pentru a include medicina, fizica, §tiintele naturii, matematica,
in plus fatå de $tiintele umaniste §i drept. Cu toate cå numårul §colilor §i
al elevilor a crescut §i cu toate cå universitåtile ofereau o instructiune su-
perioarå, Cuza n-a putut så realizeze decit o micå parte din proiectul såu
ambitios. Principalul obstacol era lipsa fondurilor pentru asigurarea pro-
fesorilor, a clådirilor §i chiar a cårtilor necesare invåtåmintului primar ?i
secundar. Nu a putut så biruie nici prejudecåtile societåtii, care in general
prefera studiile clasice §i umaniste in defavoarea agronomiei, comertului
$i economiei §i, astfel, nu a apucat så tråiascå ziua in care, a§a cum s-a ex-
primat in 1859, un doctor in $tiintele agricole så se bucure de acela§i res-
pect §i de acelea§i avantaje ca un doctor in literaturå.

Din Statut §i din alte legi importante rcic;>ea tcndin(a de a spori auto-
ritatca guvemului central fatå de inslitutiile autonome. Noile legi privind

382

ROMÅNII, 1774-1866

Biserica Ortodoxå sint un exemplu in acest sens. Chiar de la inceputul dom-
niei sale, Cuza s-a aråtat a fi un partizan Tnfocat al statului laic. Era hotårit
så plaseze Biserica Ortodoxå sub supravegherea statului in toate proble-
mele, in afarå de cele strict teologice, un obiectiv pe care I-a realizat in
mare måsurå. in timpul domniei sale nu au avut loc alegeri de mitropolip
sau de episcopi. Ori de cite ori apårea o vacanjå, conducerea era asiguratå
de cåtre un administrator temporar. Cuza a luat, de asemenea, måsuri dras-
tice pentru a trece sub controlul statului veniturile månåstire§ti. Adesfi-
in{at prin decret, in 1860, un numår de månåstiri mai mari §i mai mici din
ambele Principate pentru ca resursele si clådirile lor så fie folosite mai ju-
dicios spre binele public, in acela§i an, a reorganizat invåtåmintul preotesc,
iar seminariile au fost puse sub direc(ia Ministerului Cultelor $i Instruc-
liunii Publice. 40

Cea mai importantå — sub raport economic — dintre legile bisericesti
promulgate de cåtre Cuza privea secularizarea averilor månåstiresti. Dorea
så aducå sub administrarea statului acea påtrime din teritoriul tår i i aflatå
sub controlul månåstirilor pentru a face mai judicioaså gospodårirea su-
prafetelor respective §i a le cre$te productivitatea. Deosebit de delicatå era
chestiunea proprietåtilor apartinind månåstirilor inchinate. in august 1863,
guvemul a propus så plåteascå o despågubire considerabilå „Locurilor
Sfinte“ din Imperiul Otoman, dar patriarhul de la Constantinopol a respins
oferta. Guvemul otoman, care il sprijinea, a trimis o notå circularå, la 23
decembrie, puterilor garante, cerindu-le så intervinå in sensul sustinerii
Conventiei de la Paris, ce stipula procedurile de rezolvare a problemei.
Kogålniceanu, in calitate de prim-ministru, a hotårit så procedeze la secu-
larizare inainte ca puterile garante så intre in actiune. Måsura s-a bucurat
de o popularitate enormå in legislativ — atit printre conservatori, cit $i
printre liberali — ca $i de sprijinul opiniei publice, care o considera drept
o nouå afirmare a suveranitåtii nationale. Cind, la 25 decembrie 1863, Ko¬
gålniceanu a prezentat in Adunare proiectul de secularizare a averilor må¬
nåstiresti, acesta a fost aprobat imediat, cu 93 de voturi pentru $i 3 contra.
Prin aceastå lege, toate påminturile $i alte averi ale månåstirilor treceau
in proprietatea statului, prevåzindu-se plata unei despågubiri cåtre „Locu-
rile Sfinte“ pentru pierderea veniturilor provenite de la månåstirile inchi¬
nate. Dupå o reactie ostilå a citorva puteri, mai ales a Rusiei §i a Austriei,
in mai 1864 s-a ajuns la un compromis, prin care puterile au recunoscut
secularizarea, in schimbul unei despågubiri mai mari pentru „Locurile

40 Sever-Mircea Catalan, „Politica bisericeascå a domnitorului Alexandru Ioan Cuza
(1859-1866) (I)“, Studii $i materiale de istorie modema , Vol. XV (2002), pp. 91 110.

PRINCIPATELE UNITE

383

Sfinte“. Astfel, vechea disputå in legåturå cu månåstirile inchinate, in mare
måsurå un produs al regimului fanariot, a fost lichidatå definitiv. 41 Legea
a pus de asemenea capåt rolului substanfial al tuturor månåstirilor in viafa
economicå a tårii, dat fiind cå intinsele lor terenuri agricole au intrat acum
in proprietatea statului.

Alte Iegi au redus rolul bisericii in treburile civile $i au desåvir§it do-
minapa statului asupra structurii administrative a acesteia. Noul Cod civil
scotea cazurile de divorf de sub jurisdicpa instanjelor biserice§ti §i facea
obligatorie cåsåtoria civilå. Legea despre organizarea comunelor, din 31 mar-
tie 1864, a luat din miinile clerului inregistrarea na§terilor, cåsåtoriilor §i
deceselor, toate acestea cåzind in responsabilitatea primarilor comunelor.
Alte legi reglementau viafa §i administrapa månåstireascå, instituiau noi
proceduri pentru numirea mitropolifilor §i a episcopilor — proceduri ce
rezervau un rol decisiv domnitorului — §i stabileau o bisericå romånå uni-
ficatå, autocefalå, cu propriul såu sinod, prezidat de cåtre mitropolitul Un-
grovlahiei, care purta acum titlul de „Primat al Romåniei“. Toatå aceastå
legislape facea parte dintr-o secularizare generalå a societåfii romåne$ti.
Acest proces era rezultatul Iogic al gindirii liberale cu privire la rolul bise¬
ricii in societate, a§a cum a fost exprimatå in programele generafiei de la
1848, §i reprezenta culmea schimbårilor sociale $i economice ce au avut
Ioc incepind cu ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea.

Cuza nu a intimpinat vreo opozifie serioaså din partea politicienilor
in punerea bazelor institufionale ale statului modem. Acest lucru i s-a dato-
rat in parte lui Kogålniceanu, dat fiind cå a condus cu multa indeminare
alegerile din toamna anului 1864. Bizuindu-se la nivel local pe adminis-
tratorii jude^elor — prefecfii $i subprefecpi — care råspundeau fafå de
guvemul central, Kogålniceanu a asigurat dominarea completå de cåtre
guvem a Adunårii §i a organelor locale alese. Sarcinile cu care se confrunta
guvemul au fost u$urate §i de prezen^a unei majoritåti de nou-venip in
Adunare; ace§tia aveau o experien^å reduså sau nu aveau deloc experien(å
in viata publicå §i erau instrumente docile in mina guvemului. In conse-
ciniå, pinå §i celc mai complicate legi, prccum bugetul pentru anul 1865,
au putut fi trecute in grabå prin Adunare, intr-o singurå zi. Incercårile oca-
zionale ale unui numår redus de deputafi mai curajo§i de a aduce amen-
damente unui proiect au fost anulate la un simplu gest din partea primu-
Iui-ministru. Totu§i, in ciuda subordonårii legislativului, Cuza §i mini§trii
såi preferau så legifereze prin decret. Proccdurile democratice erau pentru
ei mai pufin importante dccit infåptuirca reformei institutionale.

41 M. Popescu-Spineni, Pmcesul numaslirilor mchinate , Bucuresti. 1936, pp. 71 114.

384

ROMÅNII, 1774-1866

Principalele obiective de politicå extemå ale lui Cuza au fost recunoa§-
terea intemaponalå a Unirii §i consolidarea autonomiei (årii. Era domic
så stabileascå relatii diplomatice normale cu celelalte tåri, in special cu
cele apusene, pentru a elimina incå una din pupnele prerogative ce ii mai
råmåseserå sultanului §i pentru a promova dezvoltarea economicå. Cu toa-
te cå erau nereceptive la aranjamentele oficiale, puterile nu au ezitat så
trateze direct cu Principatele, atunci cind le servea interesele. in toamna
anului 1860, Cuza a reu§it så deschidå o agenfie diplomaticå la Paris, care
avea ca misiune prioritarå consolidarea unor relatii apropiate cu sprijini-
torul de bazå al Principatelor Unite in Europa de Apus. Cuza a cåutat, de
asemenea, så incheie conventii economice cu alte state, in special cele de
naturå så permitå Principatelor så stabileascå tarife $i så ia alte måsuri
care så stimuleze propria lor dezvoltare economicå. Comertul lor a conti-
nuat inså så fie guvemat de tratate intre diverse alte state §i Imperiul Oto-
man. Prima intelegere intemationalå de acest fei intre Principate §i un alt
stat a constituit-o Conventia telegraficå cu Rusia, din 15 decembrie 1860.

in afarå de Franta, Cuza a dat o atenpe specialå Austriei, date fiind ro-
lul-cheie al acesteia in afacerile intemationale §i numeroasa populatie
romåneascå din Transilvania, Bucovina §i Banat. Dorea så aibå relatii prie-
tene?ti §i a propus deschiderea unei reprezentante diplomatice permanente
la Viena, inså oficialitåtile austriece au råmas indiferente la toate initiati-
vele sale. Principalul motiv era faptul cå le nemultumeau intentiile lui Cuza
privitoare la Transilvania, dovedite dupå pårerea lor atit de relatiile strinse
intretinute de personalitåtile politice de vazå din Principate cu romånii tran-
silvåneni, cit $i de negocierile intermitente duse de Cuza cu emigrantii
unguri. 42

In primavara anului 1859, Cuza a incercat så profite de nemultumirea
ungurilor $i romånilor din Ungaria §i Transilvania pentru a obtine con-
cesii politice §i economice din partea Austriei §i, in cazul unui råzboi intre
aceasta, Franta $i Sardinia, så asigure autonomia romånilor din Transilva¬
nia. Franta $i Sardinia i-au dat puternice incurajåri. La sflr§itul lunii martie,
Cuza s-a intilnit cu generalul Gyorgy Klapka, reprezentind emigratia un-
garå. La 28 martie, a fost de acord in principiu så fumizeze ungurilor arme
din Franta in vederea unei insurectii antiaustriece, dar a pus conditia så
se evite repetarea conflictelor de ordin etnic din anii 1848-1849. Dupå
aproape douå luni de negocieri, s-a ajuns la o intelegere care satisfacea

42 Stan, Grupåri ?i curente politice, pp. 147-158; G. Chiritå, „Periodicul bucureij-
tean «Nationalul» (1857-1861) $i problemele Transilvaniei", tn Studii: Rexistd de istoric,
25/1, 1972, pp. 81 96.

PRINCIPATELE UNITE

385

exigentele lui Cuza. Aceasta permitea egalitatea Tn drepturi a tuturor cetå-
(enilor Ungariei farå deosebire de naponalitate sau religie, garanta o largå
autonomie localå, recuno§tea drept oficiale toate limbile folosite §i oferea
perspectiva ca Transilvania så-§i redobindeascå administrapa sa politicå
separatå, dacå majoritatea cetå(enilor ei o doreau. 43 Dar råzboiul care iz-
bucnise intre Austria, pe de o parte, §i F ran (a §i Sardinia, pe de altå parte,
in aprilie, s-a incheiat atit de repede incit in(elegerea ungaro-romånå nu
a putut fi puså in aplicare. Cu toate acestea, discu(iile despre o alian(å au
continuat cu intermiten(e in urmåtorii patru ani. In mai 1863, Cuza §i ge-
neralul Istvån Tiirr, din partea emigrapei maghiare, au revitalizat ideea
unei insurecpi ungare sprijinitå de Romania §i coordonatå cu un atac al
Italiei impotriva Austriei. 44 Cuza era dispus så o accepte, dar a cerut mår-
turii cu privire la o in(elegere intre maghiarii $i romånii din Transilvania.
Negocierile au ramas farå rezultat, in special din cauza faptului cå Napo¬
leon al HI-Iea, de care depindea succesul actiunii, nu era in acel moment
dispus så pomeascå impotriva Austriei. Totu§i, se crease un precedent; pe
måsurå ce trecea timpul, statutul romånilor din Transilvania devenea un
reper de bazå al politicii exteme romåne§ti.

In ciuda succesului repurtat in indeplinirea ambiposului såu program
legislativ, a majoritåfii sale zdrobitoare din Adunare §i a controlului såu
strins asupra birocrapei, situapa lui Cuza a inceput så slåbeascå treptat.
In parte a fost §i el vinovat. In februarie 1865,1-a silit pe Kogålniceanu —
pe care I-a suspectat (pe ncdrept) cå ar fi rivnit la domnie så demisio-
neze din functia de prim-ministru, lipsindu-se astfel de unul dintre cei mai
utili alia(i ai såi. Apoi, a incercat så domoleascå ostilitatea din Adunare
fata de metodele sale autoritare facind concesii. in decembrie 1865, de
pildå, a anun(at cå deputapi vor avea din nou dreptul så interpeleze mi-
ni$trii, dar atunci cind noul pre^edinte al Adunårii $i-a exprimat, in primul
såu discurs, regretul cå mulp dintre aceia care au avut un rol de frunte in
treburile (år i i nu-§i gåseau loc in legislativ (trimitere clarå la tratamentul
dur aplicat de domnitor opozi(iei), Cuza s-a sim(it jignit $i 1-a obligat så
demisioneze. Acest episod $i altele similare au fost considerate dovezi ale slå-
biciunii lui Cuza $i ale lipsei sale de dorin(å de a proceda la o guvemare

43 D. Berindei, ,,Mihail Kogålniceanu, prim-ministru al Moldovei, $i emigra(ia
maghiarå (1860-1861)“, in Studii f i materiale de istorie modema, II, Bucuresti, 1960,
pp. 223-244; E. Kovåcs, A Kossuth-emigrdcio es az europai szabadsågmozgalmak,
Budapcsta, 1967, pp. 335-356.

44 Kovåcs, A Koxsuth-emigråcio, pp. 246 254.

386

ROMÅNH, 1774-1866

reprezentativå. In consecinta, din toate parti le a inceput så sporeascå spri-
jinul pentru un sistem parlamentar. 45

Dusmanii domnitorului, atit de la stinga, cit §i de la dreapta, s-au sim-
tit incurajati så se regrupeze. In vara anului 1865, s-a refacut monstruoasa
coalitie, reunind elemente incompatibile in alte imprejuråri, precum con-
servatorii §i Iiberalii radicali, care temporar au låsat deoparte diferendele,
minati fiind de hotårirea de a-1 detrona pe Cuza §i de a-1 inlocui cu un prin-
cipe stråin. Conservatorii il condamnau cå ar fi prea liberal §i nu-i puteau
ierta reformele agrarå $i electoralå; radicalii 1-au abandonat pentru cå nu
era suficient de liberal. Ambele grupåri erau iritate de abuzurile sale de pu-
tere, se temeau de o dictaturå fåti§å $i cåutau o reintoarcere la constitutio-
nalismul anterior Statutului. Cuza a fost astfel serios izolat din punct de
vedere politic $i, obosit §i bolnav, se gindea el insu$i så abdice, a$a cum
a låsat så se inteleagå in mesajul såu cåtre Iegislativ la inceputul sesiunii
acestuia in decembrie 1865. Asemenea semne de obosealå i-au incurajat
pe compIoti$ti så treacå la actiune 46 Condu?i de radicali, in frunte cu Ion
Bråtianu §i C. A. Rosetti, ace$tia au hotårit så-§i ducå la indeplinire planul
cu rapiditate, pentru a evita dezordini publice §i o interventie stråinå care
le insotea adesea. Au ci$tigat de partea lor elemente-cheie din armatå, care
l-au arestat pe Cuza in noaptea de 23 februarie 1866. Domnitorul nu a opus
rezistentå §i a semnat actele de abdicare pe loc. Curind dupå aceea i s-a
permis så påråseascå tara $i s-a stabilit in Austria, unde a tråit pinå la sfir-
$itul zilelor sale, in 1873. Plecarea sa in exil a simbolizat sfir§itul unei ere
?i a marcat inceputul alteia in evolutia Romåniei moderne.

Anul 1866 este o datå potrivitå la care så ne oprim putin pentru a må-
sura distanta parcurså de romani de la ultimele decenii ale secolului al
XVlII-lea. Unirea Principatelor fiisese infaptuitå, iar independenta Ro¬
måniei, a§a cum i§i numeau acum romånii tara, fusese practic asiguratå.
Se inregistraserå progrese insemnate in punerea guvemårii pe baze ratio-
nale. Atit cetåtenii romani, cit §i guvemele stråine se puteau a§tepta la un
mod previzibil de actiune din partea guvemului §i la respectarea angaja-
mentelor. Noul stat dobindise instrumentele necesare pentru indeplinirea
responsabilitåtilor sale — un executiv putemic, care så asigure cirmuirea;

45 T. Dråganu. Inceputurile ?i dezvoltarea regimului parlamentar in Romånia pina
la 1916, Cluj, 1991, pp. 165-183.

46 P. Henry, L’Abdication du Prince Cuza , Paris, 1930, pp. 1-28; G. Chiritå,
„Preludiile §i cauzele detronårii lui Cuza Vodå“, in Revista de istorie, 29/3, 1976,
pp. 347-371.

PRINCIPATELE UNITE

387

un parlament care så reprezinte o diversitate de opinii; partide politice care
så serveascå drept ma§inårie de schimb §i coduri de legi moderne, care så
incurajeze stabilitatea socialå §i progresul economic. Existau $i principii
generale — liberalismul §i conservatorismul — care så-i indrume pe po-
liticieni §i pe intelectuali in alcåtuirea programului national. Dar mai im¬
portant decit orice, elita trecuse pragul Tn Europa, acceptind så facå parte
permanent, chiar dacå nu intotdeauna profitabil, din comunitatea napunilor.

Calea generalå de dezvoltare pe care Romånia avea så o urmeze pinå
la cel de-al Doilea Råzboi Mondial fusese astfel deschiså. 47 in treburile
interne, un executiv putemic §i monopolizarea aproape a intregii puteri
la centru, in Bucuresti, erau semnele distinctive ale guvemårii. Un sistem
bipartit contribuia in mod semnificativ la stabilitatea $i democratizarea vietii
politice, cu toate cå vointa popularå era uneori infrintå de mecanismele pri-
vilegiilor §i de apatia publicå. in ceea ce prive§te economia, industrializa-
rea facea progrese neintrerupte, inså agricultura a råmas temelia bunåstårii
(årii, iar cei ce cåutau o reformå agrarå s-au confruntat cu un obstacol for-
midabil — tradipa. Cea mai spectaculoaså schimbare in structura socialå
a fost continua inaintare a clasei mijlocii. Nici o altå claså nu-i putea egala
dinamismul in actiunea politicå §i economicå, pentru cå marii mo§ieri au
dispårut, iar {årånimea $i muncitorii urbani erau lipsiti de experientå $i de
conducere.

Relapile intemationale ale Romåniei — politice, economice §i cultu-
rale — continuau så fie modelate de procesul integrårii in Europa, intr-un
anume sens, integrarea insemna dependentå, iar toti membrii elitei recu-
no§teau cå securitatea §i prosperitatea (årii puteau fi realizate doar in con-
cordantå cu Marile Puteri, §i niciodatå izolindu-se de eie. Totu§i, ace§tia
nu puteau cådea de acord cit de rapidå §i cit de completå så fie aceastå inte-
grare §i astfel s-a intensificat controversa cu privire la identitatea naponalå
§i la modelele de dezvoltare. Europeni§tii sustineau continua urbanizare
§i industrializare, in timp ce diverse grupuri de tradiponali^ti cåutau bunå-
starea la sate $i progresul material in agriculturå. Cu toate cå divergentele
lor nu au putut fi reconciliate nici måcar in pragul unui nou råzboi mon¬
dial, Tn 1939, toate pår^ile din aceastå mare dezbatere erau de acord asu-
pra unui punct critic: romånii se aflau ca intotdeauna la råscrucea dintre
Råsårit §i Apus.

47 Am analizat aceastå pcrioadå in volumiil Rumania, 1866-1947, Oxford, 1994;
apårut in traduccre romaneascå sub lillul Rotminia, 1866-1947, Humanitas, Bucuresti,
1996.

Eseu bibliografic

BIBLIOGRAFII

Principala bibliografie a istoriei Romåniei este Bibliografia istoricå
a Romåniei, I — 1944-1969; IV — 1969-1974; V — 1974-1979; VI -
1979-1984; VII — 1984-1989, VIII — 1989-1994, IX — 1994-1999,
Bucuresti, 1970-2000; volumele II $• III, Bucuresti, 1972-1974, acoperå
secolul al XlX-Iea. Indispensabilå unui istoric pentru studierea viepi inte-
lectuale si culturale este Bibliografia romåneascå veche, 4 volume, Bucu¬
resti, 1910-1944. Aceastå lucrare enumerå cårtile tipårite in Principatele
romåne sau in alte pår(i ale lumii in limba romånå, intre 1508 si 1830 si
reproduce extrase din prefetele multora dintre eie. O aducere la zi folosi-
toare este Daniela Poenaru, Contribufii la bibliografia romåneascå veche,
Tirgoviste, 1973. Continuarea „bibliografiei vechi“ este Bibliografia ro¬
måneascå modernå, 1831-1918, 4 volume, Bucuresti, 1984-1996. Pu-
blicafiile periodice romanes ti, I — 1820-1906 si II — 1907-1918, si
suplimentul 1790-1906, Bucuresti, 1913-1969, con^ine o lista adnotatå
exhaustivå a periodicelor si a ziarelor publicate in Romania si in alte {åri
in limba romånå. Tot atit de exhaustivå, constituind o surså unicå de infor-
matii, este Bibliografia analiticå a periodicelor romåne$ti, 1/1-3, 1790-1850,
Bucuresti, 1966-1967; II/1-3, 1851-1858, Bucuresti, 1970-1972, care
oferå o listå si adesea rezumate ale articolelor publicate in periodicele de
limbå romånå.

LUCRÅRI generale

O introducere incitantå in secolele al XVIII-lea si al XlX-lea o consti-
tue Nicolae Iorga, Histoire des Roumains et de la romanite orientale,
VIII—IX, Bucuresti, 1944, una din lucrårile clasice ale istoriografiei romåne
moderne. Constantin C. Giurescu, Istoria romånilor, III/1-2, Bucuresti,
1944-1946, un produs al „noii scoli“ de istorie, este organizatå sistematic
Si se bazeazå pe o lecturå atentå a surselor. Sinteza majorå a erei comunistc,
Istoria Romåniei, III—IV, Bucuresti, 1964, analizeazå, dintr-o perspectivå
marxistå, originile Romåniei moderne.

ESEU B1BLIOGRAFIC

389

Calea dezvoltårii Romåniei incepind cu secolul al XlX-lea a constituit
subiectul unei dezbateri aprinse in rindurile istoricilor $i ale sociologilor.
Eugen Lovinescu, Istoria civilizafiei romåne moderne, 3 volume, Bucu¬
resti, 1924-1925, dezvoltå teoria „sincronismului“, potrivit cåreia Romania
modema a fost permanent integratå in civiliza(ia Europei Occidentale. Si-
tuat pe o pozitie marxistå, Lucretiu Påtrå§canu, Un veac de fråmintåri so-
ciale, 1821-1907, Bucuresti, 1945, considerå dezvoltarea economicå $i lupta
de claså drept forte motrice ale schimbårii, dar, ca $i Lovinescu, acceptå
necesitatea occidentalizårii. llie Bådescu, Sincronism european $i cultura
criticå romåneascå, Bucuresti, 1984, ecou al „nationalismului comunist“
promovat de cåtre regim in anii ’70 si ’80, insistå asupra originalitåtii
dezvoltårii istorice a romånilor $i are rezerve fata de Occident.

1. MOLDOVA §1 TARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821

Conditiile de bazå ale relatiilor otomano-romåne din secolul al XVlIl-lea
sint expuse in Tahsin Gemil, Romånii .si otomanii in secolele XIV-XVI,
Bucuresti, 1991 $i Mihai Maxim, fårite Romåne $i Inalta Poartå, Bucu¬
resti, 1993. Existå $i ample colectii de documente oficiale otomane cu pri-
vire la Principate: Mustafa A. Mehmet (ed.), Documente turce?tiprivind
istoria Romåniei, II, 1774-1791, III, 1791-1812, Bucuresti, 1983-1986,
in traducere romåneascå, $i Valeriu Veliman (ed.), Relafiile romåno-oto-
mane (1711-1821); Documente turce?ti, Bucuresti, 1984, in limba turcå,
inso(it de traducerea in limba romånå. Mihail Guboglu, Catalogul docu-
mentelor turce$ti, 2 volume, Bucuresti, 1960-1965, repertorizeazå peste
5 000 de documente turcesti si publicå rezumatul multora dintre acestea.

In privin(a guvemårii si a sistemului juridic, Istoria dreptului romå-
nesc, II/1, Bucuresti, 1984, oferå o privire generalå utilå. Erudite si deta-
liate sint Valentin A. Georgescu si Emanuela Popescu-Mihu(, Organizarea
de stat a Jårii Romåne$ti (1765-1782), Bucuresti, 1989, referitoare la
structura guvemårii, si Valentin A. Georgescu si Petre Strihan, Judecata
domneascå in Tara Romåneascå ,sv Moldova, vol. I, 1611-1831, partea
I; Organizarea judecåtoreascå, vol. II, 1740-1831, Bucuresti, 1981, refe¬
ritoare la organizarea justi(iei. Vladimir Hanga, Les Institutions du droit
coutumier roumain, Bucuresti, 1988, reprezintå o introducere solidå in na¬
tura dreptului cutumiar si a declinului såu. Rolul decisiv al demnitarului
in procesul judiciar si aplicarea alternativa a lcgii scrise si a celei cutumiare
in timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti apar intr-o colectie masivå de
izvoare oficiale, A ete judiciare din lura Romåneascå, 1775-1781, Bu¬
curesti, 1973. Mircca Påcurariu, Istoria Risericii Ortodoxe Romåne,

390

ROMÅNI1, 1774-1866

volumele II $i III, a doua ed., Bucuresti, 1994-1997, constituie o prezen-
tare cuprinzåtoare a rolului politic $i social al Bisericii Ortodoxe §i este
insoptå de o amplå bibliografie. D. Furtunå, Preofimea romåneascå in
secolul al XVlll-lea, Vålenii de Munte, 1915, examineazå condipile ma¬
teriale $i culturale ale clerului ortodox.

Statutul international al Principatelor a constituit subiectul multor mo-
nografii. O lecturå incitantå in acest sens o reprezintå Leonid Boicu, Ge-
neza „Chestiunii Romåne“ ca problema internationalå , la§i, 1975. In
privinta relapilor Principatelor cu Rusia, Galina S. Grosul, Dunaiskie
Kniajestva v politike Rossii , 1774-1806 , Chi§inåu, 1975, analizeazå pro¬
blema din perspectiva rivalitåtii ruso-otomane in Europa de Sud-Est, iar
Irina S. Dostian, Rossiia i balkanskii vopros, Moscova, 1972, plaseazå
Principatele in contextul general al ambipilor Marilor Puteri fata de Im-
periul Otoman. Apostol Stan, Protectoratul Rusiei asupra Principatelor
Romåne , 1774-1856 , Bucuresti, 1999, extrem de critic in privinta rolului
Rusiei. Obiectivele politice ale Austriei sint descrise cu competentå de
Harald Heppner in Osterreich und die Donaufurstentiimer, 1774-1812 ,
Graz, 1984, iar penetrarea ei economicå la Dunårea de jos este prezentatå
de Gheron Netta in Expansiunea economicå a Austriei $i explorårile ei
orientale , Bucuresti, 1931. Prezentarea detaliatå de cåtre Germaine Lebel
a intereselor economice §i politice ale Frantei in Principate, La France
et les principautés danubiennes, Paris, 1955, este neegalatå. Tot atit de cu¬
prinzåtoare, inså despre Marea Britanie, este lucrarea lui Paul Cemovo-
deanu, Relatiile comerciale romåno-engleze in contextul politicii orientale
a Marii Britanii, 1803-1878 , Cluj-Napoca, 1986.

Surse indispensabile pentru intelegerea politicii Marilor Puteri fata de
Principate sint rapoartele diplomatice ?i consulare ale reprezentantilor lor
la Constantinopol $i in Principate, publicate in numeroase volume: Eudo-
xiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romånilor , 44 volume,
Bucuresti, 1876-1942 §i f.a., Documente privind istoria romånilor , 4 vo¬
lume, Bucuresti, 1962-1974. Referitor la Rusia, vezi f.a., I, Rapoarte con¬
sulare ruse (1770-1796), Bucuresti, 1962, si f.a., IV, Rapoarte diplomatice
ruse (1797-1806), Bucuresti, 1974; pentru Austria: XIX/1 — Cores-
pondenfå diplomaticå $i rapoarte consulare austriace, Bucuresti, 1922;
XIX/2 — Corespondenfd $i rapoarte consulare austriace (1798-1812),
Cemåuti, 1938; si f.a., II — Rapoarte consulare austriace (1812-1823),
Bucuresti, 1967; iar pentru Franta: XVI — Corespondentå diplomaticå
$i rapoarte consulare franceze (1603-1824), Bucuresti, 1912; supliment I —
Documente culese din arhivele Ministendui Afacerilor Stråine din Paris,
partea a 11-a — 1781-1814 si partea a Ill-a — 1709-1812, Bucuresti,
1885-1889.

ESEU BIBLIOGRAFIC

391

2. SOCIETATEA §1 ECONOMIA, 1774-1829

Referitor la populape §i structura socialå, Pavel G. Dmitriev, Narodo-
naselenie Moldavii, Chi$inåu, 1973, analizeazå tendin^ele demografice pe
baza recensåmintelor efectuate intre 1772 §i 1803. Satele s-au bucurat de
mai multa atenpe decit orasele §i tirgurile. Ecaterina Negrup, Satul mol-
dovenesc in prima jumåtate a secolului al XlX-lea; Contribu{ii demogra¬
fice, Ia$i, 1984, este o lucrare cuprinzåtoare. La granpa dintre sociologie
§i istorie se aflå masiva incursiune a lui Henri H. Stahl in structura eco-
nomicå $i socialå a satelor devålmase, Contributii la studiul satelor devål¬
mase romånesti, 3 volume, Bucuresti, 1958-1965, care are §i o versiune
prescurtatå in limba francezå, Les Anciennes communautes villageoises
roumaines, Paris, 1969. Alexandru-Florin Platon, Geneza burgheziei in
Principatele Romåne, Ia§i, 1997, investigheazå originile clasei de mijloc
in ultima jumåtate a sec. al XVIII-lea §i prima jumåtate a sec. al XlX-lea,
iar Stela Mårie$, Supusii stråini din Moldova in perioada 1781-1862, Ia$i,
1985, investigheazå impactul stråinilor privilegiap asupra societåpi urbane.
Boierii sint subiectul unei analize complexe in Gheorghe Platon ?i Ale¬
xandru-Florin Platon, Boierimea din Moldova in secolul al XlX-lea. Con-
text european, evolufie socialå $i politicå, Bucuresti, 1995.

Istoricii agriculturii au dat o atenpe deosebitå controlului asupra påmin-
tului si relapilor dintre mosieri si tåran i. Studii remarcabile in acest sens
sint V. Mihordea, Maitres du sol et paysans dans les Principautes Rou¬
maines au XVIIP siecle, Bucuresti, 1971, s> Florin Constantiniu, Relafi-
ile agrare din Tara Romåneascå in secolul al XVIII-lea, Bucuresti, 1972.
Sergiu Columbeanu, Grandes exploitations domaniales en Valachie au
XVIIIe siecle, Bucuresti, 1974, constituie o cercetare de pionierat privind
organizarea marilor mosii, iar Vasile Neamtu, La Technique de la produc-
tion cerealiere en Valachie et en Moldavie jusqu ’au XVIIP siecle, Bucu¬
resti, 1975, se ocupå de unelte, metode si culturi. Natura si efectele arendårii
påmintului asupra producpei agricole sint examinate in loana Constanti-
nescu, Arenddfia in agricultura Jåni Romdnefti f i a Moldovei pina la
Regulamentul Organic, Bucuresti, 1985. Dintre numeroasele colecpi de
documente privind agricultura, deosebit de valoroaså in materie de dijmå,
clacå si control asupra påmintului este lucrarea Documente privind rela-
fiile agrare in veacul al XVIII-lea, I, Tara Romåneascå, Bucuresti, 1961,
Si 11, Moldova, Bucuresti, 1966.

Orasele si urbanizarea au fost oarecum neglijate. Valoroase pentru stu¬
diul viepi socialc si economicc sint Dan Bcrindei, Ora$ul Bucuresti: Re$e-
dinfå $i capitalå a Tårii Romånesti. 1459 1862, Bucuresti, 1963; Is tona

392

ROMÅNII, 1774-1866

ora$ului /a>7, I, Ia$i, 1980; Constantin C. Giurescu, Istoricul ora$ului Bråila ,
Bucuresti, 1968. Trei selectii de documente, George Potra (ed.), Docu-
mente privitoare la istoria orajului Bucuresti (1594-1821), Bucuresti, 1961,
( 1821-1848 ), Bucuresti, 1975 si (1634-1800% Bucuresti, 1982, aruncå o
luminå asupra preocupårilor economice ale bucurestenilor instårip.

In ceea ce priveste activitatea economicå in afara agriculturii, douå
studii cuprinzåtoare dezvåluie complexitatea sistemului breslelor: Eugen
Pavlescu, Economia breslelor in Moldova , Bucuresti, 1939, analizeazå or-
ganizarea, precum $i caracterul confesional, moral si economic al bresle¬
lor, iar $tefan Olteanu si Constantin $erban, Me$te?ugurile din Jara
Romåneascå $i Moldova in Evul Mediu , Bucuresti, 1969, extind aceste pre-
ocupåri la ambele Principate $i la mediul rural. Studiile cu privire la co-
mertul romånesc se concentreazå in special asupra integrårii acestuia in
re(eaua vest-europeanå a comertului international. Nicolae Iorga, Istoria
comertului romånesc; epoca mai nouå , Bucuresti, 1925, este o incercare
timpurie de sintezå, ce subliniazå efectul transformator al comertului cres-
cind cu Occidentul. Andrei Otetea, Påtrunderea comerfului romånesc in
circuitul international , Bucuresti, 1977, face acelasi Iucru, abordind pro¬
blema cu un riguros simt analitic. Cea mai completå prezentare a tirgurilor
se regåseste in Georgeta Penelea, Les Foires de la Valachie pendant la
periode 1774-1848 , Bucuresti, 1973. Dumitru Z. Fumicå, Din istoria co¬
mertului la romåni , Bucuresti, 1908, este o colectie de documente ce dez¬
våluie importanta comertului de alimente cu ridicata. Lucrarea lui G. Zane,
Economia de schimb in Principatele Romåne , Bucuresti, 1930, este esen-
tialå pentru intelegerea mecanismelor imprumuturilor bånesti si a men-
talitåtii privind creditul.

3. SPIRITUL VREMURILOR, 1774-1829

O lucrare fundamentalå pentru cunoasterea gindirii politice si sociale
a boierilor este Vlad Georgescu, Ideile politice §i iluminismul in Principa¬
tele Romåne, 1750-1831 , Bucuresti, 1972 (editia englezå — Political
ldeas and the Enlightenment in the Romanian Principalities, 1750-1831 ,
Boulder, Colorado, 1971). Vlad Georgescu a mai publicat si Memoires
et projets de réforme dans les Principautes Roumaines, 1769-1830 , Bucu¬
resti, 1970, o selectie de texte ce dezvåluie obiectivele boierilor in treburile
interne si intemationale. Tot atit de valoroase in privinta reconstituirii clima-
tului intelectual al epocii sint interpretårile de texte Iiterare ale lui Alexan-
dru Dutu, Coordonate ale culturii romåne$ti in secolul XVIII (1700-1821),
Bucuresti, 1968. Un studiu util privitor la cultura si ideile perioadei este
cel al lui Nicolae Isar, Principatele Romåne in epoca luminilor , Bucuresti,

ESEU BIBLIOGRAFIC

393

1999. Numero$i autori subliniazå int1uen(a de duratå a iluminismului. Ovidiu
Papadima, Ipostaze ale iluminismului romånesc, Bucuresti, 1975, cerce-
teazå receptarea iluminismului in Tårile Romåne. D. Popovici, La Litte-
rature roumaine å 1’epoque des lumiéres, Sibiu, 1945, se concentreazå
asupra exprimårii ideilor §i spiritului iluminismului intr-o varietate de ge-
nuri literare de o parte §i de alta a Carpa(ilor. Eseurile din Pompiliu Teodor
(ed.), Enlightenment and Romanian Society, Cluj-Napoca, 1980, clarificå
diversitatea ecourilor romånesti la iluminism. Al(i cårturari, ca de pildå Mir-
cea Anghelescu, Preromantismul romånesc, Bucuresti, 1971, au identificat
eforturile de supravie(uire a romantismului in plinå domnie a iluminismu¬
lui. Rolul limbii §i invå(åturii grecesti de canal de transmitere a iluminis¬
mului in Principate este evaluat de Ariadna Camariano-Cioran, Academiile
domne$ti din Bucuresti $i Ia$i, Bucuresti, 1971 (edi(ie francezå lårgitå —
Les Académies princiéres de Bucarest et Jassy et leurs professeurs, Salonic,
1974, §i de Comelia Papacostea-Danielopolu, Literatura in limba greacå
din Principatele Romåne (1774-1830), Bucuresti, 1982.

To(i autorii de mai sus se preocupå de influen(a Occidentului §i este clar
cå literatura §i gindirea francezå au de(inut un rol de frunte. Lucrare cla-
sicå, Pompiliu Eliade, De l 'influence franqaise sur Vesprit public en Rou-
manie, Paris, 1898 (edi(ie romånå — Influenfa francezå asupra spiritului
public in Romånia, Bucuresti, 1982) nu laså aproape nici un dubiu cu pri-
vire la efectul acestora. Studiile din Alexandru Zub (ed.), La Revolution
fran^aise et les Roumains, Ia§i, 1989, aratå modul in care ideile Revolu-
(iei franceze, sub o formå mai diluatå, au påtruns in via(a intelectualå §i
au stimit speran(e de emancipare fa(å de domina(ia stråinå. in acela$i timp,
mi§cårile de reinnoire s-au desfa§urat in cadrul societå(ii tradiponale orto-
doxe, a$a cum este descris in mod elocvent in Serghei Cetverikov, Staret
Paisii Velicikovskii, Belmont, Massachusetts, 1980.

4. iNCEPUTURILE UNUI STAT MODERN

Råscoala conduså de Tudor Vladimirescu a constituit obiectul diverselor
interpretåri. Prezentårile clasice ale lui Andrei 0(etea, Tudor Vladimirescu
Si revolufia din 1821, Bucuresti, 1971, $i Dan Berindei, L'Annee revolu-
tionnaire 1821 dans les Pays roumains, Bucuresti, 1973 (edi(ie revizuitå
Revolufia romånå din 1821, Bucuresti, 1991) au fost contestate de Mircea
T. Radu, 1821: Tudor Vladimirescu $i revolufia din Tara Romåneascå,
Craiova, 1978, care repunc in disculie ipotcze larg sus(inute. Cea mai amplå
colec(ie de izvoare este Documente privind istoria Romimei: Råscoala din
1821, 5 volume, Bucuresti, 1959 1962. in ccca ce priveste evenimcntelc
politice care au urmat reprimårii råscoalei, loan C. Filitti, Eråmintårile

394

ROMÅNII, 1774-1866

politice f i sociale in Principatele Romåne de la 1821 la 1828, Bucuresti,
1932, ramme lucrarea cea mai completå.

Douå cercetåri cuprinzåtoare acoperå problemele politice, economice
§i sociale din anii ’30 §i ’40 ai secolului al XlX-lea: Gheorghe Platon,
Geneza revolutiei romåne de la 1848, Ia$i, 1980, $i Gheorghe Platon, Mol-
dova f i inceputurile revolutiei de la 1848, Chi$inåu, 1993. Vladimir Di-
culescu, Bresle, negustori $i meseria$i in Tara Romåneascå (1830-1848),
Bucuresti, 1973, descrie condipile economice care au promovat dezvol-
tarea clasei mijlocii. Cu privire la perioada ocupapei rusesti, loan C. Filitti,
Principatele Romåne de la 1828 la 1834, Bucuresti, 1934, analizeazå elabo-
rarea si conpnutul Regulamentelor Organice, iar Vladislav I. Grosul, Reformi
v Dunaiskih kniajestvah i Rossiia, Moscova, 1966, explicå obiectivele Ru-
siei si evalueazå activitatea lui Paul KiselefF. O mina de informatii cu
privire la domniile ce au urmat ocupapei ruse o constituie loan C. Filitti,
Domniile romåne sub Regulamentul Organic, 1834-1848, Bucuresti, 1915.
D. Ciurea, Moldova sub domnia lui M. Sturza, Iasi, 1947, este cea mai am-
plå prezentare a domniei lui Mihai Sturdza. G. Zane, Le Mouvement revo-
lutionnaire de 1840, Bucuresti, 1964, investigheazå originile si caracterul
„conspirapei“ lui Filipescu si ale societåplor secrete Tn general. Largile cu-
rente de gindire politicå din prima jumåtate a secolului al XlX-lea sint abor-
date in Valeriu §otropa, Proiectele de constitufie, programele de reforme
$i petitiile de drepturi din Jårile Romåne, Bucuresti, 1976. Urmåtoarele
volume din colecpa de documente Hurmuzaki, menponatå mai sus, oferå
informatii valoroase in legåturå cu evenimentele politice din Principate
$i implicarea rusa: XVII — Corespondenfå diplomaticå ?i rapoarte consu-
lare franceze, 1825-1846, Bucuresti, 1913, si XXI — Corespondenfå di¬
plomaticå $i rapoarte consulare austriace, 1828-1836, Bucuresti, 1942.

Romantismul s-a bucurat de mai multa atenpe decit alte curente inte-
Iectuale ale perioadei. Paul Comea, Originile romantismului romånesc,
Bucuresti, 1972, reprezintå o cercetare complexå a inceputurilor si mani-
festånlor timpurii ale spiritului romantic in literaturå si in societate in general.
D. Popovici, Romantismul romånesc, Bucuresti, 1969, examineazå curen-
tele-cheie $i evalueazå speciali^tii mai mici si mai mari ai romantismului,
iar Elena Tacciu, Romantismul romånesc; un studiu al arhetipurilor, 1,
Bucuresti, 1982, prezintå tråsåturile unice ale romantismului romånesc
in cadrul unui context european larg. N. I. Apostolescu, L Lnfluence des
rom a n tiques fra n qa is sur la poesie roumaine, Paris, 1909, este un studiu
asupra surselor de inspirape si modelelor franceze. Mircea Anghelescu,
Ion Heliade Rådulescu, Bucuresti, 1986, oferå un portret intelectual plin
de sensibilitate al marelui animator literar al perioadei, iar D. Popovici,
Ideologia literarå a lui I. Heliade Rådulescu, Bucuresti, 1935, examineazå

ESEU BIBLIOGRAFIC

395

teoria $i practica sa esteticå. Maria Platon, Dacia li ter ar å, Ia§i, 1974, descrie
bazele pa^optismului literar, iar Alexandru Zub, Mihail Kogålniceanu —
istoric, Ia$i, 1974, prezintå periplul intelectual al principalului animator
al curentului. Mihail Kogålniceanu, Opere, I, Bucuresti, 1974, $i II, Bucu¬
resti, 1976, conpn scrierile sale literare si istorice din perioada respectivå.

5. ROMÅNII DIN MONARH1A HABSBURGICÅ

Constiin^a nafionalå in cre§tere a romani lor din Transilvania in secolul
al XVIIl-lea formeazå subiectul a douå studii deosebit de pertinente: David
Prodan, Supplex Libellus Valaehorum: Din istoriaformårii natiunii romåne,
Bucuresti, 1984 (edipe englezå — Supplex Libellus Valaehorum , Bucu¬
resti, 1971), care plaseazå gindirea si aspiratiile romånesti in context euro¬
pean, si Zoltån I. Toth, Az erdélyi roman nacionalizmus elso Szåzada,
1697-1792, Budapesta, 1946, care insumeazå rezultatele unor cercetåri susti-
nute in arhivele administrative transilvånene. Ladislau Gyemånt, Mifcarea
nafionald a romånilor din Transilvania intre anii 1790-1848, Bucuresti,
1986, este luerarea clasicå cu privire la activitatea politicå romåneascå
dupå Supplex Libellus Valaehorum. Keith Hitchins, A Nation Discovered:
Romanian Intellectuals in Transylvania and the Idea of Nation. 1700-1848,
Bucuresti, 1999, constitue o privire cuprinzåtoare a dezvoltårii constiintei
na(ionale. Emanuel Turczynski, Konfession und Nation, Diisseldorf, 1976,
realizeazå comparatii valoroase intre aspiratiile culturale romånesti si sirbesti.

Iobågia, principala realitate a majoritåtii tåranilor, este analizatå sub toa-
te aspectele sale variate in David Prodan, Problema iobågiei in Transilvania,
1700-1848, Bucuresti, 1989, produsul unei vieti de cercetare fundamen-
talå. O luerare esentialå este $i Zsolt Trocsånyi, Az erdelyi parasztsåg torte-
nete, 1790-1849, Budapesta, 1956. David Prodan, Råscoala lui Horea,
2 volume, editie revizuitå, Bucuresti, 1984, o cercetare a originilor si na-
turii marii råseoale tårånesti din 1784-1785, este o capodoperå de recon-
stituire si interpretare istorieå.

Scrierile istorice cu privire la cele douå biserici romånesti sint adesea
partizane. Fundamentalå pentru intelegerea situatiei Bisericii Ortodoxe dupå
unirea cu Roma, mai ales a miseårilor de rezistentå conduse de Visarion
Sarai si Sofronie din Cioara, este luerarea lui Silviu Dragomir, Istoria des-
robirei religioase a romånilor din Ardeal in secolul XVIII, 2 volume, Sibiu,
1920-1930. loan N. Beju si Keith Hitchins, Biserica Ortodoxå Romånå
in secolul XVIII: Conseriptii. Statistici, Urbana, Illinois, 1991, aduce noi in-
formatii in legåturå cu struetura administrativå a Bisericii Ortodoxe si cu
situatia clerului accsteia. in legåturå cu Biserica Unitå, Augustin Bunea,
Din istoria romånilor: Episcopul loan Inoeenfiu Klein (1728-1751), Blaj,

396

ROMÅNII, 1774-1866

1900, ramme singurul studiu complet al vietii §i carierei episcopului Klein.
Lectura acestuia poate fl suplimentatå cu Francisc Pall, Ein Siebenbiir-
gischer Bischof im Romischen Exil: Inochentie Micu-Klein (1745-1768),
Koln, 1991 (Editia romåneascå: Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma,
1745-1768, 3 Vol., Cluj-Napoca, 1997), care aratå modul in care Klein
a continuat så-$i promoveze ideile dupå plecarea sa in exil. Augustin Bunea,
Episcopii Petru Paul Aron ?i Dionisiu Novacovici, Blaj, 1902, descrie efor-
turile depuse de succesorii lui Klein pentru apårarea §i consolidarea Bi-
sericii Unite.

Studiile privitoare la istoricii §i filologii de la sfir^itul secolului al
XVIIl-lea si inceputul secolului al XlX-lea subliniazå legåturile lor cu Ilu-
minismul. In afarå de D. Popovici, La Littérature roumaine å Vépoque
des lumieres, menponata mai sus, Dumitru Ghi§e $i Pompiliu Teodor, Frag-
mentarium iluminist, Cluj, 1972, conpne eseuri de mare discemåmint de-
spre Micu, §incai $i Maior §i se constituie intr-o lectura esentialå. Aceiasi
autori oferå o analizå a spiritului epocii in introducerea lor la Samuil Micu,
Scrieri filozofice, Bucuresti, 1966, Pompiliu Teodor serie $i el un splendid
eseu privitor la ideile si scrierile lui Micu in contextul general al Luminilor
in Sub semnul luminilor: Samuil Micu, Cluj-Napoca, 2000. Principalele bio-
grafii consacrate confrajilor lui Micu sint Mircea Tomus, Gheotghe $incai:
via(a f i opera, Bucuresti, 1965, si Maria Protase, Petru Maior: un ctitor
de constiinfe, Bucuresti, 1973. Remus Cåmpeanu a investigat temeinic edu-
cajia si struetura socialå a elitelor romånesti in Intelectualitatea romånå
din Transilvania in veacul al XVIII-lea, Cluj-Napoca, 1999 si Elitele ro¬
månesti din Transilvania veacului al XVIII-lea, Cluj-Napoca, 2000.

Cel mai profund portret social si intelectual al generatiei de la 1848 il
constituie George E. Marica si altii, Ideologia generafiei romåne de la 1848
in Transilvania, Bucuresti, 1968. Marica a mai scris si o serie de eseuri de-
spre viata intelectualå, Studii de istoria $i sociologia culturii romåne arde-
lene din secolul al XlX-lea, 1, Cluj-Napoca, 1977, si a analizat si a aleåtuit
o bibliografie a unuia dintre organele de preså de frunte ale acestei gene-
ratii, Foaie pentru minte, inirnd si literaturå, Bucuresti, 1969. Din cele
citeva biografii consacrate lui George Baritiu, cea mai completå este Vasile
Netea, George Baritiu. Viata si activitatea sa, Bucuresti, 1966. Eseurile
din George E. Marica, Studii de istoria si sociologia culturii romåne arde-
lene din secolul al XlX-lea, II, Cluj-Napoca, 1978, constituie un portret
intelectual multilateral al lui Baritiu. O surså de informatii indispensabilå
despre activitatea si aspiratiile politice ale intelectual i lor romåni este co-
respondenta acestora cu Baritiu intre 1836 si 1893: §tefan Pascu $i altii
(ed.), George Bari(si contemporanii såi, 9 volume, Bucuresti, 1973-1993.
Nu existå nici o biografie a lui Simion Båmutiu aduså la zi. G. Bogdan

ESEU B1BLIOGRAFIC

397

Duicå, Viafa f i ideile lui Simion Bdrnufiu, Bucuresti, 1924, conpne o abun-
den{å de informatii; Petre Pandrea, Filozofia politico-juridicå a lui Simion
Bårnutiu, analizeazå izvoarele gtndirii sale despre natiune §i stat.

Istoria Bucovinei a fost grav neglijatå din cauza situatiei politice exis-
tente dupå cel de-al Doilea Råzboi Mondial pina in 1989. Urmåtoarele lu-
cråri oferå o introducere utilå in istoria acestei regiuni sub administratia
austriacå, dar sint marcate de putemice sentimente nationale. Ion Nistor,
Istoria Bucovinei, Bucuresti, 1991, incheiatå inainte de 1950, abordeazå
atit probleme culturale si economice, cit si probleme politice. Lucrarea ace-
luiasi autor, Der Nationale Kampf in der Bukowina, Bucuresti, 1919, de-
scrie lupta dintre romåni si ruteni, iar lucrarea acestuia Istoria bisericii
din Bucovina, Bucuresti, 1916, se concentreazå asupra Bisericii Ortodoxe
ca o institute naponalå. Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei, 1, Bucu¬
resti, 1993, o lucrare detaliatå si bine documentatå, stå mårturie interesu-
lui stiiniific reinnoit pentru istoria regiunii.

6. 1848

Revolutia de la 1848 in toate provinciile locuite de romåni este tratatå
de mai multe lucråri. Comelia Bodea, Lupta romånilor pentru unitatea na-
fionalå, 1834-1849, Bucuresti, 1967 (edipe englezå — The Romanians’
Struggle for Unification, 1834-1849, Bucuresti, 1970) se preocupå in spe-
cial de organiza(iile generapei de la 1848 si de (elul lor de a realiza unirea
politicå a tuturor romånilor. Apostol Stan, Revolutia romånd de la 1848,
Bucuresti, 1987, abordeazå un subiect similar, dar oferå mai multe amånunte
cu privire la revolutie. Dintre intelectuali, de cea mai mare atenpe s-a bucu-
rat Nicolae Bålcescu. Punctul de pomire cel mai bun este probabil G. Zane,
N. Bålcescu: Opera, omul epoca, Bucuresti, 1975, o cercetare cuprinzå-
toare a gindirii lui Bålcescu si a rolului såu in evenimentele din acea perioadå.
G. Zane si Elena G. Zane au editat lucrårile lui Bålcescu: Opere, 4 volume,
Bucuresti, 1974-1990, care conpn scrierile istorice, politice si economice
Si coresponden{a acestuia. George Fotino, Din vremea renafterii nationale
a fårii Romåne$ti; boierii Gole$ti, I—II, Bucuresti, 1939, evalueazå contribu-
tia fra (i lor Golesti la renasterea nationalå, in mare måsurå prin coresponden-
ta lor, iar Anastasie lordache, Gole$tii; locul $i rolul lor in istoria Romåniei,
Bucuresti, 1979, oferå acestui subiect o interpretare modemå. In ceea ce-1
priveste pe Dumitru Bråtianu, Alexandru Cretzianu, Din arhiva lui Dumitru
Bråtianu, l, Bucuresti, 1933, continc o biografie scurtå, realizatå cu compe-
tentå si o selectie dc corespondcntå. Istoricii au considerat cå sederea pasop-
tistilor romåni la Paris si contactcle lor cu intclcctualii francezi au avut o
intluentå hotåritoarc asupra gindirii lor. Diverse aspcctc alc accstor rcla|ii

398

ROMÅNII, 1774-1866

fructuoase sint discutate in Jean Breazu, Edgar Quinet et les Roumains ,
Paris, 1928; Ion Breazu, Michelet romånii, Cluj, 1935; Olimpiu Boitos,
Raporturile romånilor cu Ledra-Rollin >7 radicaliifrancezi in epoca revo-
lufiei de la 1848 , Bucuresti, 1940. Apostol Stan, Le Probleme agraire pe¬
dant la revolution de 1848 en Valachie , Bucuresti, 1971, evalueazå rolul
intelectualilor in reforma agrarå.

Existå o muUime de colecpi de documente. Dintre acestea fundamentale
sint: Anul 1848 in Principatele Romåne, 6 volume, Bucuresti, 1902-1910,
care contine coresponden{å oficialå s* particularå, documente guvemamen-
tale si extrase de preså; Comelia Bodea, 1848 la romani, 2 volume, Bucu¬
resti, 1982, care oferå o varietate similarå §i bine redactatå de materiale;
Documente privind revolufia de la 1848 in Tdrile Romåne. B. fara Romå-
neascå (12 martie 1848-21 aprilie 1850), Bucuresti, 1983, care include
corespondenta oficialå a consulului britanic la Bucuresti,

In ceea ce priveste miscarea romåneascå in cadrul Monarhiei habs-
burgice, telurile si organizarea intelectualilor din Transilvania sint descrise
in douå lucråri: Silviu Dragomir, Stud i i si documente privitoare la revolufia
romånilor din Transilvania in anii 1848-1849, V, Cluj, 1946, care trateazå
evenimentele pina in toamna anului 1848, si Victor Cherestesiu, Aduna-
rea Nafionalå de la Blaj, Bucuresti, 1966, care descrie mobil izarea romå¬
nilor in primåvara anului 1848. O descriere contemporanå a perioadei dintre
primåvara anului 1848 si vara anului 1849 este realizatå in Alexandru Pa-
piu-Ilarian, Istoria romånilor din Dacia Superioarå, II, Viena, 1852, $i III,
Sibiu, 1943. In privin{a fruntasilor romani, in afarå de studiile consacrate
lui Baripu si Bårnupu mentionate mai sus, Silviu Dragomir, Avram Iancu,
Bucuresti, 1965, schiteazå un portret cuprinzåtor al unui idealist, principalul
erou militar roman al revolupei, iar Nicolae Popea, Memorialul Arhiepis-
copului f?i Metropolitului Andreiu baron de $aguna, sau luptele politico-na-
fionale ale romånilor, 1846-1873, 1, Sibiu, 1889, recurge la o bogatå varietate
de surse pentru a explica motivapile $i actiunile conducåtorului oficial al
na|iunii romåne. Existå douå colectii ample de izvoare: Dragomir, Stud i i
?i documente, I—III, Sibiu-Cluj, 1944-1946, care include materiale din ar-
hivele din Transilvania si de la Budapesta, $i Documente privind revolufia
de la 1848 in Tdrile Romåne. C. Transilvania, I-Vl, Bucuresti, 1977-1998,
care a ajuns pinå in iunie 1848 si atunci cind va fi incheiatå va constitui
cel mai cuprinzåtor corpus de documente disponibil in legåturå cu aceastå
perioadå. Cea mai bunå analizå a subieetului cu privire la Banat este I. D.
Suciu, Revolufia de la 1848-1849 in Banat, Bucuresti, 1968. In absenta
unei monografii comparabile despre Bucovina, trebuie consultate lucrå-
rile generale citate mai sus.

Aspirapile politice si crearea institutiilor romånilor din Transilvania dupå
Revolutia de la 1848 sint descrise in Keith Hitchins, Orthodoxy and Na-

ESEU BIBLIOGRAFIC

399

tionality , Cambridge, Massachusetts, 1977 (Editie romåneascå: Ortodoxie
f i nafionalitate. Andrei $aguna f i romånii din Transilvania, 1846-1873,
Bucuresti, 1995). Simion Retegan, Dieta romåneascå a Transilvaniei,
Cluj-Napoca, 1979, analizeazå participarea romånilor la experimentele con-
stitutionale ale anilor ’60. Din putinele colectii de surse, Mihail Popescu,
Documente inedite privitoare la istoria Transilvaniei intre 1848 f i 1859,
Bucuresti, 1929, este indispensabilå pentru cunoa$terea deceniului de ab-
solutism, iar Teodor V. Påcåpan, Cartea de aur, sau luptele pølitice-nafio-
nale ale romanilor de sub coroana ungarå, II—III, Sibiu, 1904-1905, este
dedicatå activitåtii politice a romånilor intre 1860 §i 1865.

7. PR1NC1PATELE UNITE

Tema centralå a istoriografiei dedicate anilor ’50 si ’60 o reprezintå lupta
elitei romånesti pentru realizarea unirii Principatelor si dobindirea indepen-
dentei. Dan Berindei, Epoca Unirii, Bucuresti, 1979, oferå o analizå gene-
ralå a perioadei, cu sublinierea evenimentelor politice si economice. Paul
Michelson descrie luptele interne pentru unirea principatelor si consecin{ele
politice imediate ale acestora in Romanian Politics 1859-1871. From Prince
Cuza to Prince Carol, Iasi, 1998. Prezentarea clasicå a manevrelor diploma-
tice ale Marilor Puteri råmine T. W. Riker, The Making of Roumania, Londra,
1931. Aceastå lucrare ar trebui så fie cititå impreunå cu Leonid Boicu, Diplo-
mafia europeanå ?i triumful cauzei romåne, 1856-1859, Iasi, 1978, un stu-
diu bine documentat cu privire la intrepåtrunderea aspiratiilor romånesti si
rivalitå(ile dintre Marile Puteri. Interesele politice si economice ale Austriei
in Principate $i opozipa ei fajå de unirea lor sint explicate in L. Boicu, Austria
f i Principatele Romåne in vremea råzboiului Crimeii, 1853-1856, Bucu¬
resti, 1972, si R. V. Bossy, L 'Autriche et les Principautes-Unies, Bucuresti,
1938. Cu privire la rolul Rusiei, atit V. N. Vinogradov, Rossiia i obedinenie
ruminskih kniajestv, Moscova, 1961, care pune in discupe politica oficialå
pina la alegerea lui Cuza ca domn, si E. E. Certan, Russko-ruminskie otno-
feniia v 1859-1863 godah, Chisinåu, 1968, care traseazå dezvoltarea rela-
liilor cu Principatele Unite, se inspirå amplu din surse arhivistice rusesti.
Barbara Jelavich, Russia and the Rumanian National Cause, 1858-1859,
Hamden, Connecticut, 1974, aduce la luminå noi date din documentele
consulului general rus la Bucuresti. Prezentarea echilibratå de cåtre autoare
a rela(iilor ruso-romåne in Russia and the Formation of the Romanian Na¬
tional State, 1821-1878, Cambridge, 1984, oferå o perspectivå istoricå asu-
pra Unirii Principatelor.

Contribulia romånilor la cauzu unirii este evaluatå in Dumitru Vitcu,
Diplomafii Unirii , Bucuresti, 1979. Activitatea cxilafilor romani in Europa

400

ROMÅNII, 1774-1866

Occidentalå a fost importantå, a$a cum reiese din N. Corivan, Din activita-
tea emigranfilor romani inApus (1853-1857), Bucuresti, 1931, $i din cores-
pondenja lui Dumitru Bråtianu reproduså in Cretzianu, Din arhiva lui
Dumitru Bråtianu, II, Bucuresti, 1934. Cea mai serioaså biografie a princi-
palului arhitect al Principatelor Unite o constituie Constantin C. Giurescu,
Viafa ^i opera lui Cuza Vodå, Bucuresti, 1966. Eseurile cuprinse in Cuza
Vodå in memoriam, Ia$i, 1973, oferå o vedere generalå a telurilor si reali-
zårilor domnitorului. Import an ta cooperårii economice dintre Principate in
pregåtirea cåii cåtre unirea lor administrativå este evaluatå de Adrian Maco-
vei, Moldova $i Tara Romåneascd de la unificarea economicå la unirea
politicå din 1859, Iasi, 1989. Douå colecpi de izvoare sint indispensabile:
Dimitrie A. Sturdza si altii, Documente relative la istoria renayterei Romå-
niei, 11—X, Bucuresti, 1889-1909, colecpe care conpne materiale de tot fe-
lul cu privire la anii ’50, si Documente privind unirea Principatelor, 1,111,
Bucuresti, 1961-1963, despre politicå intemå, si II, IV, VI-VII, Bucuresti,
1959-1997, despre rela^iile intemationale, mai ales rapoartele consulare aus-
triece si corespondenta diplomaticå francezå si britanicå, 1856-1859.

In privinja partidelor politice, Apostol Stan, Grupåri f i curente poli-
tice in Romania intre unire ?i independenfå, 1859-1877, constituie o intro-
ducere valoroaså in cunoasterea curentelor liberal si conservator. Anastasie
Iordache, Originile conservatorismului politic din Romania ■>;’ rezistenfa
sa contra procesului de democratizare, 1821-1882, Bucuresti, 1987, tra-
seazå dezvoltarea conservatorismului ca o forta politicå coerentå. Nu existå
nici un studiu de acest fei cu privire la liberalism, inså Marin Bucur, C. A.
Rosetti: Mesianism f i donquijotism revolufionar, Bucuresti, 1970, con-
tureazå tråsåturile variantei sale radicale. Despre inceputurile carierei lui Ion
C. Bråtianu Apostol Stan, lon. C. Bråtianu: Un promotor al liberalismului
in Romania, Bucuresti, 1995, este un ghid de nådejde. Pentru deceniul
anterior unirii trebuie cercetate propriile lui scrieri: Ion C. Bråtianu, Acte
f i cuvåntåri. I/l, Bucuresti, 1938. O bunå introducere in crearea institu-
tiilor Grigore Chiritå, Organizarea institufiilor moderne ale statului roman
(1856-1866), Bucuresti, 1999.

Lucrårile de economie s-au centrat asupra agriculturii. Ilie Corfus, Agri-
cultura in Tår ile Romåne, 1848-1864, Bucuresti, 1982, acoperå toate aspec-
tele dezvoltårii sale, iar N. Adåniloaie si Dan Berindei, Reforma agrarå
din 1864, Bucuresti, 1967, descrie legiferarea $i aplicarea reformelor. Cele-
lalte domenii ale economiei s-au bucurat de mai pu(inå atentie. Un studiu
valoros, tratind industria, comertul, creditul si transporturile, precum $i agri-
cultura il reprezintå Dezvoltarea economiei Moldovei, 1848-1864, Bucu¬
resti, 1963. Despre categoriile de proprietåti agricole si folosirea lor Georgeta
Cråciun, Moldova in vremea Domnitorului Alex. Ghica, 1849-1856. Struc-
turi economice f i structuri sociale, Iasi, 1996, aducc multe date noi.

Indice de nume proprii

Ahmed III, sultan, 25
Alecsandri, Vasile, 243, 292, 293, 339,
361

Alexandrescu, Grigore, 236
Alexandru I, tar, 53, 68-71, 73, 185, 190,
198

Alexandru II, tar, 345
Alexandru cel Mare, 146, 158
Alexandru Aldea, domnitor, 16
Alfieri, Vittorio, 243
Ali pa§a, 347, 355
Andråssy Gyula, 333
Asachi, Gheorghe, 159, 228,237, 242-244,
321

Atanasie, episcop, 249
Aurelian (Lucius Domitius Aurelianus),
259, 260

Bach, Alexander, 345
Bal$, Teodor, 349, 353, 354, 357
Baritiu, George, 275-277, 310-314, 329,
330, 333

Batthyåny, Låjos, 308, 309, 318, 321
Bålcescu, Nicolae, 241, 242, 288, 289,
292, 295, 298-300, 302, 305, 321,
325, 326, 340, 354, 366
Bånulescu-Bodoni, Gavriil, 53, 54
Båmutiu, Simion, 271, 273, 275, 277,
311-316, 319, 327
Beju, Ioan, 8
Bellini, Vincenzo, 242
Bem, Jozsef, 319

Bibescu, Gheorghe, domnitor, 202, 212,
213, 291, 296, 298, 336
Bodea, Comelia, 8
Boerescu, Vasile, 366
Boia, Lucian, 8
Bolliac, Cezar, 236
Bourquenay, Frangois, 345, 346
Bråncoveanu, Constantin, domnitor, 24
Bråncoveanu, Grigore, 183
Bråtianu, Dumitru, 289, 295, 303, 340,
355

Bråtianu, lon C., 289, 295, 298, 366, 372,
373, 378, 386
Bruck, Karl von, 344, 345
Budberg, Andrei, 341
Buol, Karl von, 341, 342, 345-348, 361
Byron, George Gordon, 235

Callimachi, Alexandru, domnitor, 99
Callimachi, Gavril, mitropolit, 153, 176
Callimachi, Scarlat, domnitor, 33, 35, 48,
173, 175, 187

Cantacuzino, Constantin, 166
Cantacuzino, Ioan, 75, 76, 160, 161
Cantacuzino, $erban, domnitor, 22
Cantemir, Dimitrie, domnitor, 24, 82,
146, 166, 167
Capodistria, Ioannis, 186
Caragea, Ioan, domnitor, 34, 35, 47, 49,
91, 98, 104, 105, 115, 166, 224
Caragea, Nicolae, domnitor, 29
Catargiu, Barbu, 369-371
Cårlova, Vasile, 236
Chulcaubriand, Fran<;ois Rene, 235

402

ROMÅNII, 1774-1866

Chesarie, episcop, 147-150, 175
Choiseul, Etienne de, 66
Cicero, Marcus Tullius, 150
Cipariu, Timotei, 309
CTmpineanu, Ion, 202, 210, 211,243, 288,
364

Clarendon, George William Frederick
Villiers, 347, 355
Coburg, print de, 65
Colquhoun, Robert, 306
Colson, Felix, 211
Conachi, Costache, 160, 236
Condillac, Etienne Bonnot de, 156
Copemic, Nicolaus, 157
Coronini, Johann, 343, 344
Costachi, Veniamin, 54, 59, 151, 153, 186
Costin, Miron, 166

Cotorea, Gerontie, 253, 254, 262, 263
Cowley, conte, 357

Cuza, Alexandru Ioan, domnitor, 7, 293,
355, 359-364, 368, 370-378, 380-386
Czartoryski, Adam, 292

Daniil Panoneanul, 42
Deakin, William, 8
Demetrescu, Mihai C., 8
Descartes, Rene, 157
Donici, Andronache, 47, 48
Doty, Joseph, 8
Duhamel, Aleksandr, 296

Ecaterina II, tarinå, 53, 61, 62, 77, 147,
171, 172
Esop, 160

Farmache, Ioan, 79

Fenelon, Fran^ois de Salignac de La Mo-
the-, 156, 162

Ferdinand I, impårat, 283, 317
Filaret, episcop, 148

Filipescu, Dimitrie, 211, 212, 241, 288,
292, 321,365
Filitti, Dionisie, 91

Filitti, Dositei, 54, 56, 59, 60, 153, 155

Fontenelle, Bernard Le Bovier de, 157

Fotino, Dionisie, 91

Fotino, Mihail, 45, 46, 122

Francisc II, impårat, 265

Franz Joseph, impårat, 319, 324, 333, 362

Frederic II, rege, 61

Fuad pa$a, 305-307, 357

Gelu (Gelou Dux Blachorum), 260
Gentz, Friedrich von, 73, 197
Gheucå, Ioan, 53, 150, 151
Ghica, Alexandru, domnitor, 209, 211,
212, 349, 353

Ghica, Dimitrie, 359, 370, 372
Ghica, Grigore, domnitor (1764-1767;

1774-1777), 94, 105, 159
Ghica, Grigore, domnitor (1822-1828),
181, 183, 195, 197, 210
Ghica, Grigore, domnitor (1849-1856),
338, 339, 341, 343, 344, 346, 349,
352, 353, 359, 360, 370
Ghica, lon, 288, 290, 295, 304, 339, 366,
372

Ghica, Matei, domnitor, 76
Goethe, Wolfgang, 162
Goldoni, Carlo, 35

Golescu, Alexandru C., 287, 289, 292
Golescu, Alexandru G., 292, 295, 303, 316
Golescu, Dinicu, 173, 175, 232, 287
Golescu, Iordache, 157
Golescu, Nicolae, 194, 298, 305
Golescu, Radu, 84, 157
Golescu, §tefan, 297

Hacman, Eugen, 282, 283, 324
Hagi Moscu, Ioan, 87, 88
Hangerli, Constantin, domnitor, 60
Harmenopoulos, Constantin, 42
Heineccius, 156

Heliade Rådulescu, lon, 234-237, 239,
242-244, 295-298, 300, 305, 342
Horea, 255, 264
Hiibner, Joseph, 357
Hugo, Victor, 233, 236, 273

INDICE DE NUME PR0PR1I

403

Hurmuzaki, Eudoxiu, 323
Hurmuzaki, George, 324

Iacob din Ianina, 42
Iancu, Avram, 273, 325-327
Ignatie, mitropolit, 54, 55
Ionescu de la Brad, Ion, 289, 339
Iosif II, impårat, 65, 248, 254-259, 261,
264, 281

lpsilanti, Alexandru, 180, 181, 185, 187,
188, 191

lpsilanti, Alexandru, domnitor, 9, 35, 43,
46, 47, 50, 57, 59, 60, 82, 90, 105,
114, 120, 122, 128, 132, 184
lpsilanti, Constantin, domnitor, 34, 104,
180, 186

Jeltuhin, Piotr, 200
Jivi, Aurel, 8

Kant, Immanuel, 270, 271
Kiseleff, Pavel, 201-203, 208, 209, 291,
341, 357

Klapka, Gyorgy, 384
Kogålniceanu, Mihail, 239-241,286, 289,
293, 294, 339, 355, 356, 367, 368,
373-376, 382, 383
Kollonich, Leopold, 249
Kossuth, Lajos, 274, 309, 325, 326, 340
Krauss, Karl von, 317
Krateros, antreprenor, 225
Kretzulescu, Nicolae, 366
Krug, Wilhelm Traugott, 270, 271, 276

La Fontaine, Jean de, 160
Lamartine, Alphonse de, 233, 236, 295,
303

Lamennais, Felicite Robert de, 233, 273
Latour, Theodor von, 317
Laurian, August Treboniu, 241
Lemeni, loan, 316, 318
Leopold I, impårat, 249, 260

Leopold II, impårat, 65, 264
Locke, John, 157
Luders, Aleksandr, 307, 319
Ludovic Filip, rege, 291
Lupu, Dionisie, 155

Magheru, Gheorghe, 299
Mahmud II, sultan, 34, 198, 199
Mahomed I, sultan, 16
Mahomed II, sultan, 16, 17
Mahomed IV, sultan, 62, 75
Maior, Petru, 261-263, 265, 270
Maiorescu, loan, 316
Malmesbury, om politic, 361
Maria Tereza, impåråteaså, 248
Marmontel, Jean-Fran<;ois, 162
Massillion, Jean Baptiste, 150
Matei Basarab, domnitor, 22
Mavrocordat, Alexandru, domnitor, 30, 33,
47, 57, 93, 94

Mavrocordat, Constantin, domnitor, 25,
81, 82, 85, 105

Mavrogheni, Nicolae, domnitor, 25, 34,
41, 64

Mazzini, Giuseppe, 340
Mettemich, Klemens von, 70, 194, 197
Michelet, Jules, 233, 290
Mickiewicz, Adam, 290
Micu (Klein), Ion Inochentie, 250, 251,
253, 254, 261-263, 331
Micu, Samuil, 259-265, 270
Mihai Viteazul, domnitor, 238
Minciaki, Matei Liovevici, 199
Mircea cel Båtrin, domnitor, 16
Mirkovici, Feodor, 209
Mocioni, Andrei, 322
Mocioni, Petru, 322
Mohamed Ali, 209

Montesquieu, Charles de Secondat, 157,
168

Morris, Anthony, 8

Moruzi, Alexandru, domnitor, 34, 43, 56,
68,91, 106, 109, 110, 138, 223
Moruzi, Dimitrie, domnitor, 34
Murgu, Eftimie, 321, 322, 326
Mustafa pa$a, 355

404

ROMÅNII, 1774-1866

Napoleon 1, impårat, 66-72, 175
Napoleon III, impårat, 344-346, 355,
360-362, 385
Neculce, Ion, 146
Negri, Constantin, 187
Negri, Costache, 346
Negruzzi, Costache, 237, 239
Nero (Tiberius Claudius Drusus Germani-
cus), impårat, 150
Nerval, Gérard de, 233
Nesselrode, Karl Vasilievici, 304
Nichitici, Ghedeon, 258
Nicolae I, tar, 198, 296, 304, 341, 345
Novacovici, Dionisie, 252

Olimpiotul, lordache, 179, 182
Omer pa§a, 342, 343
Orlov, Aleksei, 75, 208, 347
Osman III, sultan, 25
Otetea, Andrei, 8

Pahlen, Feodor Petrovici, 199, 200
Pahomie, episcop, 152
Palmerston, Henry John Temple, 303, 306
Pasvan-Oglu, 118, 138
Pavel, apostol, 254
Påcurariu, Mircea, 8
Pearton, Maurice, 8
Petofi, Sandor, 308
Petru, apostol, 254
Petru Aron, domnitor, 17
Petru cel Mare, tar, 24, 166, 167
Petru Rare$, domnitor, 17
Pini, Aleksandr, 73, 181, 182
Pisani, Andrei, 181, 186
Poenaru, Petrache, 243
Pop, Hagi Constantin, 135, 136, 147, 148
Pop, Zenobie, 135, 136
Prévost d’Exiles, Antoine Fran^ois, abate,
162

Prodan, David, 8

Puchner, Anton von, 318, 319, 325

Racoce, Teodor, 284
Racovitå, §tefan, domnitor, 45
Radu cel Frumos, domnitor, 16
Rajaéic, Joseph, 320
Ratiu, loan, 330, 333
RedclifFe, Stratford de, 349
Re§id pa$a, 290, 339
Ricardo, David, 168
Rimniceanu, Grigore, 149, 150
Rimniceanu, Naum, 164, 166, 172, 175,
176, 237

Rosetti, C.A., 289, 295, 298, 305, 340,
353-355, 366-368, 372, 378, 386
Rosetti-Rosnovanu, Nicolae, 77, 168,
170, 174, 186, 192
Rousseau, Jean-Jacques, 162
Russo, Alecu, 316

Samurca§, Constantin, 182
Sarai, Visarion, 251-253, 264
Sava, Fochianos (Bimba$a Sava), 179
Schmerling, Anton von, 327, 328, 332,
333

Selim Hl, sultan, 29, 33, 68
Serebrenicov, Ambrozie, 53
Seneca, 150

Sieyes, Emmanuel-Joseph, 294
Smith, Adam, 168
Sofronie din Cioara, 251-253, 264
Soliman I, sultan, 17
Stamati, Iacov, 60
Steege, Ludovic, 361
Stroganov, Grigori, 73, 186
Sturdza, Dimitrie L, 172
Sturdza, Grigore, 359
Sturdza, loan Sandu, domnitor, 195
Sturdza, Mihai, domnitor, 166, 170, 172,
196, 197, 202, 203, 209, 213, 214,
240, 241, 243, 290-293, 296, 339,
359, 368

Suleiman pa$a, 304, 305
Sutu, Alexandru, domnitor, 33, 34, 49, 73,
183

Sutu, Mihai, domnitor, 33, 34, 45, 48, 60,
128, 181, 185, 186

INDICE 1)1 NIJMI IM«>H<II

*101

Szechcnyi, lstvån, 267, 274
Szemerc, Bertalan, 318

Saguna, Andrci, 312-319, 324, 329-333
§incai, Gheorghe, 261 263, 265, 270
Stefan cel Mare, domnitor, 17
§tefan Låcustå, domnitor, 17
Stirbei, Barbu, domnitor, 202, 336-339,
341, 343, 344, 346, 349

Taalat Effendi, 296, 300
Tåutu, lon, 172, 174
Teleki, Jozsef, 311,316
Tell, Christian, 288, 295-297, 305
Teodor, Pompiliu, 8
Teotokis, Nikiforos, 152
Traian (Marcus Ulpius Traianus), impårat,
254, 260

Tuhutum, voievod, 260
Turr, Istvan, 385

Ureche, Grigore, 166
V

Vasile, staret, 152, 153
Vasile Lupu, domnitor, 22

Våcårescu, Alecu, 160 , 161
Våcårescu, Barbu, 183
Våcårescu, Iancu, 161
Velicicovschi, Paisie, 152, 153, 164
Vergennes, Charles de, 66
Victoria, reginå, 355
Vilara, Alexandru, 203
Vlad I, domnitor, 21
Vlad Jepe$, domnitor, 16
VIadimirescu, Tudor, 179, 182-185,
187-191, 193, 195, 215, 231, 232,
295, 297

Vlahovici, Daniel, 281
Vlastares, Matei, 42
Vogoride, Nicolae, 354, 355, 360
Vogoridi, Stefan, 187
Voinescu, Ion, 306

Voltaire, Fran^ois-Marie Arouet, 151, 243
Vulgaris, Eugenios, 152

Walewski, Alexandre, 347, 357, 361
Wilkinson, William, 71
Wohlgemuth, Ludwig, 326
Wolff, Christian, 156
Wolff, Robert Lee, 8

Young, Edward, 162

Cuprins

Prefata . 7

Introducere. 9

1 MOLDOVA $1 JARA ROMÅNEASCÅ, 1774-1821 . 15

2 SOCIETATEA $1 ECONOMIA, 1774-1829 . 78

3 SPIRITUL VREMURILOR, 1774-1829 . 145

4 INCEPUTURILE UNUI STAT MODERN. 178

5 ROMÅNII DIN MONARHIA HABSBURGICÅ. 246

6 1848 . 285

7 PRINCIPATELE UNITE. 335

Eseu bibliografic. 388

Indice de nume proprii . 401

ISTORIE

KEITH HITCHINS

ROMÅNIA

1866-1947

Keith Hitchins
Romania, 1866-1947
ISBN 978-973-50-3922-6
664 pag., 2013

„Acest important volum din
seria «Oxford Hi story of
Modem Europe» este o
lecturå obligatorie pentru
speciali$tii §i studentii pre-
ocupaji de istoria Romå-
niei §i a Europei de Est,
dar §i pentru publicul larg.
Nici o altå lucrare nu aco-
perå domeniul cu o aseme-
nea competentå, limpezime
$i cuprindere intelectualå.
Orice specialist in istoria
modema a Romåniei va tre-
bui så pomeascå de acum
incolo de la viziunea lui
Hitchins.“

The Historian

Lipsa cårplor de istorie adevåratå a Romåniei, mai exact a cårtilor in care adevårul
istoric så nu fi fost ocolit sau distorsionat pentru a se conforma ideologiei comuniste,
a facut ca substanpalul volum al lui Keith Hitchins despre afirmarea napunii romåne
moderne så fie foarte bine primit de publicul romånesc incå din 1997, cind a apårut prima
edijie in limba romåna. De atunci, Romania. 1866-1949 a devenit o lucrare clasicå.
Studiul lui Keith Hitchins le oferå romånilor o perspectivå exterioarå in sensul bun al
cuvintului - adicå nepårtinitoare, realistå §i integrativå - asupra istoriei lor naponale.
in ochii specialistului american, constituirea Romåniei moderne este un proces clasic,
urmind indeaproape etapele de formare ale tuturor celorlalte state najionale din Europa.
Hitchins prezintå cronologic acest proces, prin evenimentele sale politice capitale: lndc-
pendenja, domnia regelui Carol, Primul Råzboi Mondial, Romånia Mare, al Doilea
Råzboi Mondial. Tendinjele generale in evolufia economicå $i socialå, ca $i modifi-
cårile perceppei de si ne a romånilor sunt analizate in afara strictelor departajåri crono-
logice de mai sus. Ultimul capitol al cårfii trateazå scurta perioadå august 1944 1947,
in care, sub puterea comunistå, statul romån modern a fost pur §i simplu dezintegrat.

Internet Archive Audio

Featured

Top

Images

Featured

Top

Software

Featured

Top

Texts

Featured

Top

Video

Featured

Top

Mobile Apps

Browser Extensions

Archive-It Subscription

Save Page Now

Full text of "serie scan"

See other formats